ABUZUL EMOTIONAL, ECONOMIC SI FIZIC

Abuzul emotional sau psihologic implica orice atitudine comportamentala verbala ori non-verbala care produce un impact negativ asupra emotiilor unei persoane.Abuzul emotional presupune un comportament care induce o trauma psihica unei alte persoane. De exemplu amenintari, injurii verbale, tonalitate ridicata, critici care dau nastere unor sentimente negative... , limbaj menit sa injosesca sau umileasca pe cineva, acestea reprezinta un abuz emotional. Chiar refuzul de colaborare si respingere (intr-un cuplu casatorit )  atitudini ce fac victimele sa se simta lipsite de importanta.   Poate aparea in orice relatie interumana: cuplu, colegi, parinti-copii, sef-subaltern. De multe ori sefii pot recurge la diferite modalitati de coercitie emotionala fata de angajati. De asemenea, parintii pot manifesta fata de copii atitudini si comportamente care sa aiba ca rezultat sentimente de inferioritate, complexe, etc. Daca abuzul fizic este clar din punct de vedere obiectiv (aparitia ranilor fizice), abuzul emotional depinde de fiecare persoana in parte si de modalitatea de interpretare a evenimentelor de viata. Doua persoane pot reactiona diferit, de exemplu, in fata unui comportament de amenintare verbala: una poate sa isi ceara drepturile si sa lupte iar cealalta sa se simta umilita si lipsita de optiuni. 

In literatura de specialitate cele mai întâlnite  efecte ale abuzului emoţional sunt: 
negarea, depersonalizarea, depresia, lipsa motivaţiei, confuzia, stima se sine scăzuta, 
dificultăţi în concentrare şi în luarea deciziilor, sentimentul eşecului şi al inutilităţii, lipsa 
speranţelor, autoînvinovăţirea şi autodistrugerea (Loring, M. , Emotional Abuse, 1994). 
Abuzul emoţional afectează victima astfel incit aceasta îşi pierde încrederea în ea însăşi, 
sentimentul propriei valori dispare, la fel şi încrederea în propriile percepţii şi 
raţionamente. Indiferent daca vorbim despre o mustrare continua, subapreciere, 
intimidare sau de un abuz camuflat sub forma de ajutor în învăţare, rezultatul este 
acelaşi, victima se depersonalizează. 
 Forme ale abuzului
 abuzul psihologic este o modalitate prin care abuzatorul se asigura ca domina victima. Amenintarea cu violenta poate fi orientata direct asupra victimei sau poate consta in amenintarea cu suicidul. Intimidarea poate fi orientata atat asupra propietatii, a cuiva drag sau a animalului de casa. Abuzatorul poate prelua controlul prin izolare si dezinformare, poate fi o persona subtila sau galagioasa, isi poate urmari scopul in mod subtil sau fatis. Abuzul subtil se poate manifesta prin nerabdarea de a petrece cat mai mult timp posibil cu persoana iubita. Tacticile de dezinformare cuprind minciuni adresate victimei cu scopul de a-i deforma acesteia simtul realitatii (Ganley, 1996). 

Scopul principal al abuzului este de a obtine putere si control ( Ganley,1996). Se contureaza 5 forme ale relatiei bazate pe violenta: fizica, emotionala, economica, psihologica, sexuala.
-· In abuzul FIZIC o persoana incearca sa produca suferinta unei alte persoane, modalitate ce nu exclude impuscarea, injunghierea, impinsul, vatamarea prin folosirea unor obiecte contondente, a pumnilor, picioarelor, palmuirea.  
-· In abuzul EMOTIONAL, o persoana urmareste sa submineze personalitatea altei persoane, iar modul de realizare merge de la critici, insulte ce dau nastere unor sentimente de inferioritate pana la manipulare.
-· In cazul abuzului ECONOMIC, agresorul aduce victima intr-o pozitie financiara dependenta (Chez, 1994).Abuzatorul este cel care decide modul in care vor fi cheltuiti banii, fapt care poate implica diferite cunostinte financiare sau se poate intersecta cu anumite paliere economice. Exemple ale mentinerii controlului financiar sunt cele in care victimei nu i se permite sa munceasca; se tine o evidenta stricta asupra fiecarui ban cheltuit sau abuzatorul nu accepta ca celalalt sa se angajeze.
· Desi duce la instalarea fricii,

· Abuzul SEXUAL are doua componente; prima este cea de a determina victima sa intretina un raport sexual contrar dorintei ei; a doua componenta este cea de a incerca sa se submineze sexualitatea unei persoane, in sensul criticarii sau prezentarii intr-o maniera defavorabila a performantelor sale sexuale (Chez, 1994).

Fazele violentei

In toate tipurile de abuz exista anumite cicluri ; primul ciclu consta in faza de escaladare in care se foloseste o gama larga de tactici punitive, victima cade prada sindromului de neajutorare, iar intreaga tensiune acumulata duce la instalarea urmatoarei faze, cea incidenta, cand are loc “atacul”. In aceasta faza, abuzatorul are grija sa se impuna si sa determine teama. De-a lungul celei de-a treia faze are loc o detensionare si de aceea este denumita si faza ”lunii de miere” cand abuzatorul incepe sa aiba regrete, iar victima este manipulata in asa fel incat sa creada ca aceasta greseala nu  se va mai repeta.

Originile violentei

Violenta este un comportament invatat in scopul de a obtine putere si control. Invatarea ei are loc atat in familie cat si in societate, prin observatie si reintarire. In cateva culturi (Java, Thai, triburi aborigene din Australia, etc) foarte rar barbatii isi abuzeaza femeile, deoarece acest lucru este condamnat de catre comunitate, iar la primele semne ale aparitiei unui astfel de comportament intre soti comunitatea inceteaza sa-i mai sprijine in vreun fel pe acestia. S-a constatat ca exista o anumita legatura in ceea ce priveste transmiterea comportamentului violent de la o generatie la alta. Acei copii care au fost victimele unui sau mai multor abuzuri fizice, au cele mai mari sanse de a dezvolta un astfel de comportament si in viata de adult. S-a constat ca femeile si barbatii reactioneaza diferit dupa ce au fost martorii unui conflict casnic violent; femeile nu mai raporteaza prezenta unei stari de satisfactie maritala, iar barbatii deprind mecanismul ce duce catre violenta. La maturitate, comportamentul violent este folosit ca metoda de stingere al unui conflict sau de reducere a stresului.

In literatura de specialitate, modelele de comunicare par a fi modificate de deprinderile gresit invatate de a face fata unui conflict. Acest tip de comportament se substituie unor forme de comunicare neinvatate, dar noile modele comportamentale pot fi intelese dupa invatarea unor noi deprinderi observate. Consilierea de catre profesionisti este una din metodele eficiente atunci cand o persoana a fost abuzata sau a abuzat pe cineva. Astazi se pune un mare accent pe tehnicile de control a furiei, lucru ce va mai reduce fenomenul de abuz, cu toate ca cercetarile in acest domeniu mai au un drum lung de parcurs pentru a combate nevoia omului de dominare si control. 
Violenta intrarelationala, cunoscuta sub numele de “violenta casnica”, este un comportament abuziv al unei persoane asupra alteia, cu care se afla intr-o relatie intima, cu scopul de a detine control si puterea. Acest comportament este, deseori, un amestec de abuz fizic, sexual, psihologic, economic si/ sau emotional.
Violenta intrarelationala rareori este un incident izolat, deseori este un model ce se repeta si cu timpul poate capata noi dimensiuni. Acest fenomen nu se limiteaza la grupurile etnice, religioase, rasiale sau la anumite clase sociale, orientari sexuale sau grupe de varsta. Desi fiecare situatie este diferita exista cateva elemente comune de atentionare de care ar trebui sa avem grija.

Abuzul emotional apare in cadrul diferitelor tipuri de relatie precum intre angajati, intre angajat si angajator, intre partenerii de cuplu, intre parinti si copii, intre generatii diferite. 
Persoana care abuzeaza de tine afiseaza unul din urmatoarele comportamente: 

• iti ignora frecvent sentimentele;
• ridiculizeaza sau iti insulta parerile, abilitatile, sexualitatea, varsta, orientarea sexuala, religia, rasa, clasa sociala, limbajul;
• arunca vina mereu pe altcineva;
• are un complex de superioritate 
• acorda prea multa atentie lucrurilor marunte, neprioritare
• minte, gelozie
• isi ascunde aprecierea si afectiunea fata de tine;
• te critica continuu, te jigneste prin utilizarea diferitelor apelative mai putin placute, tipa la tine;
• te umileste atat in public, cat si in privat;
• refuza sa socializeze cu tine;
• nu te lasa sa muncesti, detine controlul financiar, ia toate deciziile fara a se consulta cu tine;
• nu te lasa sa te intalnesti cu prietenii sau cu membri familiei;
• te ameninta constant fie ca te paraseste, fie ca a venit timpul sa pleci si sa-l lasi in pace;
• te manipuleaza prin intermediul minciunilor si al contradictiilor;
• recurge la mimica si la o atitudine ce inspira frica pentru a te intimida;
• te acuza de infidelitate;
• foloseste un limbaj cu multiple aluzii sexuale;
• abuzeaza verbal de copiii vostri.

Din aceste motive poti ajunge sa te simti:

• lipsita de valoare;
• depresie, anxietate, stima de sine distrusa
• dependenta de agresor;
• confuza;
• trista;
• manioasa;
• izolata;
• lipsita de control asupra propriei tale vieti.

O persoana poate abuza de altcineva datorita dorintei de a simti ca detine controlul total; in ciuda acestui fapt, o asemenea persoana se poate simti in permanenta manioasa si lipsita de putere - de aici apare si nevoia de compensare, producandu-se alunecarea intr-o alta extrema. Mania este redirectionata si proiectata asupra cuiva apropiat, precum unul din membri familiei.

Cu toate ca majoritatea celor care ajung sa recurga la astfel de comportamente dezechilibrate au fost abuzati in copilarie nu se poate trage o concluzie generala - conform careia toti copiii abuzati isi fac propriile lor victime cand se maresc.

Abuzul emotional poate de asemenea sa apara datorita traditiilor inradacinate in familii - fata cat este mica nu iese din cuvantul parintilor, iar la maturitate din cuvantul si ordinele partenerului de cuplu.

Cu cat se accentueaza mai mult abuzul emotional, cu atat ii vine mai greu victimei sa-si recunoasca situatia in care se regaseste si sa lupte pentru a scapa de abuz. 

Ce poti face daca esti abuzata emotional?

• daca esti nesigura pe tine si te simti abuzata apeleaza la persoanele de incredere din jurul tau care iti pot oferi suportul psihic de care ai nevoie;
• aminteste-ti ca atat timp cat te simti dependenta de agresor poti indeparta in mod inconstient persoanele care incearca sa se apropie de tine si sa te ajute;
• nu uita ca orice persoana are dreptul la o viata libera, neabuzata;
• incepi sa te incurajezi singura, spune-ti mesaje pozitive precum: "Sunt o persoana buna si merit sa fiu tratata ca atare."
• implica-te in activitati simple care sa-ti faca placere si care sa-ti ridice moralul;
• intreaba-te ce i-ai spune unei prietene apropiate care se confrunta cu o situatie similara;
• daca esti dependenta financiar de venitul unei alte persoane, incearca sa-ti gasesti ceva de lucru; vei dori probabil sa-ti pui deoparte o anumita suma in cazul in care situatia se agraveaza;
• ai grija ca intotdeauna sa ai anumite numere de telefon si o suma de bani pusa deoparte pentru cazurile in care survin plecari subite.

Cum iti dai seama daca ai nevoie de ajutor? 

Daca te afli intr-una din circumstantele de mai jos nu mai sta mult de ganduri!

• te indoiesti de propriile-ti rationamente;
• iti este atat de frica de partenerul tau incat ajungi sa-ti exprimi ideile si parerile din ce in ce mai putin;
• incepi sa ai sentimente de teama si fata de alti oameni; apare tendinta de a iesi tot mai putin din casa, mai ales pentru a interactiona cu alte persoane;
• inainte de a deschide un subiect, stai indelung si iti studiezi partenerul pentru a-ti da seama in ce dispozitie se afla;
• ii ceri permisiunea partenerului pentru a cheltui bani, pentru a te duce la serviciu si pentru a socializa cu prietenii tai;
• ti-ai pierdut increderea in abilitatile tale, te simti din ce in ce mai deprimata, ai sentimentul ca esti lipsita de putere si ca te afli intr-o situatie lipsita de solutie;
• descoperi ca abuzul se rasfrange si asupra copilului; de exemplu acesta devine excesiv de agresiv, are cosmaruri si ii lipsesc rezultatele bune la scoala.

Daca te recunosti este timpul sa iei masuri. Terapiile individuale sau de grup (psihologul indica ce gen de terapie ti-ar fi benefica) iti pot fi de mare ajutor. Prin intermediul lor ai acces la o noua perspectiva asupra relatiei si incepi sa-ti recastigi respectul si increderea in sine.
Sunt o multime de femei care sufera in tacere din pricina abuzului emotional in cuplu. Rusinea, teama sunt motivele pentru care preferea tacerea si continuarea relatiei. 

Stii cine esti
Esti o femeie puternica, apreciata in cercul tau de prieteni, dar cand vine vorba de el, iubitul tau, situatia se schimba. Nu face decat sa te critice sau sa gaseasca greseli in tot ceea ce faci, sa te faca sa nu te mai simti sigura pe tine. Cheia rezolvarii acestei probleme este sa inveti sa te cunosti, indiferent de ceea ce spun cei din jurul tau. 

Esti o victima?
Multe dintre voi pot intelege gresit acest cuvant. Nu, nu insemna nici pe departe "slabiciune" sau altceva. Este pur si simplu un abuz din partea cuiva asupra ta. Poate de aceea sunt o multime de femei care nu cred ca se afla intr-o astfel de pozitie. Iata cum iti poti da singura seama daca partenerul tau abuza sau nu emotional de tine. 

Se potriveste descrierii? Abuzul emotional este definit ca un atac permanent la increderea ta, la mandria si intimitatea ta. Cand ajungi sa nu te ami simti bine si in siguranta cu partenerul, te poti numi o victima. 

Te insulta cu rautate? Iubitul tau este expert in a insulta persoanele, in special pe tine. Chiar si la o discutie contradictorie minora simte nevoia sau vede posibilitatea sa te atace cu ceva, sa-ti spulbere mandria. 

Simte nevoia sa detina controlul? Un tip care doreste tot timpul sa detina controlul in relatie nu poate fi sursa unui abuz emotional, dar poate fi o cauza de ingrijorare. De ce? Pai s-ar putea ca problema in discutie sa se faca prezenta pentru a-ti "taia aripile" atunci cand vrei sa faci ceva de una singura, fie ca este vorba de o simpla iesire cu fetele sau un proiect mai curajos. Daca vei face tot ceea ce el doreste sunt semne ca incepi sa devii o victima. 

De fiecare data tu esti cea care isi ceri iertare? Iti este frica sa intri in discutii contradictorii cu el. Incerci sa te convingi ca viata este frumoasa cand ai o relatie linistita, fara certuri. Dar pretul pe care il platesti este ca niciodata nu te incumeti sa te certi sau sa dezbati o problema cu el. Este o pierdere prin abandonare, s-ar putea spune. Orice ai face pentru a-l face fericit, nu primesti apreciere din partea lui. Nu numai ca nu poti fi relaxata si linistita, trebuie sa fii mereu "in garda" cu cineva ca el. 
Familia si prietenii sunt de partea ta, alegerea iti apartine. Vei ramane cu el doar pentru siguranta, sex sau alt motiv in ciuda abuzului emotional? Sau vei decide sa schimbi ceva pentru a-ti recastiga independenta? Crezi ca legatura dintre voi este foarte puternica si pur si simplu nu ii poti da drumul? Poate fi destul de dureros intr-adevar, dar nu poate fi o legatura desavarsita daca lipseste increderea si respectul. Este timpul ca rolurile sa se schimbe sau macar sa fiti pe picior de egalitate. 

Cand se ajunge la o astfel de situatie se zice ca partea grea nu este sa induri abuzul ci sa te desparti de persoana iubita. Nu chiar. Nu ti se pare ca acest comentariu s-a cam invechit? Partea cea mai grea este sa iei o decizie. Atunci cand gasesti curajul sa-l parasesti, se isca furtuna. Daca te hotarasti sa-i mai dai o sansa, atunci trebuie intai sa discutati si sa rezolvati problema. Stii ca mai mult vorbeste decat sa actioneze in vreun fel, asa ca poti stabili niste reguli in relatia voastra. Acorda-ti timp

Te poti simti libera, ca si cum ati fi la inceputul relatiei si totul merge bine. Dar ai grija. Isi poate folosi "farmecele" doar pentru a te recuceri atunci cand simte ca te pierde, apoi va reveni la vechiul comportament. Nu pica prada farmecelor lui prea repede. Chiar si daca ai hotarat sa te desparti de el trebuie sa iei lucrurile incetul cu incetul. Ai timp sa-ti recastigi increderea in tine si sa savurezi victoria: ai castigat batalia cu abuzul emotional. Acum te-ai linistit, este timpul sa iesi afara si sa gasesti un nou baiat. De data asta, chiar si mama ta va fi incantata de el. 

MELANCOLIA

Melancolia e sentimentul că nefericirea are să te copleşească chiar în mijlocul paradisului.(Emil Cioran)

Melancolia este o reducţie la zero a capacităţii noastre înnăscute de a ne autoiluziona.(LUCIAN BLAGA)

Melancolia este fericirea de a fi trist.(VICTOR HUGO)

Melancolia - muzica inconştientă a sufletului.

definiţie de Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi

Aproape că nu există persoană care să nu fi scăpat, măcar o dată, în “butoiul” cu melancolie. Tristeţe, deprimare, vise şi tendinţă de izolare... Este un lucru normal, susţin psihologii, să avem episoade de melancolie, intense sau mai puţin intense, mai lungi ca desfăşurare sau mai scurte. “Melancolia este un crez existenţialist al esenţei omului. El are nevoie de melancolie, dar sub forma reveriei, a romantismului. Melancolia poate fi folosită ca un mecanism adaptativ. Noi avem voie să reacţionăm la o serie întreagă de stimuli şi sub această formă. Melancolia devine boală atunci când, din anumite motive, structuralizăm acest comportament şi îl folosim mai des decât este necesar, în sens adaptativ, fie că se potriveşte sau nu o astfel de reacţie”, spune psihologul Augustin Cambosie.

Putem fi melancolici din diverse motive: am pierdut o doză de afectivitate pe care am investit-o într-o persoană, cineva drag ne-a părăsit, familia sau rudele ne-au deziluzionat, ne-au dispărut idealurile de viaţă sau interesul pentru o activitate pe care altă dată o făceam cu plăcere. Melancolia poate fi percepută ca şi o stare de tristeţe. Însă, spre deosebire de tristeţe, melancolia este un termen care ne duce cu gândul la conotaţia unui proces de mai lungă durată. “O tristeţe este o senzaţie de neîmplinire, de lipsă de energie, iniţiativă şi dorinţă, stare care se manifestă o perioadă scurtă de timp. În principiu, tristeţea ar trebui asociată cu o cauză. Melancolia este mai insiduoasă, poate mai puţin spectaculoasă, însă durează mai mult ca amplitutinde şi nu de fiecare dată o putem lega de o cauză concretă, obiectivă. Ea apare ca urmare a unui cumul de factori”, potrivit psih. Cambosie. În opinia specialistului, episoadele de melancolie apar mai des toamna şi  primăvara.

Melancolia este caracterizată şi de o pierdere a energiei, a elanului vital, stare întâlnită cu precădere după vârsta de 65 de ani. Specialiştii spun că este normal ca energia să se diminueze la această vârstă, cu excepţia unor situaţii de anormalitate, când şi persoanele în vârstă sunt hiperactive. “Faptul că nu mai pot fi făcute nişte activităţi curente, creează o stare de disconfort, de «sărăcie afectivă», pentru că suntem puşi în faţa propriilor noastre limite”, a explicat psihologul. Melancolia vârstei a treia poartă numele de melancolie de involuţie. La punerea diagnosticului, psihologii nu ţin seama de faptul că persoana plânge întruna (una dintre manifestările bolii), ci de refuzul acesteia de a se mai implica în activităţi pe care altă dată le făcea fără nici o problemă.

DISPOZIŢIE. Psihologii sunt de părere că femeile au o dispoziţie mai mare pentru un comportament melancolic, în comparaţie cu bărbaţii. Această predispoziţie este pusă pe seama sensibilităţii crescute a femeilor. Psihologii susţin că, sub presiunea unor factori de stres, femeile sunt debusolate şi destabilizate energetic. De aici şi prezenţa melancoliei şi a depresiei. În plus, femeile au şi o înclinaţie spre reverie şi fantasmă, în timp ce bărbaţii sunt preocupaţi de lucruri concrete, cum sunt competivitatea sau eficienţa la locul de muncă.

SIMPTOME. În majoritatea cazurilor, melancolia nu are simptome vizibile. Totuşi, există câteva semnale de alarmă care tind să se accentueze în timp. La început melancolicul simte o lipsă de chef, de energie. Simptomele pot rămâne la acelaşi nivel de amplitudine sau se pot agrava. Dintr-o lipsă de chef se poate ajunge la un comportament de izolare (individul nu mai vrea să iasă din casă) sau chiar de negare a unor funcţii şi necesităţi vitale (refuză să mai mănânce sau să se spele). Acum nu mai este vorba de o melancolie aproape identică cu depresia, ci de o depresie cu conotaţie psihiatrică.

Sfatul Psihologului

Există modalităţi multiple de a ieşi din “butoiul” cu melancolie, potrivit psihologului Augustin Cambosie, de la Centrul de Psihologie KIAS. Cu o condiţie: să ne dorim şi noi acest lucru. Familia şi anturajul joacă un rol important atât în diagnosticarea, cât şi în salvarea melancolicului. “Ei sunt primii care sesizează că s-a schimbat ceva în matricea de funcţionare a persoanei respective. Ei trebuie să facă tot posibilul să scoată persoana respectivă din izolarea de care s-a înconjurat”. În cazurile grave, ajutorul trebuie să vină de la specialişti.

“Minte sanatoasa in corp sanatos” si care promoveaza foarte bine utilitatea sportului. Nu este insa acesta lucrul care l-am remarcat in discutie ci faptul ca, acest cuvant, MELANCOLIE, provine tot din limba latina din asocierea cuvintelor “melan colon” care inseamna … “colon bolnav”. Adica in medicina antica se considera ca o stare apatica, melancolica provine de la un colon bolnav, in acest caz detoxifierea si curatirea lui fiind necesara. In zilele noastre, cu toate ca avem la indemana medicina de ultima ora, uitam de importanta plantelor naturale si a efectelor benefice ale acestora, si uitam de faptul ca sportul constant (chiar si o ora pe saptamana) aduce mai multe beneficii decat orice alt medicament scump.

SUNATOAREA (Hypericum perforatum)

Denumirea uzuala: Sunatoare (lat. Hypericum perforatum), denumiri alternative: drobisor, floare de naduf, iarba sangelui, neruju, pojarnita, sinatoare, sunaica.


Reputatia sunatoarei ca medicament este, in momentul acesta, probabil cea mai solida, ea fiind cea mai bine documentata din punct de vedere stiintific, dintre toate plantele medicinale. Sunatoarea este de un extraordinar ajutor pentru reechilibrarea sufleteasca. Ar fi insa nedrept sa limitam folosirea sunatoarei doar la cazul depresiei. 
Acţiune farmacologică: datorită hipericinei şi pseudohipericinei, uleiului volatil şi taninurilor produsul are acţiune antiseptică, astringentă şi cicatrizantă. Flavonozidele sunt răspunzătoare de acţiunea vasodilatatoare şi hipotensivă. Acizii clorogenic şi cafeic explică proprietăţile antiinflamatoare şi colagoge ale plantei.
Afectiuni pentru care se recomanda: hepatite si hepatite cronice evolutive, colite cronice, ulcer gastric, colectistita, arsuri, inflamatii ale gingiilor, rani.


Atat intern cat si extern, pojarnita (dupa numele ei popular) demonstreaza virtuti vindecatoare in multe alte afectiuni. Sa vedem in continuare de ce este in stare aceasta planta minune:
Pulberea de sunatoare

Se macina foarte fin, cu rasnita electrica de cafea, tulpinile uscate de sunatoare, dupa care se cern printr-o sita fina (cum ar fi cea pentru faina alba). Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum cincisprezece zile (deoarece substantele active se oxideaza relativ repede). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi, cate o lingurita rasa, pe stomacul gol, la orele 7, 13, 19 si 22.

Infuzia combinata de sunatoare

In jumatate de litru de apa se pun la macerat 3-4 linguri de sunatoare maruntita vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de sunatoare, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).

Tinctura de sunatoare

Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de sunatoare uscata, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de 12 zile, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

Uleiul de sunatoare

In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de flori de sunatoare uscata si maruntita nu foarte fin. Se lasa amestecul la soare, vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.

Tratamente interne cu sunatoare
coordonati de doctorul german. Pacientii au luat sunatoare de 3 ori pe zi, vreme de o luna, perioada dupa care au fost evaluati pe baza unor testari medicale, a observatiilor directe ale medicilor, dar si a relatarilor pacientilor.

Depresia - un studiu coordonat de profesorul H. Woelk a analizat efectele antidepresive ale sunatoarei pe un grup de nu mai putin de 3250 de pacienti cu depresie de intensitate medie si mica. Experimentul a durat vreme de patru saptamani, tratamentul cu sunatoare fiind prescris si supravegheat de 633 de medici 

Un adevarat arsenal de sanatate: preparatele din sunatoare

�

La sfarsitul testului, la mai mult de 80% dintre ei s-a constatat o imbunatatire clara a starii emotionale, in timp ce la aproape 18%, sunatoarea nu a produs nici un efect pozitiv notabil, si la doar 2% dintre cei tratati a dat efecte adverse. Studiul doctorului Woelk este cel mai amplu, dar nu singurul. Un alt specialist, dr. Klaus Linde, si colaboratorii sai, au facut un alt test pe 1008 pacienti depresivi, test care a pus in evidenta rezultate similare. Zeci de alti cercetatori, din Germania, din Statele Unite si din Marea Britanie, au facut teste cu sunatoare impotriva depresiei, ajungand la aceleasi rezultate. Asadar, folositi cu incredere sunatoarea contra depresiei. Va recomandam infuzia combinata, din care se administreaza cate o cana de trei ori pe zi, in cure de 60-90 de zile, urmate de 3-4 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.

Meteosensibilitatea - mai multe studii arata ca pacientii care se confrunta cu stari de neliniste, dureri de cap, tulburari de somn si de concentrare din cauza fenomenelor meteorologice beneficiaza din plin de pe urma tratamentului cu sunatoare. Cel mai bine raspund la tratament pacientii care sufera din cauza vremii mohorate, cu ceata si lumina redusa, sunatoarea inducand un tonus psihic pozitiv, vioiciune si optimism. Se administreaza tinctura de sunatoare, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de maximum 6 saptamani, urmate de 2 saptamani pauza.

Tulburarile obsesiv-compulsive - se administreaza infuzia combinata de sunatoare, cate o jumatate de cana, de 4-6 ori pe zi, in cure de trei luni, urmate de o luna de pauza. Numerosi pacienti care au luat sunatoare pentru a se trata de alte afectiuni au remarcat efectele pozitive ale plantei, in cazul acestor tulburari. Studiile oficiale facute pe aceasta tema sunt deocamdata putine si contradictorii, dar pe baza observatiilor practice inregistrate de medici se poate afirma cu siguranta ca in unele cazuri cu ajutorul sunatoarei se pot obtine rezultate pozitive pentru eliminarea acestor tulburari sau macar pentru reducerea intensitatii si frecventei lor.

de sunatoare cu tei (Tilia argentea), in proportii egale, din care se ia cate o lingurita de pulbere, de 4 ori pe zi, cu putina apa.

Anxietatea - este o suferinta in care sunatoarea nu este atat de eficienta ca in contra depresiei, dar numerosi pacienti (mai ales cei cu tendinte anxios-depresive) au obtinut rezultate incurajatoare, folosind aceasta planta. Se recomanda o combinatie 

Obezitatea si ingrasarea pe fondul dezechilibrelor emotionale - este necesar sa spunem in acest context ca, de fapt, nu exista persoana care sa se confrunte cu probleme de greutate si care sa nu aiba o problema afectiva ce sta la baza acestei tulburari de apetit alimentar. De aceea, multi medici din Germania si din Statele Unite au obtinut rezultate remarcabile, tratand pacientii obezi cu sunatoare. Conferind o stare de tonus psihic si de vigilenta, reducand simtitor suferinta produsa de reducerea cantitatii de hrana, creand dispozitie pentru o viata activa si pentru sport, sunatoarea este o adevarata planta anti-obezitate. Prin tratament nu se urmareste doar pierderea catorva kilograme care se pun la loc la prima criza afectiva compensata cu mancare din belsug, ci se ajunge mult mai aproape de radacina problemei, care este stilul de viata. Se administreaza infuzia combinata de sunatoare, cate un litru - un litru si jumatate pe zi, care se bea in reprize, cu 30-60 de minute inainte de masa.

�

Colita de fermentatie - se administreaza pulberea de sunatoare, cate o lingurita rasa, de patru ori pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 21 de zile de pauza. Sunatoarea se ia pe stomacul gol, inainte de masa, ori la minimum doua ore dupa ce am mancat. Principiile active ale plantei reduc numarul de bacterii de fermentatie din intestin, regland astfel flora, refac epiteliile si elimina inflamatia. De asemenea, tratamentul cu sunatoare ajuta la controlul stresului psihic, care este printre principalii factori care conduc la aparitia, agravarea sau la recidiva colitei de fermentatie.

 Ea reduce ritmul de evolutie al bolii, ajuta la tinerea sub control a tensiunilor emotionale care sunt foarte periculoase in cazul celor cu probleme hepatice, protejeaza ficatul de procesele distructive. Se recomanda infuzia combinata de sunatoare, cate un litru pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 3 saptamani de pauza. Cei carora le este contraindicat aportul de lichide vor lua pulbere de sunatoare, cate 4 lingurite pe zi.

Hepatita cronica si acuta - mai multe studii arata ca unele substante active din sunatoare (hipericina si hiperforina in special) ataca virusii care produc hepatita de tip B si C. Testele de laborator facute in acest sens sunt promitatoare, insa studiile sunt inca in curs de desfasurare. Ceea se poate spune cu siguranta in momentul de fata este ca sunatoarea, fie si doar ca adjuvant, e de un real folos in tratamentul hepatitei

Insomnia - in mai multe studii facute in institute din Canada, din Germania si din Marea Britanie, a fost analizat felul in care influenteaza sunatoarea somnul. S-a constatat, astfel, ca ea - desi nu ne ajuta sa adormim mai repede, mareste in schimb perioada de somn profund fara vise (faza cea mai odihnitoare a somnului), mareste productia de melatonina (hormonul somnului odihnitor), face trezirea de dimineata mai usoara. Se administreaza tinctura de sunatoare, de 3 ori pe zi, ultimele doze la orele 19 si 22.

Desi este galbena precum aurul, da reactii adverse la lumina solara

�

Este un tratament simplu, care va face somnul mai odihnitor si mai regenerant, chiar daca nu va mari semnificativ perioada de timp in care dormim.a, daca urmeaza un tratament cu sunatoare, care pe de o parte reduce suferinta perioadei de adaptare, iar pe de alta parte ajuta la mobilizarea resurselor psihice pentru a depasi acest moment. Cu alte cuvinte, desi nu tine locul drogurilor si nici nu este un substitut de vointa, sunatoarea este de un real folos pentru depasirea pragului dependentei. Se administreaza infuzia combinata, cate un litru si jumatate in prima saptamana de tratament, reducandu-se in urmatoarele saptamani doza pana la un litru de sunatoare pe zi. O cura dureaza 6 saptamani si va fi urmata de alte 3-4 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia.

Dependenta de alcool si de nicotina - animalele de experienta tratate cu sunatoare, dupa ce li se indusese dependenta de alcool sau de nicotina, au prezentat mult mai putine simptome negative, odata ce aceste droguri au fost sistate brusc. In practica s-a constatat ca pacientii care au hotarat sa se lase de aceste vicii au sanse mult mai mari de reusit

Sindromul premenstrual - observatiile facute de medicii americani Bratman si Rosenthal arata ca dispozitia psihica a pacientelor cu sindrom premenstrual este mult imbunatatita cu ajutorul sunatoarei. Sunt reduse simptome cum ar fi iritabilitatea psihica, depresia, deficitul de atentie si de concentrare, hiperexcitabilitatea psihica, toate corelate cu perioada dinaintea menstrelor sau chiar din timpul menstrelor. Aceiasi medici au remarcat efecte similare ale sunatoarei in cazul tulburarilor de premenopauza. Se administreaza pulberea de sunatoare, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de 28 de zile, cu 10-14 zile de pauza.

Tratamente externe cu sunatoare

Arsuri de gravitate mica si medie - la prima aplicatie se face o spalare cu un tampon de vata foarte bine umezit cu tinctura de sunatoare.

In Romania, sunatoarea creste peste tot. Doar sa o vezi si sa o culegi.

�

Imediat dupa ce se usuca pielea, se aplica ulei de sunatoare din belsug. Zilnic se fac 2-3 asemenea aplicatii, avand grija ca vreme de 24 de ore dupa folosirea preparatului cu sunatoare pielea sa nu fie expusa la soare.evidenta in diferitele faze ale vindecarii.

Vanatai - se tine o compresa cu tinctura de sunatoare pe zona afectata. Va fi diminuata senzatia de durere, leziunea se va vindeca mai rapid si va fi mai putin 

Rani deschise - se face o spalare cu tinctura de sunatoare, dupa care se lasa rana la aer pentru a se cicatriza rapid. Se fac 2-3 asemenea aplicatii pe zi. Reduc durerea, previn infectia si accelereaza procesul de vindecare si de cicatrizare.

Dermatita atopica - se fac de trei ori pe zi aplicatii cu ulei de sunatoare, pana la vindecarea completa. Mai multe studii facute in laborator au confirmat actiunea vindecatoare a sunatoarei in aceasta afectiune.

Precautii si contraindicatii

�

Prima contraindicatie la aceasta planta este pentru cei care in paralel iau medicamente de sinteza contra depresiei si a anxietatii, contra insomniei, contra epilepsiei, contra infectiei cu HIV. Exista posibilitatea sa aveti alergie la aceasta planta, motiv pentru care la inceput veti lua sunatoare in doze mici (o zecime din doza normala), marind treptat cantitatea pana la cea prescrisa. Alergia la sunatoare se manifesta prin eruptii pe piele, dureri sau senzatie de jena gastro-intestinala.De regula, un tratament dureaza intre una si trei luni, dupa care se face o pauza de 2-4 saptamani, iar apoi tratamentul se poate relua. Respectati cu strictete aceasta recomandare! In caz contrar, pot aparea nevralgii, tulburari de somn, iritatii ale tegumentelor si alte simptome. Sunatoarea nu da dependenta, iar studiile arata ca efectele sale se mentin pe o durata de timp considerabila, dupa incetarea tratamentului.                                                                                        Reactii adverse la tratamentul cu sunatoare



Dat fiind faptul ca deja exista milioane de utilizatori constanti ai sunatoarei, efectele adverse ale acestei plante sunt foarte bine cunoscute. Procentajul celor care au asemenea reactii este foarte redus (sub 5% la sunatoare, fata de 31% la medicamentele alopate). Cel mai frecvent apare sensibilitatea excesiva a organismului la lumina (fotosensibilitatea), in special la lumina solara, care poate produce arsuri pe piele, disconfort ocular, dureri de cap. De aceea, persoanele care fac tratament cu sunatoare nu se vor expune la soare intre orele 11 si 18. Alte posibile efecte adverse ale tratamentului intern si extern cu sunatoare sunt uscarea gurii, ameteli temporare, eruptiile pe piele si mancarimile temporare de piele, foarte rar dificultatea in adormire, tulburari gastro-intestinale. Sunt mentionate in literatura de specialitate si cateva cazuri izolate (raportate la milioane de ulitizatori) de agravare a tahicardiei, a simptomelor anxietatii, a tulburarilor de concentrare, a depresiei celor care deja luau medicatie chimica pentru aceasta afectiune.

Experienţe îndelungate au depistat numeroase preparate antidepresive naturale, între care, cea mai mare eficienţă a dovedit-o sunătoarea sau pojarniţa. Recomandată încă din secolul al XVI-lea de către chimistul Paracelsus contra fricii, a tristeţii şi a viselor urâte, sunătoarea este benefică în refacerea echilibrului hormonal şi a sistemului nervos. Se consumă câte 2-3 ceaiuri pe zi, înainte de mesele principale, dintre care unul înainte de culcare. Ceaiul poate fi înlocuit cu tinctură de sunătoare (câte 4-10 picături de 5 ori pe zi), într-o cură de lungă durată sau cu ulei de sunătoare (câte 1 linguriţă de 2-3 ori pe zi).

Cercetări recente au arătat că sunătoarea conţine o doză ridicată de hiperforină, o substanţă care blochează acei receptori din creier care declanşează stările depresive. Prin aceasta, sunătoarea este benefică în tratarea depresiilor simptomatice şi reactive, în depresiile nevrotice şi în distonia neurovegetativă. S-a constatat că acţiunea antidepresivă a sunătoarei nu se instalează decât după 2-3 săptămâni de la începerea administrării. Ca urmare a efectului fotosensibilizant al hipericinei (un principiu activ din sunătoare), se impun măsuri de precauţie în care pacientul va evita expunerea la razele solare intense pe toată durata tratamentului.