miercuri, 14 decembrie 2011

Demnitatea- Maxime

"Nu permiteţi ca drepturile voastre să fie călcate nepedepsit în picioare"Kant
"Nu vă umiliţi în faţa celor mari ai lumii: cel ce se face râmă nu se poate plânge că este călcat în picioare" Kant
"Nu  fiţi sclavii oamenilor"Kant
"Nu incerca sa te incovoi, la fel cum nu incearca copacii. Incearca sa cresti drept, si viata va avea grija sa te incovoaie". Citat de Gilbert Keith Chesterton

Sa fii mandru ca stai sus numai atunci cand nu-ti e rusine sa-ti aduci aminte cine te-a adus acolo. Citat de Nicolae Iorga

Ei nu ne pot lua demnitatea, decat daca le-o dam noi .(Mahatma  Gandhi)

Eu  capul meu nu-l pun pe umerii oricui. (Renata Verejanu)


Demnitatea nu este o atitudine agresiva, de tiranie asupra eu-lui propriu,dimpotriva , este o conditie de etica pentru a ne  apara  convingerile proprii.De asemenea nu este nici o exagerare a constiintei de sine, ci o consecinta a acesteia atunci cand ea functioneaza in conditii  sufletesti  satisfacatoare. (Dimitrie Gusti)
 Demnitatea  consta  nu din a poseda onoruri, ci din constiinta ca le meritam. (ARISTOTEL)

Unii oameni au demnitatea ambitiei lor, altii  a situatiei lor, cei mai putini au DEMNITATEA PERSOANEI lor.(NICOLAE IORGA)

Pastrez ceva din demnitatea ierbiii care refuza sa  creasca pe drumuri. (Valeriu Butulescu).

Fii demn, in tine s-au strans si traiesc toti stramosii. (Valeriu Butulescu).

Un sac gol, spune proverbul, nu poate sta drept; la fel e cu un om care are datorii.

Dacă vă place liniştea şi libertatea de spirit, nu faceţi datorii, veţi fi în prada unei continue frământări. Dacă vă place neatârnarea, nu faceţi datorii, căci datornicul ajunge robul creditorului său. Dacă voiţi să vă păstraţi demnitatea, nu vă îndatoraţi; altfel vor fi oameni pe care nu-i veţi putea privi în faţă, oameni cu care veţi avea groază să vă întâlniţi; şi vor fi străzi pe care nu veţi cuteza a trece.

Nimic n-a lăsat în istorie o urmă mai luminoasă decât rarii reprezentanţi ai demnităţii omeneşti în vremuri de josnicie

Nu te plânge că eşti strivit, dacă te-ai făcut vierme.(Immanuel Kant)

Înjosirea omenească e o maladie, care are pe dos obrăznicia.

marți, 13 decembrie 2011

Paducelul-CALMANT, STABILIZATOR AL EMOTIILOR, LEACUL STRESULUI

Paducelul (Crataegus laevigata) este un arbust spinos, care creste pana la 5 metri inaltime, intalnit in zona de munte, campie, deal. Fructele de paducel contin flavonoide, acizi si uleiuri esentiale, contin tanin, zaharuri, vitaminele C si B.
In medicina naturista paducelul este recomandat in tratarea durerilor de cap, tulburarilor cardiace cu substrat nervos (combate senzatiile de greutate in jurul inimii, de sufocare cardiaca, regleaza ritmul cardiac), migrena, tulburarile legate de perioada de menopauza, cresterea tensiunii arteriale, stresul, vindeca anginele pectorale, si dereglarile produse de aparitia ciclului menstrual.

Fructele de paducel au o actiune calmanta, sedativa, ajuta la scaderea tensiunii sangvine, stimuleaza miocardul si sunt cardiotonice. Ajuta in caz de anemie, stari de slabire, batranete, boli grave, sunt adjuvante si in crizele de astm bronsic.

Ca leac impotriva insomniei se recomanda o cana cu infuzie de paducel, inainte de culcare sau 10-15 picaturi de tinctura de paducel seara.

 Preparatele din paducel au actiune vasodilatatoare, calmanta si sedativa si se folosesc in toate formele de afectiuni cardiace: aritmii, palpitatii, insuficienta coronariana, angina pectorala, nevroza cardiaca, hiper si hipotensiune, ateroscleroza.
Paducelul, numit si planta inimii, pentru calitatile deosebite in tratarea afectiunilor cardiace, se administreaza sub forma de ceai, pulbere si tincture. Ceaiul se prepara dintr-o lingurita de planta peste care se toarna o cana de apa clocotita. Se lasa 15 minute la infuzat, dupa care se strecoara. Se pot bea doua cani de ceai pe zi. Planta nu se fierbe. Putine plante sau medicamente din lume se pot lauda cu asemenea efecte vindecatoare, in bolile de inima, ca paducelul. Primii care l-au studiat si l-au elogiat in tratatele lor au fost invatatii greci Galen si Dioscoride.
Tratamente interne cu paducel
Paducelul - stapanul inimii
Fructele se coc intre octombrie si noiembrie
Ischemie cardiaca (boala coronariana) - numeroase studii facute cu fructele de paducel arata ca aceasta planta este un tonic cardiac exceptional. Este bine de stiut, insa, ca doza si forma de administrare a paducelului sunt foarte importante in cazul afectiunilor cardiovasculare. Fara doar si poate extractul de fructe de paducel este cel mai eficient, insa in studiile facute cu doze reduse, efectele sunt foarte modeste asupra celor cu insuficienta cardiaca. In schimb, la cei care au folosit doze mari de extract (peste 900 mg pe zi), pentru o perioada de peste 8 saptamani, actiunea terapeutica a fost cu adevarat remarcabila: din a patra saptamana de cura capacitatea de efort a crescut, dispneea de efort s-a diminuat, la fel ca si senzatia de oboseala, oxigenarea tesuturilor a fost mai buna, la fel ca si starea fizica si psihica pe ansamblu a pacientilor cardiaci.
Angina pectorala - o doza de 400 mg de extract de paducel, luata de 3-4 ori pe zi, duce la rarirea frecventei crizelor cardiace dureroase, dar si a intensitatii acestora. Mai mult, extractul de paducel influenteaza in bine si starea emotionala a pacientilor, in conditiile in care tensiunea emotionala este implicata in aparitia a peste 60% din crizele de angina pectorala. Fructele acestui arbore au efect usor sedativ, reduc excitabilitatea psihica, calmand starile de panica, de anxietate, care conduc la aparitia crizei de angina pectorala.
Valori ridicate ale colesterolului - flavonoidele sunt acele substante care dau culoarea rosie a fructelor de paducel si tot ele au un puternic efect antioxidant, imbunatatind metabolismul grasimilor si impiedicand depunerea acestora pe artere. Studiile pe animale au confirmat aceste efecte benefice ale paducelului asupra nivelului colesterolului, dar si observatiile clinice facute pe pacienti umani. Se recomanda curele cu ceai de fructe de paducel, din care se bea cate un litru pe zi, vreme de 3-4 saptamani. Pentru cei hipertensivi si care au in acelasi timp colesterolul si trigliceridele marite, se recomanda urmatoarea cura:
Hipertensiunea arteriala - se administreaza extractul de fructe de paducel, cate 1000-1200 mg pe zi, in cure de 40-60 de zile, urmate de 14-21 de zile de pauza, dupa care administrarea se poate relua. Un studiu al Universitatii de Medicina din Maryland, Statele Unite, confirma efectele reglatoare ale tensiunii ale extractului de paducel, inclusiv asupra pacientilor cu diabet de tip II. Cura cu paducel este recomandata mai ales acum, la inceputul sezonului rece, dar si cand este foarte cald si sistemul cardiovascular este greu incercat. Tratamentul este mult mai eficient daca se asociaza cu o alimentatie vegetariana cu multe cruditati, saraca in sare si fara condimente iuti, indicatii valabile si pentru urmatoarea categorie de afectiuni:
Ateroscleroza - tratamentul cu paducel stopeaza evolutia acestei afectiuni si, important, previne multe dintre complicatiile sale. Se iau capsule cu extract de paducel, cate 4-6 pe zi, in cure de 3 luni, urmate de 1-2 luni de pauza, dupa care administrarea se reia. Suplimentar, se consuma ulei virgin de masline, cate 30-50 ml zilnic.
Paducelul - stapanul inimii
Legenda spune ca paducelul a crescut din fostul toiag al Sfantului Iosif

Tulburarile de ritm cardiac - studiile arata ca la aproximativ 40% dintre cei tratati cu extract de paducel, cate 900 mg pe zi, ritmul cardiac (la fel ca si tensiunea arteriala) este stabilizat. Efecte foarte bune se obtin prin asocierea paducelului cu talpa-gastei (Leonurus cardiaca), care este un alt anti-aritmic consacrat. Pe timpul tratamentului cu paducel se vor consuma alimente bogate in potasiu asimilabil (banane, mere, cartofi fierti, pepeni).
Sechele post-infarct - studii de medicina experimentala facute in mai multe laboratoare din lume au pus in evidenta faptul ca administrarea de paducel dupa infarctul miocardic favorizeaza revascularizarea muschiului cardiac, stabilizeaza valorile tensiunii arteriale, ajuta la marirea calibrului vaselor de sange care alimenteaza inima. Se administreaza extractul de fructe si pulberea de flori de paducel, cate 200 mg din fiecare, de patru ori pe zi.
Circulatie periferica deficitara - la venirea sezonului rece, se face o cura de 60 de zile cu sirop de paducel, din care se iau cate 3-4 linguri pe zi. O varianta mai puternica a acestui tratament este cel cu sirop de paducel, asociat cu pulbere, fara samburi, de macese (Rosa canina), din care se iau de trei ori pe zi cate doua lingurite. Aceste tratamente imbunatatesc circulatia la nivelul vaselor de sange de mici dimensiuni, precum si circulatia de la nivelul finei retele de vase capilare. De asemenea, bioflavonoidele din pulpa ambelor fructe intaresc peretii vaselor de sange, fiind eficiente contra fragilitatii capilare.
Reumatism degenerativ, dureri articulare - se administreaza ceaiul de paducel, cate un litru pe zi, in cure de 3-4 saptamani. Fructele rosii ale paducelului sunt un puternic antioxidant si reintineritor, care opreste procesele degenerative ale articulatiilor. Mai mult, paducelul are efecte antiinflamatoare si usor calmante ale durerii. Pentru reumaticii foarte sensibili la frig, se recomanda asocierea fructelor de paducel cu cele de maces, in proportii egale.
Tulburari specifice premenopauzei (bufeuri, palpitatii, stari de neliniste si nervozitate) - se face o cura cu extract de paducel, din care se iau 1200 mg pe zi, pe o perioada de 30 zile, cu 4 zile de pauza. Tratamentul da rezultate exceptionale atunci cand este asociat cu dieta lacto-vegetariana, cu multe cruditati.
Paducelul - stapanul inimii
Cand ii merge bine, paducelul atinge 10 m inaltime

* NEVROZE, stari de ANXIETATE,DEPRESII, atacuri de PANICA - se face un tratament cu ceai de paducel, din care se beau trei pahare pe zi. De regula, acest preparat se administreaza pe stomacul gol, cu 15 minute inaintea meselor principale. Are un efect CALMANT  si de  STABILIZARE A EMOTIILOR(tratand STRESUL), fiind in mod special recomandat pacientilor care acuza si simptome cardio-vasculare, confirmate sau nu de analizele de specialitate.
Hepatita - studii facute in spitalele din China, atat pe loturi de animale, cat si pe bolnavii cu hepatita virala de tip B si C, au aratat ca administrarea extractului de fructe de paducel duce la unii pacienti la ameliorari suprinzatoare atat a simptomelor acestor afectiuni, cat si a analizelor de sange. Se pare ca fructele de paducel au efecte hepatoprotectoare, ajutand la mentinerea functiei celulei hepatice, stimulandu-i regenerarea si stimuland totodata sistemul imunitar sa tina infectia sub control. Se administreaza extractul, cate 600 mg pe zi. Rezultate foarte bune se obtin prin asocierea paducelului cu armurariul (Sylibum marianum).
Pomul lui Dumnezeu Arbustul era cunoscut din Antichitate de catre daci, romani si greci, care il utilizau in tratarea bolilor de inima, ficat si in insomnii. Americanii Yennings si Clement au descoperit proprietatile florilor, tratand si ei afectiuni cardiace si nervoase. Substantele preparate din pomul creat de Dumnezeu pentru a da liniste inimii, asa cum i se mai spune, au proprietatea de a actiona asupra muschiului cardiac, marind sau scazand puterea si durata batailor inimii. Paducelul relaxeaza totodata arterele sangvine din jurul cordului si largeste vasele de sange aflate aproape de suprafata pielii, scazand presiunea arteriala. Situatiile in care se recomanda preparatele de paducel sunt, in primul rand, cele legate de problemele cardiace cu substrat nervos. Se elimina astfel dereglarile cardiovasculare, se echilibreaza tensiunea (la hipertensivi) si aritmiile cardiace, sistemul nervos se calmeaza (un efect excelent este disparitia starilor de irascibilitate la femei) si dispar insomniile. Pe de alta parte, acelasi preparat ajuta la tratarea tulburarilor de menopauza, are o influenta pozitiva in astm si ca adjuvant in scaderea colesterolului. 

Depresia

Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai serioasa decat un simplu episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara de scadere a energiei, depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ti trai viata, asupra capacitatii de munca, asupra starii generale de sanatate si asupra persoanelor apropiate. 

Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta. Unii se simt "daramati" pentru o perioada lunga de timp, in timp ce la alte persoane trairile de depresie vin si pleaca. In cazul in care o persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi capabila sa isi continue viata profesionala si sa faca fata activitatilor cotidiene. Totusi, daca persoana in cauza nu urmeaza o forma sau alta de tratament pentru depresie, este supusa riscului de a deveni din ce in ce mai depresiva sau de a se imbolnavi fizic. In cazurile severe de depresie, persoana respectiva poate ajunge la incapacitatea de a comunica, la incapacitatea de a efectua activitatile de rutina si chiar la suicid. In aceste cazuri, consultul unui specialist si urmarea unui tratament sunt esentiale. 

Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a cauta ajutor deoarece considera ca acest lucru este o dovada de slabiciune personala sau un defect de caracter sau cred ca trebuie sa fie capabili sa iasa singuri din aceasta stare. 
Astazi se stie ca depresia, ca si orice alta afectiune medicala, are o baza biologica si chimica. Tratamentul depresiei este sigur si de regula eficace chiar si in cazul persoanelor cu depresie severa.
Psihologia moderna a aratat ca prin psihoterapie se pot modifica modalitatile in care neuronii se leaga intre ei si comunica unul cu celalalt. Ca urmare nivelul substantelor chimice din creier se modifica la randul sau, si depresia este controlata. Avantajul psihoterapiei in depresie este acela ca odata formate aceste noi legaturi intre neuroni, care le inlocuiesc pe cele vechi, ele pot deveni relativ stabile si secretia de neurotransmitatori se regleaza. Tratamentul psihoterapeutic al depresiei poate fi de durata si se realizeaza prin modificari ale pattern-urilor de gandire si comportament, printr-o serie de mijloace psihoterapeutice, de la psihoterapia cognitiv- comportamentala la hipno-psihoterapie.
Expertii considera ca predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de viata stresante, afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti factori, pot determina un dezechilibru al anumitor substante chimice din creier, denumite neurotransmitatori, ducand la aparitia depresiei. 

Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt: 
- unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii; de obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit 
- tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale 
- dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile scazute ale fierului (anemia
- afectiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul 
- infectiile, cum ar fi infectiile virale sau infectiile ficatului sau ale creierului 
- factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi 
- factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave proprii sau ale unei persoane apropiate. 
- varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori depresie 
- presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta 
- consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o substanta 
- sindromul premenstrual cronic 
- menopauza 
durerea cronica 
- stresul 
- oboseala 
- nasterea recenta
-o forma de neadaptare a eului nostru cu ceea ce ne inconjoara in exterior, o neadaptare a egoului cu simtirea, o neadaptarea a  mintii limitate cu simtirea nelimitata, etc
Anumiti factori cresc riscul de depresie. Daca o persoana are o ruda de gradul intai, cum ar fi tatal sau mama, cu depresie, riscul de aparitie a depresiei la persoana respectiva este de pana la trei ori mai mare decat in populatia generala. 
Daca a existat in trecut un episod de depresie, probabilitatea de a face din nou depresie este mult mai mare. 

Alti factori de risc pentru depresie sunt: 
- afectiuni cardiace in trecut, precum boala arterelor coronare 
- o afectiune severa, continua (cronica), cum ar fi diabetul zaharat, cancerul si durerea cronica 
- probleme maritale 
- consumul de alcool sau de droguri 
- administrarea unor medicamente ce pot provoca simptome depresive, cum ar fi narcoticele pentru indepartarea durerii sau steroizii 
- un eveniment de viata stresant, ca de exemplu pierderea unei persoane dragi sau intrarea in somaj (acest lucru este valabil mai ales la varstnici, care pot avea multi factori stresanti sociali, cum ar fi faptul ca devin dependenti de altii pentru a fi ingrijiti) 
- anumite conditii medicale generale, precum anemia sau afectiunile tiroidiene 
- o afectiune severa descoperita recent 
- o interventie chirurgicala recenta 
- un istoric de abuz sexual sau fizic in copilarie 
- o ingrijorare excesiva, constanta sau o anxietate excesiva 
- o tulburare de alimentatie 
- o tulburare anxioasa. 

Factori de risc suplimentari pentru depresie la femei sunt: 
- nasterea recenta 
- folosirea de anticonceptionale orale (la unele femei, contraceptivele pot imbunatati dispozitia) 
- un istoric de tulburare disforica premenstruala (sindrom premenstrual sever).



Persoana care are depresie se poate simti lipsita de speranta, trista sau nu mai poate simti placere in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simti "daramanta" sau descurajata, plange usor. De asemenea poate fi irascibila sau anxioasa sau poate avea un nivel scazut de energie. Adeseori simptomele depresiei pot fi subtile la inceput. Poate fi dificil de recunoscut ca simptomele pot avea legatura intre ele si ca persoana respectiva ar putea avea depresie.

Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt:
- tristetea sau lipsa de speranta
- pierderea interesului sau a placerii in efectuarea majoritatii activitatilor din viata de zi cu zi.

Alte simptome pot fi:
- pierderea sau luarea in greutate din cauza modificarilor in apetitul alimentar
- creterea sau diminuarea nevoii de somn
- sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit sau din contra, sentimentul ca orice miscare necesita un mare efort
- senzatie de oboseala permanenta
- sentimente de vinovatie sau de devalorizare fara un motiv aparent
- ganduri recurente de moarte sau de suicid.

In cazul in care o persoana prezinta cel putin cinci din aceste simptome, pentru o perioada mai lunga de 2 saptamani si daca unul din aceste simptome este fie tristetea, fie pierderea interesului, persoana respectiva este diagnosticata cu depresie majora. Totusi, chiar daca sunt prezente mai putin de cinci simptome, poate fi vorba de o depresie si este nevoie de administrarea unui tratament.

In cazul in care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioada de cel putin 2 ani (la copii - 1 an), poate fi vorba de o forma de depresie pe termen indelungat, numita tulburarea distimica (distimia). Numeroase femei pot avea modificari ale dispozitiei inainte de menstruatie. Simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera cu relatiile interpersonale sau cu responsabilitatile cotidiene sunt cunoscute sub denumirea de sindrom premenstrual (SPM). Totusi, femeile care prezinta simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera serios cu viata cotidiana pot avea o forma de depresie, denumita tulburare premenstruala disforica.
Multi medici, de obicei generalisti, consulta persoane care prezinta simptome generale care pot fi dificil de atribuit unei depresii. Aceste simptome, care apar in mod frecvent in depresie, pot fi:
- dureri de cap si alte dureri cu diferite localizari
- probleme digestive, inclusiv constipatie si diaree
- pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata sexuala activa
- sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident
- autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie - lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore intregi. 

Alte simptome de depresie pot fi:
- mancatul excesiv si castigul in greutate, care apar mai frecvent decat pierderea poftei de mancare
- cresterea duratei de somn, mai frecventa decat insomnia
- plans facil, manie, stare generala proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune interioara
- uneori, o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor
- sensibilitate excesiva la rejectie (respingere).

Depresia este o afectiune serioasa la persoanele de orice varsta, dar persoanele invarsta care prezinta simptome de depresie trebuie sa inceapa un tratament cat mai curand posibil. Depresia la varstnici poate duce la aparitia unei stari de confuzie sau a uitarii (Atentie! Unele medicamente pot provoca de asemenea aparitia acestor simptome).

De asemenea, depresia a fost identificata ca fiind un factor de risc semnificativ de deces la persoanele varstnice care au afectiuni cardiace. Este deosebit de importanta recunoasterea din timp a semnelor de avertizare ale depresiei, pentru ca persoana respectiva sa poata primi un tratament corespunzator cat mai devreme posibil.
Simptomele depresiei sunt adesea subtile la inceput. Poate fi greu de recunoscut ca aceste simptome pot avea legatura intre ele si ca ele pot fi datorate unei depresii.
La copii si la adolescenti simptomele depresiei sunt uneori diferite fata de cele aparute la adulti, ceea ca face ca diagnosticarea si inceperea unui tratament sa fie mai dificila.
Depresia poate duce la suicid. Semnele prevestitoare ale unei tentative de suicid se modifica cu varsta:
- semnele prevestitoare ale suicidului la copii si adolescenti pot fi: preocuparea in legatura cu moartea sau suicidul sau ruperea recenta a unei relatii
- semnele prevestitoare ale suicidului la adulti pot include: abuzul de alcool sau de alta substanta, pierderea recenta a slujbei sau divortul
- semnele prevestitoare ale suicidului la varstnici pot cuprinde: moartea recenta a partenerului de viata sau diagnosticarea de curand cu o boala severa, care ii poate scurta durata de viata. Depresia poate debuta cu simptome de anxietate (cum ar fi o ingrijorare excesiva) sau cu simptome precum tristetea sau lipsa de energie, care dureaza de mai multe zile sau luni, inainte de instalarea completa a depresiei. 

Pot aparea tulburari in capacitatea de concentrare sau de memorare, sentimentul de pierdere a placerii in activitatile care altadata erau placute, sentimentul de pierdere a sperantei, scaderea energiei, modificari ale somnului si ale poftei de mancare. Persoana cu depresie se poate izola social de ceilalti si isi poate pierde interesul pentru activitatea sexuala. 

Evolutia depresiei variaza de la o persoana la alta. Pot fi prezente simptome usoare sau severe de depresie, pentru o perioada indelungata de timp sau pentru o perioada scurta. Un procent mic de persoane se simt depresive in marea majoritate a vietii lor; acestea necesita un tratament de intretinere. 
Majoritatea pesoanelor cu depresie pot fi tratate cu succes cu consiliere profesionala (psiholog, psihoterapeut) 

Tulburarile depresive sunt clasificate in functie de severitatea si de durata lor. Depresia poate fi usoara, moderata sau severa. 
Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungata (depresie cronica). De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara. Unii oameni pot avea un episod de depresie majora care se poate suprapune peste o tulburare distimica (depresie dubla).

In cazul unei depresii severe, poate fi necesara o internare intr-un spital pentru o perioada scurta de timp, in special daca sunt prezente ganduri de sinucidere. Deoarece depresia creste riscul de tentativa de suicid, persoana respectiva trebuie sa urmeze imediat un tratament daca sunt prezente idei de autodistrugere. 
Tratamentul depresiei poate cuprinde  consiliere terapeutica, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala .
Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficienta in cazul depresiei usoare sau moderate. In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel mai probabil tratamentul initial va include atat medicamente antidepresive cat si consiliere terapeutica. 

Internarea in spital poate fi necesara daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui suicid, ca de exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei persoane, detasare de realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri. 
Uneori este nevoie de mai multe incercari de a se gasi  tipul de psihoterapie care sunt cele mai eficace la persoana respectiva. 
Poate fi necesara o perioada de 4 pana la 12 saptamani .

De aceea este foarte important ca persoana cu depresie sa colaboreze cu un psiholog sau psihoterapeut pentru a gasi impreuna cel mai bun tratament. 
La o femeie care a nascut de curand, invatarea strategiilor de a face fata depresiei postpartum poate ajuta la dobandirea mai rapida a vindecarii. 
Oricine poate face depresie, indiferent de varsta, rasa sau statut social. O persoana din 10, care solicita un consult medical are depresie, dar adeseori aceasta este trecuta cu vederea, astfel incat in aproximativ jumatate din aceste cazuri nu este recunoscuta si prin urmare nu este tratata. Netratata, depresia poate duce la scaderea calitatii vietii si la cresterea riscului de suicid. 

Mai putin de o treime din persoanele cu depresie urmeaza un tratament profesional. In multe cazuri, atunci cand persoanele afectate de depresie cauta un tratament, medicii generalisti atribuie simptomele altor afectiuni, mai ales daca aceste simptome nu sunt foarte clar conturate. 
Persoana afectata poate sa nu realizeze ca are o depresie sau se poate simti jenata, astfel ca nu cauta un tratament. Totusi, este foarte important sa se incerce sa se caute un tratament atunci cand exista suspiciunea ca o persoana draga ar putea avea depresie. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat sunt sanse mai mari pentru o vindecare rapida si completa. De asemenea este importanta prevenirea recaderii.
Depresia nu este normala la nici o varsta, iar tratamentul este important si trebuie stiut ca: 
- depresia este adeseori subdiagnosticata la copii, la adolescenti si la varstnici (la copii si adolescenti, depresia poate fi gresit interpretata ca variatii ale dispozitiei datorate modificarilor hormonale) 
- persoanele varstnice pot considera ca este firesc sa se simta deprimate odata cu inaintarea in varsta. Depresia trebuie identificata si tratata cat mai devreme, pentru a se amana cat mai mult posibil apelarea la serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu. Riscul de deces datorat depresiei, creste semnificativ in timpul primului an in care o persoana invarsta beneficiaza de serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu. 

Implicarea membrilor familiei si suportul oferit de acestia in tratamentul depresiei, poate fi extrem de important, in special in cazul copiilor, adolescentilor si a varstnicilor. Uneori parintii copiilor sau adolescentilor cu depresie pot deveni si ei la randul lor depresivi si pot necesita un tratament. 
Femeile care au nascut de curand, sunt sfatuite sa invete din timp cum sa faca fata depresiei postpartum; acest lucru le poate ajuta sa se vindece mai repede si sa previna aparitia unei probleme mai severe si mai de durata legata de depresia postpartum. 
Sunt mai multi pasi, pe care persoana in cauza ii poate face pentru a se ajuta pe sine in timpul unui episod depresiv si pentru a preveni episoadele viitoare: 
- sa stabileasca teluri realiste pentru sine si sa isi asume o parte rezonabila de responsabilitate 
- sa imparta sarcinile mari in unele mai mici, pe care sa le efectueze treptat, dupa ce a stabilit mai intai prioritatile 
- sa faca atat cat poate face, atunci cand este in stare 
- sa amane luarea deciziilor majore de viata (ca de exemplu schimbarea profesiei, mutarea in alta casa, casatoria sau divortul) atunci cand sunt intr-o perioada de depresie 
- sa incerce sa isi impartaseasca sentimentele cu cineva; de obicei este mai bine decat sa se izoleze sau sa fie secretoasa 
- sa ii lase pe cei din familie sau pe prieteni sa o ajute 
- chiar daca nu se simte motivata, sa incerce sa participe la activitati religioase, sociale sau de alt tip 
- sa faca cu regularitate exercitii fizice 
- sa aiba o alimentatie echilibrata; in cazul in care pofta de mancare lipseste, sa consume mai degraba gustari mici cantitativ decat portii mari de mancare 
- sa aiba un somn corespunzator 
(Daca sunt prezente tulburari ale somnului se recomanda: 
- sa mearga la culcare la aceeasi ora in fiecare seara si, mai important, sa se scoale la aceeasi ora in fiecare dimineata 
- sa aiba un dormitor intunecos si ferit de zgomote 
- sa faca exercitii fizice
- sa evite consumul de bauturi cofeinizate dupa ora 17.00 
- se evite folosirea de medicamente pentru somn neprescrise de medic, sa evite consumul de alcool, deoarece acestea pot provoca un somn neodihnitor si pot interactiona cu medicamentele antidepresive) 
- sa aiba rabdare au propria persoana: sa isi aminteasca si sa isi spuna ca depresia nu este din cauza ei si ca nu poate fi depasita doar cu propria vointa, ca tratamentul este necesar in cazul depresiei, la fel ca in orice alta afectiune 
- sa incerce sa aiba mereu o atitudine pozitiva, optimista, sa isi aminteasca si sa isi spuna, ca este nevoie de timp pana va incepe sa se simta mai bine si ca dispozitia se va ameliora treptat, putin cate putin. 

Conform unor cercetari recente bananele au in compozitie o proteina pe care organismul omului o transforma in serotonina, substanta implicata in geneza depresiei.
In cadrul unui sondaj persoanele depresive au declarat ca se simt mai bine dupa ce mananca banane. Apoi plante ca :sunatoarea, paducelul, cimbrisorul,menta, izma, valeriana,roinita, lavanda, busuioc, salvie toate luate sub forma de ceaiuri ori comprimate de plante uscate.

MAXIME----Poartă-te în aşa fel în timpul zilei, încât să poţi dormi liniştit noaptea. (Mahabharata)

Învaţă compătimirea din (propria) pătimire. (Philemon)

Să ne mulţumim cu ce avem, fără a face comparaţii; niciodată nu va fi fericit acela pe care-l va chinui fericirea mai mare a altuia. (Seneca)
Trebuie să ne gândim la toate şi să ne întărim sufletul împotriva celor ce s-ar putea întâmpla.(Seneca)

Ce multe lucruri neaşteptate au venit! Ce multe lucruri aşteptate nu s-au ivit niciodată! (Seneca)
Înţeleptul, atent şi apărat împotriva oricărui atac, nu dă înapoi în faţa atacului sărăciei, al jalei, al infamiei, sau al durerii. (Seneca)

Toate, din pricina cărora gemem, de care ne îngrozim, sunt tributuri ale vieţii. (Seneca)

În felul acesta îşi va desfăşura înţeleptul virtutea: dacă-i va fi îngăduit, în bogăţie, dacă nu, în sărăcie; dacă va putea, în patrie, dacă nu, în exil; dacă va putea ca comandant, dacă nu, ca soldat; dacă va putea, voinic, dacă nu, slab. Orice soartă va avea, el va face din ea ceva memorabil.(Seneca)

Niciodată cel desăvârşit şi care a dobândit virtutea nu blestemă soarta. Niciodată el nu primeşte posomorât întâmplările. (Seneca)

Nu cere să se întâmple lucrurile după cum vrei, ci voieşte-le aşa cu se întâmplă; şi-ţi va merge bine. (Epictetus)

Nici un muritor nu trece prin viaţă neatins, fără să plătească. (Eschil)

Nu slăbi frânele, când îţi merge bine; iar în restrişte ţine-te de speranţa înţeleaptă. (Euripides)

Suferinţa îi redă prostului bunul simţ. (Hesiod)

De obicei nenorocirea dă pe faţă caracterul, iar fericirea îl ascunde. (Horatius)

Nu da cu piciorul în cel nefericit, căci soarta este comună (tuturor). (Menander)

M-am învăţat minte uitându-mă la nenorocirile altora. (Menander)

Nenorocirea este cel mai bun dascăl; îşi are metoda ei proprie, dar greş nu dă. (Eminescu)
Greutăţile se înmulţesc când ne apropiem de ţintă. (Goethe)

În neputinţă, omul îşi descoperă adevărata forţă. (J. Wassermann)
Nenorocirea deschide sufletul la lumini pe care prosperitatea nu le distinge. (Lacordaire)

Fiindcă sănătatea şi bogăţia iau oamenilor experienţa nenorocirii, ele le inspiră nesimţire faţă de semenii lor; pe când cei împovăraţi de propria lor mizerie intră mai mult, prin comparaţie, în aceea a altuia. (La Bruyere)
Cine n-a suferit niciodată (din pricina) mizeriei, nu ştie să compătimească. (Oxenstierna)

Compătimirea este o virtute care nu se capătă decât prin experienţă; rareori o găsim la cei care nu cunosc ce-i restriştea. (Oxenstierna)
Nenorocirii îi place surpriza; ea se apropie rareori de acela care se pregăteşte s-o primească.(Oxenstierna)


Viaţa aspră, transformată în obişnuinţă, înmulţeşte senzaţiile plăcute; viaţa moleşitoare pregăteşte o mulţime de neplăceri…, nu există pat tare pentru cine adoarme de îndată ce se culcă.(Rousseau)

Omul care n-ar cunoaşte durerea, nu ar cunoaşte nici înduioşarea omeniei, nici gingăşia compătimirii. (Rousseau)
Cel care nu are răbdare, nu are nici o filozofie. (Saadi)

Dacă vrei să te mângâi, gândeşte-te la toate relele de care eşti cruţat. (Saadi)
Încă n-am văzut sfârşind fericit cineva, asupra căruia zeii revărsau darurile lor cu mâini mereu pline. (Schiller)


De obicei însuşirile bune sau rele se ivesc din relaţiile (noastre). (Bhartrhari)

Ajutorul (dat pe) ascuns, cinstirea oaspetelui străin, tăcerea binelui făcut, povestirea în public a binelui primit, modestia în fericire, vorbirea fără dispreţ despre alţii, – cine oare a arătat celor aleşi lucrul acesta greu, ca juruinţa tăişului de sabie? (Bhartrhari)


Muştele caută o rană, albinele flori, oamenii buni calităţi, cei de pe treapta cea mai de jos defecte.(Canakya)

maxime-E mai puternic cel care îşi învinge poftele decât duşmanii: într-adevăr, lucrul cel mai greu e să te învingi pe tine. (Aristotel)


E mai puternic cel care îşi învinge poftele decât duşmanii: într-adevăr, lucrul cel mai greu e să te învingi pe tine. (Aristotel)

Cu cât un lucru este mai greu de făcut, cu atât cere mai multă artă şi virtute. (Aristotel)

Fericirea constă în fapte conforme întru totul cu virtutea, înţelegând prin virtute virtutea absolută, nu cea relativă. Virtutea absolută este, după părerea noastră cea care tinde spre frumuseţe şi cinste, iar cea relativă se referă la lucrurile necesare. (Aristotel)

Preferă mai degrabă paguba decât un câştig imoral; căci aceea te va mâhni o singură dată, pe când acesta totdeauna. (Chilo)
(Aşa spunea cel mai mare dintre filosofi): După cum este dispoziţia sufletească a cuiva, aşa este şi omul; şi după cum este omul, tot aşa este şi vorba lui; şi faptele sunt la fel ca vorbele, iar viaţa este ca faptele. (Cicero)
Îndepărtarea minţii de la simţuri şi abaterea gândirii de la rutină denotă un spirit mare. (Cicero)
În toate timpurile mai puţini au fost aceia care şi-au învins dorinţele decât aceia care au biruit oştiri duşmane. (Cicero)
O viaţă rea, nebunească, impudică şi impură nu este o viaţă rea, ci o moarte lungă. (Democrit)
Chiar când eşti singur nu vorbi şi nu face nimic rău. Învaţă să te ruşinezi mai mult de tine decât de alţii. (Democrit)
Natura şi educaţia sunt asemănătoare; căci educaţia transformă pe om şi, prin această transformare, creează natura. Fixează astfel educaţiei scopul cel mai înalt, acela de a schimba însăşi firea omului supus acţiunii ei. (Democrit)
Acela care se slujeşte de încurajare şi de cuvinte convingătoare, pentru a îndruma pe cineva pe căile virtuţii, va izbuti mai bine decât acela care invocă legea şi foloseşte constrângerea. Căci este probabil ca acela care se fereşte de a face o faptă nedreaptă numai pentru că legea îl opreşte, o va săvârşi în secret, în timp ce acela care a fost călăuzit pe drumul datoriei sale prin convingere fu va face ceva rău, nici în secret nici pe faţă. De aceea; omul care făptuieşte binele cu înţelegere şi cunoştinţă de cauză va rămâne totdeauna hotărât şi drept. (Democrit)
Celui bun nu-i pasă de dezaprobarea răilor. (Democrit)
Dorinţele aprinse pentru ceva fac sufletul orb pentru (oricare) alt lucru. (Democrit)
Nu este cu putinţă să birui pe duşmanii din afara cetăţii, înainte de a pedepsi pe cei dinlăuntrul ei.(Demosthenes)
După cum este îndeletnicirea fiecăruia, tot astfel este neapărat şi felul său de a gândi.(Demosthenes)
Un suflet bolnav veşnic greşeşte; el nu poate nici să sufere nici să rabde până la capăt, şi niciodată nu încetează de a dori. (Ennius)

Dacă vrei să devii bun, dă-ţi seama întâi că eşti rău. (Epictet)
Adu-ţi aminte cum trebuie să te porţi la un ospăţ. Dacă vine în dreptul tău ceva din ceea ce se serveşte, întinde mâna şi ia şi tu modest. Trece pe dinaintea ta? Nu-l opri. Dacă încă n-a sosit, nu-ţi spori şi mai mult dorinţa, ci aşteaptă până va veni lângă tine. Tot aşa să te porţi şi când e vorba de copiii tăi, de soţia ta, de demnităţi, de avere; şi (în felul acesta) vei fi odată un vrednic comesean al zeilor. Iar dacă nu vei lua nimic din ceea ce ţi se pune dinainte, ci îţi vei întoarce privirea, atunci nu numai că vei fi un bun comesean al zeilor, dar vei participa şi la domnia lor.(Epictetus)
Acordaţi puteri depline celui mai virtuos om şi veţi vedea curând că-şi schimbă felul de a fi.(Herodot)
Dacă vei alunga natura cu furca, ea tot va reveni. (Horaţiu)
Cine doreşte se şi teme. (Horatius)
Faptele ruşinoase ale altora îndepărtează adesea sufletele tinere de la vicii. (Horatius)
Singura şi unica nobleţe este virtutea. (Iuvenalis)
Celor care abuzează de avantajele pe care li le-a dat natura le sunt potrivnice (înseşi) succesele (lor). De pildă, când un om curajos preferă să prade în loc să lupte ca soldat; sau când cineva care-i puternic preferă să jefuiască în loc de-a ocroti; sau când cineva care-i frumos preferă să comită adulter în loc să se însoare; astfel de oameni trădează avantajele pe care le au de la natură.(Lycurgus)
Este ridicol să nu fugi de răutatea ta – lucru ce se poate – şi să fugi de răutatea altora, lucru ce nu se poate! – este mai în puterea ta să nu fii rău, decât să împiedici răutatea altora. Cine renunţă la răutatea lui, scade cu atât răutatea lumii. Îţi este mai la îndemână să contribui la perfecţionarea morală a omenirii începând cu tine însuţi. (Marc Aureliu)
Este greu să pui capăt unei obişnuinţe îndelungate într-un timp scurt. (Menander)
Ce-i ascuns, nu-i cunoscut, ce nu-i cunoscut, nu este dorit. (Ovidius)
Indiferent dacă ne aşteaptă o soartă mai rea sau una mai bună, a acţiona nedrept este întotdeauna o greşeală şi o ruşine. (Platon)
Oriunde se află dulcele, vei găsi şi amarul. (Petronius)
Pythagora spunea că în cetăţi intră mai întâi luxul, apoi îmbuibarea, apoi trufia, iar după aceea pierzarea. (Pythagoras)
Bogăţia este o slabă ancoră, gloria una şi mai slabă; la fel corpul, dregătoriile, onorurile; toate acestea sunt slabe şi fără putere. (Pythagoras)

Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari. (Sallustius)

Nu foloseşte mult să lepezi viciile tale, dacă trebuie să te lupţi cu acele ale altora. (Seneca)

Exemplul bun se întoarce printr-un ocol la cel care-l dă, după cum exemplele rele cad asupra autorilor, şi nici o compătimire nu există pentru aceia care suferă nedreptăţi, pe care făcându-le, au arătat că se pot întâmpla. (Seneca)

Nu există viciu fără justificare, fiecare are un început modest şi vrednic de îngăduinţă. (Seneca)

Nici un merit nu rămâne ascuns, şi faptul că el rămâne nu-i nici o pagubă pentru el. Va veni ziua care îl va da la iveală ascuns şi înăbuşit de răutatea veacului său. Cine se gândeşte la contemporanii săi, s-a născut pentru puţini: vor veni după aceea multe mii de ani, multe mii de popoare: pe acestea să le ai în vedere. (Seneca)



Nimeni nu greşeşte numai pentru el, ci răspândeşte nebunia printre cei apropiaţi şi o primeşte la rândul său de la ei . (Seneca)
Nu este nici o deosebire între a nu dori şi a avea. (Seneca)
Dezordinea se va potoli prin disciplină şi frică, niciodată de la sine. (Seneca)
Dacă vrei să fii fericit, roagă pe zei să nu ţi se realizeze ceva din cele dorite. (Seneca)
Nimic nu preţuim mai mult decât binefacerea, cât timp o căutăm; nimic mai puţin, după ce am primit-o. (Seneca)
Cu cât ai mai multă putere, cu atât trebuie să abuzezi mai puţin de ea. (Seneca)
Beţia nu-i altceva decât o nebunie voluntară. (Seneca)
Prefer să nu izbândesc într-o acţiune onorabilă, decât să reuşesc într-un mod ruşinos.(Sophocles)
Cine trăieşte numai pentru el, cu drept cuvânt este mort pentru alţii. (Syrus)
Orice viciu are totdeauna scuza sa. (Syrus)
Bănuiala este pentru omul onest o jignire tăcută. (Syrus)
Cine vrea să facă rău, găseşte totdeauna motiv. (Syrus)
Natura slăbiciunii omeneşti face ca remediul să lucreze mai încet decât răul. (Tacitus)
Homo sum: humani nihil a me alienum puto. Om sunt şi nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin. (Terenţiu)
De la cei buni vei învăţa lucruri bune; dacă însă te vei amesteca cu cei răi, vei pierde şi mintea pe care o ai. (Theognis)
Unii îşi ascund viciile prin bogăţie, iar alţii virtuţile prin funesta sărăcie. (Theognis)
Mulţi îşi ascund caracterul fals şi viclean, adaptându-se după împrejurări. Dar întotdeauna timpul scoate la iveală caracterul fiecăruia. (Theognis)
Dorinţa grozavă a fiecăruia devine o divinitate pentru el. (Vergilius)
Virtutea nu este făcută să stea singură. Cel care o practică va avea vecini. (Confucius)
Există, oare, vreun cuvânt care poate fi luat drept regulă de comportare pentru întreaga viaţă? Dascălul spune: Nu este oare reciprocitatea acest cuvânt? Ceea ce nu-ţi doreşti să ţi se facă, nu fă nici tu altuia. (Confucius)
În lumea întreagă – în văzduh, pe întinsul apelor, în văgăunile munţilor – nu există un loc unde să te poţi elibera de răul pe care l-ai făcut. Nu există pârjol care să poată fi comparat cu pasiunea, dezordine egală cu ura, nenorocire mai mare decât viaţa celui egoist şi nici fericire superioară liniştii sufleteşti. Laudele şi defăimările nu-i ating pe învăţaţi. (Dhammapada)
Mai presus de orice lucru, nu fii nepăsător. Nepăsarea este duşmanul tuturor virtuţilor. (Fo-sho-hing-tsan-king)
Pe soţia altuia, priveşte-o ca pe o mamă, de bunul altuia nu te apropia ca de foc; cinsteşte-i pe toţi, ca pe părinţii tăi; aceasta se numeşte egalitate. (Nagarjuna)
De-i prietenul necredincios, dispreţuieşte-l ca pe un duşman. Respectă vrăjmaşul statornic; Priveşte otrava lecuitoare ca pe un antidot, iar dulceţurile rele consideră-le oţet omorâtor.(Omar Khayyam)
Mireasma unui pom în floare se face simţită până departe, ca şi balsamul unei fapte cucernice.(Upanishade)
Gândind tot mereu „aceasta este a mea”, „eu”, ne prindem noi înşine ca o pasăre în laţ.(Upanishade)
Prea adesea ironia nu-i decât o formă a lipsei de inteligenţă. (Oxenstierna)
Voinţa omului este schimbătoare până în ultima clipă a vieţii. (La Oxenstierna)
Este sfânt pe pământ cel care a ştiut să se împrietenească cu sfinţii. (Adam Mickievicz)
Adevărata valoare a omului se stabileşte mai întâi, analizând în ce măsură şi în ce direcţie a reuşit să se elibereze de Eu. (Albert Einstein)
Politeţe: cea mai acceptabilă formă a ipocriziei. (Ambrose Bierce)
Să nu se încreadă omul prea mult în victoria sa asupra naturii sale; pentru că natura poate sta înmormântată mult timp şi totuşi să reînvie, când se iveşte prilejul sau ispita. (Bacon)
Cei care n-au nici o virtute invidiază tocmai virtutea altora. (Bacon)
Inducerea în eroare este mijlocul sufletelor meschine de a ieşi din încurcătură. (Balzac)
Poate că una dintre cele mai mari bucurii simţite de sufletele meschine, de fiinţele inferioare este să păcălească sufletele alese, să le prindă într-o cursă oarecare. (Balzac)
Dintre toate obiceiurile „lumii bune”, lăudatul este perfidia cea mai dibace. (Balzac)
Obişnuinţa – adică ceva mai stupid ca lenea – ne face să rămânem nemişcaţi în mlaştină şi să ne împotmolim tot mai mult. (Balzac)
Parvenitul se târăşte de-a buşilea în faţa celor ce-i pot fi de folos şi este obraznic cu cei de care nu mai are nevoie. Aidoma paiaţei dintr-un balet, pare marchiz dacă-i priveşti din spate, dar este bădăran dacă-l priveşti din faţă. (Balzac)
Nu greşim decât prin ceea ce am lăsat să fie slab în sufletul nostru. (Balzac)
Oamenii cinstiţi sunt „lipsiţi de tact”, n-au nici o măsură a binelui, deoarece pentru ei totul este fără ocolişuri, fără gânduri ascunse. (Balzac)
Orice şmecherie, orice înşelăciune este descoperită şi în cele din urmă aduce pagubă; orice situaţie este mai puţin primejdioasă, dacă omul se situează pe terenul sincerităţii. (Balzac)
Indiferent dacă-ţi lezează sau îţi favorizează interesul, legea generală trebuie respectată, fără discuţie. (Balzac)
Mulţi oameni prefăcuţi îşi pun prostia la adăpost prin obrăznicie; repede-i şi tu, şi o să se întâmple cu ei ceea ce se întâmplă balonului împuns cu acul. (Balzac)
Interesele dezbină oamenii, dar vicioşii se înţeleg mereu între ei. (Balzac)
Invidia dezleagă limbile, după cum admiraţia le amuţeşte. (Balzac)
Ordinea morală are legile ei, legi nemiloase şi eşti totdeauna pedepsit dacă le nesocoteşti.(Balzac)
Viciile sunt ca animalele care se îngraşă până ce sunt bune pentru abator. (Ben Jonson)

Nu se poate excela în lumea aceasta fără a trăi o viaţă morală. (David Starr Jordan)
Invidia… Sentiment pe care nici prietenia nu-l stinge întotdeauna. Nimic nu-i mai greu de iertat decât meritele altuia. (D. Diderot)


Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească veritabilă stă în raport direct cu capacitatea de a pricepe în mod dezinteresat un adevăr. Învingătorul momentan nu este totdeauna cel definitiv. (Eminescu)



Poţi, oare, iubi pe cineva când te urăşti pe tine însuţi? Poţi, oare, trăi în bună înţelegere cu alţii, când eşti plictisit şi obosit de propria ta existenţă? Ar trebui să fii mai nebun decât Nebunia însăşi pentru a răspunde afirmativ la toate aceste întrebări. Căci dacă îl scoţi din societate, omul, departe de tot ce ar avea o legătură cu el, ar deveni îndată în proprii lui ochi un obiect de ură, de aversiune şi oroare. (Erasmus)
Nerecunoscătorul scrie binele în apă şi răul în piatră. (Felix Lope de Vega)
Eu sunt spiritul care veşnic neagă! (Goethe)
Există o veche legendă despre un sfânt care a trebuit să aleagă unul din cele şapte păcate capitale; l-a ales pe cel care i s-a părut cel mai puţin grav, beţia, şi cu acesta a comis celelalte şapte păcate.(Hans Christian Andersen)
Nu există tortură mai nemărginită pentru om ca propriile gânduri. (John Webster)
Fără îndatoriri, viaţa devine moale şi lipsită de schelet: nu se mai poate ţine dreaptă. (Joubert)
La unii aroganţa ţine loc de măreţie, neomenia de fermitate şi viclenia de spirit. (La Bruyere)
Pe măsură ce favoarea şi bunurile mari se retrag de la cineva, ele lasă să se vadă la el cusururile pe care le acopereau şi care se găseau la dânsul fără ca nimeni să le observe. (La Bruyere)
Noi dăm ajutor altora pentru a-i face să ne dea şi ei în împrejurări asemănătoare; şi aceste servicii pe care le facem lor sunt, la drept vorbind un bine pe care ni-l facem nouă înşine în mod anticipat. (La Rochefoucauld)
Pasiunile sunt singurii oratori care conving totdeauna. (La Rochefoucauld)

Cei mai mulţi oameni au, ca şi plantele, proprietăţi ascunse, pe care întâmplarea face să fie descoperite. (La Rochefoucauld
Dacă geometria s-ar opune pasiunilor şi intereselor noastre tot atât de mult ca şi morala, noi n-am contesta-o şi călca-o nu mai puţin, în ciuda tuturor demonstraţiilor lui Euclid şi ale lui Arhimede, pe care le-am trata de visări şi le-am crede pline de judecăţi false. (Leibniz)
Te opui mai uşor la început decât la sfârşit. (Leonardo Da Vinci)
Dacă în tinereţe cumperi ce nu-ţi trebuie, când vei fi bătrân este posibil să fii nevoit să vinzi lucruri de care cu greu te vei putea lipsi. (Lubbock)
Unele idei sunt atât de intim şi de organic legate de spiritul nostru, încât ori de câte ori le-am „desfiinţa”, ele cresc din ou ca ochii extirpaţi ai unui triton. (Lucian Blaga)
Pentru nimic nu cheltuim atâta energie şi efort ca pentru lucrurile pentru care avem „o slăbiciune”. (Lucian Blaga)
Nimeni n-ar vrea să cadă în credinţa că se va găsi pe urmă cine să-l ridice. (Machiavelli)

Şi virtutea este o artă. De aceea are două feluri de discipoli: cei care o practică şi cei care o admiră. (Marie von Ebner-Eschenbach)
Obişnuinţa ne ascunde adevăratul aspect al lucrurilor. (Montaigne)

Oamenii îşi iubesc prea mult marginile, de aceea le vine atât de greu să le depăşească. (O. Densuşianu-tatăl)
Făţarnici, pentru că ridică monumente profeţilor şi împodobesc mormintele drepţilor din vechime, dapersecută pe drepţii care trăiesc în timpul lor şi se pregătesc să ucidă pe profeţi.(Papini)
Lumea ne tratează aşa cum vrem să fim trataţi: urâm adevărul, ni se ascunde; vrem să fim măguliţi, suntem măguliţi; ne place să fim înşelaţi, suntem înşelaţi. (Pascal)
Cinstea şi ruşinea nu provin din nici o condiţie; fă-ţi datoria: în aceasta constă cinstea. (Pope)
Mai mult decât ideile, caracterul este acela care oglindeşte omul. (R. Rolland)
Omul de lume este în întregime masca lui. Nefiind niciodată el însuşi, este totdeauna străin de sine şi se simte rău ori de câte ori este obligat să coboare în el. Lucrul se explică prin faptul că omul de lume nu este nimic şi că ceea ce pare este totul pentru el. (Rousseau)
Cu cât o greşeală ne orbeşte mai mult şi este mai ademenitoare, cu atât este mai mare triumful adevărului.(Schiller)
Virtutea este raţiune devenită energie. (Schlegel)
Fii sincer faţă de tine însuţi …şi atunci nu mai poţi fi fals faţă de cineva. (Shakespeare)
O, Dumnezeule! Să pună oamenii un duşman în gura lor, ca să le fure mintea! Să ne transformăm cu bucurie, chef, plăcere şi aplauze în animale! (Shakespeare)
Pentru dureri neobişnuite, remedii neobişnuite. (Shakespeare)
Înţelepciune, bunătate/ Celor abjecţi le par abjecte;/ Gunoiul doar pe el se-acceptă.(Shakespeare)
Virtutea nu constă în abţinerea de la viciu, ci în nedorirea lui. (Shaw)
Arată-mi toate greşelile, ca de la om la om. Pot să rezist la orice, exceptând linguşirea. (Shaw)
Alungă de la tine greşeala şi certurile duium; leagă-te de lucruri profunde şi rămâi pe cel mai drept drum. (Zamahšari)
Răufăcătorii se scuză totdeauna invocând crimele ale căror victime au fost ei întâi.(Wassermann)
Pasiunea este o febră a minţii care ne lasă istoviţi. (William Pen)
Puterea nelimitată corupe pe posesor. (W. Pitt)
Voinţă
Vorbărie – tăcere

Cuvântul rostit trebuie să fie asemenea rubinului, mic, dar de mare preţ. Cât timp nu ai vorbit, cuvântul a stat în puterea ta, de îndată ce l-ai rostit, el te ţine sub puterea lui. (Abu Shakur)

Pata pe care o lasă o singură minciună nu poate fi ştearsă de o sută de vorbe adevărate. (Abu Shakur)

Minciuna este caracteristica celor slabi. (Abolghassem Firdusi)

Cel care ascultă bârfelile este mult mai vinovat decât cel care le răspândeşte. (Al Fadl Ibn Sahl)

Sunt vorbe care vindecă sufletul bolnav. (Aeschilus)

Cel ce spune ce-i place aude ce-i displace. (Alceu)

Ce câştigă cei care mint? “că nu sunt crezuţi când spun adevărul”. (Aristoteles)

Nu există ceva mai urât decât a afirma înainte de a cunoaşte. (Cicero)




Ce să ascult vorbe, când văd fapte? (Cicero)
Fereşte-te în conversaţiile tale de a pomeni pe larg şi fără măsură de anumite fapte şi primejdii ale tale; pentru că, dacă ţie îţi place să pomeneşti de primejdiile prin care ai trecut, nu tot aşa le place şi celorlalţi să asculte întâmplările tale. (Epictetus)
Ce vrei să-ţi spun: minciuni agreabile sau adevăruri dure? Alege! (Euripides)
Pune o întrebare cuminte şi vei auzi lucruri cuminţi. (Euripide)
Vorbeşte, dacă sunt cuvintele tale mai convingătoare ca tăcerea, dacă nu, taci. (Euripide)
Calomnia este flagelul cel mai de temut, pentru că ea prezintă doi vinovaţi şi o victimă. (Herodot)

Cel ce-şi drămuieşte cuvintele este o comoară. Măsurarea cuvintelor este cea mai preţioasă măsură. Dacă eşti bârfitor, în curând lumea te va bârfi şi mai mult. (Hesiod)
Oricât de mari ar fi darurile, ele pier din pricina flecărelii autorului lor. (Martialis)

Caracterul celui care vorbeşte este acela care convinge, nu vorba. (Menander)
Caracterul celui care vorbeşte convinge, nu felul în care vorbeşte. (Menandru)
Mai degrabă vor ţine muritorii foc în gură, decât să păstreze un secret. (Petronius)
Vorbeşte ca şi cum va trebui să dai socoteală. (Plato)
Vorbirea este mai grea decât orice altă lucrare şi ea nu serveşte decât celui care o cunoaşte temeinic. (Ptahhotep)

Este ruşinos să spui una şi să gândeşti alta; cu atât mai ruşinos să scrii una şi să gândeşti alta.(Seneca)

Observă totdeauna măsura la vorbă şi la tăcere. (Syrus)
Cel mai rău soi de duşmani este cel al lăudătorilor. (Tacitus)
Ceva să se ascundă soţiei, ceva prietenilor şi ceva fiilor; cel înţelept să vorbească cu multă prudenţă, după ce va fi chibzuit mai întâi ce e potrivit şi ce nu. (Cukasaptati)
Cine defăimează pe un om de treabă acela se pătează singur; cine aruncă cenuşă în aer, aceluia îi cade pe cap. (Kusumadeva)
O persoană vrednică de stimă străluceşte vorbind, dar şi tăcând. (Lalitavistara)
Să se spună adevărul; să se spună ce-i plăcut; să nu se spună ce-i adevărat, dar neplăcut; nici ce-i plăcut, dar neadevărat. (Manu)
Cine nu prinde ceea ce s-a spus o singură dată sau cine n-o spune şi el la rândul său, cine nu are un mic tezaur de vorbe de spirit şi de povestiri frumoase, ce farmec mai are conversaţia aceluia?(Pancatantra)

Discreţia nu e totuna cu ascunderea adevărului. (Balzac)



Aminteşte-ţi permanent că vorbele tale pot avea mai multă greutate decât crezi şi că există o diferenţă între ceea ce spui şi ceea ce se aude. (Bruce Hyland)
Un om convins împotriva părerii sale continuă să aibă aceiaşi părere. (Butler)
Minciunile obligă mai mult decât orice adevăr. (Camille Goemans)
Precât este de folos, la vreme de trebuinţă, cuvântul cuvios, pre atât este de neputincios cuvântul aceluia care, nefiind întrebat de nimeni, tuturor dă sfat. (Cantemir)
Bună parte din vorbirea meşteşugită consistă în a şti cum să minţi. (Erasmus)
Nu asculta pe aceia care vor discuta în mod subtil despre bine şi despre rău. Nu te lăsa impresionat de frumuseţea şi de fineţea vorbelor lor. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în virtute. (France)

Printr-o singură minciună se pierde întreaga reputaţie a integrităţii. (Gracian)


Căci ca şi cum, dacă aţi făcut mâncăruri multe şi foarte bune şi bine mirositoare, mai târziu însă amestecaţi în ele ceva urât, toate netrebnice le faceţi, tot aşa şi în cuvinte. Dacă mai înainte aţi vorbit cuvinte cuminţi şi vrednice de laudă, mai târziu însă aţi amestecat la ele vorbărie proastă, toate le-aţi stricat şi întru nimică să fie socotite le-aţi făcut. (Neagoe Basarab)
Nu merită să-ţi calci pe inimă pentru a spune adevărul unor oameni care au obiceiul de a privi cu neîncredere tot ceea ce le spui, fie că e adevărat sau nu. (M. Twain)

Spune adevărul, şi atunci nu va trebui să mai ţii minte nimic. (M Twain)

Uşurinţa de a face promisiuni şi greutatea de a le ţine sunt aproape inseparabile. (Oxenstierna)

Dai dovadă de prostie, dacă întrerupi pe cineva care vorbeşte ca să-ţi exprimi tu părerea. (Saadi)
Dă fiecăruia urechea ta, dar la puţini glasul tău. (Shakespeare)


Secretul de a fi plicticos constă în a spune totul. (Voltaire)

Tot ce creează tace. Natura-şi deschide florile ei în cea mai adâncă tăcere. Numai distrugerea vrea gălăgie. – Nu e războiul cel mai mare zgomot pe care-l face omul pe pământ? (Vlahuţă)

“Omul care nu stie, dar nu stie ca nu stie este periculos, fereste-te de el. Omul care nu stie, dar stie ca nu stie este neputincios, invata-l si ajuta-l sa stie. Omul care stie, dar nu stie ca stie este adormit, trezeste-l. Omul care stie si stie ca stie este intelept, urmeaza-l!”(proverb)“Prefer sa cred in Dumnezeu, decat sa-L vad in toata slava Sa.”(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)


“Credinta ne da bucurie, pentru ca ne pune brusc de acord cu ce este real.”(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)
“Credinta este un dialog, dar vocea lui Dumnezeu este aproape tacere. Ea exercita o presiune de o delicatete fara margini si niciodata irezistibila.”(Paul Evdokimov, Varstele vietii spirituale)

“Crestinul este un om sarman, dar el stie ca exista Cineva si mai sarman decat el, Cersetor al iubirii la poarta inimii.”(Paul Evdokimov, Varstele vietii spirituale)

“Invizibilul, pentru credinta, este mai intim si mai cunoscut decat vizibilul.”(Paul Evdokimov, Varstele vietii spirituale)

“Este acea nebunie divina, despre care vorbeste Sfantul Apostol Pavel, neintelesul respect al lui Dumnezeu fata de libertatea noastra.”(Paul Evdokimov, Varstele vietii spirituale)
“Nu in forta, ci in dreptate salasluieste Dumnezeu.”(Dostoievski, Fratii Karamazov)

“Cea mai grava superstitie este necredinta.”
“Iubirea desavarsita alunga frica,pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel care se teme nu este desavarsit in iubire.”(Sfantul Evanghelist Ioan)

“Iisus Hristos este eternitatea, care puncteaza istoria.”(Petre Tutea)