Chimenul (Carum carvi)

Chimenul  este o plantă bianuală din familia Apiaceae, care crește în Europa și în vestul Asiei în soluri argiloase, uscate. Are, ca și chimionul, nevoie de foarte mult soare pentru a se dezvolta în condiții ideale și pentru a produce fructe aromate.

Planta are un aspect similar cu cel al morcovului, cu frunze fin ramificate, care cresc pe tulpini de 20-30 cm. Pețiolul florii are 40-60 cm, iar florile sunt mici, de culoare albă sau roz. Frunctele (numite eronat semințe) sunt achene în formă de semilună, de aproximativ 2 mm lungime.

Planta preferă locațiile calde, însorite și solul bine drenat.

  De la chimen se folosesc în general fructele sau rădăcina, iar de la chimion se folosesc atât semințele cât și fructele. Semințele de chimion sunt mai iuți, mai deschise la culoare și mai mari decât fructele chimenului. Chimionul este utilizat ca și condiment cu preponderența în Africa de Nord, Orientul Mijlociu, vestul Chinei, India, Cuba și nordul Mexicului. Chimenul, pe de altă parte, este folosit la condimentarea brânzeturilor, a cărnii, sau la prepararea supelor și cremelor de legume în special în Europa Centrală și Scandinavia.

Pe timpul imparatului roman Iulius Cezar, chimenul a trait momentele sale de "glorie", fiind introdus obligatoriu in dieta soldatilor, pentru a-i feri de bolile infectioase, de epuizare si de afectiunile digestive. In medicina populara a diferitelor popoare europene chimenul este nelipsit, fiind folosit in alimentatie, ca medicament si, nu in ultimul rand, ca ingredient magic. In Germania, de pilda, era considerat, pana nu demult, un panaceu in afectiuni gastrice si intestinale. Din el se facea un lichior ("Kummel") folosit in inapetenta, iar semintele pisate se puneau in baia sugarilor pentru a le calma colicile. In Olanda, aburul emanat de fiertura de chimen era inhalat pentru usurarea respiratiei si vindecarea celor cu bronsita, iar in Franta se pune si acum in diferitele feluri de branza fermentata, pentru a usura digestia. In arhipelagul britanic, chimenul se dadea gainilor pentru a nu se rataci si a ramane "legate" de gospodarie. Mai mult, sotiile ori sotii cu inclinatii spre aventuri erau tratati pe fata sau pe ascuns cu chimen, pentru aceeasi actiune de infranare a vagabondajului si pentru a le fi calmate pornirile spre infidelitate.

Chimenul este de asemenea folosit în lichioruri, mâncăruri gătite la cuptor, precum și în diverse alte feluri de mâncare, în special aparținând bucătăriilor din Europa Centrală și Scandinavia, un exemplu fiind varza acră. Este folosit și pentru a aroma brânzeturile cum ar fi havarti. Akvavit și câteva altelichioruri conțin de asemenea chimen. Infuzia preparat din semințe de chimen este folosit pentru calmarea colicilor intestinale. Uleiul din semințe de chimen este folosit ca ingredient în săpunuri, loțiuni si parfumuri.

Chimenul este foarte apreciat în terapeutica naturistă datorită proprietăților lui de a regla funcțiile stomacului, fiind și un antiinflamator intestinal. Cu mult timp înainte, chimenul era utilizat la vindecarea răcelilor și durerilor de stomac, astăzi el are întrebuințări multiple: tratează anorexia, hemoroizii (pulbere de semințe de chimen), dismenoreea, bronșita, colicile intestinale, reglează menstruația și elimină viermii intestinali.

Chimenul ajuta la digestie, fiind util pentru tulburari digestive, deoarece uleiul esential din semintele de chimen activeaza glandele salivare, aminteste Ayushveda. De asemenea, timolul, prezent in semintele de chimen, promoveaza o digestie lenta si ajuta impotriva arsurilor.

Semintele de chimen actioneaza ca un laxativ natural.

Daca suferi de insomnie, semintele de chimen iti vin in ajutor. Semintele de chimen te vor face sa ai un somn linistit, fara ca nimic sa nu te distraga, deoarece acestea au un efect linistitor.

Amelioreaza greturile de dimineata, asa ca semintele de chimen fac minuni pentru femeile insarcinate. Se consuma sub forma de ceai, o lingurita de seminte de chimen la un pahar de apa. Acest ceai poate fi folosit si de persoanele ce au greuturi dimineata din cauza unor boli.

Semintele de chimen ajuta in vindecarea simptomelor racelii, printre care si tusea. De asemenea, durerile in gat pot fi ameliorate cu ajutorul acestor seminte.

Cu varsta, metabolismul devine mai lent. Sucul de chimen te va ajuta, deoarece sporeste caldura in organismul dumneavoastra si in cele din urma creste metabolismul. 

Tratamente interne

* Alaptare - se consuma zilnic 1-3 cani de infuzie combinata de chimen cu miere. Mai multe studii au obiectivat faptul ca administrarea chimenului creste secretia lactata si imbunatateste calitatea laptelui matern, reduce incidenta colicilor la sugari. In cazul in care apar inflamatii ale sanilor (ragade) in timpul alaptarii, se pune pe zona afectata o cataplasma cu seminte de in si de chimen, macerate in prealabil, vreme de patru ore, in apa calda.
* Astenie psihica, incapacitate de concentrare mentala - se iau cate 4 lingurite de tinctura de chimen pe zi, in cure de o luna. Uleiul volatil continut de semintele de chimen are efecte tonice nervoase, favorizeaza circulatia cerebrala, confera o senzatie de vioiciune si tonus mental. Acelasi tratament se recomanda si ca adjuvant in depresie.
* Astm, astm alergic, bronsita cronica - se administreaza amestecul de infuzie combinata si ulei volatil de chimen. Pe langa efectul antispastic mentionat, chimenul are in aceste afectiuni si un efect expectorant (ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii), antiinflamator si antibiotic. De asemenea, uleiul volatil de chimen este antihistaminic, ajutand la calmarea reactiilor alergice la nivelul aparatul respirator.
* Cancer de colon - un studiu de medicina experimentala dat publicitatii in martie 2006 arata ca un tratament facut vreme de 15 saptamani cu pulbere de chimen inhiba dezvoltarea tumorilor in intestinul gros. Interesant este ca efectul antitumoral al chimenului a fost potentat de introducerea in alimentatie si a uleiului de arahide, care este indicat celor care sufera de tumori pe tubul digestiv. Se recomanda administrarea a 7 grame de pulbere de seminte de chimen pe zi (doza exacta este de 0,06 grame pe kilogram-corp), in cure cu o durata de patru luni, urmate de doua luni de pauza.
* Cancer de piele - chimenul, ingerat sub forma de pulbere si aplicat sub forma de ulei pentru uz extern pe formatiunile canceroase aparute pe piele, inhiba cresterea tumorilor maligne si, mai mult, declanseaza procesul de remisie a acestora. Se recomanda un tratament de patru luni cu chimen luat intern (7 grame pe zi) si aplicat extern, sub forma de ulei, pe zonele afectate.

Pentru a-i creste eficienta, chimenul trebuie macinat

 

* Deficit de fier in organism - infuzia combinata de chimen din care se bea cate o cana dimineata si seara, pe stomacul gol, este un eficient remediu contra anemiei feriprive. Acest remediu nu contine decat cantitati infime de fier, in schimb, imbunatateste foarte mult asimilarea acestui oligoelement, care de cele mai multe ori se gaseste in alimentatia de zi cu zi (in oua, in spanac, in urzici, in icre, in peste etc.), dar nu este metabolizat corespunzator de organism.
* Diaree, colita de fermentatie - se administreaza pulbere de seminte de chimen amestecata in proportii egale cu pulbere de frunze de menta. Se iau zilnic cate 

4-6 lingurite din aceasta combinatie, pe o perioada de 1-3 saptamani. Combinatia chimen-menta este aproape imbatabila in mai multe afectiuni digestive, printre care diareea si colita de fermentatie, unde efectul lor este rapid, datorita calitatilor antiseptice, antiinflamatoare, carminative (determina eliminarea gazelor intestinale) ale celor doua plante.
* Dispepsie - exista mai multe cercetari care arata fara dubiu ca semintele de chimen, singure sau in combinatii cu alte plante, vindeca fara gres aceasta afectiune. Intr-un astfel de studiu, facut in Germania, un numar de 118 pacienti au fost impartiti in doua grupe de terapie egale. Cei din prima grupa au fost tratati cu seminte de chimen si frunze de menta (Mentha piperita), in timp ce a doua grupa fost tratata cu cisaprida, un medicament de sinteza foarte eficient in tratarea dispepsiei. Dupa patru saptamani, 69,7% din cei tratati cu chimen si menta nu mai prezentau simptome de dispepsie. Durerile abdominale, senzatia de greata sau de greutate in stomac disparusera, la fel si balonarea si eructatiile. In lotul tratat cu cisaprida, procentul pacientilor care nu mai prezentau simptomele dispepsiei a fost foarte apropiat de cel al pacientilor tratati naturist, fiind de 70,2%, dar aici au aparut si reactii adverse (dureri de cap, diaree, aritmie), reactii inexistente la lotul tratat natural. Asadar, pe termen lung, o solutie eficienta si sigura contra dispepsiei este administrarea zilnica, inainte de masa, a unei lingurite de amestec de pulberi de chimen si menta, combinate in proportii egale. Plantele trebuie sa fie proaspat macinate, pentru a avea un continut maxim de uleiuri volatile, care imbunatatesc secretia de bila si de sucuri gastrice si elimina durerile abdominale.
* Gastrita - un studiu facut in laboratoarele Universitatii din Riad, Arabia Saudita, arata ca administrarea semintelor de chimen protejeaza epiteliile gastrice (tesuturile protectoare ce captusesc stomacul) de actiunea secretiilor gastrice acide, dar si de actiunea unor substante iritante, cum ar fi solutia de clorura de sodiu concentrata, alcoolul etilic pur etc. Astfel, desi administrarea chimenului sporeste secretia de sucuri digestive, tratamentul cu infuzia combinata din semintele sale este eficient pentru gastrita, avand efecte calmante, antiinflamatoare, protejand mucoasa gastrica. Se administreaza 2-3 cani de infuzie combinata pe zi, in cure de 3 saptamani, urmate de o pauza de 10 zile, dupa care se poate relua.
* Greata provocata de medicatie - se administreaza infuzia combinata obtinuta din chimen si menta, amestecate in proportii egale, din care se bea, de preferinta neindulcita, cate o jumatate de litru - un litru pe parcursul zilei, inaintea meselor principale. Are efect antiemetic (elimina senzatia de greata), actionand atat local, la nivelul terminatiilor gustative si olfactive de la nivelul tubului digestiv, cat si la nivelul sistemului nervos central. Este un bun tratament si contra anorexiei.
* Halena (miros urat al respiratiei) - se mesteca dupa masa si, intre mese, seminte de chimen. Au un miros placut si, mai mult decat atat, imbunatatesc digestia, eliminand cauzele profunde care duc la aparitia halenei.
* Micoze (adjuvant) - prin teste de laborator s-a constatat ca uleiul volatil de chimen este foarte eficient contra infectiilor cu ciupercile parazite Candida albicans, Aspergillus. Se administreaza uleiul volatil de chimen, cate 2-5 picaturi, de trei ori pe pe zi, in cure de 14 zile, urmate de alte 10 zile de pauza. Acelasi tratament este recomandat ca adjuvant in infectiile, de aceasta data bacteriene, cu Pseudomonas aeruginosa.

* Prevenirea cancerului - mai multe studii facute in Japonia, in India si in China arata ca administrarea chimenului impiedica mutatiile celulelor normale spre celule canceroase, fiind un protector de incredere contra bolii canceroase care afecteaza stomacul, intestinele, ficatul, pancreasul. Se consuma chimenul ca si condiment in alimentatie, iar de doua ori pe an se tin cure cu o durata de patru saptamani, timp in care se administreaza cate o lingurita rasa de pulbere de seminte de patru ori pe zi.
* Sindromul colonului iritabil, colon spastic - se beau zilnic 2-3 cani de infuzie combinata de seminte de chimen. Tratamentul se face vreme de 4 saptamani, cu 5-7 zile de pauza. Are efecte spasmolitice si antiinflamatoare intestinale puternice, ajuta la echilibrarea florei intestinale. Tratamentul este valabil si contra crampelor abdominale, care atunci cand sunt foarte puternice vor fi tratate, in prima faza, cu infuzie fierbinte de chimen.

 

* Sindromul de postmenopauza (adjuvant) - se administreaza pulberea proaspat macinata de chimen, cate trei lingurite pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de alte 30 de zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte estrogene blande, ideal pentru femeile care au intrat la menopauza de mai mult de doi ani si se confrunta cu simptome cum ar fi osteoporoza, hirsutismul, astenia, depresia.
* Spasme musculare - se administreaza infuzia combinata de chimen, cate o jumatate de pahar (100 ml), de trei ori pe zi. In fiecare doza de infuzie combinata se pun si doua picaturi de ulei volatil de chimen, pentru a amplifica efectele antispasmodice ale acestui tratament. Studii facute in Statele Unite au aratat ca substantele volatile din chimen inhiba efectul mai multor enzime care determina contractura musculara. Astfel, acest tratament este valabil nu doar in spasmele muschilor voluntari (cum ar fi cei ai bratelor, ai picioare, ai pleoapelor etc.), ci si al celor care nu pot fi controlati voluntar. Acest tratament antispasmodic s-a dovedit eficient si contra sughitului, contra tusei spasmodice si chiar contra astmului.
* Valori crescute ale colesterolului si trigliceridelor - intr-un studiu din anul 2005, facut de o echipa mixta de cercetatori din Maroc si din Franta, se arata ca administrarea de infuzie combinata de chimen, 1-1,5 litri pe zi, in cure de patru saptamani, scade semnificativ procentul de colesterol negativ (LDL) si de trigliceride din sange. Acelasi studiu arata ca organismul diabetic este ferit de complicatii cardiace si vasculare prin tratamentul cu infuzie combinata de chimen. Un alt efect al tratamentului cu chimen este si o usoara scadere a glicemiei, dar care apare mai ales la tratamentul cu pulbere de chimen si mai putin la tratamentul cu extract apos sau in alcool.* Viermi intestinali (adjuvant) - se administreaza ulei volatil de chimen, cate 2-5 picaturi de trei ori pe zi, in cure de 21 de zile, urmate de aceeasi perioada de pauza. Acest remediu are efecte puternic vermifuge si insecticide, paralizand centrii nervosi vitali ai acestor organisme parazite.

Aplicatii externe cu chimen

* Crampe abdominale la sugari si la copiii mici - in apa de baie a copilului se toarna 1-3 linguri de tinctura de chimen. Principiile active cu efect calmant gastro-intestinal si carminativ vor fi preluate prin piele de catre circulatia sanguina periferica si isi vor face rapid efectul.
* Micoza bucala - de trei ori pe zi se fac clatiri ale gurii cu 100 ml de infuzie combinata, in care s-au pus 1-2 picaturi de ulei de chimen. Acest tratament are efecte antimicotice, antiinflamatoare, fiind de un real ajutor pentru candida cu localizare pe segmentul buco-faringian.
* Rani deschise (prim ajutor) - se spala rana si se curata foarte bine cu tinctura de chimen nediluata. Este un tratament dureros pe moment, dar extrem de util, mai ales in cazul in care rana se produce intr-un loc cu puternica incarcatura microbiana. Chimenul are efecte antibiotice puternice si distruge, aplicat direct, virusul tetanic.
* Scabie - se aplica uleiul pentru uz extern pe portiunile afectate. Aplicatia se face de 3-6 ori pe zi, pana la vindecarea totala. Este un tratament simplu si eficient, recomandat mai ales celor care nu suporta unguentele cu substante de sinteza folosite in acest scop.

  

"DESCHIDEREA UNIVERSULUI"

"Oamenii trăiesc într-un sistem, sunt legaţi prin legături văzute şi
nevăzute unii de alţii şi de tot ceea ce-i înconjoară (ecosistemul
înconjurător). Sunteţi de acord, nu? Ei, dacă am hotărât că vrând nevrând, ei există şi se manifestă în cadrul unui sistem, să vedem care sunt caracteristicile unui sistem.
Mai întâi trebuie să precizăm că un sistem este format din mai multe elemente între care e

xistă o interdependenţă mai mare sau mai mică (dar există, pentru că asta e condiţia ca să existe un sistem).
Dacă luăm spre exemplificare sistemul corpului fizic al omului unele dintre aceste elemente ale corpului sunt: inima, plămânii, stomacul, ficatul, ochii, mâinile… Se vede clar că toate aceste elemente sunt legate printr-o reţea foarte mare de interdependenţe şi că deranjarea unui element al sistemului
(să zicem inima, sau stomacul sau…) duce la deranjarea întregului sistem.
Vedem dacă chibzuim puţin, că elementele sistemului se simt mai bine şifuncţionează cel mai bine când toate celelalte elemente ale sistemului funcţionează la fel de bine (deci când întreg sistemul funcţionează bine).
Dacă un element al sistemului va începe să nu mai meargă bine el va deranja întreg sistemul, iar acesta va lua “MĂSURI ” de remediere a deranjului, măsuri care vor fi îndreptate spre elementul deranjant.
Ce legătură are acesta cu egoismul şi altruismul? Simplu: “egoistul”
pretinde că îşi vrea doar lui binele, “altruistul” că vrea doar binele celorlalţi.
Ceea ce ignoră amândoi, e că ei fac parte dintr-un sistem mai mare sau mai mic şi pentru ca fiecăruia din ei să-i meargă bine, va trebui să-i meargă bine şi sistemului. Dacă sistemului nu-i merge bine, acesta va lua “măsuri”, cum am mai spus.

Un egoist “aparent” (sau un om fără minte destulă cu alte cuvinte)
consideră că-şi poate face lui bine (element al sistemului) deranjând sistemul, făcându-i acestuia un rău (ceva nefavorabil, neutil şi dezavantajos pentru acesta). E clar că se înşeală, pentru că, mai devreme sau mai târziu, sistemul va lua măsuri împotriva “elementului” cu pricina, pentru că e deranjat.
Un egoist adevărat ştie că el va obţine şi îşi va face lui cel mai mare bine posibil, doar când acţiunea pe care o desfăşoară e un bine (e favorabilă, utilă şi avantajoasă) şi pentru “cei din jur” şi nu-i deranjează,deci nu-i determină să ia măsuri pentru “deranjarea” sa. Aici e interesant de amintit că poţi fi eliminat din anumite sisteme mai mici dar nu poţi fi eliminat din marele sistem care este Universul.
Să mai precizez că trebuie să fim foarte atenţi în a stabili ceea ce este bine pentru cei din jur (deci implicit pentru noi).
Atenţie, deci! Aici trebuie DIS+CERN+MÂNTcernământ şi PUTERE de A ÎNŢELEGE în profunzime efectele acţiunilor noastre, de a trece dincolo de aparenţe."

"Când a existat cu adevărat a fost prezent iar acum e clar că nu mai
există.
Trecutul nu EXISTĂ!
Acum, există doar prezentul! 
Doar de el ne putem bucura. La fel cum nu putem mânca acum un măr care deja a putrezit sau unul care nici măcar nu există, la fel e cu amintirile (acum nu mai avem ce face cu ele, sunt putrezite şi râncede); şi cu speranţele: nu ne putem sătura

 cu ele. Nu ne putem sătura decât cu merele care există acum, simultan cu mişcarea gândului nostru. Ne putem bucura cu adevărat doar de Prezent.
Pe cei care “se bucură” de “mere putrede” (amintiri) sau de “mere care nu există” (speranţe) în loc să se bucure de “aroma proaspătă şi gustul plăcut al merelor” care există acum, vă las pe voi să apreciaţi dacă sunt normali sau nu!
Renunţă la amintiri şi la speranţe şi bucură-te de prezent. Bucură-te de ce
există! Şi crede-mă, ai de ce te bucura, universul actual, cel de acum e
infinit şi plin de daruri pentru tine. Rămâne doar ca să le descoperi şi să te
bucuri de ele."

"Viziune şi acţiune
Înainte de a acţiona ai în mental o viziune, o idee, un plan după care o să
acţionezi. Asta fie că vrei, fie că nu. Toate acţiunile pe care o persoană le
desfăşoară în planul fizic au fost precedate de un plan de acţiune, existent
în mintea persoanei respective.
Să zicem astfel că la un moment dat ai o viziune (un plan mental) cu
privire la ceea ce o să faci. Apoi începi să acţ

ionezi şi încerci să materializezi
viziunea ta şi în lumea fizică. Vei putea constata în acest mod că pe măsură
ce acţionezi, viziunea ta asupra a ceea ce trebuie să faci se poate schimba.
Acesta e cercul vicios viziune-acţiune. Dacă dezvolţi puţin ideea, poţi
vedea că pentru acţiunile mari, ai nevoie de o viziune mare (cuprinzătoare),
dar această viziune cuprinzătoare nu o să o poţi realiza, nu o vei putea avea
dacă prin acţiunea ta nu încerci să aduni mai multe viziuni mai mici şi să
încerci să faci o sinteză, să stabileşti o corelaţie între ele, care să ducă la o
viziune de ansamblu coerentă, după care apoi acţiunea ta să se poată ghida
fără probleme.
Formarea acestei viziuni de ansamblu, a acestei “viziuni mari” care săpoată fi urmată apoi de o acţiune “mare”, de realizarea unor lucruri sublime,
foarte utile pentru tine şi semenii tăi (o astfel de acţiune mare ar 

putea fi de
exemplu: ”mântuirea”, “iluminarea”, “eliberarea”) se aseamănă cu
completarea unui joc de puzzle. Pentru a pune în ordine şi la locul potrivit
fiecare piesă trebuie să acţionezi. Astfel, se pot aduna “piesele”, şi la un
moment dat gata: imaginea e completă.
“Acum ai o viziune”. Ai o viziune a întregului. Până acum ai tot completat
puzzl-ul dar nu ai văzut decât în ultimul moment, după ultima piesă,
întregul ansamblu.
Dacă nu ai fi acţionat spre a obţine această “viziune mare” nu ai fi
obţinut-o, iar dacă nu ai fi avut diferite viziuni “mai mici” nu ai fi fost
stimulat să acţionezi în vederea căutării viziunii celei mari. Pentru acţiuni
(lucruri) mari trebuie viziuni mari. Mântuirea, iluminarea, eliberarea,
nemurirea… sunt acţiuni mari.Viziunea cea mare în cazul acestora cuprinde cunoaşterea ordinii
exterioare a lumii, plus cunoaşterea modului de gândire propriu, plus
modalităţile de acţiune pentru realizarea mântuirii, iluminării, eliberării,
nemuririi…
Acţionând aşadar pentru a dobândi viziuni mai mici, la un moment dat o
să vină şi viziunea cea mare. Atunci nu ne rămâne decât să facem şi
ACŢIUNEA CEA MARE." DESCHIDEREA UNIVERSULUI de Radu Lucian Alexandru

Podbalul-(tussilago farfara)

Popular si bruscanis, brustan, brustur-alb, brustur-de-rau, gusa-gainii, limba-vecinei, podbalul creste pe soluri umede, argiloase, pe povarnisuri plesuve si ogoare paraginite. Florile galbene de podbal apar din pamant primavara devreme, ca hrana pentru albine, cu mult timp inaintea frunzelor. 
Frunzele lanoase, verzi sus si alb-argintii in partea de jos, se folosesc ca verdeata pentru supa, ciorbe, salata de primavara sau la sarmale. In scop terapeutic, in luna mai se culeg flori si frunze de podbal care, in amestec, folosesc la prepararea ceaiului recomandat in afectiunile respiratorii. Trebuie insa stiut ca frunzele carnoase de podbal contin mai multe substante active decat florile. 
Frunzele de podbal au in compozitia lor vitamina C, inulina, carotenoide, acid tartric si malic, mucilagiu si multe altele. Infuziile si decoctul din frunze de podbal au efecte antiinflamatoare si emoliente datorita mucilagiului. Saponinele continute in planta ajuta la diluarea si evacuarea mai usoara a secretiei cailor respiratorii produsa de virusuri sau microbi. 

Inca din antichitate, invatatii timpului au evidentiat calitatile terapeutice ale plantei care ajuta in vindecarea bolilor pielii si ale aparatului respirator. Cercetarile medicale contemporane n-au facut decat sa confirme ceea ce se stia de mii de ani despre podbal. 

Amelioreaza rahitismul la copii
Preparatele din podbal se recomanda in bronsite cronice si tabagice, astm bronsic, pleurezie, emfizem pulmonar, gripa si guturai, tuse uscata si convulsiva, laringita, traheita, faringita, amigdalite, raguseala, silicoza pulmonara, tuberculoza. La fel de indicate sunt insa si in caz de afectiuni renale si genitale, rahitism la copii, scrofuloza, flebita, edeme la membrele inferioare cu flebite, plagi, rani superficiale, erizipel, abcese, taieturi, ulceratii, ulcer scrofulos, inflamatii, intepaturi de insecte. 

Intern:- frunze si flori - tuse, traheite, bronsite, laringite, convalescenta, adenite, limfatism, astm bronsic, dischinezii biliare, emfizem pulmonar, dispepsii, afectiuni hepatobiliare, scorbut - sub forma de infuzie, decoct.                                                 - frunze - tabagism.

Uz extern:- frunze - dermatoze ale pielii capului, hiperhidroza plantara, arsuri, chelbe, pecingini, edeme, rani, entorse, ulceratii cutanate, plagi, boli reumatismale - sub forma de decooct, comprese.                                                                                - flori - seboree - sub forma de infuzie, decoct, comprese. 

Pentru un ceai expectorant se amesteca flori si frunze de podbal cu flori de lumanarica, cuscrisor si patlagina ingusta, in parti egale. Peste doua lingurite din acest amestec de plante se toarna o cana de apa oparita, se acopera vasul pentru cateva minute si se lasa la infuzat, apoi se strecoara. Se pot bea trei ceaiuri calde, zilnic, indulcite cu miere de albine. 

Siropul de podbal se poate prepara acasa, din frunze proaspete de podbal alternate cu un strat de zahar. Borcanul astfel umplut se inchide ermetic, capacul se ermetizeaza cu lut sau ceara topit si se ingroapa in pamant sau se tine in beci, la temperatura constanta. Cand continutul borcanului devine o masa omogena, se amesteca in proportie de doi la unu, adica un kg de preparat de frunze, se amesteca cu o jumatate de kg de miere de albine. 

Socul-Sambucus nigra

Socul (Sambucus L.)  face parte din familia Adoxaceae. Cea mai cunoscută specie este socul negru (Sambucus nigra), apreciat ca remediu natural, in principal datorita proprietatilor terapeutice ale tuturor partilor componente ale acestui arbust: frunzele (actiune laxativa), florile (diuretice, sudorifice), fructele (vitaminizante, antinevralgice), scoarta (este foarte bogata in substante diuretice).

Tufa de Soc atinge frumusetea deplina vara, devreme, cand izbucnesc miile de floricele albe, in forma de stea, care raspandesc un parfum dulce-amarui ametitor. Culegeti inflorescentele intregi, pe vreme neploioasa, dupa ce s-a uscat roua diminetii. Daca le folositi proaspete, de exemplu pentru sirop, scuturati-le de insecte, treceti-le putin prin apa rece si lasati-le sa se scurga pe o fata de masa. Iar pentru a le usca, intindeti-le undeva la caldura, si pastrati-le, apoi, in cutii bine inchise sau in borcane de sticla cu capac.
De doua ori pe an ne bucura socul cu puterile sale miraculoase. Mai intai, primavara, cand isi deschide florile ca niste radare, catre soare, a doua oara spre toamna, in septembrie-octombrie, cand locul florilor il iau ciorchinii de fructe lucioase si negre. Ca ajutor pentru sanatate, florile de soc au mare eficienta in gripe si raceli, in guta si reumatism, in infectii pulmonare si boli de piele. Fructele extrem de bogate in vitamine si uleiuri eterice ridica imunitatea, reglementeaza problemele intestinale si au actiune antinevralgica si antiherpetica.
Pentru prepararea remediilor pe baza de soc, exista nenumarate retete. Singurul avertisment este sa nu consumati fructele sau sucul crude, ci dupa ce au fost incalzite la minimum 80gr.C. In felul acesta, o substanta componenta greu tolerabila, sambunigrina, este descompusa. In schimb, gustul ramane neschimbat.

Sudorifică (provoacă transpiraţie transpiraţie abundentă) ajutând la scăderea temperaturii. Florile de soc au de asemenea proprietăţi diuretice, laxative şi galactogoge. Sub formă de extract slab alcoolic au proprietăţi antinevralgice. Extern, ca antiseptic.

Întrebuinţări ale Socului:

În gripă, în răceală, bronşită, contra tusei şi în general în afecţiunile aparatului respirator. Prin diureza pe care o produce se recomandă în reumatism, boli de rinichi şi de vezică. Ceaiul de flori de soc măreşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează. Având proprietăţi laxative şi ajutând la eliminarea apei din ţesuturi, se foloseşte ca medicament natural (ceaiul) în obezitate. Pentru aceleaşi motive se recomandă în constipaţiile de natură nervoasă.

Extern, sub formă de băi sau cataplasme, este indicate în furunculoue, abcese, arsuri, flictene, având proprietatea de a fluidifica puroiul de a calma durerile, făcând să dea înapoi umflatura. Sub formă de băi fierbinti se utilizează contra reumatismului.

Popular, socul era intrebuintat la tratarea si vindecarea unor numeroase afectiuni: TUSE, DURERI DE CAP, AFECŢIUNI ALE APARATULUI RESPIRATOR, FRIGURI. Astazi socul cunoaste o utilizare variata:BRONŞITĂ, RĂCEALĂ, GRIPĂ, AFECŢIUNI ALE RINICHILOR, GUTĂ, REUMATISM, ARSURI, RĂNI, UMFLĂTURI, STĂRI FEBRILE,  (favorizeaza transpiratia abundenta).

Ceaiul din fructe de soc este recomandat a fi utilizat pentru tratarea obezitatii, dar si a hemoroizilor (uz extern). Ceaiul din flori de soc are un rol extrem de important in tratarea afectiunilor vezicii urinare.Consumul de soc determină buna funcţionare a organismului şi estompează aspectul de coajă de portocală al pielii, prin eliminarea toxinelor şi a apei reținute în corp. Nu în ultimul rând, socul inhibă pofta de mâncare şi astfel tentaţia de a consuma alimente bogate în calorii va fi diminuată.

Specialistii in medicina naturista numesc fructele de soc cel mai puternic concurent al medicamentelor ANTIVIRAL de ultima generatie. Efectele socului asupra organismului nu se limiteaza doar la vindecarea racelilor, parfumata planta prelungeste tineretea biologica, tonifica si vitaminizeaza. Nu e doar un eficient antigripal, socul ajuta si la mentinerea siluetei. Poate una dintre cele mai apreciate actiuni ale fructelor de soc este combaterea obezitatii. 

Cura cu tinctura de soc garanteaza pierderea greutatii in exces. Ea este o alternativa sanatoasa la curele de slabit prin infometare sau la medicamentele care promit o silueta de invidiat intr-un timp ireal de scurt. Trei lingurite de tinctura de soc, administrate zilnic, vreme de trei luni, produc o scadere in greutate fara efort. Sanatos, dietetic si estetic, socul ajuta si la vindecarea herpesului. Atunci cand apar primele simptome ale unei eruptii herpetice (usoara febra, nervozitate, usturime sau mancarimi) se ia cate o lingura de tinctura de soc, diluata in jumatate de pahar de apa, din ora in ora.

Se mentine tratamentul vreme de o saptamana. Pentru alergii sau eruptii localizate la nivelul pielii, cura cu suc sau tinctura de fructe de soc este cat se poate de binevenita. Administrate zilnic, doua lingurite de suc de fructe de soc grabesc vindecarea bolilor de piele rezistente la tratamentele clasice.

Sub formă de infuzie 5-8 % din care se beau 3 ceşti de ceai pe zi. Sau intern: infuzie 2 linguriţe de flori la 250 ml apă clocotită, se beau 3 ceaiuri călduţe pe zi.

Ca laxativ: infuzie: 1-2 linguriţe la 200 ml apă clocotită; se ia seara la culcare. Extern, infuzie: cantitatea de flori se dublează; se întrebuinţează sub formă de băi sau cataplasme în furuncule, abcese, arsuri şi umflături.Gem de soc

 

Ingrediente (pentru 4 persoane): 1 kg de fructe de soc coapte (curatate si spalate), o ceasca de apa, 500 g zahar, 1 varf de cutit vanilie macinata, coaja rasa a unei lamai.
Mod de preparare: * Se pun pe foc fructele cu apa si se fierb pana ce plesnesc, dupa care se trec printr-o sita. * Se fierbe piureul astfel obtinut, impreuna cu zaharul, vanilia si coaja de lamaie, circa 5-10 minute, la foc mic, amestecand incontinuu. * Se toarna fierbinte in borcane calde (dupa ce au fost spalate cu apa clocotita) si se inchid borcanele etans. Borcanele deschise se tin la frigider, iar gemul trebuie consumat cat mai repede. Gemul de soc alina durerile de gat, combate starea de oboseala si intareste imunitatea. Doza: 2-3 linguri pe zi.

Suc de soc

 

Ingrediente (pentru 4 persoane): 2 kg fructe coapte, 400 g zahar, o lamaie.
Mod de preparare: * Se spala fructele, se lasa sa se scurga si se indeparteaza coditele mai groase. Se decojeste o treime din lamaie (coaja trebuie sa fie foarte subtire, fara pielita alba), se stoarce lamaia si se pun zeama si coaja pe foc, intr-o oala mare, impreuna cu fructele. * Se lasa sa se incinga, pana plesnesc fructele, se ia oala de pe foc si se lasa sa stea 30 de minute. * Se imbraca cu tifon o strecuratoare mare, se varsa fructele in ea si se lasa sa se scurga cateva ore. * Se pune pe foc zeama, impreuna cu zaharul, se lasa sa fiarba incet 2-3 minute si se toarna fierfierbinte in sticle incalzite, care se inchid ermetic imediat.

Un sfat util: Dintr-o parte de suc puteti prepara un sirop de tuse cu miere. Lasati sa se incinga la 40gr. 200 ml de suc si 300 g de miere, amestecand intruna. Turnati siropul imediat in sticle, lasati-l sa se raceasca si tineti-l la frigider. Se ia o lingurita de sirop, o data la 2-3 ore, si se lasa sa se topeasca in gura. Important: preparati mereu suc proaspat, in functie de necesitati, pentru ca nici la frigider nu tine prea multa vreme.

Socata

 

Ingrediente: 5-10 flori de soc se amesteca cu 1/2 l de apa, 250 g zahar si 5 felii de lamaie.
Mod de preparare: Se lasa 24 de ore la frigider, sa se patrunda. Iese o bautura piscacioasa si racoritoare care intareste sistemul imunitar si vindeca simptomele racelii.

Ceaiul din flori se lua contra tusei şi afecţiunilor aparatului respirator. Se bea în loc în apă şi de cei bolnavi de astm. Se mai lua pentru domolirea durerilor de stomac sau de ficat şi vezicula biliară. Din flori se făceau perinuţe, care se înfierbântau şi se puneau calde la orbalţ.

Frunzele crude se puneau pe bube şi pe „foale" pentru dureri de rânză. Cu decoctul lor se spălau umflăturile, boabele negre se puneau în pălincă şi se luau la friguri, ceaiul din boabe se bea contra vătămăturii.

Paranoia se defineste ca delir cronic, bine structurat si organizat, in care bolnavul manifesta un orgoliu excesiv

"Paranoia se defineste ca delir cronic, bine structurat si organizat, in care bolnavul manifesta un orgoliu excesiv determinat de hipervalorizare, de exces de autoapreciere.

De asemenea, se caracterizeaza prin componenta cu care, in general, este identificata paranoia in limbajul comun:neincredere in ceilalti, suspiciune. 

Paranoicul are tendinta de a persevera in propriile judecati si convingeri, fara nicio intentie de a verifica valabilitatea lor.

Ceea ce elimina paranoicul – dintr-o nevoie maladiva de certitudine cu orice pret – suntnuantele, ambiguitatile, evolutia in timp sentimentelor, ideilor si intereselor celorlalti. Pentru el, lucrurile sunt ori albe, ori negre – mai precis, negre! – si asa raman.

Paranoia este o psihoza care se manifesta predominant pe taram cognitiv. Paranoicul, victima unei mreje de inchipuiri, nu este lipsit de logica. El conexeaza fapte intamplatoare, fara legatura intre ele si creeaza din ele un sistem de argumentatie logice care il conduc spre convingerile sale morbide. Asa se face ca el va vedea mereu altceva in spatele aparentei, va interpreta in maniera sa vorbele celorlalti, va cauta – si va gasi! – in toate imprejurarile tradarea, subminarea autoritatii sale, prejudicierea intentionata,lipsa de consideratie din partea celorlalti.

Delirurile specifice paranoiei sunt grupate de specialisti in doua categorii: megalomania (mania grandorii) si mania persecutiei. Acestea pot coexista.

O alta impartire distinge intre: deliruri depresive (care se desfasoara predominant in forul interior al celui afectat) si deliruri expansive (care produc mult zgomot in jur).Paranoia nu presupune deficit intelectual. 

Paranoicul de tip stenic, revendicativ,luptator, desi da impresia ca este energic si activ, nu poate fi prea eficient in conditiile unei gresite orientari in actiuni si ale risipei de energie in directia autoapararii inutile. Datorita atitudinii sale constant defensive, se va opune schimbarilor, noutatii, deci, progresului.

Exista, insa, si tipul de paranoic interiorizat, marcat de subaprecierea pe care o resimte din partea celorlalti. Acesta va ramane in anonimat si se va multumi doar sa viseze, sa proiecteze maretele iesiri la rampa,revendicarile si revansele pentru prejudiciul moral suferit.Cum sa ne purtam cu un paranoic

Fie ca este vorba despre o persoana apropiata, de care ne pasa, fie ca ne aflam in asemenea raporturi incat relatia noastra trebuie sa mearga, de exemplu, relatii de munca, putem sa ne descurcam cu un paranoic, astfel incat si lui si noua sa ne fie putin mai bine.

Exprimati-va limpede intentiile si motivatiile. Exprimati-va concis si foarte clar, corect din toate punctele de vedere, asa incat sa nu lasati loc de interpretari gresite.

Mentineti contactul si dialogul. Daca il evitati, paranoicul o sa ia din acest fapt doar ceea ce ii accentueaza suspiciunea. Nu se va gandi ca este vina lui. Va gandi ca il dispretuiti, ca il urati sau ca uneltiti impotriva lui.

Intr-o inevitabila disputa, faceti apel la reguli, la legi, la argumente stiintifice, in orice caz, argumente obiective, consacrate si incontestabile. Paranoicul iubeste logica.In plus, nu se va simti invins in argumente de o persoana ci va recunoaste supramatia legii, de orice natura ar fi ea.Nu capitulati in mod ostentativ intr-o disputa cu paranoicul. Se va simti jignit, desconsiderat.

Nu atacati frontal imaginea pe care o are despre sine. Daca, la un moment dat, se va dovedi ca s-a inselat intr-o privinta, nu-i spuneti nimic de genul: “Vezi, ti-am zis eu!”, pentru ca asta l-ar putea impinge la decizii irationale numai din nevoia de a se ridica deasupra esecului. Mai degraba luati-o ca pe o imprejurare inevitabila, in care ar fi fost greu ca cineva, in locul lui sa-si fi dat seama cum stau lucruile. Concentrati-va mai mult asupra modalitatii de a remedia impreuna consecintele erorii. Acest lucru este de dorit in relatie cu toti semenii nostri!"

Mihaela Serea

"Dacă văd o nedreptate şi nu fac nimic să o îndrept, sunt laş." Confucius

"De luptă se feresc doar laşii. "Homer în lliada

"Ura şi invidia nu au curajul leilor, ci laşitatea ploşniţelor care apar numai prin întuneric."  Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust

"Imposibilul e o fantomă a timizilor şi refugiul laşilor." definiţie de Napoleon Bonaparte

"O laşitate. Simt dispreţ faţă de mine însămi când încerc să-mi justific schimbările de sentimente scoţând în evidenţă defectele sau neajunsurile altora, ca să mă scuz. Laşă. Laşă."  Anais Nin în Incest

"NU analizând societatea vei afla calitatea individului, ci dimpotriva: analizând individul în adâncurile constiintei sale, îti vei da seama de societatea din care acesta face parte. Societatea e o stare a constiintei umane."  Francesco Orestano 

"Lupta pentru democratie nu poate sa nu fie si lupta pentru pace, lupta contra imperialismului, lupta împotriva oricarei forme de regim colonialist sau de opresiune. Aceasta lupta face parte organica din batalia pe care clasa muncitoare o da pentru propria sa emancipare." de Luigi Longo 

"O societate trebuie sa evite atât existenta unei mari saracii, cât si pe aceea a unei imense bogatii, fiindca prima atrage dupa sine umilirea si sclavia, iar cealalta impertinenta si tirania." de Ugo Foscolo 

"Cainii sunt adevaratii stapani ai planetei. Daca vezi doua forme de viata, una dintre ele defecand si cealalta strangand mizeria dupa prima, cine ai presupune ca este stapan?" de Jerry Seinfeld

"O viață în care faci greșeli nu este mai onorabilă, ci mai folositoare decât una în care nu faci nimic." George Bernard Shaw

‎"Luptă pentru a primi ceea ce-ți place sau vei fi forțat să-ți placă ceea ce primești." Clarence Thomas

Spinoza scrie: 
„De fapt, eu numesc liber lucrul care exista si actioneaza numai în virtutea necesitatii
pure a naturii sale proprii, iar constrâns îl numesc pe acela care este determinat la existenta si actiune în mod exact si precis de catre altceva. Asa, de pilda, Dumnezeu, desi necesar, este totusi liber, deoarece exista numai în virtutea necesitatii propriei Sale naturi. Tot asa, Dumnezeu Se cunoaste pe sine si cunoaste toate lucrurile, liber, deoarece atotcunoasterea Lui rezulta numai din necesitatea propriei Sale naturi. Vedeti, deci, ca eu nu pun libertatea în legatura cu libera determinare, ci în legatura cu libera necesitate."

"Cine întelege  ca judecator al adevarului poate fi nu numai ratiunea, ci si sentimentu  lsanatos, acela va dobândi cu usurinta o raportare justa si fata deaceasta parte. Iar acolo unde acest sentiment nu se lasa antrenat desimpatie sau antipatie pentru o parere sau alta, ci îngaduie, cu adevaratnepartinitor, sa actioneze asupra sa cunostintele despre lumilesuprasensibile, acolo se va manifesta neaparat si o judecata afectivacorespunzatoare. – Persoanele care nu vor sau nu pot urma calea ceduce în lumea suprasensibila au si alte cai pentru a se convinge despreadevarul cuprins în aceste cunostinte.Astfel de oameni pot totusisimti valoarea pe care aceste cunostinte o au pentru viata, chiarsi atunci când ei le afla numai din comunicarile cercetatorului spiritual.Nu orice om poate deveni clarvazator dintr-o data; însa pentruorice om cunostintele clarvazatorului sunt o justa si sanatoasa hranaa vietii. Caci oricine le poate folosi în viata. Iar cel ce face aceasta îsiva da în curând seama atât de ceea ce poate fi viata, în toate domeniile,cu ele, cât si de ceea ce el se lipseste, daca le exclude."

"Dacă vrei să dobândești puterea de a suporta viața, fii gata să accepți moartea." Sigmund Freud

„Aminteste-ti neîncetat ca tu nu aparti nimanui si ca nimeni nu iti apartine. 
Gândeste-te ca, într-o zi, va trebui sa parasesti totul în aceasta lume; 
asa ca fa cunostinta cu Dumnezeu acum.” – Lahiri Mahasaya


‎"Adevărata ignoranţă nu este absenţa cunoaşterii, ci refuzul de a o dobândi." Karl Popper


"Uneori o greşeală poate fi tot ce este necesar pentru o realizare valoroasă." Henry Ford

‎"Modestia înseamnă să faci o estimare corectă a propriei persoane." Charles Haddon Spurgeon

"Jumătate din răul făcut pe această lume se datorează oamenilor care vor să se simtă importanţi." George Eliot

"Nimic nu-i poate opri pe oamenii cu atitudine pozitivă. Nimic nu-i poate ajuta pe cei cu mentalitate greșită." Thomas Jefferson

"Ceea ce am mai bun în mine se datorează suferinței. Nu o iubesc, dar nici nu o condamn." Emil Cioran

"Oamenii adevărați pot suferi orice pierderi și să-și mențină totuși capacitatea de a iubi și de a râde." Alexandra Ripley

"E curios că cei care vorbesc cel mai mult au cel mai puţin de zis." Richard Wurmbrand

"Sub pretextul că perfecţiunea nu există, nu vă păstraţi cu grijă toate defectele." Jules Renard