MUSETELUL (matricaria chamomilla)

Cuvântul matricaria provine de la latinescul mater = mamă, făcând aluzie la utilizarea plantei în bolile femeilor. După alţii se apreciază că derivă de la latinescul matrix- matricis = uter, aluzie la folosirea plantei în tulburările menstruale. Cuvântul chamomilla derivă din grecescul kamaimelon, numele plantei. Alţii apreciază că ar rezulta din cuvintele greceşti kamai = mic, şi milon = măr, aluzie la mirosul fin al florilor de muşeţel asemănătoarea cu al unor specii de măr.

Musetelul, numit in unele locuri romanita, matricea sau moruna, este una dintre cele mai vechi si folosite plante medicinale. Creste pretutindeni, pe marginile drumurilor, ogoarelor, pe langa case. In unele regiuni ale tarii se gasesc campii intinse cu musetel. Florile - Flores Chamomille - contin ulei volatil, de culoare albastra, care datorita unui principiu numit azulen si a unui glicozid de natura flavonica (apigenina) au proprietati antispasmodice, anestetice, dezinfectante si antiinflamatorii.

Florile contin ulei eteric(0,38- 0,81%), glucide, acizi organici, colina, vitamine (B1, C) si minerale (calciu, fosfor, zinc, siliciu, cupru, mangan, fier, etc). 

Datorita acestor insusiri, infuzia de musetel calmeaza spasmele muschilor stomacului provocate de gastritele si colitele insotite de colici. Azulenul din uleiul de musetel prezinta un efect favorabil in unele stari alergice, astmul bronsic al copiilor. Proprietatile antiseptice si bactericide ale musetelului sunt mult apreciate in medicina stiintifica. Infuzia de musetel se recomanda contra diareei si, in general, in toate afectiunile stomacului si intestinelor, de cele mai multe ori in asociatie cu frunze de menta. O actiune binefacatoare aduce si in bolile de ficat. Ceaiul de musetel, impreuna cu anason sau fenicul, se da copiilor pentru calmarea colicilor si eliminarea gazelor. In raceli si gripa, ceaiul de musetel provoaca transpiratie, ceea ce face sa scada febra. Datorita proprietatilor antiseprice (calmeaza durerile si reduce inflamatiile), musetelulu se foloseste extern sub forma de cataplasme, clisme, gargara si bai in diferite afectiuni. Ranile cu puroi, arsurile, hemoroizii, durerile de gat, diferitele ulceratii ale pielii, leucoreea, abcesele dentare, conjunctivita etc. sunt influentate in bine de musetel.
Unele eczeme zemuinde sunt ameliorate daca se presara pe ele flori de musetel pulverizate.
Parul spalat cu musetel capata un aspect matasos si in acelasi timp isi intareste radacina. De asemenea, calmeaza tenurile inrosite si iritate.

Cercetari mai noi au dovedit ca florile de musetel sitate, din care se elimina coditele si receptaculul prin sitare, sunt mai active decat florile intregi. Aceasta se datoreste faptului ca celulele cu ulei volatil continand azulen sunt fixate numai pe aceste mici floricele, care se desprind de pe receptacul in timpul sitarii capitulului floral. De asemenea, continutul in flavone este mai ridicat in florile tubuloase decat in cele intregi.
Infuzia de musetel se prepara din una-doua lingurite de flori intregi sau sitate, peste care se toarna o ceasca de apa clocotita. O alta metoda de preparare este urmatoarea: se macereaza una-doua lingurite de flori intr-o jumatate de ceasca de apa rece, timp de 30 de minute. Se strecoara lichidul si se pune deoparte. Peste florile ramase se toarna jumatate de ceasca de apa clocotita si se lasa 15 minute. Se strecoara si se amesteca ambele lichide. Prin acest procedeu se extrag majoritatea principiilor active din flori.

Ceaiul de musetel impreuna cu anason si fenicul se da copiilor pentru calmarea colicilor si eliminarea gazelor. in raceli si gripa, ceaiul de musetel provoaca transpiratia ceea ce face sa scada febra.
Pentru bai, se pun intr-un saculet de panza un pumn-doi de flori pulverizate, peste care se toarna apa clocotita. Se lasa astfel pana ce baia ajunge la temperatura normala a corpului, apoi se foloseste in scopul dorit.
In arsuri, musetelul se poate folosi sub forma de ulei, care se prepara astfel: 10 g flori sitate (doua linguri) se umezesc cu o lingura de alcool. Dupa cateva ore, acestui continut i se adauga 100 g ulei de floarea-soarelui si se incalzeste pe baia de apa (un vas cu apa in care se pune vasul cu musetel) timp de 2-3 ore pana ce alcoolul s-a evaporat. In tot acest timp, uleiul se amesteca adeseori. Se strecoara si se stoarce. Uleiul obtinut se pastreaza in sticle colorate si la rece.
Unii autori recomanda contra durerilor de cap cate 1 g flori de musetel pulverizate, luate cateva ore dupa masa.

Pentru gargara sau bai pentru ochi se face o infuzie din 15 g (3 linguri) flori de musetel cu 200 g apa. Dupa 10-15 minute se strecoara lichidul la care se adauga 4 g acid boric. Pentru tenuri ridate, iritate congestionate, uscate, se aplica comprese. Baile de aburi facute cu musetel ajuta la curatarea radicala a tenului.
In cazul balonarilor de stomac, se recomanda un ceai preparat dupa urmatoarea formula: musetel si fenicul, cate doua linguri, radacina de nalba, de lemn-dulce si frunza de menta, cate 4 linguri din fiecare. Din acest ameste se iau doua linguri care se oparesc cu doua pahare de apa. Dupa 15 minute se strecoara lichidul si se indulceste. Se bea in cursul zilei cate un sfert de pahar de ceai.

In gastrite si enterite se poate folosi urmatorul amestec de plante: musetel, coada-soricelului, pelin, menta si salvie. Se infuzeaza doua linguri din acest amestec cu un pahar de apa. Se lasa 15 minute, apoi lichidul se strecoara si se bea neindulcit, pe stomacul gol, in cursul unei zile, in doua reprize.
Pentru ameliorarea durerilor provocate de menstruatiile dificile, se recomanda un ceai din 40 g musetel, 30 g frunze de menta si 30 g radacina de valeriana. O lingura din acest ameste de plante se opareste cu o ceasca cu apa. Dupa racire se strecoara, se indulceste si se beau doua-trei ceaiuri pe zi.

Florile de musetel intra in compozitia ceaiurilor contra colicilor pentru adulti si copii, anticolitic, gastric, sudorific, gargara si a diferite produs cosmetice.

Matricaria chamomilla Fam. Compositae.
Denumiri populare: mamorita, marariul cainelui, matricea, matricea, momorita, moruna, musatal, musatea, muscatel, musetel de camp, ochiul boului, poala Sfintei Marii, roman, romanita, romonita, romonita buna, romonita mica, rumanita, rumanite, rumonite.
In traditia populara: decoctul se folosea la spalaturi si oblojeli contra durerilor de cap. Contra durerilor de urechi se facea cu el abureli, ori spalaturi cu decoctul florilor. Se folosea si la rani, bube, bube dulci, hemoroizi. Ceaiul se lua contra tusei, raceli, reumatismului. Decoctul se tinea caldut in gura, contra durerilor de dinti; se mai facea cu el gargara, contra durerilor de gat. Peste tot era folosit la durerile de stomac. Sub forma de ceai sau plamadit in rachiu, de seara pana dimineata, se lua contra vatamaturii.
Foarte frecvent era intrebuintat pentru usurarea nasterilor, a complicatiilor sau a altor afectiuni feminine. 

Compozitie chimica:

 oficinale sunt capitulele florale cu pedunculul de cel mult 1 cm, recoltate pe timp insorit dupa ce s-a ridicat roua si cand florile lor ligulate sunt dispuse orizontal, mai tarziu rasfrangandu-se. Contin: ulei volatil aproximativ 0,3%, colorat in albastru datorita prezentei azulenelor, chamazulenul se formeaza sub actiunea enzimatica.
Se mai gasesc: sesquiterpene monociclice numite A, B, C, alcooli sesquiterpenici intre care bisabolul, derivat de la sesquiterpena A, aspigenina, libera si sub forma glicozidica, quercimeritrina, umbeliferona si metilumbeliferona.
In afara de ulei volatil si flavone, florile contin rezine, un mucilagiu care este constituit din anhidrida acidului galactouronic, legat de galactoza, glucoza, arabinoza, xiloza, ramnoza, substante minerale diferite in functie de sol.

Actiune farmaceutica:

 au actiune antiflogistica a azulenelor si favorizeaza repararea tesuturilor datorita prezentei proazilenelor si a azulenelor, normalizeaza secretia acidului clorhidric in stomac. Prin actiunea lor se elibereaza histamina care stimuleaza aparatul reticuloendotelial. Au si o actiune spasmolitica datorata derivatilor cumarinici si flavonici, antihistaminice, antiseptice, precum si o actiune antinevralgica usor sedativa.
Substantele mucilaginoase actioneaza asupra intestinului intarziind absorbtia, sau prelungind actiunea asupra mucoasei intestinale a medicamentelor ingerate in acelasi timp.
Se pot administra ca amar-aromatic, stomahic, si antispasmodic, utile mai ales in inflamatiile gastrice, in stari dispeptice, etc. Actioneaza si asupra colitelor sau in inflamatii intestinale diverse.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese dentare, afectiuni bucale, afectiuni dentare, afectiuni gastro-intestinale si stomacale, amigdalite, arsuri, astm bronhic, Balanite, balonari, boli de ficat, bronsite, cataruri, cearcane, conjunctivite, colici, colorarea parului, colite, dermatoze diverse, diaree, dismenoree, dizenterie amebiana, dureri de urechi, eczeme zemuinde generalizate, enterocolite, faringite, furuncule, gripa, hemoroizi, hidrosadenite, infectii renale, infectiile pielii, inflamatiile cailor urinare, inflamatii acute sau cronice, leucoree, leziuni lichefinizate, menstre dureroase, nevralgii, panaritiu, prurit senil, raceli, rani purulente, stari alergice, stari febrile, stomatite, tenuri iritate, tulburari digestive, toxiinfectii alimentare, tulburari dispeptice, ulceratii cronice, ulcere de gamba, vaginite. 
Preparare:
-Infuzie din 2 lingurite de planta, puse in 250 ml apa clocotita. Se acopere apoi 10 minute dupa care se strecoara si se pot consuma 2 cani pe zi.
-Infuzie din 100 g flori puse intr-un saculet de panza care se cufunda pentru 10 minute in apa clocotita dupa care se vor face bai generale in afectiunile pielii extinse.
-Infuzie din 20g plante care se pun la 1 litru de apa, pentru 10 minute dupa care se strecoara si se pun pe tenurile sau pielea iritata.
-Infuzie din 30 g flori la 500 ml apa clocotita. Se vor lasa apoi timp de 10 minute acoperite, dupa care se vor strecura si se poate folosi la spalaturi in afectiunile externe.
-Comprese cu flori care se vor pune in apa clocotita, apoi se strecoara dupa 10 minute si florile se vor pune in pansamente iar ceaiul se va putea consuma intern.
-Decoct din 2 lingurite de flori fierte pentru 5 minute apoi strecurate care se vor aplica pe piele in afectiunile de mai sus.
-50 g flori maruntite se vor pune in 250 ml ulei de floarea soarelui. Se vor tine apoi timp de 3 ore pe baia de apa. Se vor strecura. In cazul in care se doreste a se face o crema se va adauga la acest ulei si ceara de albine- aproximativ 50g. Se pun din nou pe baia de apa, dupa care se va lua de pe foc, se mesteca in permanenta pentru ca are tendinta de stratificare.
Uleiul se poate folosi si intern luat cate o lingurita dimineata pe nemancate in afectiunile gastrice.

Eczeme, arsuri, răni cu puroi, hemoroizi
Antiseptic şi decongestiv, muşeţelul are proprietatea de a distruge microorganismele de pe piele şi de a diminua congestia. Unele leziuni ale epidermei, care supurează, pot fi ameliorate dacă se presară pe ele flori de muşeţel mărunţite. De asemenea, în unele cazuri sunt eficiente cataplasmele. Pentru prepararea acestora, florile se macină, se pun într-un vas cu apă călduţă şi se amestecă până se obţine o pastă. Se ia un tifon curat, se îmbibă în pasta de muşeţel, apoi se aplică cel puţin 20 de minute pe zona afectată. Se clăteşte cu apă călduţă.

Răceli, gripă, astm bronşic, dureri de gât şi de cap, alergii
Ceaiul de muşeţel provoacă transpiraţie şi determină scăderea febrei. De asemenea, calmează durerile de gât şi de cap şi reduce inflamaţiile. Se pot face şi băi cu muşeţel astfel: se pun într-un săculeţ de pânză un pumn-doi de flori mărunţite, peste care se toarnă apă clocotită. Se lasă în cadă până când apa ajunge la o temperatură suportabilă. Se poate prepara şi sub formă de ulei, din 10 g de flori mărunţite şi o lingură de alcool. După câteva ore, se adaugă 100 g de ulei de floareasoarelui şi se pune amestecul la foc deasupra unui vas cu apa, circa două-trei ore, amestecând din când în când, până se evaporă alcoolul. Esenţa se strecoară şi se păstrează în sticle colorate, la rece.

Faţă
Infuzia de muşeţel calmează tenurile înroşite, iritate sau congestionate, dacă este aplicată sub formă de comprese. Băile de aburi cu muşeţel curăţă şi împrospătează tenul.

Ochi iritaţi, inflamaţi sau conjunctivită
Pentru calmarea inflamaţiilor pleoapelor şi a ochilor iritaţi se face o infuzie din 15 g (3 linguri) de flori de muşeţel cu 200 g apă. După 10- 15 minute se strecoară lichidul şi se adaugă 4 g de acid boric. Se aplică pe zonele afectate.

Păr

Clătit cu infuzie de muşeţel, după şamponare şi spălare cu apă, părul va căpăta un aspect mătăsos şi îşi va întări rădăcina.

Diaree, dizenterie, boli de ficat
Proprietăţile antiseptice şi bactericide ale muşeţelului, asociate cu acţiunea frunzelor de mentă, sunt deja dovedite în tratarea diareei şi, în general, a majorităţii afecţiunilor stomacului şi intestinelor. Infuzia de muşeţel are efecte benefice şi în tratarea bolilor de ficat.

Abcese dentare şi stomatite
În astfel de cazuri se recomandă o infuzie din 3 linguri de flori la o cană de apă. Lichidul strecurat şi uşor încălzit se ţine în gură un minut.

Gastrite, enterite şi colici
Datorită proprietăţilor antispastice, dezinfectante şi antiinflamatorii, ceaiul de muşeţel calmează spasmele muşchilor stomacului provocate de gastrite, enterite şi colite. Ceaiul de muşeţel, combinat cu anason (util pentru eliminarea paraziţilor) sau cu fenicul (care stimulează digestia), se dă nou-născuţilor pentru calmarea colicilor şi eliminarea gazelor. Pentru astfel de cazuri se face un cocktail din câte o lingură de muşeţel, coada-şoricelului, pelin, mentă şi salvie. Se infuzează două linguri din acest amestec cu un pahar de apă, se lasă 15 minute, iar lichidul strecurat se bea neîndulcit, pe stomacul gol, zilnic, în două reprize.

Infecţii cu candida la nivel genital
Aceste infecţii se manifestă prin usturime şi depozite albe la nivelul glandului penisului sau printr-o secreţie albă, mai groasă, la femei. Pentru tratament, se prepară un litru de ceai de muşeţel şi se adaugă în el o linguriţă de bicarbonat de sodiu alimentar. Cu această combinaţie, pregătită zilnic, se spală organele genitale.

Balonări
Se recomandă un ceai preparat după următoarea formulă: muşeţel şi fenicul, câte două linguri, rădăcină de nalbă, de lemn-dulce şi frunză de mentă, câte 4 linguri din fiecare. Din acest amestec se iau două linguri, care se opăresc în două pahare de apă. După 15 minute se strecoară lichidul şi se îndulceşte. Se bea o cană de ceai pe parcursul unei zile.

eliorează unele stări alergice şi este eficientă în tratarea astmului bronşic al copiilor.eliorează unele stări alergice şi este eficientă în tratarea astmului bronşic al copiilor

Alergii şi astm bronşic la copii
Uleiul de muşeţel conţine azulen, o substanţă care amelioreaza unele stari alergicesi trateaza astmul bronsic.

Cuisoare (Eugenia caryophyllata)

Cuisoarele sunt mugurii uscati ai florii arborelui de cuisoara, niste lujeri asemanatori vitei-de-vie. Planta, cultivata in tarile calde, este originara din Insulele Moluce si face parte din familia Myrtaceae. Chinezii au folosit-o cu cateva secole înainte de Hristos. Astfel, inaltii demnitari chinezi (mandarinii) o mestecau in gura inainte de a vorbi cu suveranul lor. Se presupune ca a fost introdusa in Europa in primele secole d.Hr. in secolul al VlII-lea, arabii o vindeau europenilor la preturi foarte mari. Se folosea mai mult ca medicament, iar medicii o considerau un panaceu. Astfel, o portocala frecata cu cuisoare elimina orice risc de contagiune. Cuisoarele presarate pe lenjerie alungau moliile din dulapuri.

Bobocii florali se recolteaza inainte de a se deschide. Cuisoarele au o aroma speciala iute, putin uleioasa si cu un gust fin. Din punct de vedere yoga, sunt dublu yin. Metafizic, apar elemente yang. Conform Ayurvedei, sunt dulci-amarui, fierbinti, iuti, astringente, stimulatoare. Pot inlocui sarea si potolesc setea. Cuisoarele constituie un adaos pentru fructe si legume. Se folosesc la preparate de patiserie, sosuri, anumite ciorbe, carne (porc), condimentarea carnatilor de casa, la unele sortimente de prajituri, vin fiert sau ceai. Ele dau orezului o aroma deosebita. Se pot folosi la purificarea untului. in multe tari, cuisoarele se folosesc la fabricarea parfumurilor, pastei de dinti, sarurilor de baie si aromarea bauturilor alcoolice.

Cuisoarele ar putea inlocui cu succes antioxidantii sintetici care se folosesc pentru ca alimentele procesate sa reziste. Potrivit unui studiu recent acestea contin cei mai puternici antioxidanti naturali

Cuisoarele contin:

    Manganul este principalul mineral aflat in compozitia cuisoarelor. Doar 5 gram de praf de cuisoare asigura 70% din necesarul zilnic al organismului pentru acest mineral. Alte substante sanatoase din cuisoare sunt acizii grasi omega 3, vitamina K, fibrele, vitaminaA si  C, magneziul si calciul,fier,sodiu,potasiu.Cuisoarele contin un ulei foarte sanatos, numit eugenol, care are proprietati antibacteriene, fiind si un important anestezic.Cuisoarele mai contin si important flavonoizi, precumkempferolul si ramnetinul, care mai au si calitati antioxidante, nu numai anti-inflamatorii. Pline de nutrienti si fitonutrienti utili, de flavonoizi si de uleiuri, cuisoarele pot aduce un efect benefic sanatatii noastre, nu doar aromatic mancarurilor in care sunt folosite.

Tanin, ulei eteric, in care componentul principal este eugenolul, cu proprietati antiseptice, utilizat in stomatologie si la prepararea vanilinei. Au un efect calmant, dezinfectant. Au actiune antivirala. Stimuleaza pofta de mancare si ajuta digestia, actioneaza contra vomei, colicilor, sughitului. Inlatura viermii intestinali, intaresc imunitatea, prin cresterea numarului de globule albe din sange. Sunt diuretice si depurative. Influenteaza sistemul nervos si vasele de sange. Ajuta in boli de ochi si inflamatiile urechii medii. Insulina este folosita mai eficient in prezenta cuisoarelor. Uleiul de cuisoare, continand un procent ridicat de eugenol care-i confera proprietati antiseptice si anestezice, ajuta in boli ale cavitatii bucale si la calmarea durerii de dinti. Poate fi folosit ca anestezic al dintilor, pentru dezinfectarea canalelor maselelor. Uleiul se aplica direct pe un dinte dureros, dar, atentie, daca se aplica des, va dauna. In caz de raceala, se fac inhalatii cu cateva picaturi de ulei de cuisoare puse in apa clocotita sau se face decoct de cuisoare si se inhaleaza aburii. Calmeaza tusea, astmul, ajuta in tuberculoza, boli de cap. Uleiul de cuisoare, fiind un antioxidant, ajuta vederea. Cuisoarele folosite in exces irita sistemul nervos central.

Uleiul de cuisoare este un antioxidant puternic care distruge parazitii intestinali, microbii si ciupercile, fortifica sistemul imunitar si incarca organismul cu energie. Cercetarile recente au demonstrat eficienta uleiului extras din cuisoare impotriva virusurilor si infectiilor. Poate fi utilizat in tratarea artritelor si herpesului. In caz de raceala se fac inhalatii cu cateva picaturi de ulei de cuisoare puse in apa clocotita sau se face decoct de cuisoare si se inhaleaza aburii. Calmeaza tusea, astmul, ajuta in tuberculoza si boli de cap. Uleiul de cuisoare, fiind un antioxidant, ajuta si vederea. Produsul se foloseste la fabricarea pastelor de dinti, a apelor de gura si a altor preparate medicinale destinate dezinfectiei. O compresa cu ulei de cuisoare in cazul unei dureri de dinti este foarte utila.

Datorita continutului chimic al bobocilor si al uleiului, bogat în eugenol, se exercita un ansamblu de efecte terapeutice: antiseptice, antibacteriene, antifungice, antivirale, anestezice, analgezice, antiinflamatorii, tonice, stomahice, carminative, antiulceroase, antihelmintice si antiagregante plachetar.

De mare importanta este actiunea antioxidanta si anticancerigena, prin stimularea activitatii enzimei glutation-s-transferaza la nivelul ficatului si al intestinului subtire.

Cuisoarele au rol antimicrobian, germicid, antiseptic, carminativ, antispasmodic, antiinflamator, expectorant, stomahic, imunostimulator. Capsulele de pelin sunt recomandate in afectiuni precum: eliminarea parazitilor intestinali (Giardoza, Oxiuraza, Ascaridioza, Teniaza, Chist Hidatic), cancer, artrita, dureri articulare, indigestie, astm, probleme dermatologice, Candida, tuse, migrene.

- ulei de cuisoare impotriva astmului, durerilor musculare sau de spate, a durerilor de dinti
Se amesteca 5 picaturi de ulei de cuisoare cu o lingurita de miere si un catel de usturoi pisat. Se consuma inainte de culcare.
Se aplica ulei de cuisoare in jurul dintelui, pe gingie.
Se aplica ulei cald de cuisoare pe zona afectata si se maseaza usor.
- infuzie din cuisoare impotriva durerilor de gingii
Se face gargara cu infuzie din cuisoare sau se mesteca patru cuisoare.
- consumate ca atare impotriva respiratiei urat mirositoare
Se mesteca doua cuisoare zilnic. In India, cuisoarele sunt mestecate impreuna cu ierburi aromate si cu frunze de betel, pentru o respiratie proaspata si pentru a ajuta digestia.
- pudra din cuisoare impotriva starilor de grata Se prajeste o jumatate de lingurita de pudra de cuisoare, se amesteca cu o lingurita de miere si se mananca. 

Durerile de dinti si masele pot fi combatute cu succes prin mestecarea unui cuisor de 3-4 ori pe zi sau prin masarea dintilor si gingiei cu un tampon de vata înmuiat într-un amestec de 15 picaturi ulei de cuisoare la o lingura ulei de floarea soarelui sau de masline. Pentru copiii mici, cu eruptii dentare, se recomanda masarea gingiilor cu un pansament steril înmuiat într-o solutie cu 10 picaturi de ulei de cuisoare la 100 ml apa calda, avînd efecte analgezice. Uleiul eteric de cuisoare intra si în compozitia unguentului Dentocalm, cu proprietati antiseptice si anestezice în stomatologie, respectiv în dureri dentare, gingivite si alveolite. În tratarea afectiunilor digestive, cuisoarele si uleiul eteric combat diareea, balonarea, flatulenta, indigestia, gastrita, greta si senzatia de voma.

Forma de utilizare cea mai simpla si mai raspîndita este infuzia preparata dintr-un cuisor pisat si o lingurita de ceai verde la 200 ml apa; se infuzeaza acoperit 5 minute, se strecoara si se bea cîte o cana înainte sau dupa mese.

DAFINUL-simbol al succesului si pacii

Dafinul (lat. Laurus nobilis), cunoscut şi sub numele de laur, este o specie de plante aromatice din familia Lauraceae, arbore sau arbust, care ajunge până la 10–18 m înălţime, originar din zona Mediteranei.
Frunzele au o lungime de 6–12 cm şi o lăţime de 2–4 cm , cu margini dantelate specific şi usor încurbate . Este o plantă cu flori sexuate (plantă dioică) florile mascule şi femele fiind dispuse pe organisme distincte ; florile sunt de un galben-verzui pal, de aproape 1 cm diametru, crescute câte 4-5 în alături de frunză. Fructul este în formă de boabă (bacă) neagră de aproape 1 cm lungime, conţinând o singura sămânţă.
Grecii credeau ca frunzele dafinului amplifica puterile psihice. Frunzele de dafin, consumate în cantităţi mari, induc stări de transă şi tulburări mentale.

 Frunzele de dafin, în formǎ de lance, degajǎ o aromǎ puternica, fiind foarte bogate în uleiuri esenţiale, uleiuri ce ii conferǎ proprietǎţi medicinale miraculoase. In zilele noastre dafinul este recunoscut pentru efectele sale antiseptice, antivirale şi bactericide.
 Mulţi specialişti în ierburi din Evul Mediu atribuiau dafinului proprietăţi energizante pentru stomac şi rinichi. Mai mult decât atât, frunza de dafin era considerată un medicament contra ciumei.

Este un remediu eficace împotriva plǎgilor, aftelor şi abceselor dentare si  este considerat un sedativ natural. Infuzia are o acţiune beneficǎ asupra sistemului nervos, aducând echilibrul în caz de anxietate sau depresie.

Se făceau talismane cu frunze care aveau puterea să îndepărteze toate relele. Se utiliza mult la ritualurile religioase în special la romani.
Florile sale sunt mici, de culoare galbena, infloresc primavara, cresc sub forma de umbrela si produc un fruct de forma unei masline de culoare mov inchis, cu o singura samanta. Au un continut mare de uleiuri eterice si substante grase.

Frunzele si fructele contin ulei volatil – bogat in oxizi (cineol) si fenol metil eteri (estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanta amara (lactona) sesquiterpenica de tip gremacranolodic (costunolida). Din frunze se extrage untul de dafin (oleum lauri), intrebuintat la prepararea unor unguente. In fitoterapie se folosesc mai ales frunzele. Are proprietati carminative, diaforetice, expectorante, antispasmodice (in colici), detoxifiante, anorexie, atonii stomacale.

Frunzele de dafin sunt folosite pentru aroma lor la prepararea mâncărurilor. De asemenea, au fost folosite în Grecia antică pentru cununile de lauri, de unde şi expresia "a se culca pe lauri". O asemenea cunună de laur era oferită ca premiu la jocurile Pythian Games. În plus, tot de la laur derivă şi cuvântulbacalaureat (bacă de laur) şi cel de laureat ( încununat cu lauri), există un premiu cinematografic Premiul Laurul de aur.

Dafinul este socotit copac al SOARELUI si SIMBOL AL PACII. In Evul Mediu, dafinul era recomandat impotriva "tuturor relelor satanice ce pot salaslui asupra omului". Renumitul botanist Parkinson, din secolul al XVII-lea, lauda foarte mult calitatile frunzelor de dafin: "frunzele de dafin nu trebuie sa lipseasca din nici o gospodarie sau gradina, ele servesc la gatit, la confectionarea ornamentelor, pot fi, de asemenea, comercializate, cu un profit bun, si sunt bune pentru bolnavi."Cuvantul bacalaureat provine din "bacalaureatus" = baca laurea, care inseamna mugur sau baca de laur, adica fructul de dafin. Ca toate plantele care raman verzi iarna, dafinul sau laurul, cum i se mai spune, se asociaza cu simbolismul nemuririi. Poate de aceea romanii au facut din laur EMBLEMA GLORIEI, fie ca ea venea prin puterea mintii, a armelor sau a calitatilor fizice deosebite. Exista in vremurile acelea, de asemenea, o superstitie... Oamenii credeau ca dafinul ii protejeaza impotriva fulgerelor. In Grecia Antica, celebra prezicatoare Pitia mesteca frunze de dafin inainte de a-si pronunta profetiile si ardea frunze si ramurele de dafin pentru a-i afuma pe cei care asteptau prezicerile sale. Cei care obtineau de la Pitia un raspuns favorabil la intrebarile pe care le puneau, se intorceau acasa incununati cu frunze de dafin. Stapanul dafinului era considerat zeul Apolo. Popoarele din Africa de Nord fac din frunzele de laur talismane ocrotitoare ce indeparteaza puterile raufacatoare. In zilele noastre, castigatorul premiului Grand-Prix de Formula 1 este incununat cu o coroana facuta din frunze de dafin. De asemenea, castigatorii diferitelor premii si concursuri poarta numele de "laureati", aceasta denumire provenind de la coroana de lauri data poetilor in Roma si Grecia antica. O utilizare mai ciudata a frunzelor de dafin este aceea de a indeparta insectele daunatoare diferitelor culturi. Frunzele se infasoara pe un suport de lemn care se asaza intre straturi, realizandu-se ceea ce popular se cheama "sperietoare de ciori".
Ce vitamine si minerale contine dafinul? - retinol, vitamina C, piridoxina si niacina. - Minerale: zinc, calciu, potasiu.

Factorul curativ: frunze
Afectiuni pentru care se recomanda: impotriva betiei, intoxicatiilor, otravirii; impotriva digestiei grele (atonie digestiva); impotriva gripei, bronsitei.

Anumite date din literatura medicală sprijină ideea că frunzele de dafin ar avea următoarele utilizări :

• Antioxidativ
• Analgezic şi antiinflamator
• Anticonvulsivant (antiepileptic)
• Dafinul este amplu cultivat ca plantă ornamentală în regiuni cu climat mediteranean sau oceanic , dar şi ca plantă de interior în zonele mai reci.

Tratamente naturale pe bază de dafin

Dafinul, pe lângă utilizarea variată în prepararea mâncărurilor, este cunoscut şi apreciat ca remediu natural în tratarea câtorva afecţiuni. Printre cele mai cunoscute afecţiuni care pot fi vindecate cu ajutorul dafinului se număra infecţiile (orale, intestinale), reumatismul, alcoolismul, laringita, anorexia.

Untul de dafin, extras din fructele arbustului, intră în componenţa multor unguente, în special cele utilizate pentru calmarea diferitelor manifestări ale durerii. Proprietăţile terapeutice ale ceaiului de dafin sunt cunoscute mai ales în tratarea reumatismului cronic, afecţiunilor nervoase şi afecţiunilor orale

Perioada de inflorire: inceputul primaverii (martie-mai); florile sunt galbene-verzui, aranjate sub forma de umbrela; fructul este verde si este copt la inceputul toamnei.

.

Rezistenta la inghet: pana la -7C.
Laurus nobilis (dafinul) este un arbust mereu verde cu frunze usor ondulate pe margini, care se usuca si se folosesc pe post de condiment in diferite retete. Dafinul este cultivat ca planta de ghiveci in zonele mai reci.
In perioada de crestere trebuie udat bine si tratat cu o substanta nutritiva care se aseaza pe pamant. Plantele prinse se taie putin pe perioada de vara pentru a le mentine forma. Folositi un cleste mic, nu o foarfeca de gradina. Eventualele buruieni care pot aparea in jurul arbustului trebuie indepartate cu mana, nu prin sapare, pentru a nu rani radacina firava.
Fara sa il taiati, dafinul poate ajunge, in conditii optime, pana la 15 m inaltime si 10 m diametru; daca este lasat sa creasca atat de mare el va lua de asemenea partea cea mai mare din substantele nutritive din pamant, pe o raza de cativa metri in jurul sau. Dafinul este insa o planta foarte potrivita pentru taiat si poate fi mentinut usor la forma pe care doriti sa o aiba daca il ingrijiti cum trebuie. Taieturile de mentinere a formei trebuie facute in fiecare primavara.Frunzele contin ulei volatil - bogat in oxizi (cineol) si fenol metil eteri (estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanta amara (lactona) sesquiterpenica de tip gremacranolodic (costunolida).

Dafinul este legendar in ceea ce priveste calitatile sale medicinale. Se utilizeaza in special frunzele ca atare sau uleilul volatil de dafin.
Dafinul reprezinta un foarte bun stimulent digestiv. Are proprietati carminative, diaforetice, expectorante, antispasmodice in colici, detoxifiante. Foarte util in indigestii, balonari.
Frunzele de dafin indeparteaza raceala si gripa fiind utile in laringite, bronsite, astm si tuse. Pot fi aplicate si exterior - pe gat si piept sub forma de cataplasme sau frectie cu ulei natural in care sau macerat frunze de dafin.
Frunzele de dafin sunt de asemenea utile in febra, sinuzite, reumatism.
Asocierea cineolului cu a-terpinolul ii da proprietati antivirale. In viroze respiratorii intervine si efectul anti inflamator si mucolitic al costunolidei.
 Indienii fumează coaja dafinului pentru a obţine o stare de calm. Prafurile din scoarţă, frunze şi fruct se inhaleaza pentru a curăţa plămînii şi sinusurile.
Cu foile şi boabele de dafin se prepara o alifie, pentru rănile care nu se vindecau cu alte leacuri. Frunzele, bine pisate şi muiate în rachiu, se luau contra frigurilor. Amestecate cu balegă de oaie, se puneau în legături contra durerilor la picioare. Pentru ca indepărtează insectele dăunătoare, se cultiva în mijlocul grădinii.
Administrare: Intern 2 - 3 grame pe zi sublingual, sau macerat 2 - 3 linguri la cana. Se pot face fumigatii, la inceput de raceala. (Fumigatiile cu dafin sunt eficiente si in alungarea insectelor.)  Ca stimulent digestiv se administreaza 1 pana la 3 grame de 2, 3 ori pe zi amestecat cu  miere fiind deosebit de util in indigestii, lipsa apetitului (prin lactona amara), voma, balonari si gaze. Elimina blocajele ficatului, splinei si rinichiului.
Efecte PSIHOMENTALE si SPIRITUALE
Dafinul trezeste mintea si simturile, el amplifica perceptia subtila. La nivel psihomental trezeste starea de dinamism, de expansiune conferindu-ne atitudinea specifica unui invingator. PURIFICA FIINTA SI II RIDICA NIVELUL DE VIBRATIE.
Confera mintii CLARITATE, DETASARE SI MASURA - in corelatie cu gustul eterat aromat, legat de continutul de ulei volatil si lactone - reflectate intr-o ATITUDINE ECHILIBRATA, cumpanita si moderata, intelegatoare si toleranta. Confera sentimente INALTATOARE, aduce ARMONIE si echilibru, temperand excesele de orice fel. Cuprinderea afectiva se aliaza bunului simt, fara a stirbi limpezimea si obiectvitatea judecatilor. Patrunzatoare, mintea sondeaza adanc, percepe clar si accepta cu intelepciune, sesizand rostul profund al oricarui eveniment. Planta incurajeaza, intareste si sustine fiinta in momentele dificile, conferindu-i detasare de framantari prin intelegerea lor si CONSTIENTIZARE FORTEI LAUNTRICE si a potentialului evolutiv propriu. Ii da INCREDERE IN SINE si o indeamna la INDRAZNEALA, la actiune transanta si rapida, hotarata si focalizata - intregul univers se transforma in bine. Schimba radical perceptia si perspectiva asupra lucrurilor. Inlatura frustrarile si prejudecatile, ridica fiinta din rutina. ii restructureaza si reorganizeaza corpul eteric si cel mental-emotional, recanalizandu-i energiile, ca pentru un nou inceput. Purifica, decongestioneaza, elimina tot ceea ce este greu. Tonifica, revigoreaza, insufla vioiciune si prospetimea primaverii, putere si dinamism. Este ca un triumf, o izbanda a soarelui asupra umezelii cetoase - forta virila a lui Marte armonizata de intelepciunea si echilibrul lui Mercur.
Din punct de vedere Ayurvedic - el are in principal gustul picant, puterea sa activa este fierbite, si o actiune postdigestiva picanta. Creste Pitta (focul interior), scade Kapha (elimina mucusul, curata sinusurile) si deasemenea scade Vata - inlatura gazele intestinale nedorite (carminativ) eliminand zapacela (readuce focalizarea mentala si echilibrul).
Dafinul este un leac foarte puternic atunci cand avem probleme cu digestia. Durerile de stomac cauzate de o masa mult prea copioasa pot fi alinate cu ajutorul infuziei din frunze de dafin. Virtutile sale terapeutice sunt puse in valoare atunci cand o raceala ne da de furca.
Respiram mai usor cu infuzia din foi de dafin

Trei frunze de dafin mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara, au un efect de intarire a digestiei remarcabil. Raguseala sau pierderea vocii poate fi tratata daca se pun 10 frunze de dafin intr-o cana de apa clocotita. Se lasa la racit, dupa care se fac clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient daca este repetat de trei ori pe zi. 

Gripele si bronsitele ce apar odata cu sezonul rece isi gasesc leac daca se respecta urmatoarea reteta: se pun coaja de la o portocala si patru frunze de dafin intr-un litru de apa. Se lasa la macerat cateva ore, dupa care se filtreaza totul si se bea pe stomacul gol in mai multe reprize in loc de apa. Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ajuta la intarirea imunitatii. Celor care au probleme cu sinuzita, specialistii in medicina naturista le recomanda aplicarea unor comprese, pe frunte, cu infuzie sau decoct de dafin.
- infuzie din frunze impotriva betiei, intoxicatiilor, otravirii
Reteta 1: Se bea dintr-o data intreaga cantitate preparata, efectul de eliminare fiind foarte prompt. Este un vomitiv si antitoxic redutabil.
Reteta 2: Raguseala, pierderea vocii, infectii ale gingiei
Se lasa la racit, dupa care se fac gargara si clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient daca este repetat de trei ori pe zi.
- frunze pentru consum impotriva digestiei grele (atonie digestiva)
Se face tratament vreme de o luna cu cate trei frunze de dafin pe zi, mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara. Efectul de intarire a digestiei este remarcabil.
- macerat din frunze impotriva gripei, bronsitei Se bea pe stomacul gol, in mai multe reprize (in loc de apa). Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ne ajuta sa ne refacem rapid.
-dafinul ajuta la stimularea cresterii parului
- Trateaza glicemia ridicata. 
- Ajuta organismul sa proceseze insulina mai eficient. 
- Recomandat pentru reglarea menstruatiei. 
- Trateaza muscaturile de sarpe si intepaturile de insecte. 
- Amelioreaza problemele urinare. 
- Frunzele de dafin presarate in apa in se face baie au un efect benefic asupra pielii, lasand-o fina si matasoasa

Uleiul de dafin face minuni cand este vorba sa alunge durerile reumatice. Se macereaza 30 de grame de frunze intr-un litru de ulei de masline, zece zile, lasandu-se la soare, dupa care se filtreaza, iar durerile vor disparea ca prin minune.

Uleiul de dafin poate fi şi ca un produs pentru îmfrumuseţare. Este suficient sǎ diluaţi câteva picǎturi în apa de baie (este iritant, aşa cǎ nu il utilizaţi în stare purǎ). Este indicat mai ales pentru tenul gras şi pentru pǎrul degradat, echilibrând tenul şi stimulând regenerarea firului de pǎr.

          Deoarece in doze mari este vomitiv, dafinul trebuie pus in cantitati mici in mancare. Exista persoane care nu suporta (nici cantitati mici de dafin. In cazul lor, mancarea va fi pregatita fara dafin.
Preparare
Infuzie
Reteta 1: Se pun 20-30 de frunze de dafin oparite cu o cana de apa si lasate la infuzat 20 de minute.
Reteta 2: Se pun 10 frunze de dafin intr-o cana de apa clocotita.
Pentru consum
Se pun in mancaruri 1-2 frunze de dafin.
Macerat
Se pun 4 frunze de dafin si coaja de la o portocala intr-un litru de apa. Se lasa la macerat 4 ore, dupa care se filtreaza totul. 
DAFINUL FOLOSIT IN UZ INTERN

Gripa, bronsita - Se pun coaja de la o portocala si 4 frunze de dafin intr-un litru de apa. Se lasa la macerat 4 ore, dupa care se filtreaza totul si se bea pe stomacul gol in mai multe reprize (in loc de apa). Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ne ajuta sa ne refacem rapid. Se poate asocia cu puţin praf de Scorţişoară.

Raguseala, pierderea vocii, infectii ale gingiei - Se pun 10 frunze de dafin in 250 ml apa clocotita. Se lasa sa infuzeze timp de 15 minute, dupa care se fac gargara si clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient daca este repetat de trei ori pe zi.
Se mai poate înghiti câte 1 linguriţă ulei de dafin după fiecare masă, sau se bea ceai călduţ cu înghiţituri mici de mai multe ori pe zi, în cantitate mică. Extern se poate aplica ulei cald.

Laringită - se înghite câte 1 linguriţă de ulei după fiecare masă, sau se bea ceai călduţ cu înghiţituri mici de mai multe ori pe zi, în cantitate mică. Extern se poate aplica ulei cald.


Răceli - ceai cald din frunze în care se va pune suc de lămâie stors proaspăt şi eventual îndulcit cu miere polifloră după gust dacă nu aveţi contra indicaţii.

Spasme -le calmează un ceai slab, sau extern aplicat compresă cu ceai cald, sau chiar intern se va lua ulei câte 1 linguriţă de ulei la nevoie.

Betie, intoxicatii, otravire - 20-30 de frunze de dafin oparite cu o cana de apa si lasate la infuzat 20 de minute sunt un vomitiv si antitoxic redutabil. Se bea dintr-o data intreaga cantitate preparata, efectul de eliminare fiind foarte prompt.

Digestie grea (atonie digestiva) - Se pun in mancaruri 1-2 frunze de dafin. Se face tratament vreme de o luna cu cate trei frunze de dafin pe zi, mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara. Efectul de intarire a digestiei este remarcabil.

Sau o alta reteta care ajuta si in durerea stomacala: 2 frunze se fierb pentru 5 minute cu 5-6 cuişoare. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.Anorexie - se face o infuzie mai slabă şi se consumă cu 15 minute înaintea meselor pentru stimularea poftei de mâncare, utilizat chiar şi pentru copii.

Boli nervoase - calmant, decoct care se ia la nevoie de 2-3 frunze ajutând la calmarea nervoasă. Mai eficient este dacă se pune în acest ceai şi 1 linguriţă de Talpa gâştei.
Fermentaţii digestive - un ceai decoct ajută să dispară această afecţiune neplăcută. Se pot consuma 3 căni pe zi, câte una după fiecare masă până la reglarea digestivă şi dispariţia fermentaţiilor. Se poate folosi de asemenea la acest ceai şi câteva cuişoare care sunt un foarte bun calmant stomacal şi intestinal.

Gastralgii - decoct din frunze de dafin în care se va pune si 1 lingurita decuişoare, sau se poate lua intern câte 1 linguriţă de ulei de dafin în cazul durerilor.

Normalizarea nivelului glicemiei cand nu este prea mare - pentru aceasta, se pun 10 frunze de dafin în 500 ml de apă şi se fierb la foc mic timp de 15 minute. Lichidul, împreună cu frunzele, se toarnă într-un termos, unde se lasă 2 ore, după care se împarte în 3 porţii egale, care ajung pentru 3 zile. O porţie se consumă de-a lungul a 12 ore, altfel se poate provoca hemoragie internă. După o săptămînă de pauză, se beau celelalte 2 porţii, pe parcursul a 2 zile. În zilele de tratament se respectă dieta vegetariană.
Tratamentul se poate face doar o singura data pe an.

Gută - extern ulei de dafin care este un bun calmant şi intern se poate lua în cură de 30 de zile câte 2 linguriţe de ulei. Una dimineaţa şi una seara, ajutând la eliminarea din organism a acidului uric.

Infecţiile gurii - se ţine ulei de dafin în bură şi se clăteşte bine gura cu acest ulei după fiecare masă, până la trecerea afecţiunii. După aceasta uleiul se aruncă, nu se înghite.

Infecţii intestinale - se consumă după fiecare masă câte 1 linguriţă de ulei de dafin ajutând la distrugerea germenilor patogeni şi la calmarea durerilor.

Intoxicaţii - 20-30 frunze se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Infuzia aceasta are efect antivomitiv imediat. Pentru aceasta este nevoie ca persoana care are nevoie de acest preparat să bea toată această cantitate de odată.
DAFINUL FOLOSIT IN UZ EXTERN 

Reumatism, luxatii, vanatai - se foloseste uleiul de dafin.

Varice - se fierb doi litri de apa si se ia oala de pe foc.se adauga o mana de musetel,o mana de menta si o mana de foi de dafin. Cand ceaiul e putin caldut se pune un farf de lingura de bicarbonat de sodiu si se spala zonele afectate cu varice

Dereglarea circulatiei sanguine - provoaca amortirea degetelor de la picioare si crampe musculare. Se prepara un unguent dintr-un pahar de ulei nerafinat si 2/3 de pahar de foi de dafin tocate marunt, care se lasa la intuneric timp de 6 zile. Dupa o baie calda la picioare, se frectioneza zonele afectate cu acest unguent.

Rani care nu se mai inchid - ajuta tratamentul cu frunze de dafin pisate şi fierte in ulei . Se unge rana de mai multe ori pe zi.

Nevralgii - se aplică la locul durerii o compresă îmbibată cu ulei cald de dafin sau se face o compresă cu decoct mai concentrat de dafin. Se poate pune şi câteva cuişoare care conţin anestezină.

Paralizii - se fac frecţii alifie sau cu ulei cald. Se poate amesteca uleiul de dafin cu ulei de cimbru, caz în care este mult mai eficient.

Calmarea diferitelor dureri - se poate folosi uleiul preparat din 100 g de frunze de dafin maruntite si adaugate intr-o sticla, umezite cu alcool. Dupa o zi, peste frunze se pune un litru de ulei, iar dupa 4-6 saptamani se strecoara.

Dureri reumatice - se pune la macerat 30g frunze dafin intr-un litru de ulei de masline. Pastrezi recipientul la soare 10 zile, apoi filtrezi uleiul.
Cu uleiul obtinut iti ungi de mai multe ori pe zi locurile dureroase.

Reumatism cronic- se foloseşte sub formă de ceai sau alifii, aplicate extern.
Artroza, spondiloza -  se face o crema pentru masat locurile dureroase. Se pun la macerat frunze macinate de dafin in apa rece 24 de ore. Se strecoara si se adauga o cantitate dubla de osanza de porc. Se pun la fiert în „bainmarie“ 4 ore. Se strecoara prin tifon si se pastreaza la rece.

Transpiraţia excesivă la palme şi picioare- se fierbe timp de 15 minute un pumn de frunze de dafin la 1 litru de apă. Lăsaţi să se răcească şi când preparatul este călduţ, înmuiaţi-vă tălpile sau palmele pentru câteva minute. Tratamentul se repetă o dată pe zi în special vara.

Alungarea insectelor - se ard pe jaratec sau pe foc frunzele de dafin.

Moduri de preparare a frunzelor si fructelor

Ulei de dafin - 100g foi de dafin se macină cu râşniţa de cafea şi se pun într-un litru de ulei de măsline. Se umple sticla foarte bine până la dop pentru a evita râncezirea. Se lasă apoi timp de 6 săptămâni la soare. Se agită sticla zilnic de 2-3 ori cu putere. Se poate strecura după 6 săptămâni şi se păstrează în sticle pline până la dop la rece. Se poate folosi la: gută(dureri), nevralgii, răceli, reumatism.

Atentie! - Uleiul de dafin se poate folosi numai după ce s-a facut un test de alergie cu el. Pentru test se unge pe mana unde pielea este mai sensibila. Dacă apare o pată roşie atunci nu este recomandat sa folosesti acest ulei.

Unguient din fructe, frunze - 3-4 linguri frunze sau fructe maruntite se lasă 24 ore în 200 g untură proaspătă de porc nesărată. Se încălzeşte apoi pentru a se topi şi se strecoară. Cu aceast unguient se poate unge extern în cazul paraliziei sau al durerilor reumatismale.