Coada calului sau baba-ursului, (Equisetum arvense L.)

      Coada-calului, sau baba-ursului, (Equisetum arvense L.) 
Veche de peste 400 milioane de ani. Pare de domeniul fictiunii, dar este cat se poate de adevarat. La fel ca feriga si brusturele, masura 30 de metri inaltime si formau adevarate paduri. Dar chiar daca in prezent masoara doar 20-40 cm, virtutile ei medicinale sunt la inaltimea pe care o avea altadata. Har explicat si prin faptul ca are doua vieti intr-un singur an.
In prima dintre ele, care incepe imediat ce zapada s-a topit, Coada-calului rasare sub forma
unei... ciuperci, cu o mica palarie bruna-cafenie, plina cu spori, din care planta se va inmulti. Cea de-a doua viata o are chiar acum, la trecerea dintre primavara si vara, cand din iarba apar tulpini de un verde deschis, cu frunze subtiri, asezate ca o coada de cal, de unde si numele plantei. Recomandand-o, cu precadere, in bolile de plamani si de rinichi, despre Coada-calului se spunea ca este o planta sfanta, menita sa le fie de folos numai oamenilor. Oile sau vacile care o mancau ramaneau fara lapte, ori chiar ramaneau sterpe, in vreme ce oamenii capatau putere si tinerete, atunci cand o culegeau dupa un anume mestesug. Dincolo de toate aceste legende si mituri, studiile stiintifice pun in evidenta proprietatile exceptionale ale acestei plante, foarte raspandita la noi.  
         Coada-calului este usor de recunoscut, dupa tulpina sa zvelta, inalta de pana la 30 de centimetri, cu frunze inguste, dispuse in verticil. Mai exista o alta specie de Coada-calului (Equisetum maxima), cu aceleasi proprietati medicinale, dar care creste de doua ori mai inalta, in rest fiind foarte asemanatoare cu prima. Ambele sunt plante iubitoare de lumina, cu pretentii reduse fata de umiditate si sol, care prefera nisipurile, parloagele, pamantul afanat de sapaturile recente, unde lipsa concurentei altor surate le asigura soare din belsug. In Romania, intalnim Coada-calului in toate zonele tarii, unde creste de la campie si pana in zona submontana.

Coada-calului este cunoscută si folosită încă din antichitate în medicina tradiţională ca şi sursă de acid salicilic (substanţă activă conţinută în Aspirina modernă). Dioscoride, medic, farmacolog şi botanist al Greciei antice, laudă proprietăţile hemostatice ale acestei plante. Plinius cel Bătrân pretinde chiar că proprietăţile hemostatice ale plantei ar fi atât de mari, încât ar fi suficient ca aceasta să fie ţinută în mână pentru a beneficia de proprietăţile sale vindecătoare.

  Planta este indicată pentru uzul intern, sub formă de ceai cu acţiune diuretică, sau extern, sub formă de comprese şi băi.

Substanţe active: oxid salicic (5-7%), gluteolină, nicotină, palustrină şi palustridină, fitosterină, beta-sitosterol, acid malic, acid oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, săruri de potasiu. Sporii contin acizii cu lant lung alfa, omega-dicarboxilici, prezenţi în fracţiunea lipidică (sursa: v. legături externe). Principiile active din coada-calului au acţiune ANTIMICROBIANA, ANTISEPTICA, ANTIINFLAMATOARE, măresc rezistenţa ţesutului conjunctiv, activează circulaţia locală, CONSERVA ACUITATEA VIZUALA SI STIMULEAZA FLUXUL DE SANGE.

Întrebuinţări

Coada-calului este folosita pentru vindecarea contuziilor (umflături, vânătăi), cicatrizarea rănilor, ulcerului varicos, bubelor, edemelor la picioare atât de frecvente in climacterium, degerăturilor, eczemelor, neurodermitelor, combaterea transpiraţiei excesive a picioarelor. Deasemenea, datorită acţiunii diuretice a ceaiului, acesta este indicat în prevenirea calculozei renale (spală rinichii şi căile urinare). Medicul german Sebastian Kneipp, care a readus această plantă în medicina naturistă în Germania secolului XIX, recomandă această plantă şi în tratamentul artrozei sub formă de ceai/elixir. În zilele noastre, această plantă se regăseşte în diverse preparate (nu doar marca dr. Kneipp) de tip ceai pentru tratamentul reumatismului, tusei, rinichilor şi purificare a sângelui.

Pulberea de Coada-calului

Se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a partilor aeriene uscate. Pulberea astfel obtinuta se depoziteaza in borcanele inchise ermetic, in locuri ferite de lumina, asa incat principiile sale active sa nu se degradeze. Se administreaza cate o jumatate de lingurita - o lingurita rasa, de trei-patru ori pe zi, in cure cu o durata de pana la trei luni. Pentru tratarea unor afectiuni acute, cum ar fi gastrita hiper-acida sau hemoragiile, se pot lua pana la 6 lingurite pe zi.

Infuzia combinata de Coada-calului

"A doua viata" - frunzulite in forma de coada de cal

�

Se foloseste mai ales extern. Se prepara folosind extractia la rece, combinata cu cea la cald: patru-sase lingurite de pulbere de tulpini maruntite de Coada-calului se macereaza 8 ore, intr-un sfert de litru de apa, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se lasa deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un sfert de litru de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se combina maceratul cu infuzia, preparatul rezultat folosindu-se mai ales extern, pentru spalaturi si comprese. Acest remediu este un puternic diuretic, antiseptic, cicatrizand totodata si tonifiind tesuturile, inhiband dezvoltarea unor bacterii.

Tinctura de Coada-calului

Se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de Coada-calului, peste care se adauga doua cani (in total 500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza, de 4-6 ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

Cataplasma cu Coada-calului

Se iau 2-3 tulpini uscate de Coada-calului si se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie, intr-un vas cu apa calda (40-50 grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

Sucul de Coada-calului

Se obtine doar din planta proaspata, care se spala si apoi se toaca marunt. 30 g de tocatura se pun intr-un vas cu 30 ml de apa si se lasa la macerat vreme de jumatate de ora, dupa care se stoarce prin tifon. Se obtine un lichid verzui, cu miros specific, ce se foloseste intern si extern.

Tratamente preventive cu Coada-calului

* Infectii renale si urinare - cele nu mai putin de cincisprezece tipuri de flavonoizi continuti de catre Coada-calului asigura acestei plante unul din cele mai puternice efecte diuretice din toata lumea vegetala. Or, acest efect de stimulare a formarii si a evacuarii urinei este un garant al sanatatii aparatului reno-urinar, mai ales in anotimpul cald, cand pierderea masiva de apa prin transpiratie poate afecta puternic rinichii si vezica urinara. Pentru prevenirea aparitiei si a recidivelor cistitelor, nefritelor, pielonefritelor, se consuma cate 1-2 litri de infuzie combinata de Coada-calului zilnic, in cure de 12 zile, urmate de alte 7 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.

"Prima viata" are forma unei ciuperci

�

* Arterioscleroza - se administreaza cate 2-3 lingurite de pulbere de Coada-calului pe zi. Tratamentul scade tensiunea arteriala si impiedica oxidarea colesterolului pe peretii vaselor sanguine. Astfel este prevenita formarea placilor de aterom si obturarea vaselor de sange.
* Prolaps uterin - se face un tratament intern cu infuzie combinata de Coada-calului, din care se bea cate un litru pe zi, vreme de 30 de zile, dupa care se face o pauza de trei luni, apoi administrarea se reia. Suplimentar, o data la doua zile, se fac bai de sezut, cu infuzie de Coada-calului. Atat tratamentul intern, cat si cel extern, au efecte puternice tonice uterine, astringente, prevenind prolapsul. Sunt cunoscute cazuri in care acest tratament a functionat nu doar profilactic, ci si ca terapie in sine, pentru ameliorarea acestei afectiuni.Tratamente interne

* Retentie de apa in tesuturi, edeme - mai multe studii de laborator si clinice au aratat ca administrarea de Coada-calului are ca efect eliminarea accelerata a apei din tesuturi. Ca urmare a acestor studii, organismul guvernamental german de avizare a plantelor medicinale a aprobat folosirea acestei plante in cazul edemelor, dar si al altor probleme renale. Se administreaza infuzia combinata, cate un litru pe zi, iar in cazurile in care aportul suplimentar de lichide este contraindicat, atunci se ia pulbere de Coada-calului, cate 4-6 lingurite pe zi.
* Cistita, nefrita - se administreaza zilnic un litru -un litru si jumatate de infuzie de Coada-calului. O cura dureaza minimum 14 zile si are efecte diuretice si stimulente asupra functiei renale. De asemenea, Coada-calului are efecte antibiotice de intensitate medie, care sunt mult potentate de baile de sezut fierbinti cu Coada-calului (1 litru de infuzie combinata la cinci litri de apa pentru baie).
* Litiaza renala - conform studiilor facute la Universitatea de Medicina din Maryland, Statele Unite, infuzia combinata de Coada-calului are efecte de prevenire a formarii, dar si de maruntire si de eliminare a calculilor renali (pietre la rinichi). Cea mai mare eficienta s-a inregistrat in cazul litiazei cu urati. Se administreaza infuzia combinata, cate 1,5 litri zilnic, in cure de 15 zile, urmate de alte 15 de pauza, dupa care tratamentul poate fi reluat, daca mai este cazul.

�

* Incontinenta urinara - desi ar putea parea greu de crezut ca o planta cu un asemenea efect diuretic poate ajuta la controlul urinarii, este adevarat. Studii recente au aratat ca administrarea de pulbere de Coada-calului, cate 8-12 g zilnic, ajuta la evitarea jenantelor pierderi nocturne de urina, inclusiv a celor asociate unor infectii reno-urinare cronicizate sau alterarii unor functii cognitive, odata cu varsta (dar nu in cazurile foarte avansate).
* Hiperaciditate gastrica, ulcer - se ia 1 lingurita rasa de pulbere de Coada-calului, pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi. Este un excelent antiacid, avand si proprietati cicatrizante foarte bune. Se fac cure cu acest remediu, mai ales la inceputul sezonului cald, acesta fiind momentul din an in care se manifesta cel mai frecvent aceste afectiuni.
* Diabet de tip II - un studiu pe pacienti umani, diagnosticati cu diabet de tip II, a aratat ca si o singura doza de Coada-calului, administrata pe stomacul gol, determina o scadere semnificativa a glicemiei, la 90-120 de minute dupa ingerare. Se recomanda curele cu o durata de 4 saptamani, timp in care se ia cu 10 minute inainte de fiecare masa cate o lingurita de pulbere de Coada-calului.timp ce siliciul organic continut din belsug de catre iarba de Coada-calului este un mineral esential in producerea colagenului (care este un "adeziv corporal" ce mentine unite tesuturile musculare si pielea). Pe ansamblu, s-a constatat ca aportul marit de siliciu, obtinut prin ingerarea sistematica de Coada-calului, contribuie, asociat cu administrarea de trei-frati-patati si cu un regim vegetarian preponderent crudivor, la ameliorarea acestei boli.
* Adjuvant in terapia tuberculozei - in medicina populara romaneasca, printre cele mai puternice remedii contra tuberculozei pulmonare este asocierea intre iarba de Coada-calului cu frunze si radacina de urzica marunta (Urtica urens) si frunze de patlagina (Plantago major). Cele trei plante se macina cu rasnita electrica de cafea, se amesteca in proportii egale si se administreaza, pe stomacul gol, cate 6 lingurite pe zi. Acest amestec intareste imunitatea, reduce transpiratiile nocturne, imbunatateste capacitatea de asimilare si imunitatea organismului pe ansamblu.
* Hemoragii abundente in timpul ciclului menstrual - ca remediu de urgenta, se ia o doza unica, de 2-3 lingurite de pulbere, dupa care se continua cinci zile tratamentul, cu 1-2 lingurite de doua ori pe zi. Coada-calului reduce durerile si previne crampele menstruale, are efecte antihemoragice puternice si permite refacerea rapida dupa sangerarile abundente, fiind unul din cele mai bune remedii in anemia post-hemoragica. Acest tratament este un foarte bun adjuvant si in toate tipurile de hemoragie interna.
* Fracturi - studii de medicina experimentala arata ca oasele fracturate se sudeaza de 1,5 pana la 2 ori mai repede, atunci cand se administreaza Coada-calului, care este bogata in saruri de calciu si magneziu. In plus, prin mecanisme inca necunoscute, permite asimilarea mai buna a acestor minerale, din hrana de zi cu zi. Se iau, de regula, 4 lingurite de pulbere, pe stomacul gol, cu 5-10 minute inainte de masa. Este un remediu recomandat si in osteoporoza, mai ales in combinatie cu lemnul-dulce.

Tratamente externe

�

* Hemoragii nazale (epistaxis) - intr-un pahar de infuzie combinata de Coada-calului se pune o lingurita de sare si se amesteca bine. Se trage putin pe nas. Efectul de oprire al sangerarii va fi prompt. Daca suntem in natura, putem zdrobi cateva tulpini de Coada-calului si sa picuram cu acelasi efect sucul rezultat in nari.
* Gingivite - de trei ori pe zi, se clateste gura energic, vreme de cinci minute, cu infuzie combinata de Coada-calului. Are efect cicatrizant asupra gingiilor, oprind sangerarile si favorizand refacerea mucoaselor.
* Abces - se pun comprese cu i

nfuzie combinata de Coada-calului, ceva mai concentrata (6 linguri la litru), pe locul afectat. Compresele se tin cate un sfert de ora, schimbandu-le din cand in cand. Aceasta aplicatie curata abcesele, le dreneaza si accelereaza cicatrizarea treptata.
* Eczeme, eczeme cu mancarimi - se fac spalaturi cu decoct de Coada-calului, dupa care se aplica o cataplasma ce se tine vreme de 1-3 ore, apoi locul tratat se lasa sa se zvante la aer.
* Echimoze (vanatai) - se pune o cataplasma cu Coada-calului si se tine vreme de 2-3 ore pe locul afectat. Se repeta tratamentul, pana la totala vindecare, care va fi mult accelerata.
* Transpiratie abundenta a picioarelor - se fac seara bai fierbinti de picioare cu infuzie combinata de Coada-calului. Este un tratament care, prin mecanisme inca necunoscute, regleaza activitatea glandelor sudoripare. Pentru a obtine un efect mai bun, se administreaza si pulbere de Coada-calului, cate 3 lingurite pe zi, vreme de 2-3 luni.
* Micoze ale degetelor de la picioare (boala piciorului de atlet) - se fac bai partiale, in care se inmoaie zilnic, pentru macar 15 minute, zonele afectate, in infuzie combinata concentrata (6 linguri la litru) de Coada-calului. Tratamentul are efecte antimicotice si antibacteriene puternice.
* Hemoroizi sangeranzi - se fac bai de sezut cu infuzie combinata de Coada-calului, pentru stoparea sangerarilor si pentru reducerea inflamatiei.
* Colagenoze - combinatia cea mai eficienta contra acestei categorii de afectiuni, altfel foarte dificil de tratat, este aceea dintre Coada-calului si trei-frati-patati (Viola tricolor). Iarba de trei-frati-patati este un puternic imunomodulator si antioxidant. 

Fenomenalele proprietati intineritoare ale siliciului organic din Coada-calului

�

Studii recente arata ca in corpul uman cantitatea de siliciu scade odata cu varsta, fenomen care are o contributie decisiva la ceea ce numim imbatranirea organismului. Practic, pe masura ce scade procentul de siliciu organic din corpul nostru, apar fenomene cum ar fi rigidizarea si sclerozarea vaselor de sange, mai ales a arterelor, pierderea elasticitatii pielii si a celorlalte tesuturi, scaderea densitatii osoase, prolapsurile etc. Or, Coada-calului este planta care contine cea mai mare cantitate de siliciu organic asimilabil.
Ca atare, curele de 2-3 luni, in care se iau cate 3-6 lingurite de pulbere de Coada-calului zilnic, au un efect reintineritor de exceptie. Sub actiunea siliciului organic, asimilat prin aceasta cura, proportia de colagen din epiderma si din articulatii va creste, la fel ca si capacitatea organismului de a asimila diferite minerale constitutive si oligoelemente. Vasele de sange isi vor recapata, macar partial, elasticitatea si rezistenta, aspectul pielii se va imbunatati, in timp ce mobilitatea articulara va fi marita. Memoria si alte capacitati cognitive, cum ar fi atentia sau capacitatea de corelare, se vor imbunatati de asemenea. Nu in ultimul rand, anumite afectiuni auto-imune sau degenerative vor fi mult ameliorate.

RETETE DE FRUMUSETE

* Celulita si vergeturile se trateaza atat intern, cat si extern, cu Coada-calului. Intern, se va face o cura de o luna cu macerat la rece, din care se vor bea cate 1-2 cani pe zi. Extern, se face un masaj energic cu unguent de Coada-calului (se gaseste in comert), pe locurile afectate.
* Unghiile - dupa cura interna cu Coada-calului, devin mult mai solide, isi recapata structura si culoarea normala. Efectul se datoreaza si unei mai bune asimilari a calciului de catre organism, dar si siliciului organic din Coada-calului. Se iau 3-6 lingurite rase de Coada-calului, in cure de 1-2 luni.

�

* Parul - se aplica acelasi tratament pentru unghii, care va avea drept efect intarirea radacinii parului, prevenirea subtierii si a despicarii firelor. Infuzia combinata de Coada-calului folosita extern, pentru ultima clatire a parului dupa spalare, previne caderea acestuia, reduce matreata si trateaza infectiile micotice si mancarimile la nivelul scalpului.

* Excesul de sebum la nivelul pielii - se tin cure de 3 luni, timp in care se consuma cate un litru de infuzie combinata de Coada-calului pe zi. Tratamentul regleaza secretia glandelor sebacee, putand fi dublat de cataplasme cu Coada-calului, puse pe zonele afectate. Aceste cataplasme au efecte antibacteriene si antiinflamatoare, ajutand la eliminarea acneei si a iritatiei de la nivelul pielii.
* Cura de slabire - este mai eficienta daca in paralel se face un tratament cu infuzie combinata de Coada-calului. Studii realizate in Franta arata ca administrarea acestei plante amplifica efectul dietelor, prin marirea intensitatii proceselor de eliminare pe cale renala si digestiva. Se face un tratament de minimum 28 de zile, in care se beau cate 2-3 cani de infuzie pe zi, cu putin inainte de masa.

Atentie !

• administrarea plantei pe perioade de timp mai lungi de doua saptamani (cu doua saptamani de pauza) nu este recomandata copiilor, datorita continutului ridicat de siliciu anorganic
• este bine ca planta sa fie procurata de la magazinele de specialitate. Se confunda foarte usor cu barba ursului de Bahme - Equisetum palustre - care traieste de regula pe langa ape. Aceasta planta este de talie mai mare, iar tulpina are 5 muchii. Este o planta toxica!

Rolul Psihologului

 Rolul esential al psihologului, acela de a urmari bunastarea oamenilor si eficientizarea activitatii lor, este necesar oriunde oricand,  de a va ajuta sa întelegeti problema  sau dificultatea  pe care o experimentati si implicatiile ei, sa exprimati verbal sau prin alte modalitati continutul latent, ceea ce pâna atunci fusese ascuns, dat la o parte, ca fiind jenant, înspaimântator, neconform cu regulile sociale sau considerat fara importanta.  Ajutându-va sa întelegeti ca orice comportament are niste motive care nu sunt întotdeauna constiente. Prin investigarea si analizarea starilor si trairilor se poate ajunge, pe parcursul unei psihoterapii, la descoperirea sursei tulburarilor, la exprimarea conflictului sau a situatiei traumatice care a generat suferinta si astfel la rezolvarea problemei, fara riscul ca simptomul sa reapara sau sa fie înlocuit de altul. 
Rolul psihologului este de a ajuta clientul sa isi descopere resursele care ii permit sa isi rezolve problema prin forte proprii. Poate va intrebati din ce cauza se intampla acest lucru in loc sa ii fie furnizata direct solutia. Desi procesul decurge mai greu in sensul acesta, rezultatul este mai bun si de lunga durata. Deci, am putea afirma ca psihologul are metoda prin care sa te faca pe tine sa descoperi cheia rezolvarii in interiorul sau.

Consilierea si psihoterapia sunt interventii de scurta sau de lunga durata care au urmatoarele scopuri:
- prevenirea sau remiterea unor tulburari psihice, emotioanale, psihosomatice sau dezadaptative;
- sustinerea clientului in timpul procesului;
- ghidarea individului catre gasirea unei rezolvari propice pentru situatia in care se afla;
- implementarea strategiilor invatate in viata de zi cu zi. Strategiile sunt folosite pentru a face fata unor probleme personale sau relationale care pot avea efecte in viata familiala, familiala si profesionala.

Rolurile psihologilor in diferite domenii de activitate
Consilierul poate fi psihoterapeut si se ocupa de consiliere personala sau de grup. Ajuta la rezolvarea problemelor emotionale si de comportament. Desi evita formularea de solutii, chiar si atunci cand i se cer, consilierul poate juca un rol important in largirea spectrului de decizii posibile si cantarirea mai adanca a acestora.

In psihologia muncii, psihologul se preocupa de selectia personalului, studiaza aptitudinile muncitorilor, evalueaza pregatirea profesionala. Se implica in organizarea muncii cu scopul de a imbunatati conditiile de lucru conform nevoilor oamenilor. In management, psihologul evalueaza procedurile si schimbarile introduse de manageri, construind, cand e necesar, noi instrumente sau tehnici pentru a eficientiza munca managerului. In domeniul marketingului, psihologul face testari asupra ambalarii produselor, asupra reclamei, in general asupra metodelor folosite pentru promovarea unui produs. Psihologul se ocupa si cu determinarea caracteristicilor utilizatorilor unui anume produs. O contributie importanta a psihologului (in industrie, armata etc) este aceea de a promova cercetari asupra designului aparatelor de zbor, automobilelor etc.

In psihologia educatiei, psihologul face cercetari asupra tipurilor de predare si asupra variabilelor invatarii. De asemenea, psihologul dezvolta teste pentru a detecta capacitatile sau incapacitatile elevilor si evalueaza programele de educatie, colaborand la elaborarea lor.  Poate ocupa si postul de consilier educational. Piaget observa ca “... rolul psihologului este, inainte de toate, sa furnizeze date pe care pedagogul sa poata sa le utilizeze si nu sa-i dea sfaturi.”

In psihologia dezvoltarii, psihologul face cercetari asupra dezvoltarii emotionale, comportamentale, intelectuale a copilului si adultului. Lucreaza in programe pentru cei in varsta sau pentru copii cu handicap. Psihologul poate face cercetari si asupra animalelor.

In domeniul medicinii, psihologul studiaza relatia dintre stres, personalitate si boala (boli de inima, ulcere, boli vascular-circulatorii etc.). Se ocupa de tratarea problemelor emotionale care sunt asociate cu boala sau indispozitia persoanei. Psihologul clinician se ocupa de probleme cum ar fi: handicapuri mentale, abuz de droguri sau alcool, tulburari psihosexuale, inclinatii spre suicid, depresii, anxietate.

In domeniul ecologiei, psihologul este preocupat de efectele poluarii urbane. Psihologul studiaza atitudinile persoanelor in privinta mediului si utilizarii acestuia. Lucreaza consultant in problemele de design industrial, designul scolilor, al caselor etc.

In justitie, psihologul studiaza problema criminalitatii si a prevenirii acesteia. Se ocupa de programe privind reabilitarea sociala a incarceratilor. In plus, se ocupa de alegerea candidatilor in posturile din acest domeniu de la politisti la avocati.

Psihologii care lucreaza in laborator, deci in domeniul experimentarii, aplica metode stiintifice de cercetare pentru a studia comportamentul animal si uman. Ei dezvolta metode precise de masurare si control. Acestia pot conduce cercetari de psihologie comparata.

Numarul locurilor de munca si domeniile in care sunt angajati psihologi depind, in principal, de dezvoltarea economica a tarii si de conditiile domeniilor in care sunt utilizati specialisti. Ca tendinta, in tarile industrializate, in zilele noastre, predomina activitatile de cercetare traditional-academica, fiind dezvoltate foarte multe ramuri ale psihologiei: cognitiva, comparativa, educationala, experimentala, a personalitatii, industrial-organizationala, fiziologica, psihometria, psihologia sociala. In tarile in curs de dezvoltare prevaleaza activitatile din serviciile de sanatate, fiind dezvoltata psihologia clinica, scolara, counseling. 

Arnica (Arnica montana)

Arnica, denumita popular si podbal de munte, carul-padurilor, cujda sau carul-zanelor, creste la peste o mie de metri altitudine colorand in galben pajisti intregi. Arnica (Arnica montana) raspandita in tara noastra in zona de munte a fost utilizatã în fitoterapie în America de Nord, Germania, Rusia începând cu secolul 16 pentru efectul antiinflamator, analgezic.  Cunoscuta inca din antichitate, dacii tratau ranile cu frunze proaspete de arnica.

                

Arnica are proprietati antiinflamatorii foarte puternice. Tocmai de aceea ea se foloseste de regula extern, pentru tratarea ranilor, umflaturilor sau eczemelor. Mai mult, studiile recente au aratat ca tratamentul cu arnica este eficient si in cazurile grave de cadere a parului.

Ca preparat homeopatic este larg utilizat în tratamentul traumatismelor, cu efect antitraumatic general şi local, antihemoragic, cicatrizant, antiinflamator.

In scop terapeutic se folosesc florile galbene bogate in ulei esential, flavonoide, carotenoizi, acizi organici, taninuri, fitosteroli si acizi organici, care se recolteaza in iunie si iulie, la inceputul infloririi, prin taierea sau ruperea inflorescentelor.

Florile se usuca la umbra, in strat subtire. Florile mai au in compozitia lor saruri minerale si vitaminele B1, B2, C si E.Arnica poate fi utilizata atat intern cat si extern. La administrarea interna sunt insa precautii intrucat planta poate fi toxica in concentratii prea mari si nu se recomanda administrarea ei copiilor, gravidelor si persoanelor cu sensibilitati cunoscute. Administrata intern ca tinctura, macerat sau capsule, se foloseste pentrutratarea si prevenirea racelilor, sinuzitelor, amigdalitelor, ca imunostimulator, antidepresiv, dar si in ameliorarea infectiilor cu fungi.

Compozitie chimica arnica

Henelanina are actiune imunostimulanta.Inflorescentele de Arnica contin sesquiterpene lactonice de tipul henelaninei si dihydrohenelanninei, flavonoide – in special izoquercitrina, luteolin-7-glicozid si astragalina, ulei esential continand tymol si derivatiii acestuia, acizi fenol carbonici: clorogenic, cynarinic si cafeic, precum si cumarine.
Indicatii uz intern  Tinctura de Arnica :- crize de astm bronsic
- stimulent energizant al sistemului nervos
- artrita
- cardiopatie ischemica
- purpura ce precede stari infectioase
- traumatism
- vomitive
- febrifuge tonice

Indicatii uz extern  Tinctura de Arnica :

- antiinflamator- cicatrizante
- furunculoza
- acnee
- varice
- crampe musculare
- alopecii dupa traumatisme psihice 

Galbenelele (Calendula officinalis) sau filimica

                  Galbenelele (Calendula officinalis) (denumite popular si filimica) sunt o planta de cultura, adusa la noi cu mii de ani in urma din India. Este o planta anuala (nu rasare in fiecare an din aceeasi radacina), care se cultiva din samanta, fiind foarte pretentioasa la soare, de care are nevoie din plin, dar adaptabila si la celelalte conditii de mediu. Cu florile sale de un galben-portocaliu viu colorat, crescand in asociatii dese si inflorind tot timpul anului (daca ii sunt culese florile la timp), este adesea prezenta si in spatiile verzi, ca planta decorativa. Este foarte vitala, si daca a fost insamantata o data, apoi se inmulteste singura de la an la an, devenind chiar usor invaziva. Se culeg numai florile, prin rupere cu mana, in zilele uscate si insorite. Uscarea se face la umbra, in locuri bine aerisite, in strat foarte subtire. Dupa uscare florile se pastreza in pungi de hartie, in locuri lipsite de umiditate si fara lumina.
                         Proprietatile vinedecatoare ale galbenelelor provin din bogatul continut de uleiuri esentiale, flavonide, carotenoide, acid salicilic si alcool. Au proprietati antiinflamatoare, antieritematoase, antioxidante, antivirale, antitumorale si intaresc imunitatea. Galbenelele dau rezultate excelente in prevenirea dermatitelor cauzate de iradiatiile postoperatorii ale cancerului de san, unguentul fiind folosit in toata Europa de zeci de ani. De asemenea, reduce durerile la nivelul epidermei, cauzate de chimioterapie
 Afectiuni tratabile cu galbenele Intern: ' gastrite hiperacide ' ulcer gastric ' ulcer duodenal ' colecistita ' icter infectios ' ulceratii canceroase ' inflamatii ale colonului ' hemoroizi ' vermifug ' boli de ficat ' cicatrizant intern ' dismenoree Extern ' leucoree ' trichomoniaza ' acnee ' arsuri ' degeraturi ' rani purulente ' cancerul pielii ' leziuni ulceroase ale sanilor ' cancer mamar ' boli tegumentare ' micoze ' osteoporoza

Dintre cele mai importante beneficii ale galbenelelor enumeram:
- Cresc capacitatea de lupta a organismului impotriva infectiilor, avand actiuni antiinflamatoare, antiseptice, antibacteriene si antifungice. Se folosesc ca adjuvant in toate infectiile sau tratamentele care scad imunitatea, cum ar fi citostaticele sau la administrarea antibioticelor. 
- Sunt recomandate in tulburarile menstruale de orice fel, facand parte din plantele destinate sanatatii aparatlui genital feminin;
- Combat anemia;
- Mastile sau compresele cu galbenele ori cremele sunt indicate pentru tratarea tuturor problemelor pielii;
- Sunt folosite in cosmetica pentru mentinerea tineretii si frumusetii tenului, reducerea ridurilor si tratarea petelor maronii;
- Au proprietati anticancerose, consumul a trei cani de galbenele pe saptamana fiind util in protectia antitumorala;- Stimuleaza functiile hepatice si renale;
- Accelereaza arderile organismului pentru cei cu arderi lente, avand proprietati echilibrante;
- Alergii, eczeme, acnee, urticarie;
- Astm;
- Migrene usoare;
- Bolile reumatismale;
- Hipertensiune arteriala;
- Arsuri sau degeraturi;
- Afectiuni gastrice sau ale tubului digestiv;
- Candidoza si alte afectiuni genitale, in special folosite ca spalaturi sau pe cale sistemica prin consumul de ceaiuri;
- Accelereaza cicatrizarea ranilor;
- Curatare oculara. 

Pulberea de galbenele

Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a florilor. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece substantele volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol.

Infuzia combinata de galbenele

Se pun 3-4 linguri de galbenele maruntite la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de galbenele, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi) sau extern.

Tinctura de galbenele

In astrologia plantelor, galbenelele sunt asociate cu Soarele

�

Are cele mai bune efecte pentru tratarea infectiilor, inflamatiilor si a leziunilor pielii, afectiuni unde este nevoie de un preparat dezinfectant. Substantele antiseptice, cicatrizante si antiinflamatoare prezente in galbenele sunt cel mai bine extrase in alcool. Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de flori de galbenele, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

Cataplasma cu galbenele

O mana de flori maruntite de galbenele se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C). Se obtine o pasta de galbenele cu apa, care se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.Uleiul de galbenele 

In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan se pun 10 linguri de flori de galbenele uscate si maruntite. Se lasa sa macereze la soare vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.

Unguentul de galbenele

In comert se gasesc zeci de feluri de creme de galbenele, insa majoritatea au procentaje atat de mici de extract de planta, incat nu se pot incadra nici macar in categoria produselor homeopate, neavand ca atare efecte terapeutice. De aceea, va recomandam sa cautati doar unguentele in care se specifica proportia de extract de galbenele, proportie care trebuie sa fie de cel putin 10%. 
Iata in continuare si o reteta de obtinere casnica a unguentului de galbenele, care nu este steril si nu poate fi folosit pe rani deschise, in schimb este excelent pentru tratarea afectiunilor minore si pentru intretinerea pielii. Se prepara din sapte linguri de unt, trei linguri de flori proaspete marunt tocate si cate o lingurita de miere zaharisita si ceara de albine (ambele le gasim in piete la apicultori). Mai intai se pune intr-un vas, la foc mic, untul si se lasa pana devine lichid, dupa care se adauga cele doua linguri de planta fin tocata, mierea si ceara. Se lasa combinatia pe foc vreme de 10 minute, se amesteca cat sa se dizolve complet, dupa care se ia vasul de pe foc si se lasa sa se raceasca. Cat mai este cald se filtreaza preparatul printr-o strecuratoare curata si se toarna intr-un borcan, care va fi inchis si lasat in frigider, unde se poate pastra pana la trei luni.

Tratamente interne cu galbeneleAtonie gastro-intestinala, constipatie atona - se fac tratamente cu o durata de 12 zile, timp in care se administreaza infuzie combinata de galbenele, 0,5-1 litru pe zi. Experimentele au aratat ca, sub actiunea principiilor active din galbenele, musculatura neteda a tubului digestiv este stimulata sa-si intensifice miscarile, fiind astfel accelerat procesul digestiei, dar si cel de eliminare a materiilor fecale.

Crampe abdominale - se administreaza pulbere de galbenele, cate o jumatate de lingurita inainte si dupa masa. Mai multe experimente de laborator au aratat ca substantele active din galbenele inhiba spasmele tubului digestiv, refac epiteliile digestive lezate de afectiuni cum ar fi colita de fermentatie sau colita de putrefactie, reduc iritabilitatea colonului.

Gastrita si ulcer gastric - un studiu facut de un colectiv de medici francezi a testat efectele galbenelelor asupra unui grup de 137 de pacienti cu probleme gastrice. Dintre acestia, 78 sufereau de ulcer gastroduodenal si 59 de gastrita hiperacida. Tratamentul a durat opt saptamani, iar la sfarsitul sau, aproape 90% dintre pacienti au raportat o diminuare semnificativa a durerilor, pana la disparitia completa a acestora. Interesant este ca aceste rezultate au aparut in conditiile in care aciditatea gastrica a scazut foarte putin, ceea ce a condus la concluzia ca galbenelele actioneaza in aceste afectiuni prin vindecarea epiteliului gastric, adica a acelui strat de protectie a stomacului care este lezat de boala. Mai mult, la gastroscopie a fost pusa in evidenta, la mai mult de 28% dintre pacientii cu ulcer, reducerea nisei, ca urmare a tratamentului cu galbenele. Se administreaza infuzie combinata de galbenele, cate un litru pe zi, in cure de 8 saptamani.

�

Dismenoree (ciclu menstrual dureros si, eventual, neregulat) - principiile active din galbenele au darul de a tempera activitatea hormonala la femei. Tratamentul cu aceasta planta intarzie in multe cazuri menstruatia, cu pana la 3-4 zile, reduce hemoragia, amelioreaza crampele si are efecte de eliminare a spasmelor. Se face un tratament cu galbenele cu o durata de trei luni, timp in care se administreaza cate patru lingurite de pulbere pe zi.

Dispepsie, colecistita - se face un tratament cu tinctura de galbenele, din care se ia cate o lingurita diluata in apa, cu 20 de minute inainte de fiecare masa. O cura dureaza trei saptamani si are efect antiinflamator asupra colecistului, normalizeaza secretia de bila si ajuta la varsarea sa in duoden. De asemenea, are efecte de stimulare a digestiei.

intestinali lezati de infectia bacteriana, elimina spasmele si, in timp, reduce durerea, normalizeaza tranzitul intestinal, ajuta la refacerea florei intestinale.

Colita de fermentatie si de putrefactie - se face un amestec in proportii egale de pulberi (obtinute prin macinare cu rasnita electrica de cafea) de flori de galbenele si de iarba de sunatoare. Se ia cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7 zile de pauza. Este un tratament simplu, dar cu efecte puternice: reface peretii 

Boala canceroasa - un studiu facut in 2006 la laboratoarele Spitalului universitar din Granada, Spania, a pus in evidenta o foarte puternica actiune antitumorala a extractelor de galbenele. Tesuturi cu celule maligne care determina aparitia melanomului, a cancerului de san, de prostata, de pancreas, colo-rectal, ovarian etc. au fost tratate cu galbenele. Rezultatul a fost clar: sub actiunea galbenelelor, dezvoltarea tuturor acestor tipuri de celule maligne este inhibata, iar celulele sistemului imunitar (limfocitele) sunt stimulate sa atace formatiunile tumorale. Cercetarile privind modalitatea cea mai eficienta de a lupta contra bolii canceroase cu ajutorul acestei plante sunt in curs de desfasurare, dar deja cateva concluzii practice pot fi trase. Pulberea de galbenele administrata in cure de 2 luni, timp in care se iau cate 4 lingurite pe zi, este un excelent ajutor contra bolii canceroase. Contra tumorilor maligne situate in abdomenul inferior, se recomanda clismele cu infuzie combinata de galbenele (se folosesc 200-600 de ml), cate o serie de 12 aplicatii pe luna.

Aplicatii externe cel mai frecvent recomandat de radiologi). Pacientele tratate cu galbenele au prezentat leziuni ale pielii simtitor mai reduse ca dimensiuni si frecventa, au avut mai putine dureri, au suportat mai bine tratamentul radioterapeutic si l-au intrerupt intr-un procent mult mai mic decat cele care au folosit unguentul cu trolamina.

Leziuni produse de radioterapie - un studiu francez efectuat intre anii 1999 si 2001 a verificat efectele unguentului de galbenele pe 254 de paciente supuse la radioterapie, dupa interventii chirurgicale in cancerul de san. Pacientele au facut trei aplicatii pe zi cu unguentul de galbenele (care a fost comparat cu unguentul alopat pe baza de trolamina,

apoi sub forma de compresa de 3 ori pe zi, cate jumatate de ora. Tinctura de galbenele stimuleaza cicatrizarea estetica, mareste viteza de vindecare, previne infectia.

Rani de gravitate mica si medie- se spala bine rana cu tinctura de galbenele, care se va aplica 

Contuzii (vanatai) - in primele 36 de ore se pun comprese cu tinctura de galbenele pe locul afectat, care se tin cat mai mult timp posibil. In urmatoarele zile, se fac aplicatii cu unguent de galbenele. Timpul de vindecare va fi mai scurt, contuzia va fi mai putin evidenta si mai putin dureroasa.

Ulcer varicos, rani care se vindeca greu - comisia germana "E", care da avizul pentru folosirea in terapie a produselor naturale, considera tinctura si unguentele sterile de galbenele un medicament foarte eficient pentru tratarea acestor afectiuni. Se fac spalaturi si se pun comprese cu tinctura de galbenele, pentru a preveni infectia si extinderea ulceratiilor, iar unguentul se foloseste pe termen lung, pentru o vindecare completa.

Campioana in afectiunile pielii

�

Infectii cu ciuperci parazite (boala piciorului de atlet, eczeme etc.) - se tin comprese cu tinctura de galbenele pe locul afectat. Aplicatia dureaza o ora si se face de doua ori pe zi (dupa-amiaza si seara), pana la vindecarea completa. La o aplicare indelungata (de minimum 3 ore pe zi, vreme de 2 saptamani), galbenelele distrug majoritatea tipurilor de ciuperci parazite.

Afte bucale, inflamatii ale gingiilor - specialistii germani recomanda clatirea gurii de 3-4 ori pe zi cu infuzie combinata de galbenele. O clatire dureaza cinci minute si are ca efect reducerea inflamatiei gingiilor, vindecarea mai rapida a infectiilor, previne sangerarile gingiilor si retragerea acestora.

Alaptare - se ung sanii, in special zona areolei mamare, cu unguent de galbenele dupa fiecare alaptare. Acest tratament simplu are o valoare foarte mare, pentru ca impiedica aparitia crapaturilor si a inflamatiilor sanilor, previne infectia sfarcurilor, amelioreaza eventualele dureri de sani care apar in timpul alaptarii.

Interventii chirurgicale - un studiu italian realizat in anul 2001 arata ca o combinatie de extracte de galbenele si de sunatoare, in proportii egale, mareste viteza de vindecare a operatiilor, favorizand o cicatrizare estetica si lipsita de complicatii. Studiul a fost facut asupra femeilor care au avut nasteri prin operatii de cezariana, iar participantele au fost mai mult decat multumite de efectele tratamentului. Se fac zilnic spalaturi si se aplica comprese cu tinctura de galbenele si de sunatoare (combinate in proportii egale), diluata cu apa distilata, in proportia de 1:5.

Precautii si contraindicatii 

Galbenelele administrate intern sunt practic netoxice, neexistand contraindicatii in acest sens. Se vor administra totusi cu prudenta, atat intern, cat si extern, celor care au sensibilitate alergica la polenul plantelor, celor care iau medicamente sedative (amplifica, se pare, efectul sedativ) sau hipotensoare (amplifica si efectul hipotensiv). Dozele mari (peste 15 grame zilnic) de galbenele administrate intern pot duce la puseuri de hipotensiune, mai ales la femei si batrani. Femeile insarcinate nu vor lua mai mult de 5 grame de galbenele zilnic.

Galbenelele si frumusetea

Depigmentari - crema de galbenele aplicata de doua ori pe zi ajuta la recapatarea pigmentatiei normale, dupa contactul cu substante chimice sau cu radiatii, care provoaca aparitia unor pete pe piele.

Arsuri solare - se foloseste uleiul de galbenele care ajuta la vindecarea rapida, reduce senzatia de durere si usturime. Pentru cicatrizarea estetica a arsurilor de gravitate mica si medie se folosesc compresele cu tinctura de galbenele diluata cu apa distilata in proportie de 1:3 - 1:5

Cinstea-o virtute

"Cinstea nu este o vocaţie, cinstea este o opţiune".(Nichita Stanescu).

"Cinstea este invers proporţională cu tentaţia".( George Bernard Shaw)
"Cinstea este mai presus de legi".(Menandru în Cartaginezul)
"Banul este hoţul omului: îi fură ce are mai de preţ – cinstea".(proverb indian)
"Cinstea este diamantul pe care virtutea îl poartă pe deget".(Voltaire)
"E spre cinstea firii omeneşti că acolo unde egoismul nu este pus în joc, ea este gata mai degrabă să iubească decât să urască".(Nathaniel Hawthorne)

CÍNSTE s. f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ◊ Expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări și garanta autenticitatea unei afirmații făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, considerație, prețuire. ◊ Loc. adv. Cu cinste = în mod onorabil, după merit. ◊ Expr. A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite. 2. Onoare, favoare. ◊ Loc. adv. În cinstea(cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). ◊ Expr. A-i face cinste(cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare. 3. Ceremonial, paradă, fast. III. (Concr.; pop.) 1. Dar, cadou, plocon. ◊ Loc. adj.Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic. 2. Ospăț, ospătare (în care predomină băutura). ◊ Expr. A face cinste = a oferi cuiva de băut (și de mâncat) într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti.

 "Cinstea este, printre virtuti, una dintre cele mai complexe, pentru ca in ea se aduna si se sintetizeaza, subordonandu-i-se, multe alte virtuti. Si pentru ca ea cuprinde o arie larga a sufletului, dand un sens intregului sau, iar omului cinstit un loc inalt in ierarhia morala a omenirii, unul pe masura celui pe care, in alte scari de valori, il ocupa talentul,onestitatea, frumusetea sau curajul. De indata ce incerci sa adancesti conceptul de cinste, iti dai seama ca toate determinarile lui se afla intr-o relatie de esenta cu adevarul si cu dreptatea. Cinstea nu vizeaza ceea ce este profitabil ci, de fiecare data, ceea ce corespunde esentei sale, indiferent de urmari.  Astfel, omul cinstit nu minte, el nu introduce in realitate o fictiune – spunand ca a facut ceea ce n-a facut si nici nu tainuieste despre sine o realitate care, stiuta l-ar putea vatama. Iar cand e vorba de altii, nu le spune ca sunt mai buni decat sunt, ca sa-i maguleasca, nici nu ascunde frauda sau abuzul: omul cinstit nu este complicele nimanui, indiferent ce pret ar avea de platit pentru asta. El nu minte nici de frica, nici ca sa traga foloase, nici macar ca sa fie interesant. Totodata, el nu spune despre nimeni ceva rau ca sa-1 defaimeze, nici nu raspandeste informatii necontrolate. Pe de alta parte, cinstea ne cere sa nu ne aratam drept ceea ce nu suntem, adica sa nu fim fatarnici sau duplicitari, unul in taina si altul fatis, unul acasa si altul in public, unul fata de cei puternici si altul fata de cei slabi, deci sa nu infatisam despre noi o imagine falsa. E drept ca lucrul acesta cere multa cunoastere de sine, iar lumea e plina de impostori inconstienti de impostura lor, prada unei convenabile ingorante de sine, oameni care, fara sa-si dea seama, duc o existenta imaginara, pentru ca, tot inconstient, le este mai bine asa. Iar daca le spui adevarul, indignarea lor n-are margini. Omul cinstit nu minte nici despre viitor, cu alte cuvinte nu spune ca va face un anume lucru, pentru ca apoi sa nu-l faca. Isi tine intotdeauna cuvantul. Dar multi, Doamne, cat de multi, nu si-l tin, si nu neaparat dintr-un calcul rece, ci din usuratate, din euforia de o clipa de a se arata saritori si generosi. Ca sa uite apoi. O specie grava a nerespectarii cuvantului dat este tradarea, care tot necinste este, pentru ca afirma solemn o fidelitate care, dupa aceea, in functie de vreun folos mai mare, este brutal dezmintita. Omul cinstit nu insela pe nimeni, nu umbla cu tertipuri si cu viclesuguri, nu masluieste si nu rastalmaceste. Si nici nufura, in nici unul dintre nenumaratele feluri in care se fura in lume, de la cantar pina la codru. El nu vrea sa aiba decat ce este al lui si a dobandit pe drept. Si de aceea nu incalca drepturile nimanui, da fiecaruia ce este al sau, isi onoreaza pana si dusmanii, pentru ce este de onorat la ei. Si, cum fiecare are dreptul la o zone inviolabila, omul cinstit nu citeste scrisorile care nu-i sunt adresate, nu asculta pe la usi si nu iscodeste. In sfarsit, el isi face totdeauna datoria, cu grija si pina la capat. Si si-o face nu numai pentru a nu insela, respectandu-si o obligatie si o fagaduinta, o face cu daruire si cu bucurie, ca pentru sine. Omul cinstit este intotdeauna un mestesugar cinstit, de la dulgher pana la cercetatorul adevarului. Din punct de vedere pragmatic, cinstea are neajunsurile ei: multe pierzi datorita ei si destul de putine castigi. De aici, nobletea ei esentiala, in care intra, ca hotarator, meritul de a nu-ti face un merit din cinstea ta, de a nu to bate cu pumnii in piept, de a nu cauta cinstire pentru ca esti cinstit si nici vreo alta rasplata decat impacarea cu tine insuti si pilda cea buna. Plicticos ca o predica, nu ? In schimb, iata, dac-am insira tot ce nu face si nu este omul cinstit, am cadea peste portretul mincinosului, al masluitorului, al iscoadei, al defaimatorului, al fariseului, al talharului si al vanzatorului de frate. Si le-am gasi vrednice de interes si pline de culoare. Asa suntem facuti, Dumnezeu sa ne ierte."(Petru Cretia)

Înţeleptul Solomon ne arăta că „acela care nu cinsteşte pe sărac greşeşte, iar acela ce miluieşte pe sărac este fericit“, iar Platon ne avertiza că „numai acela ne e prieten, care în acelaşi timp pare şi este, într-adevăr un om cinstit“. Referindu-se la această calitate umană, Cicero sublinia că „a răpi ceva altuia pentru a-ţi spori mijloacele de trai, micşorîndu-le pe ale altora, este mai contrar naturii decît moartea, decît sărăcia, decît suferinţa“.

În multe ţări cinstea este ridicată la rang de adevărată virtute morală (unde ar trebui să-i fie locul), afirmîndu-se că „orfan nu este cel fără tată şi mamă, ci acela fără ştiinţă şi cinste“ (Turcia), „dacă sufletul este cinstit, cinstite vor fi şi faptele“ (Japonia).

  VIRTUTI: Altruism ; Armonie ; Caracter ; Cinste ; Calm ; Creativitate ; Curaj : Curiozitatea ; Decenta ; Demnitate ; Disciplina ; Empatie ; Entuziasm ; Etica ; Fidelitate ; Generozitate ; Increderea ; Initiativa (; Intelepciune ; Loialitate ;Mentalitatea ; Optimism; Originalitate , Onoare ; Pace ; Pasiunea ; Puritatea (; Psihologia poziva ; Ratiunea ; Rabdarea ; Respect ; Responsabilitate ; Scepticism ; Sinceritate ; Speranta ; Umanism ; Umorul 

VICII: Aroganta ; Coruptia ; Daunator ; Disperare ; Egoism ; Egotism ; Infidelitate ; Frica ; Ignoranta ; Intoleranta ; Lacomia ; Lenea ; Minciuna ; Naivitatea ; Perversitatea ; Plictiseala ; Prostia ; Sadism ; Superstitii ; Teama ;Vulgaritatea 

Cele 7 virtuti de baza ale omului care se iunfrunta eroic cu cele 7 pacate cardinale sau de moarte: Credinta, Speranta, Iubirea, Intelepciunea, Dreptatea, Curajul si Echilibrul. O treaba bine gandita – virtutea este o problema de echilibru( masura), de doza; prea putin sau mult dintr-o trasatura umana pozitiva o transforma deopotriva intr-un viciu. De exemplu, pare-se ca deja de la Aristotel citire se stie ca avem:

lasitate——–>curaj——–>nesabuinta;
neincredere—>incredere—->credulitate;
nerusinare—->modestie—–>timiditate;
inselatorie—–>cinste——->lipsa de tact
si asa mai departe pentru absolut toate virtutile, prea putin e rau, prea mult de asemenea strica.

"Fericirea constă în fapte conforme întru totul cu virtutea, înţelegând prin virtute, virtutea absolută, nu cea relativă. Virtutea absolută este, după părerea noastră, cea care tinde spre frumuseţe şi cinste, iar cea relativă se referă la lucrurile necesare".(Aristotel in ETICA)

 Dobandirea virtutilor este redobandirea asemanarii cu Dumnezeu.Virtutile sunt patrimoniul moral al omului

Virtutile crestine

Virtutile, numite adesea fructele Duhului Sfant, sunt:

Credinta - Slabiciunea si absenta credintei in Dumnezeu isi au radacina in pacat, murdarire si mandrie.

Speranta - Speranta este certitudinea sfarsitului bun al vietilor noastre traite cu credinta in Dumnezeu.

Cunoasterea - Cunoasterea lui Dumnezeu este scopul si finalul vietii omului, scopul crearii lui de catre Dumnezeu.

Intelepciunea - Omul intelept este omul care vede clar si adanc in misterele Domnului.

Cinstea - Sa fii cinstit in toata vremea si lipsit de ipocrizie (cu mai multe fete, viclenie).

Umilinta - (Smerenia) Sa vezi realitatea asa cum este ea in Dumnezeu. Inseamna sa te cunosti pe tine si pe ceilalti asa cum suntem cunoscuti de Dumnezeu.

Supunerea - Sa faci voia lui Dumnezeu este slava si viata.

Rabdarea (Diligence) - Sa te ridici pe tine si pe ceilalti, crescand treptat in Harul lui Dumnezeu prin eforturi zilnice de implinire a poruncilor Sale si de implinire a voii Sale.

Curajul - Sa nu te temi, chiar pana la mucenicie.

Fidelitatea - Persoana spirituala este credincioasa chemarii sale, implinind fiecare rezolutie buna si aducand roade cu rabdare, cu darurile si talentele date de Dumnezeu.

Infranarea (Auto-control) - Sa fii moderat in toate lucrurile. 

Generozitatea - Este aratata prin grija si preocuparea pentru binele altor persoane.

Multumirea pentru toate (Recunostinta) - Persoana imbunatatita este aceea care este recunoascatoare pentru toate lucrurile.

Dragostea - Cea mai mare virtute dintre toate este dragostea. 

"Omul cu virtuti e ca o gradina ingrijita"