Denumita si alga de smarald, este considerata alimentul integral perfect.Chlorella este asemanatoare cu spirulina in ceea ce priveste valorile nutritive si utilizarea. Singura diferenta este faptul ca este mai putin detoxifianta decat spirulina, deci suportata ceva mai usor de catre copiii cu deficiente majore. Pe langa faptul ca e o proteina completa, contine toate vitaminele din complexul B, vitaminele C si E si mineralele importante (intre care fierul si zincul in cantitati mari); s-a dovedit de asemenea ca stimuleaza sistemul imunitar, imbunatateste digestia, detoxifica organismul, accelereaza vindecarea, ofera protectie impotriva radiatiilor, ajuta la prevenirea bolilor degenerative, in tratamentul candidozei, atenueaza durerile artritice si, datorita continutului sau nutritional, contribuie la succesul a numeroase regimuri de slabire. Microalga marina chlorella este cunoscuta ca fiind campioana de neîntrecut a detoxificarii/ detoxifierii. Ea aduna impuritatile daunatoare si ajuta la eliminarea acestora din organism. Mai multi factori actioneaza aici laolalta, ca de exemplu, structura peretelui celular si continutul deosebit în materiale cu filtru activ, ca clorofila.
Unele studii sugereaza ca Chlorella poate ajuta la reducerea tensiunii arteriale la persoanle hipertensive. Alte studii arata ca luata in cantitati mai mari (pina la 8g/zi) Chlorella poate detoxifica persoanle afectate de Cadmiu, Mercur si alte metale grele. Chlorella prelungeste durata de supravietuire a persoanelor afectate de diferite forme de cancer (prin stimularea sistemului imunar)
Chlorella prelungeste durata de supravietuire a persoanelor afectate de cancer la sân si de leucemie.Recent (1998), s-a determinat ca Chlorella contine contine o Glicoproteina (denumita CSV) care inhiba metastaza unor forme de cancer. Chlorella faciliteaza producerea unui asa numit Factor Stimulativ pentru Colonia de Granulocite-Macrofage (Granulocyte-Macrophage Colony-Stimulating Factor GM-CSF). Chlorella faciliteaza producerea de Gama Interferon si de Interleukin 1 (Alfa-Interleukin 1) care sunt componente esentiale ale sistemului imunitar.
Indicatii: puternic detoxifiant, curata tractul digestiv, favorizeaza absorbtia proteinelor, vitaminelor, mineralelor si altor nutrivi, anorexie, anemie, hepatita virala, astm bronsic, tuberculoza, viroza pulmonara, tensiune arteriala, ulcer varicos, tromboflebita, nevroze, insomnie, afectiuni dermatologice (acnee, eczeme).
Alga Chlorella, numita “tonicul si purificatorul verde al sangelui”, a fost descoperita în anul 1890 de catre un om de stiinta danez, însa nu a fost utilizata pana în anii ’50, cand un japonez a adus la lumina imensele sale resurse. Studiile au aratat faptul ca cele mai importante beneficii pentru sanatate sunt produse de catre marea concentratie de clorofila si beta-caroten, precum si de peretii celulari cu o structura speciala care au neobisnuita proprietate de a atrage si lega în structura lor metalele grele, pesticidele si alte toxine si de a le elimina din organism.
Compozitie: Contine mai mult de 20 de minerale si vitamine, inclusiv complexul B, beta - caroten, vitamina C si E, fier, calciu, aproape 70% proteine si 19 din cei 22 de aminoacizi. Este cea mai importanta sursa de clorofila, care, dupa cum se stie, detoxifica ficatul, purifica bila si catalizeaza absorbtia altor elemente, inclusiv a fierului. Este totodata cea mai importanta sursa de acizi nucleici, care au un important rol în stoparea procesului de îmbatranire.LIPIDE,CARBOHIDRATI ,PROTEINE(aminoacizi ce construiesc organele precum Fenilanalina, isoleucina, leucina, lisina, treonina,valina, metionina, etc) ,VITAMINA PP ,MAGNEZIU,ZINC,IOD,SODIU,FOSFOR ,POTASIU...
Importanta:
Chlorella contine de asemenea asa-numitul “factorul de crestere Chlorella” (FCC), care ajuta la întarirea sistemului imunitar datorita îmbunatatirii activitatii celulelor T si B utilizate de organism împotriva virusilor. De asemenea, FCC stimuleaza activitatea celulelor macrofage, care distrug între altele si celulele canceroase. FCC a fost identificat în anii 1950 si indica nivelul acizilor nucleici continuti de Chlorella; acizii nucleici ARN si ADN sunt responsabili în organism cu cresterea celulelor si repararea lor, dar, o data cu înaintarea în varsta, cantitatea acestor acizi scade din cauza stresului, poluarii si a dietei necorespunzatoare. Nucleul Chlorellei pare a fi o sursa de ARN si ADN si de aceea i se atribuie acestei alge proprietatea de a întari sistemul imunitar, afirma dr. Pitchford citand studii facute în Japonia în anii 1984- 1985 cu privire la Chlorella si la efectele sale antitumorale remarcabile.
Are efecte importante în tratamentul anemiei, precum si în stimularea regenerarii tesuturilor, accelerarea vindecarii ranilor si inhibarea dezvoltarii tumorilor.
Peretii celulari ai Chorellei sunt o importanta sursa de fibre, care, în combinatie cu clorofila, sunt foarte valoroase pentru purificarea bilei si în tratamentul constipatiei.
În urma cu cativa ani, la clubul de fotbal Villa s-a efectuat un experiment. Unor jucatori li s-a administrat Chlorella, în timp ce altora nu. Dupa o luna de tratament zilnic, rezultatele au fost semnificative. Antrenorul echipei remarca: “Jucatorii care au luat Chlorella par a avea mai multa energie si se refac mai repede dupa antrenamentele intense. Un efect neasteptat al Chorellei este si o îmbunatatire a conditiei parului si pielii jucatorilor.”
Un alt studiu efectuat în Japonia pe soareci infectati cu virusul HIV a demonstrat ca sistemul imunitar al acestora s-a îmbunatatit considerabil în momentul cand acesti soareci au fost hraniti cu Chlorella.
duminică, 16 octombrie 2011
sâmbătă, 15 octombrie 2011
LACOMIA- "Lacomia pierde omenia! "
“Lăcomia (zgârcenia) este iubirea exagerată de a poseda, de a avea în stăpânire” (Cicero).
“Omul nedrept, necinstit este cel care doreşte să aibă tot mai mult, el îşi va cheltui viaţa alergând şi stând în compania bunurilor materiale. Când se roagă, cere aceste bunuri trecătoare. Astfel uită să ceară bunurile care sunt absolute şi care sunt adevăratele bunuri pe care omul trebuie să le dobândească” (Aristotel).
Aristotel ne invită să fim moderaţi faţă de bunurile exterioare, adică să le lăsăm să rămână nişte instrumente, mijloace care să fie în slujba noastră, pentru a ne ajuta să trăim.
"O natiune care isi abandoneaza idealurile doar de dragul economiei de piata, face o alegere nefericita". -- Adrian Pintea
"O natiune care isi abandoneaza idealurile doar de dragul economiei de piata, face o alegere nefericita". -- Adrian Pintea
Nu trebuie sa faci cercetari cu anii ca sa vezi cat de lacoma este lumea in care traim. E de ajuns sa vezi ca sunt destul de multe case cu etaje, in conditiile in care sunt locuite de doua persoane. Daca omul nu mai stie ce sa faca cu banii, ii arata. Asa se face ca cele "doua persoane” nu se mai multumesc cu locuinta cu multe etaje si ravnesc si la cateva case de vacanta.Lacomia promite viata, dar nu o poate darui. Bogatul isi spune siesi: "Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele? Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele; Si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te” (Ev. Luca 12, 17-19). Lacomia sfarseste rau. Dupa cum spune romanul "nu poti sa fii si cu slanina in pod si cu degetele unse”, tot astfel impatimirea nu te face locuitor al raiului. De aceea acest bogat este numit de Dumnezeu "nebun”.
Din cauza lacomiei apar neintelegerile, dusmaniile, certurile, banuielile si chiar uciderile. Lacomia manifesta o dorinta dezordonata de a avea, fara o reala necesitate. Poate sa existe dorinta de a fi oameni „de top“, dar asta nu mantuieste.Pacatul lacomiei este atotprezent. Avem show-uri culinare televizate din care aflam nu cat trebuie sa mancam, ci cat de multe sunt de mancat. Numai aperitivul ajunge sa-i rapeasca omului cateva ceasuri si asta pentru ca la un aperitiv intalnesti salata boeuf, slanina, branza, zacusca, salamul, racitura, icrele, carnaciorii ...
Patimile nu ataca solitar, ci in haita. Lacomia devine foarte usor sora cu desfranarea. Sfantul Ioan Casian spune ca "Un pantec imbuibat cu tot felul de alimente naste semintele desfraului si mintea inabusita de greutatea mancarurilor nu mai poate pastra carma dreptei chibzuinte”. Asa se face ca prin lacomie, privirea si mainile parasesc farfuria si doresc sa se odihneasca pe un trup strain. Si asa se deschide drumul spre alte patimi: iubirea de arginti, caci trebuie sa platesti trupul strain, invidia, te deranjeaza bogatia altora, doresti ca trupul strain sa fie doar al tau, ..., intr-un cuvant isi face aparitia „legiunea”, numele celui indracit. Dar asa cum o patima cheama alte patimi, tot asa suprimarea uneia, aduce lipsa de viata si celorlalte patimi.
Daca Mantuitorul ne-a invatat sa luam seama la pasarile cerului pentru a scapa de grija hranei, "ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal Cel ceresc le hraneste” (Matei 6, 26), tot la pasari trebuie sa privim si atunci cand vorbim despre necesitatea lepadarii lacomiei - nicio pasare nu-si face doua cuiburi.
Daca Mantuitorul ne-a invatat sa luam seama la pasarile cerului pentru a scapa de grija hranei, "ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal Cel ceresc le hraneste” (Matei 6, 26), tot la pasari trebuie sa privim si atunci cand vorbim despre necesitatea lepadarii lacomiei - nicio pasare nu-si face doua cuiburi.
“Dacă banul nu este o slugă pentru tine, va deveni stăpânul tău. Omul lacom nu poate fi proprietarul bogăţiei, ci bogăţia îl stăpâneşte pe el” (F. Bacone).
“Este uşor pentru un sărac să se încreadă în Dumnezeu, căci nu are nimic altceva în ce să creadă. Este greu pentru bogat să se încreadă în Dumnezeu, deoarece toate averile lui îi strigă: Încrede-te în noi!” (M. Bubber).
“Privegherea celui bogat topeşte trupul lui şi grija lui strică somnul” (Cartea Înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah 31, 1)
Ceea ce face din lăcomie un păcat, nu este atât faptul că omul arată o preocupare specială pentru bani şi pentru lucrurile materiale, ci faptul că le dă o valoare exagerată, devenind pentru el sinonimul stimei, păcii, siguranţei, puterii… Omul lacom nu înţelege că astfel se păcăleşte, deoarece importanţa sa ca persoană constă în ceva mult mai măreţ: în faptul că este copil al lui Dumnezeu.
De fapt, omul lacom uită care este scopul vieţii sale pe pământ: mântuirea şi astfel îşi pierde libertatea, demnitatea şi viaţa, atunci când se preocupă exclusiv de avere. De fapt, i se întâmplă exact pe dos faţă de ceea ce se aştepta: pierde pacea, liniştea, fericirea, familia, mântuirea. Pierde totul!
In zilele noastre omul dezaprobă păcatul lăcomiei, deoarece societatea se bazează pe bani şi evaluează totul în funcţie de câştig. Azi omul a făcut din ban un “rege” care-i stăpâneşte inima şi viaţa. Atenţia pe care mass media o acordă vip-urilor confirmă această afirmaţie. Se pare că aceştia sunt noii “preoţi” ai zilelor noastre, iar lumea face tot posibilul să-i urmeze.
În realitate, prestigiului economic şi social li se alătură foarte rar o bogăţie morală, spirituală şi umană, la fel de mare. Rar, mass-media ne informează cu privire la preţul pe care aceste persoane l-au plătit pentru succesul lor. Ne pot ajuta câteva exemple în acest sens: Marco Aristotel Onassis, cel mai bogat om din sec. XX, Elvis Presley, Michael Jackson, Benito Mussolini, Adolf Hitler, Nicolae Ceauşescu, Giovanni Agnelli, cel mai bogat om din Italia, Luciano Pavarotti. Succesul momentan al acestor oameni le-a adus, pe lângă un sfârşit tragic şi distrugerea a ceea ce un om poate avea mai sfânt pe pământ: familia. Mulţi dintre ei ajung la sfârşitul vieţii să fie distruşi şi din punct de vedere economic.Foarte rar mass media îi întreabă pe aceşti oameni de succes, dacă ar recomanda şi altora să-i urmeze şi care este preţul psihologic şi spiritual pe care l-au plătit ca să ajungă atât sus; dacă s-au folosit de mijloace ilegale şi imorale pentru a se realiza şi ce fapte bune vor face cu banii câştigaţi.
Omul care îşi pune speranţa şi încrederea în bani, făptuieşte un fel de idolatrie care îl orbeşte şi nu-i permite să înţeleagă cât de mult pierde la nivel social, familial-personal şi spiritual. Ideea că lăcomia este bună şi că bogăţia garantează o viaţă plăcută şi liniştită, este falsă. Mai jos vom explica de ce acest lucru.
Influenţat de gândirea lui Carteziu, omul modern a început să se îndoiască de orice. Singurul lucru de care nu s-a îndoit, a fost banul. Azi omul caută banul cu toate puterile sale, convins de faptul că acesta îi poate deschide şi garanta accesul peste tot în lume.
Să nu uităm că banul a fost inventat pentru a fi un instrument care să-i folosească omului la schimbul de mărfuri, la comerţ. Depăşindu-şi atribuţiile, banul a invadat întreaga minte a omului şi a inversat toate valorile. Totul se petrece în funcţie de câştig. Banul nu mai este un fel de ajutor pentru om, ci un patron al omului.
Cei care caută să se îmbogăţească cu orice preţ, sunt de acord cu această mentalitate. Azi se încheie tot mai multe afaceri murdare. Omul se foloseşte de computer ca să intre în posesia banilor altora. Unii clonează carduri în acest sens, iar justiţia nu îi poate ţine sub control. Mai mult, cineva care fură miliarde prin intermediul computerului, primeşte o pedeapsă mult mai mică faţă de cel care sparge o bancă şi fură câţiva bănuţi.
Computerul introduce omul într-o lume virtuală şi-i dă impresia că este vorba doar de un joc. Furtul nu este un joc! Consecinţele sale sunt grave!
Filozofii şi părinţii bisericii nu condamnă dorinţa omului de a se îmbogăţi, ci lipsa de măsură, exagerarea, care schimbă lucrurile din mijloace aflate la dispoziţia omului, în scopuri pentru viaţa omului şi astfel omul – din stăpân al lumii – devine sclavul lucrurilor din lume. Problema este că omul nu mai stăpâneşte, conduce lumea, ci materia, banul îl conduce pe el. Omul îşi pierde liniştea şi fericirea, nu se mai bucură de lucrurile pe care le-a realizat, deoarece păcatul lăcomiei nu îi dă linişte, împiedicându-l să fie mulţumit.
Fenomenologia zgârceniei
Celui zgârcit nu îi plac lucrurile, ci este încântat de proiectele pe care le poate pune în practică cu ajutorul banului. Are multe posibilităţi să facă binele, dar nu le realizează… şi aici stă perversiunea păcatului său. Din acest punct de vedere, avarul este exact opusul celui lacom. (Dacă lacomul gustă şi consumă, zgârcitul doar adună şi îşi admiră averea, cheltuind exagerat de puţin).
Lacomul ar vrea să cucerească, să stăpânească totul, dar astfel pierde lucrurile esenţiale pentru binele vieţii sale, devenind tot mai meschin, îngust la minte, mic la suflet, singur şi nefericit, demonstrând veridicitatea proverbului: “Cel care se încrede în lucruri, devine ca şi ele”.
Zgârcenia (cunoscută ca şi lăcomie) îşi arată faţa în fapte ca: uciderea concurentului, omul devenind bolnav după muncă, expert în înşelătorii, sau implicat în jocuri de noroc… Această iubire de bani ne provoacă mult rău -nouă şi altora- fie fizic, fie psihic. Acesta este paradoxul lăcomiei: ea urmăreşte dezvoltarea plăcerii prin intermediul achiziţionării a tot mai multor bunuri, fapt ce îi cauzează omului o tot mai mare neplăcere şi nefericire (S. Schimmel). Zgârcenia îi loveşte mai tare pe cei bogaţi, care în ciuda averii lor, se simt tot mai săraci şi nefericiţi. În acest sens sf. Ambrozie aminteşte exemplul regelui Acab, care doreşte să intre şi în posesia singurei vii a lui Naboth. Naboth deşi avea numai acea vie, era fericit şi nu dorea nimic de la rege (cfr. 1 Regi 21, 1-29). Prin urmare, cine este bogatul şi cine este săracul? Cine este nefericitul şi cine este fericitul, se întreabă Sf. Ambrozie?
Dacă suntem atenţi, nu nevoia îl împinge pe bogat să fie lacom, ci puterea. El speră că, cu cât va câştiga mai mult, cu atât va putea face ce doreşte cu viaţa sa, eliminând senzaţia de nesiguranţă din sufletul său şi dependenţa de alţii, protejându-se de calamităţi şi de Dumnezeu. “Cu timpul acest păcat orbeşte omul şi-l împinge să facă cele mai mari rele, numai să poată câştiga tot mai mult” (Cucci, p. 174). Bogatul se înşeală că va putea prin bani, să controleze orice aspect al vieţii.
se zbate să le alunge, până când aţa se rupe. Astfel se pierde pe sine şi pe cei cu care nu a vrut să fie împreună în Rai. Aceasta este tragedia zgârcitului. El se teme că va trebui să împartă cu alţii lucrurile pe care le are. Strânge în braţe averea sa, fără să priceapă că tocmai în aceasta constă distrugerea, falimentul său. Omul lacom este preocupat de două lucruri: sporirea bogăţiei şi frica de a o pierde. Posibilitatea de a se îmbogăţi şi frica de a pierde sunt gânduri care ocupă şi subjugă mintea omului, chiar mai puternic decât alcoolul şi drogurile. Ultimele au un efect limitat, pe când zgârcenia (lăcomia) are un efect nelimitat, fiind o boală sufletească.
Dostoevski, în “Fraţii Karamazov”, descrie mizeria umană şi spirituală la care îl împinge zgârcenia (lăcomia) pe om: este vorba de o bătrână căzută în Iad, căreia Dumnezeu hotărăşte să îi mai dea o şansă, deoarece în viaţa ei, ea a dat o ceapă unui cerşetor. Astfel îi trimite o ceapă – legată cu un fir de aţă – ca să o tragă în Rai. Celelalte suflete se prind de ea, dar ea
Cel lacom se foloseşte de Dumnezeu – ca de un instrument – rugându-L să câştige tot mai multe bogăţii, să aibă o viaţă sigură, fără riscuri, fără să trebuiască să se încreadă în nimeni. Lăcomia este un păcat împotriva lui Dumnezeu, deoarece omul abandonează bunurile cereşti în favoarea bunurilor pământeşti. Un astfel de om iubeşte mai mult banul, decât pe Dumnezeu. Lăcomia arată o dezordine în sentimentele interioare, deoarece omul, în loc să-şi iubească viaţa şi familia, iubeşte mai mult câştigul bunurilor materiale.
Cel lacom caută să îşi justifice comportamentul afirmând cât bine ar putea face cu averile sale… De fapt, el caută în lucrurile materiale acea pace, siguranţă şi linişte care însă, pot veni numai de la Dumnezeu. El simte că faptele sale îl laudă: “Iată ce multe ai făcut! Iată cât de bine te-ai descurcat! Iată cât de bine ţi-ai folosit capacităţile!” Un astfel de om nu se mai recunoaşte ca fiind o creatură limitată şi nevoiaşă (de ajutor). Pretinde că s-a mântuit singur şi nu mai are nevoie nici de Dumnezeu. El caută bunurile materiale ca să îi umple golurile din suflet.
"CULMEA LACOMIEI : SAMANANCI BATAIE SI SA NU TE SATURI"
Lacomia si desfranarea, pentru a fi satisfacute, au nevoie de bani, de unde al treilea pacat capital: avaritia, pofta de bani. S-a spus de multe ori ca banii nu aduc fericirea sau ca “banii sunt ochiul dracului” sau ca oamenii cu bani isi vand sufletul. Da, asa este de cele mai multe ori si asta pentru ca nu stim sa avem o relatie sanatoasa cu banii. De ei doar ne folosim pe aceasta lume pentru a avea un strict necesar si a ne face viata mai confortabila. Noi ii conducem pe ei, nu ei pe noi. Sunt simple obiecte( mijloace de a traii).
Este foarte bine sa te iubesti pe tine si sa fii mandru de calitatile si reusitele tale, dar pana a fi arogant si a-i desconsidera pe ceilalti si a te considera tu un zeu suprem si cu putere peste toti din jurul tau, asta deja face parte din alt capitol( mandria fara limite). Pofta nebuna de a ne hrani Ego-ul, disperarea, fuga dupa aprecierile celor din jur, ne face sa devenim surzi si orbi la calitatile oamenilor de langa noi pe care ii calcam in picioare.
Bolile nu vor fi niciodata vindecate sau eradicate de metodele materialiste prezente, pentru simplul motiv ca originea bolii nu este materiala. Ceea ce cunoastem noi ca boala este numai un rezultat ultim produs la nivelul corpului, produsul final de actiune al unor forte profunde si de durata si chiar daca tratamentul material pare sa aiba un succes aparent, acesta este numai temporar daca nu se îndeparteaza cauza reala. Directia stiintei medicale moderne, interpretând gresit adevarata natura a bolii si concentrându-se pe termenii materialisti ai corpului fizic si-a crescut în mod enorm puterea; întâi, prin devierea gândurilor oamenilor de la adevarata origine a bolii si astfel, de la metodele eficiente de atac si în al doilea rând, prin localizarea bolii la nivelul corpului, reducând sperantele de vindecare reala si inducând un puternic complex de teama, care n-ar fi trebuit sa existe.
Boala este în esenta rezultatul conflictului dintre SUFLET si MINTE si nu va fi niciodata eradicata, decât prin eforturi spirituale si mentale. Astfel de eforturi, facute corespunzator si cu întelegere, asa cum vom vedea mai târziu, pot vindeca si preveni boala prin îndepartarea factorilor de baza, care reprezinta cauza ei primara. Nici un efort directionat asupra corpului nu va face decât sa repare superficial daunele, iar în acest fel nu apare vindecarea, întrucât cauza este înca operativa si îsi va demonstra prezenta din nou, în alta forma. De fapt, în multe cazuri recuperarea aparenta este daunatoare, pentru ca ascunde de pacient cauza adevarata a problemei.
Bolile reale primordiale ale oamenilor sunt defectele precum mândria, cruzimea, ura, egoismul, ignoranta, instabilitatea si lacomia; si fiecare dintre acestea, considerate atent, sunt opuse Unitatii. Aceste defecte reprezinta adevarata boala (folosind cuvintele în sens modern), iar persistenta si continuarea manifestarii acestor defecte duce la un stadiu de dezvoltare în care apare o precipitare la nivel corporal a rezultatelor lor fizice, pe care le cunoastem cu numele de boala.
MANDRIA- apare, în primul rând, ca urmare a lipsei de recunoastere a micimii personalitatii si a dependentei sale puternice de Suflet, si a faptului ca toate succesele pe care le are persoana nu sunt ale sale, ci sunt binecuvântari ale Divinitatii interioare; în al doilea rând, are loc o pierdere a simtului proportiilor, a locului persoanei în schema Creatiei. Întrucât mândria refuza invariabil sa se supuna umilintei si sa accepte Vointa Marelui Creator, ea va comite actiuni contrare acestei Vointe.
CRUZIMEA- reprezinta o negare a unitatii a tot ce exista si un esec de a întelege faptul ca orice actiune împotriva altuia reprezinta o opozitie la adresa întregului, deci o actiune împotriva Unitatii. Nimeni nu ar trebui sa actioneze crud împotriva celor apropiati sau dragi, iar legea Unitatii ne spune ca trebuie sa crestem pâna când vom întelege ca oricine, ca parte din întreg, trebuie sa devina apropiat si drag noua, pâna când chiar si cei care ne persecuta nu ne vor trezi decât sentimente de simpatie si iubire.IGNORANTA- reprezinta esecul învataturii, refuzul de a vedea Adevarul atunci când ti se ofera oportunitatea. Ea duce la multe actiuni gresite, care pot exista numai pe întuneric si nu sunt posibile atunci când lumina Adevarului si a Cunoasterii sunt cu noi.URA- este opusul iubirii, reversul Legii Creatiei. Este contrara întregii scheme Divine si reprezinta negarea Creatorului; duce la astfel de actiuni si gânduri care sunt opuse Unitatii si opuse celor dictate de Iubire.EGOISMUL-este si el o negare a Unitatii, iar datoria pe care o avem fata de ceilalti oameni este sa punem binele omenirii, grija si protectia fata de cei din jurul nostru înaintea intereselor personale.
Instabilitatea, indecizia si slabiciunea scopului rezulta atunci când personalitatea refuza sa fie ghidata de Sinele sau înalt si ne face sa-i tradam pe ceilalti prin slabiciunea noastra. O astfel de stare nu ar fi posibila daca în noi ar exista cunoasterea despre Divinitatea interioara Invincibila si de Necucerit, care reprezinta sinele nostru adevarat.
LACOMIA- duce la dorinta de putere. Reprezinta o negare a libertatii si individualitatii fiecarui suflet. În loc de a recunoaste faptul ca fiecare dintre noi este aici pe pamânt pentru a-si dezvolta propria evolutie în concordanta cu ceea ce-i dicteaza sufletul, pentru a-si creste individualitatea si a lucra liber si nestânjenit, personalitatea lacoma doreste sa dicteze, sa modeleze si sa comande, uzurpând puterea Creatorului.Dobândirea libertatii noastre, câstigarea individualitatii si a independentei necesita în multe situatii curaj si credinta. Dar în orele cele mai întunecate si când succesul pare imposibil, sa nu uitam faptul ca, noi, copii Creatorului nu trebuie sa ne temem niciodata, ca Sufletul nostru ne da numai acele sarcini pe care suntem în stare sa le îndeplinim, si ca odata cu credinta în Divinitatea noastra interioara si curaj, victoria va veni la cei care continua stradania.
Albert Einstein
"Mintea intuitiva este un dar divin, iar mintea rationala este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul."
Boala este în esenta rezultatul conflictului dintre SUFLET si MINTE si nu va fi niciodata eradicata, decât prin eforturi spirituale si mentale. Astfel de eforturi, facute corespunzator si cu întelegere, asa cum vom vedea mai târziu, pot vindeca si preveni boala prin îndepartarea factorilor de baza, care reprezinta cauza ei primara. Nici un efort directionat asupra corpului nu va face decât sa repare superficial daunele, iar în acest fel nu apare vindecarea, întrucât cauza este înca operativa si îsi va demonstra prezenta din nou, în alta forma. De fapt, în multe cazuri recuperarea aparenta este daunatoare, pentru ca ascunde de pacient cauza adevarata a problemei.
Bolile reale primordiale ale oamenilor sunt defectele precum mândria, cruzimea, ura, egoismul, ignoranta, instabilitatea si lacomia; si fiecare dintre acestea, considerate atent, sunt opuse Unitatii. Aceste defecte reprezinta adevarata boala (folosind cuvintele în sens modern), iar persistenta si continuarea manifestarii acestor defecte duce la un stadiu de dezvoltare în care apare o precipitare la nivel corporal a rezultatelor lor fizice, pe care le cunoastem cu numele de boala.
MANDRIA- apare, în primul rând, ca urmare a lipsei de recunoastere a micimii personalitatii si a dependentei sale puternice de Suflet, si a faptului ca toate succesele pe care le are persoana nu sunt ale sale, ci sunt binecuvântari ale Divinitatii interioare; în al doilea rând, are loc o pierdere a simtului proportiilor, a locului persoanei în schema Creatiei. Întrucât mândria refuza invariabil sa se supuna umilintei si sa accepte Vointa Marelui Creator, ea va comite actiuni contrare acestei Vointe.
CRUZIMEA- reprezinta o negare a unitatii a tot ce exista si un esec de a întelege faptul ca orice actiune împotriva altuia reprezinta o opozitie la adresa întregului, deci o actiune împotriva Unitatii. Nimeni nu ar trebui sa actioneze crud împotriva celor apropiati sau dragi, iar legea Unitatii ne spune ca trebuie sa crestem pâna când vom întelege ca oricine, ca parte din întreg, trebuie sa devina apropiat si drag noua, pâna când chiar si cei care ne persecuta nu ne vor trezi decât sentimente de simpatie si iubire.IGNORANTA- reprezinta esecul învataturii, refuzul de a vedea Adevarul atunci când ti se ofera oportunitatea. Ea duce la multe actiuni gresite, care pot exista numai pe întuneric si nu sunt posibile atunci când lumina Adevarului si a Cunoasterii sunt cu noi.URA- este opusul iubirii, reversul Legii Creatiei. Este contrara întregii scheme Divine si reprezinta negarea Creatorului; duce la astfel de actiuni si gânduri care sunt opuse Unitatii si opuse celor dictate de Iubire.EGOISMUL-este si el o negare a Unitatii, iar datoria pe care o avem fata de ceilalti oameni este sa punem binele omenirii, grija si protectia fata de cei din jurul nostru înaintea intereselor personale.
Instabilitatea, indecizia si slabiciunea scopului rezulta atunci când personalitatea refuza sa fie ghidata de Sinele sau înalt si ne face sa-i tradam pe ceilalti prin slabiciunea noastra. O astfel de stare nu ar fi posibila daca în noi ar exista cunoasterea despre Divinitatea interioara Invincibila si de Necucerit, care reprezinta sinele nostru adevarat.
LACOMIA- duce la dorinta de putere. Reprezinta o negare a libertatii si individualitatii fiecarui suflet. În loc de a recunoaste faptul ca fiecare dintre noi este aici pe pamânt pentru a-si dezvolta propria evolutie în concordanta cu ceea ce-i dicteaza sufletul, pentru a-si creste individualitatea si a lucra liber si nestânjenit, personalitatea lacoma doreste sa dicteze, sa modeleze si sa comande, uzurpând puterea Creatorului.Dobândirea libertatii noastre, câstigarea individualitatii si a independentei necesita în multe situatii curaj si credinta. Dar în orele cele mai întunecate si când succesul pare imposibil, sa nu uitam faptul ca, noi, copii Creatorului nu trebuie sa ne temem niciodata, ca Sufletul nostru ne da numai acele sarcini pe care suntem în stare sa le îndeplinim, si ca odata cu credinta în Divinitatea noastra interioara si curaj, victoria va veni la cei care continua stradania.
Albert Einstein
"Mintea intuitiva este un dar divin, iar mintea rationala este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul."
NEBUN = OM CARE NU ESTE BUN (este rau)
"Viciile capitale
pr. Claudiu Dumea achizitionare: 09.02.2005; sursa: Editura Sapientia
"Un soi de nebunie colectivă
Primul şi cel mai grav dintre păcatele capitale este MANDRIA. E primul şi cel mai grav deoarece lezează direct maiestatea lui Dumnezeu. Scrie Cartea lui Ben Sirah: "Începutul trufiei omului este a-l părăsi pe Dumnezeu şi a-şi întoarce inima sa de la cel care l-a făcut. Începutul păcatului este trufia" (10, 12-13). Foarte frumos explică sfântul Augustin aceste cuvinte ale Scripturii:
Humilitas homines angelis similes facit, et superbia ex angelis daemones facit; et ut evidenter ostendam, ipsa est peccatorum omnium initium, et finis et causa, quia non solum peccatum est superbia, sed etiam nullum peccatum potuit aut potest, aut poterit esse sine superbia (Umilinţa îi face pe oameni asemănători îngerilor, iar mândria îi transformă pe îngeri în diavoli; şi ca să vorbesc clar, ea este începutul, sfârşitul şi cauza tuturor păcatelor, deoarece mândria nu numai că este păcat, dar nici un păcat nu a existat, nu există şi nu va exista fără mândrie).
Conchide sfântul Augustin: "Dumnezeu s-a umilit; să-i fie ruşine omului să se mândrească".
Nici o religie a lumii nu a considerat că mândria ar fi vreun păcat şi că umilinţa ar fi vreo virtute. Remarcă pe bună dreptate B. Pascal: "Nici o altă religie în afară de cea creştină nu ne-a atras atenţia că mândria e păcat, sau că ne-am născut în ea, sau că am fi obligaţi să ne împotrivim ei, nici nu s-a gândit să ne dea remedii împotriva ei".
La ce categorie de persoane găsim păcatul mândriei?
În general, circulă opinia că e păcatul celor ignoranţi, inculţi, lipsiţi de valoare, care simt nevoia de a etala şi de a trâmbiţa nişte calităţi, nişte valori pe care nu le au, de unde şi vorba românească: "PROSTUL DACA NU-I FUDUL, PARCA NU E PROST DESTULl". Iar pentru a ilustra acest lucru, găsim o mulţime de asemănări şi imagini în înţelepciunea şi literatura popoarelor. Iată câteva. Micii negustori care îşi vând nimicurile lor pe tarabă sau pe trotuar strigă fac o reclamă asurzitoare, lucrurile preţioase din magazine îşi fac singure reclamă. Viespile care nu produc miere bâzâie, fac mai mult zgomot decât albinele. Broasca inutilă din heleşteu te asurzeşte cu zgomotul ei, peştele bun de mâncare e mut. Nu este imagine mai dezagreabilă decât a păunului când se umflă în pene arătând ce are mai urât. Când este rostogolit, polobocul gol hodorogeşte, cel plin cu vin e tăcut etc.
supranaturale, preternaturale şi naturale excepţionale. Şi au căzut în păcatul mândriei voind şi ei să fie ca Dumnezeu.În schimb, mândria i-ar ocoli pe cei învăţaţi, culţi, educaţi, care au calităţi reale. Greşit, complet greşit. Lucifer, îngerul pe care mândria l-a transformat în diavol, nu era nici prost, nici urât. Dimpotrivă, era cel mai frumos şi cel mai inteligent dintre toţi îngerii. Şi a căzut în păcatul mândriei. Acelaşi lucru se poate spune despre ceilalţi îngeri rebeli. Strămoşii noştri, Adam şi Eva, erau înzestraţi cu daruri
Cei care în timpurile moderne au elaborat şi răspândit filozofiile luciferiene ale supraomului, încercând să-l detroneze pe Dumnezeu, nu au fost oameni ignoranţi, ci intelectuali, filozofi, scriitori, unii dintre ei chiar geniali.
Oamenii de ştiinţă care prin realizările ştiinţei şi tehnicii consideră că au devenit atotştiutori şi atotputernici, ca şi Dumnezeu, nu sunt oameni proşti. Iar mândria intelectualilor şi a oamenilor de ştiinţă, a artiştilor, e infinit mai gravă decât a ţăranului ignorant, care se împopoţonează cu o pană de păun pusă la pălărie. În acest sens e foarte grăitoare anecdota pusă pe seama a doi celebri dirijori din zilele noastre: Leonard Bernstein şi Herbert von Karajan. Bernstein îi mărturisea odată colegului său Karajan că s-a întâlnit cu Dumnezeu şi a avut cu el un schimb de păreri referitor la arta de a dirija o orchestră. La sfârşitul discuţiei, zice Bernstein, când ne-am luat rămas bun, Domnul mi-a spus textual:
- Mergi liniştit pe drumul tău, dragă Leonard; în această artă sublimă tu eşti cel mai bun din câţi există astăzi în lume.
Herbert von Karajan stă, se gândeşte, îşi freacă fruntea cu mâna şi zice:
- Curios, nu-mi amintesc când am spus eu lucrul acesta! Se credea Dumnezeu.
Cine e înclinat mai mult spre mândrie: bărbatul sau femeia? Şi bărbatul şi femei
a. E vorba de nuanţe diferite. Femeia e mai înclinată spre vanitate, spre cochetărie. Bărbatul e stăpânit de o formă mai profundă de mândrie: are conştiinţa superiorităţii sale faţă de femeie dat fiind faptul că femeia a fost făcută din coasta bărbatului şi nu invers.
Ascultaţi cum a fost vindecat sfântul Efrem Sirul de acest complex de superioritate. După ce trăise mulţi ani de viaţă în pustiu, s-a gândit într-o zi să meargă în oraşul său natal, Edesa. Înainte de a intra în oraş, s-a aşezat în genunchi şi l-a rugat pe Dumnezeu să-i trimită în cale pe cineva care să-i dea o învăţătură de trebuinţă pentru sufletul său. Prima persoană pe care a întâlnit-o a fost o femeie de moravuri uşoare asupra căreia omul lui Dumnezeu a aruncat o privire compătimitoare. Femeia îl priveşte cu obrăznicie.
- De ce mă priveşti aşa?, o întrebă sfântul.
- Nu ştii că femeia a fost scoasă din bărbat? Bărbatul a fost scos din ţărână şi trebuie să privească spre ţărâna din care a fost scos.
Din ziua aceea sfântul Efrem a privit în jos ca să nu uite de ţărâna din care a ieşit şi în care se va întoarce, făcând astfel mari progrese pe calea umilinţei.
Tentaţia mândriei o cunosc absolut toţi oamenii, toate categoriile, toate vârstele, bărbaţi şi femei, laici şi clerici, culţi şi inculţi, bogaţi şi săraci. Mândria este aceea care, mai mult sau mai puţin, ne otrăveşte gândurile, sentimentele, intenţiile şi faptele noastre, inclusiv faptele bune.
Episcopul Bossuet explică în cuvinte simple şi pe înţelesul tuturor fenomenul din care se naşte mândria:
Toţi oamenii se nasc pentru măreţie, pentru că toţi se nasc pentru a-l poseda pe Dumnezeu. Dumnezeu este mare pentru că el nu are nevoie decât de el însuşi. Omul, de asemenea, este mare când este atât de drept încât nu are nevoie decât de Dumnezeu. Aşa a fost omul în starea de nevinovăţie; pierzându-l pe Dumnezeu, el a pierdut adevărata sa măreţie, şi nu i-a mai rămas altceva decât propriul său neant. Îi rămâne totuşi o impresie a măreţiei sale de la început şi caută să o amplifice cum poate, căutând-o în afara lui. Vanitatea din afară este semnul cel mai evident al sărăciei dinăuntru.
Sfântul Ioan Gură de Aur s-a dovedit a fi un bun psihanalist când a descris mândria ca pe un fenomen ce ţine de domeniul patologicului, mai exact al iluziei, al delirului, al nebuniei. Căci cine e taxat de nebun? Omul care nu mai este capabil să perceapă şi să analizeze obiectiv realitatea; nici pe el însuşi, nici realităţile din afara lui. Se crede împăratul Napoleon sau Franz Joseph sau cine ştie ce personaj sau erou. Confundă realitatea obiectivă cu produsele propriei sale imaginaţii. Or, se întreabă sfântul Ioan Gură de Aur, cel care se umflă de mândrie, care caută să creeze o imagine falsă în ochii altora prin discuţiile sale vanitoase, prin gesturile sale afectate, prin atitudinea sa pedantă, artificială, prin mersul său ţanţoş, prin glasul şi râsul său fals, prin impresia pe care vrea să o lase că e atotştiutor, prin dimensiunile pe care şi le dă în ochii şi în imaginaţia sa, nu prezintă oare simptomele nebuniei? Dacă aţi vedea un om înalt de trei picioare care şi-ar imagina că este mai înalt decât un munte fiindcă are muntele sub picioarele lui, n-aţi râde de el ca de un nebun?
Există totuşi o deosebire între un nebun şi un om stăpânit de delirul, de demenţa mândriei. Cel dintâi e considerat bolnav şi îţi provoacă compătimirea; al doilea e considerat sănătos şi simte el compătimire pentru toată lumea faţă de care se simte net superior. Un mare profesor de psihiatrie ieşean, profesorul Brânzei, completează învăţătura sfântului Ioan Gură de Aur. El le repeta mereu studenţilor săi la cursuri: "Nebunii nu sunt aici, în Spitalul numărul 7 de la Socola. Aici sunt pacienţii. Nebunii sunt în afara spitalului".
Nebun înseamnă unul care nu e bun. Un pacient internat la psihiatrie, care nu e vinovat de boala lui, de fapt e bun în faţa lui Dumnezeu. Un om sănătos care în mod voit se lasă pradă delirului mândriei nu e bun în faţa lui Dumnezeu, adică e nebun. Da, avea dreptate profesorul Brânzei: nu trebuie confundaţi pacienţii internaţi în spital, cu nebunii din afara spitalului.
Criticul italian de teatru Giuseppe Grieco afirmă că cei mai orgolioşi oameni din lume sunt actorii. Aceştia, îmbrăcând pe scenă haine de regi şi regine, de eroi şi eroine, ajung până la urmă să se identifice cu masca pe care o poartă, cu personajul pe care îl interpretează şi se comportă ca atare şi în afara teatrului.
Apostolul Paul în repetate rânduri ne invită să ne îmbrăcăm cu Cristos, pentru a ne însuşi sentimentele inimii sale: "Aşadar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare" (Col 3, 12). "
TELINA
Țelina, sau apium graveolens, este o plantă din familia apiaceae. Poate atinge o înălțime de până la 1 m. Frunzele sale sunt mari, penat-lobate. Florile sunt mici, de obicei având culoarea albă. Fructul său este achenă. Poate rezista până la temperaturi aproape de 0 grade Celsius. Perioada de înflorire este la începutul toamnei. Este o plantă hidrofilă.Țelina este folosită în întregime ca legumă, fiind consumată atât radăcina cât și tulpina.
Interesant este ca toate zarzavaturile noastre traditionale fac parte din aceeasi familie (Apiaceae), avand proprietati terapeutice destul de asemanatoare, dar si unele caracteristici speciale, deloc de neglijat. Fie ca vorbim de patrunjel, de marar, de leustean, de morcov sau de telina, toate contin in frunzele lor uleiuri volatile cu efecte antibiotice, flavone cu actiune antioxidanta ori clorofila cu efecte antitumorale si antivirale. Pana acum mai putin de o suta de ani, toate aceste zarzavaturi erau si printre plantele medicinale cele mai frecvent folosite, si nu doar la afectiuni minore, ci si la bolile grave, cum ar fi cele tumorale sau cele infectioase acute. Unul dintre aceste zarzavaturi are o faima ca medicament cu totul aparte, proprietatile sale afrodiziace, dar si cele anti-imbatranire, sucul si alte remedii capatand aureola unor elixiruri magice: TELINA.
Componentele chimice din rădăcini şi frunze sunt foarte variate, ceea ce explică atât valoarea alimentară, cât şi terapeutică. Pe lângă un conţinut mediu de apă (83%), se găsesc în rădăcini: zaharuri (5%), proteine, o mare bogăţie de săruri minerale (potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, iod, etc), vitamine (A, B1, B2, C), precum şi un ulei eteric (bogat în apiol, bergapten şi anhidridă sedanoică), care imprimă mirosul şi gustul caracteristic. Uleiul eteric din seminţe reprezintă 2% din total şi este extras, mai ales, în Franţa, Olanda, Ungaria, India şi SUA, realizând o cantitate mondială de peste 20 de tone anual. Ţelina, aflată astăzi în culturile de legume, provine dintr-o formă sălbatică ce creştea pe terenurile saline şi mlăştinoase din lungul litoralului mediteranean şi din Caucaz. In țările cu climă temperată, țelina este crescută și pentru semințe, din care se poate extrage un ulei volatil folosit în industria parfumului și farmaceutică. Semințele se pot folosi și pentru aromă sau combinate cu sare, devenind sare de țelină. Este folosită drept condiment în cocktail-uri (notabilă este contribuția la cocktail-ul Bloody Mary)
* In medicina traditionala indiana, Ayurveda, frunzele si mai ales semintele de telina sunt folosite, cu un succes incredibil, deopotriva pentru femei si pentru barbati, pentru incetinirea si stoparea proceselor de imbatranire. Cuplurilor aflate la varsta a doua care doresc sa procreeze le este in mod special recomandata aceasta planta.
* In fitoterapia traditionala europeana, se stie ca telina face un tandem extraordinar cu papadia, cele doua plante potentandu-se reciproc din punctul de vedere al actiunii terapeutice.
Sucul
Pentru a obtine sucul de telina verde, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de telina nu se administreaza de obicei singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se ia de 3 ori pe zi cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de telina, diluat in alt sfert de pahar de suc de morcov.
Infuzia
Se pun trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de telina la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).
Telina ca adaos in mancare
Foarte multe din mancarurile de zi cu zi pot capata mai multa savoare prin adaugarea de frunze de telina foarte fin tocate, asa incat sa nu li se simta prea tare asprimea. Traditional, telina este adaugata in mancarurile calde, cum ar fi ciorbele, supele, tocanitele, insa este recomandat ca acest zarzavat sa fie pus dupa prepararea termica, si nu in timpul ei, pentru pastrarea continutului de vitamine al plantei. Folositi frunzele de telina ca adaos aromatic si totodata ca element decorativ si in salate, sandviciuri, sosuri ori garnituri.
* Cancer de colon si de rect - un studiu facut in China, la Colegiul de Medicina din Harbin, pe 336 de cazuri de cancer colo-rectal, a aratat ca un consum ridicat de frunze de telina si de ceapa verde, in special, si de zarzavaturi verzi, in general, amelioreaza aceasta forma de cancer. Un rol la fel de important il au - se pare - cele doua vegetale si in prevenirea acestei forme de cancer. Se recomanda, asadar, consumul zilnic de salate de cruditati, asezonate din belsug cu frunze de telina si de ceapa verde.
* Leucemie, limfom malign Hodgkin - se consuma sucul de telina verde, cate 100 ml, de doua ori pe zi, combinat in proportii egale cu suc de radacina de morcov. Sucul se bea foarte proaspat, pentru a impiedica deteriorarea unor substante continute de frunzele de telina, substante care sunt o speranta in tratamentul acestor afectiuni. Studii de medicina experimentala au aratat ca mai multe principii active continute de telina (luteolina si ftalidele) joaca rolul cel mai important, inhiband dezvoltarea tumorilor si inducand apoptoza, adica moartea programata a celulelor canceroase.
* Colesterol - se consuma frunze de telina verde, proaspete, sub forma de salata sau ca adaos la ciorbe ori la tocanite. Concomitent, se tin cure de 56 de zile, timp in care se consuma zilnic, dimineata, un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de telina. Studii de medicina experimentala au aratat ca la animalele cu hipercolesterolemie indusa, nivelul de colesterol negativ din sange scade cu pana la 20%, atunci cand este administrat un extract apos de telina.
* Obezitate - salatele de cruditati cu multa telina verde sunt un adevarat elixir in tratarea supragreutatii. Aceasta planta are efecte diuretice, ajutandu-ne sa eliminam excesul de apa din tesuturi si ajuta la "arderea" mai eficienta a grasimilor. De asemenea, telina verde consumata zilnic (40-70 de grame) reduce reactivitatea la stres, fiind de mare ajutor pentru combaterea asa-numitelor "accese de foame", care apar frecvent la obezi, mai ales in conditii de tensiune emotionala, de gol sufletesc, de frustrare afectiva.
* Adjuvant in diabet - se consuma zilnic minimum 50 de grame de frunze de telina, de leustean sau de patrunjel. Toate aceste zarzavaturi sunt bogate in fibre alimentare si in principii active cu efect hipoglicemiant. Aceste zarzavaturi, consumate zilnic, ajuta, de asemenea, organismul sa devina mai receptiv la efecteleinsulinei.* Astm, bronsite - se recomanda infuzia combinata de frunze si seminte de telina (se pune, suplimentar fata de reteta initiala, 1 lingurita de seminte, pentru a obtine un litru de preparat), din care se bea cate un litru pe zi, in cure de 14 zile. Telina are efecte antispastice, relaxante, asupra musculaturii netede, ajuta la fluidizarea excesului de mucus si la eliminarea sa de pe caile respiratorii. In medicina traditionala, telina era folosita cu succes si contra tuberculozei pulmonare si a pleureziei.
* Calculi renali - foarte bogata in potasiu si magneziu, telina este un excelent remediu pentru prevenirea calculilor renali. Mai mult, frunzele si radacina sa contin principii diuretice si antiinflamatoare renale, ajutand la eliminarea microcalculilor formati in rinichi si prevenind formarea altora noi. Se recomanda curele de 2 saptamani, timp in care se administreaza in fiecare zi cate un sfert de litru de suc de frunze (obtinut prin metoda prezentata in acest articol) si de radacina (obtinut cu storcatorul electric centrifugal), combinate in proportii egale.
* Calculi biliari - se recomanda, in mod special, consumul frunzelor de telina crude, sub forma de salata sau de zarzavat adaugat in mancaruri. Datorita continutului de fibre alimentare, a efectelor sale de stimulare a evacuarii bilei din colecist (colecistokinetice), telina este un remediu excelent pentru prevenirea litiazei biliare. De asemenea, poate fi folosita pentru eliminarea "malului" din vezica biliara.
* Constipatie - un remediu care in unele cazuri a aratat efecte laxative surprinzator de prompte este infuzia combinata de frunze de telina. Se consuma dimineata, pe stomacul gol, pana la ora 10, jumatate de litru - un litru din acest preparat, in 3-4 reprize. In completarea acestui tratament cu telina, la micul dejun se vor consuma cereale integrale si multe fructe proaspete.Tratamente externe
* Degeraturi - se face un decoct din doua radacini de telina si dintr-o mana de frunze uscate, care se fierb la foc mic, in 1,5 litri de apa, vreme de 30 de minute. Preparatul se lasa sa se raceasca si se filtreaza. Se fac bai caldute (niciodata fierbinti!), inmuind vreme de 20-30 de minute membrul afectat in decoctul astfel obtinut.
* Inflamatii oculare - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de telina. Compresa se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1-2 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie, pentru a fi pastrata umeda). Este un tratament adjuvant de medicina traditionala, cu care s-au obtinut rezultate foarte bune contra conjunctivitei si a blefaritei.
PRECAUTII SI CONTRAINDICATII
Frunzele de telina se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi), in perioada sarcinii, in timp ce semintele de telina sunt total contraindicate in aceasta perioada. Curele de telina pot conduce la aparitia fotodermatitelor (sensibilitate exagerata a pielii la radiatia solara), de aceea, persoanele ce consuma seminte sau frunze de telina in cure intensive nu trebuie sa se expuna la soare puternic fara sa foloseasca creme cu rol de filtrare sau de blocare a radiatiilor ultraviolete.
In foarte rare cazuri, telina poate produce alergii traduse prin urticarie, deranjamente digestive sau catar respirator, caz in care tratamentul va fi intrerupt.
Scade tensiunea arteriala
Daca suferiti de hipertensiune, consumati cu incredere telina ca tratament adjuvant. Are proprietatile necesare pentru a va ajuta. Ele sunt cunoscute inca din Antichitate si este atestata utilizarea telinei atat in Imperiul Roman, cat si in China. Mai nou, la Universitatea din Chicago s-au facut cercetari care au confirmat ca telina contine substante care echilibreaza presiunea sangelui (prin relaxarea vaselor sangvine).
Detoxifica organismul
Cu totii avem momente cand ne simtim organismul incarcat cu substante nocive. In astfel de cazuri sunt indicate curele cu telina. Daca se poate, cat mai multa telina in stare cruda. De asemenea, consumul de telina creste nivelul imunitatii. Astfel, va veti imbolnavi mai rar si bolile vor trece mai usor.
Calciul, magneziul si potasiul actioneaza si ele in aceste situatii. Cei care sufera de anemii stiu deja ca telina ii ajuta sa obtina un echilibru al valorilor fierului si magneziului din organism. Persoanele care au valori mari ale colesterolului trebuie sa adauge la dieta zilnica si telina daca isi doresc o remediere sigura si fara reactii secundare a problemei.
Efectul tonic si fortifiant aparut in urma unei cure cu telina se datoreaza stimularii glandelor suprarenale, reducerii hormonului de stres si relaxarii vaselor sangvine.
Interesant este ca toate zarzavaturile noastre traditionale fac parte din aceeasi familie (Apiaceae), avand proprietati terapeutice destul de asemanatoare, dar si unele caracteristici speciale, deloc de neglijat. Fie ca vorbim de patrunjel, de marar, de leustean, de morcov sau de telina, toate contin in frunzele lor uleiuri volatile cu efecte antibiotice, flavone cu actiune antioxidanta ori clorofila cu efecte antitumorale si antivirale. Pana acum mai putin de o suta de ani, toate aceste zarzavaturi erau si printre plantele medicinale cele mai frecvent folosite, si nu doar la afectiuni minore, ci si la bolile grave, cum ar fi cele tumorale sau cele infectioase acute. Unul dintre aceste zarzavaturi are o faima ca medicament cu totul aparte, proprietatile sale afrodiziace, dar si cele anti-imbatranire, sucul si alte remedii capatand aureola unor elixiruri magice: TELINA.
Componentele chimice din rădăcini şi frunze sunt foarte variate, ceea ce explică atât valoarea alimentară, cât şi terapeutică. Pe lângă un conţinut mediu de apă (83%), se găsesc în rădăcini: zaharuri (5%), proteine, o mare bogăţie de săruri minerale (potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, iod, etc), vitamine (A, B1, B2, C), precum şi un ulei eteric (bogat în apiol, bergapten şi anhidridă sedanoică), care imprimă mirosul şi gustul caracteristic. Uleiul eteric din seminţe reprezintă 2% din total şi este extras, mai ales, în Franţa, Olanda, Ungaria, India şi SUA, realizând o cantitate mondială de peste 20 de tone anual. Ţelina, aflată astăzi în culturile de legume, provine dintr-o formă sălbatică ce creştea pe terenurile saline şi mlăştinoase din lungul litoralului mediteranean şi din Caucaz. In țările cu climă temperată, țelina este crescută și pentru semințe, din care se poate extrage un ulei volatil folosit în industria parfumului și farmaceutică. Semințele se pot folosi și pentru aromă sau combinate cu sare, devenind sare de țelină. Este folosită drept condiment în cocktail-uri (notabilă este contribuția la cocktail-ul Bloody Mary)
În urmă cu 25 de secole, Hippocrate, părintele medicinei, o numea „selinom“ şi o socotea ca un remediu excelent pentru liniştirea sistemului nervos. Frunzele de ţelină erau folosite la împodobirea capului învingătorilor din jocurile ţinute, la intervale de 4 ani, în cetatea Nemeea din Peloponez (sudul Greciei). Aceste festivităţi au început din anul 573 î.H. în cinstea lui Hercules (fiul lui Zeus), care reuşise să omoare leul din Nemeea ce teroriza populaţia. Frunzele de ţelină aveau un rol similar cu frunzele de dafin care încununau pe câştigătorii jocurilor Pythiene.
Romanii preparau un vin tonic cu frunze proaspete de ţelină pentru a mări puterea fizică şi capacitatea de procreare. Copiii romani, care consumau ţelină, creşteau repede şi erau feriţi de boli, adulţii se vindecau de oboseală şi boli renale, iar bătrânii îşi tratau reumatismul şi senilitatea. Tot la romani era convingerea că o cunună din frunze de ţelină, pusă pe cap, apără creierul de aburii vinului în exces. De altfel, poetul latin Horaţiu purta, în mod obligatoriu, această cunună de frunze atunci când participa la ospeţe. În unele zone ale Imperiului Roman, ţelina era folosită pentru a dirija ghinionul asupra unei anumite persoane.
În Evul Mediu, ţelina s-a răspândit în centrul şi nordul Europei, ca urmare a edictului dat de împăratul Carol cel Mare, fiind considerată un remediu universal cu proprietăţi diuretice, febrifuge, antiscorbutice, stomahice şi, mai ales, afrodisiace.
Începând din secolul al XVI-lea, ţelina a început să fie cultivată în jurul oraşelor, fiind folosită ca legumă şi condiment.
În lunile de toamnă, atât frunzele, cât şi rădăcinile ajung la maturitate şi capătă virtuţi vindecătoare excepţionale, prin bogăţia de vitamine, enzime, hormoni vegetali şi substanţe aromatice complexe, uşor asimilabile, care exercită efecte echilibrante asupra organismului uman, detoxifiante, reglatoare hormonal şi de reîntinerire generală. Ţelina poate fi recomandată pentru toate persoanele, indiferent de vârstă şi sex. Frunzele au devenit celebre de multă vreme. Ele se pot prelucra sub formă de suc sau macerat, având însuşiri diuretice, stimulatoare, afrodisiace, depurative, digestive şi antireumatismaleFolosirea semințelor de țelină ca medicament este descrisă Aulus Cornelius Celsus. Extractul din semințe se folosește mai ales în tratamentul afecțiunilor inflamatorii. Întreaga plantă este folosită pentru stimulare și pentru valoarea sa nutritivă; poate fi lichefiată, zeama fiind folosită în inflamațiile aparatului urinar, pentru artitele reumatice, pentru condițiile fizice slabe sau pentru epuizarea nervoasă.
Semințele, recoltate după ce planta înflorește, sunt baza pentru un extract homeopatic folosit ca diuretic. Se crede că poate ajuta la eliminarea toxinelor din corp, deci sunt bune în special pentru gută și artite. Sunt folosite și ca stimulent digestiv ușor. Rădăcina și fructele sunt folosite etnomedical pentru a trata anxietatea ușoară și agitația, pentru lipsa de apetit, oboseală, tuse, și ca un vermifug((Substanță care distruge viermii intestinali).
* In conformitate cu preceptele medicinii traditionale chineze, telina are o calitate rece (racoritoare), putand reduce sensibilitatea organismului la caldura puternica din timpul verii. Ea era recomandata pentru prevenirea puseelor de hipertensiune ori a atacurilor cerebrale din timpul verii.* In medicina traditionala indiana, Ayurveda, frunzele si mai ales semintele de telina sunt folosite, cu un succes incredibil, deopotriva pentru femei si pentru barbati, pentru incetinirea si stoparea proceselor de imbatranire. Cuplurilor aflate la varsta a doua care doresc sa procreeze le este in mod special recomandata aceasta planta.
* In fitoterapia traditionala europeana, se stie ca telina face un tandem extraordinar cu papadia, cele doua plante potentandu-se reciproc din punctul de vedere al actiunii terapeutice.
�
Pentru a obtine sucul de telina verde, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de telina nu se administreaza de obicei singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se ia de 3 ori pe zi cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de telina, diluat in alt sfert de pahar de suc de morcov.
Infuzia
Se pun trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de telina la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).
Telina ca adaos in mancare
Foarte multe din mancarurile de zi cu zi pot capata mai multa savoare prin adaugarea de frunze de telina foarte fin tocate, asa incat sa nu li se simta prea tare asprimea. Traditional, telina este adaugata in mancarurile calde, cum ar fi ciorbele, supele, tocanitele, insa este recomandat ca acest zarzavat sa fie pus dupa prepararea termica, si nu in timpul ei, pentru pastrarea continutului de vitamine al plantei. Folositi frunzele de telina ca adaos aromatic si totodata ca element decorativ si in salate, sandviciuri, sosuri ori garnituri.
Tratamente interne
* Hipertensiune - sucul din telina este folosit in mod traditional in China pentru reducerea presiunii arteriale. Reteta: se amesteca sucul cu miere in cantitati egale si se administreaza 5 linguri din acest amestec, de 3 ori pe zi, timp de minimum o luna. Studii recente au aratat ca dupa 6 saptamani de tratament, valorile presiunii arteriale au scazut la cei mai multi dintre pacienti cu 12-15%, aceasta datorandu-se atat efectelor vasodilatatoare, cat si celor diuretice ale acestui zarzavat.
* Ischemie cardiaca, prevenirea infarctului - telina are in compozitia frunzelor sale asa-numitele "ftalide", substante care au efecte relaxante asupra musculaturii netede si care fac arterele sa isi mareasca diametrul. Mai mult, aceasta categorie de substante reduc nivelul hormonilor de stres din sange, impiedicand astfel vasoconstrictia si puseele de hipertensiune. Se recomanda cura cu suc de telina (150 ml pe zi), dar si consumul de telina sub forma de salata, in cure de 6 saptamani, minimum.
* Adjuvant in infectiile bacteriene - cercetarile de laborator au aratat ca uleiurile volatile din telina au un efect puternic antibiotic, prevenind si ajutand corpul sa se apere in fata infectiilor cu bacterii cum ar fi: Staphylococcus aureus, Staphylococcus albus, Shigella dysenteriae, Salmonella typhi, Streptococcus faecalis, Streptococcus pyogenes sau Pseudomonas solanacearum. Ca adjuvant la tratamentul prescris de medic, se recomanda consumul infuziei combinate de telina (2-3 cani pe zi), dar si introducerea telinei proaspete in consum, ca aliment.
* Sindrom de oboseala cronica - se bea zilnic, dimineata, o combinatie din jumatate de pahar de suc de frunze de telina si o jumatate de pahar de suc de morcov. Aceasta doza se ia pe stomacul gol, cu 10 minute inainte de a manca. Are efecte tonice nervoase, ajuta la reglarea activitatii glandelor suprarenale (responsabile de secretia asa-numitilor hormoni de stres), imbunatateste reactia organismului per ansamblu la suprasolicitarea psihica si fizica.
* Impotenta, frigiditate - se consuma 50-100 ml de vin obtinut din frunze si seminte de telina, preparat dupa reteta prezentata in acest articol. Remediul se ia pe stomacul gol sau la minimum doua ore dupa ce am mancat, cu 15-30 minute inaintea actului sexual. Efectele acestui vin sunt rapide. Pentru imbunatatirea vietii sexuale pe termen lung, se recomanda salatele cu frunze de telina, sucul de radacina de telina (150 ml pe zi), pulberea de seminte de telina (2 grame pe zi), care au efecte puternice de relansare a activitatii gonadelor.* Reumatism - mai ales in afectiunile reumatice degenerative, consumul de telina proaspata (minimum 50 de grame zilnic), asociat cu o dieta preponderent crudivora, face adevarate minuni. Se face o cura de minimum 3 luni, timp in care se consuma zilnic telina proaspata, asociata cu o alimentatie integral vegetariana, gatita termic doar in proportie de 30%. Frunzele de telina sunt foarte eficiente contra problemelor articulare, deoarece sunt bogate in flavonoide, cu efecte antiinflamatoare, in vitamina C, in fitohormoni cu efect intineritor. Cura cu telina este foarte importanta si pentru combaterea efectelor secundare nefaste ale corticoizilor, cu care sunt adesea tratate afectiunile reumatice.
* Adjuvant in afectiuni tumorale - studii de laborator au aratat ca anumite substante active din telina, asa-numitii compusi acetilenici, stopeaza cresterea tumorilor. Alte substante din acest zarzavat, cumarinele, au un important rol in prevenirea proceselor de malignizare. Ca atare, se recomanda atat pentru prevenire, cat si ca adjuvant contra acestor afectiuni, consumul de telina proaspata, sub forma de salata, cate 50-70 de grame pe zi.* Hipertensiune - sucul din telina este folosit in mod traditional in China pentru reducerea presiunii arteriale. Reteta: se amesteca sucul cu miere in cantitati egale si se administreaza 5 linguri din acest amestec, de 3 ori pe zi, timp de minimum o luna. Studii recente au aratat ca dupa 6 saptamani de tratament, valorile presiunii arteriale au scazut la cei mai multi dintre pacienti cu 12-15%, aceasta datorandu-se atat efectelor vasodilatatoare, cat si celor diuretice ale acestui zarzavat.
* Ischemie cardiaca, prevenirea infarctului - telina are in compozitia frunzelor sale asa-numitele "ftalide", substante care au efecte relaxante asupra musculaturii netede si care fac arterele sa isi mareasca diametrul. Mai mult, aceasta categorie de substante reduc nivelul hormonilor de stres din sange, impiedicand astfel vasoconstrictia si puseele de hipertensiune. Se recomanda cura cu suc de telina (150 ml pe zi), dar si consumul de telina sub forma de salata, in cure de 6 saptamani, minimum.
* Adjuvant in infectiile bacteriene - cercetarile de laborator au aratat ca uleiurile volatile din telina au un efect puternic antibiotic, prevenind si ajutand corpul sa se apere in fata infectiilor cu bacterii cum ar fi: Staphylococcus aureus, Staphylococcus albus, Shigella dysenteriae, Salmonella typhi, Streptococcus faecalis, Streptococcus pyogenes sau Pseudomonas solanacearum. Ca adjuvant la tratamentul prescris de medic, se recomanda consumul infuziei combinate de telina (2-3 cani pe zi), dar si introducerea telinei proaspete in consum, ca aliment.
Cand e transformata in suc, efectul ei e mai puternic daca se combina cu morcov
�
* Impotenta, frigiditate - se consuma 50-100 ml de vin obtinut din frunze si seminte de telina, preparat dupa reteta prezentata in acest articol. Remediul se ia pe stomacul gol sau la minimum doua ore dupa ce am mancat, cu 15-30 minute inaintea actului sexual. Efectele acestui vin sunt rapide. Pentru imbunatatirea vietii sexuale pe termen lung, se recomanda salatele cu frunze de telina, sucul de radacina de telina (150 ml pe zi), pulberea de seminte de telina (2 grame pe zi), care au efecte puternice de relansare a activitatii gonadelor.* Reumatism - mai ales in afectiunile reumatice degenerative, consumul de telina proaspata (minimum 50 de grame zilnic), asociat cu o dieta preponderent crudivora, face adevarate minuni. Se face o cura de minimum 3 luni, timp in care se consuma zilnic telina proaspata, asociata cu o alimentatie integral vegetariana, gatita termic doar in proportie de 30%. Frunzele de telina sunt foarte eficiente contra problemelor articulare, deoarece sunt bogate in flavonoide, cu efecte antiinflamatoare, in vitamina C, in fitohormoni cu efect intineritor. Cura cu telina este foarte importanta si pentru combaterea efectelor secundare nefaste ale corticoizilor, cu care sunt adesea tratate afectiunile reumatice.
* Cancer de colon si de rect - un studiu facut in China, la Colegiul de Medicina din Harbin, pe 336 de cazuri de cancer colo-rectal, a aratat ca un consum ridicat de frunze de telina si de ceapa verde, in special, si de zarzavaturi verzi, in general, amelioreaza aceasta forma de cancer. Un rol la fel de important il au - se pare - cele doua vegetale si in prevenirea acestei forme de cancer. Se recomanda, asadar, consumul zilnic de salate de cruditati, asezonate din belsug cu frunze de telina si de ceapa verde.
* Leucemie, limfom malign Hodgkin - se consuma sucul de telina verde, cate 100 ml, de doua ori pe zi, combinat in proportii egale cu suc de radacina de morcov. Sucul se bea foarte proaspat, pentru a impiedica deteriorarea unor substante continute de frunzele de telina, substante care sunt o speranta in tratamentul acestor afectiuni. Studii de medicina experimentala au aratat ca mai multe principii active continute de telina (luteolina si ftalidele) joaca rolul cel mai important, inhiband dezvoltarea tumorilor si inducand apoptoza, adica moartea programata a celulelor canceroase.
* Colesterol - se consuma frunze de telina verde, proaspete, sub forma de salata sau ca adaos la ciorbe ori la tocanite. Concomitent, se tin cure de 56 de zile, timp in care se consuma zilnic, dimineata, un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de telina. Studii de medicina experimentala au aratat ca la animalele cu hipercolesterolemie indusa, nivelul de colesterol negativ din sange scade cu pana la 20%, atunci cand este administrat un extract apos de telina.
Un afrodiziac garantat
�
* Adjuvant in diabet - se consuma zilnic minimum 50 de grame de frunze de telina, de leustean sau de patrunjel. Toate aceste zarzavaturi sunt bogate in fibre alimentare si in principii active cu efect hipoglicemiant. Aceste zarzavaturi, consumate zilnic, ajuta, de asemenea, organismul sa devina mai receptiv la efecteleinsulinei.* Astm, bronsite - se recomanda infuzia combinata de frunze si seminte de telina (se pune, suplimentar fata de reteta initiala, 1 lingurita de seminte, pentru a obtine un litru de preparat), din care se bea cate un litru pe zi, in cure de 14 zile. Telina are efecte antispastice, relaxante, asupra musculaturii netede, ajuta la fluidizarea excesului de mucus si la eliminarea sa de pe caile respiratorii. In medicina traditionala, telina era folosita cu succes si contra tuberculozei pulmonare si a pleureziei.
* Calculi renali - foarte bogata in potasiu si magneziu, telina este un excelent remediu pentru prevenirea calculilor renali. Mai mult, frunzele si radacina sa contin principii diuretice si antiinflamatoare renale, ajutand la eliminarea microcalculilor formati in rinichi si prevenind formarea altora noi. Se recomanda curele de 2 saptamani, timp in care se administreaza in fiecare zi cate un sfert de litru de suc de frunze (obtinut prin metoda prezentata in acest articol) si de radacina (obtinut cu storcatorul electric centrifugal), combinate in proportii egale.
* Calculi biliari - se recomanda, in mod special, consumul frunzelor de telina crude, sub forma de salata sau de zarzavat adaugat in mancaruri. Datorita continutului de fibre alimentare, a efectelor sale de stimulare a evacuarii bilei din colecist (colecistokinetice), telina este un remediu excelent pentru prevenirea litiazei biliare. De asemenea, poate fi folosita pentru eliminarea "malului" din vezica biliara.
* Constipatie - un remediu care in unele cazuri a aratat efecte laxative surprinzator de prompte este infuzia combinata de frunze de telina. Se consuma dimineata, pe stomacul gol, pana la ora 10, jumatate de litru - un litru din acest preparat, in 3-4 reprize. In completarea acestui tratament cu telina, la micul dejun se vor consuma cereale integrale si multe fructe proaspete.Tratamente externe
* Degeraturi - se face un decoct din doua radacini de telina si dintr-o mana de frunze uscate, care se fierb la foc mic, in 1,5 litri de apa, vreme de 30 de minute. Preparatul se lasa sa se raceasca si se filtreaza. Se fac bai caldute (niciodata fierbinti!), inmuind vreme de 20-30 de minute membrul afectat in decoctul astfel obtinut.
* Inflamatii oculare - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de telina. Compresa se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1-2 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie, pentru a fi pastrata umeda). Este un tratament adjuvant de medicina traditionala, cu care s-au obtinut rezultate foarte bune contra conjunctivitei si a blefaritei.
PRECAUTII SI CONTRAINDICATII
�
In foarte rare cazuri, telina poate produce alergii traduse prin urticarie, deranjamente digestive sau catar respirator, caz in care tratamentul va fi intrerupt.
Sucul din rădăcini este un excelent depurativ, cu rol în eliminarea toxinelor din corp la persoanele care lucrează într-un mediu poluat, la cei care consumă multă carne, aditivi alimentari sintetici, tutun şi medicamente de sinteză (se iau 10-15 linguri pe zi, în cure de 2-3 săptămâni).
Se recomandă ca sucul de rădăcină să se administreze diluat cu suc de morcov (o parte ţelină şi 3 părţi morcov), obţinând o băutură cu gust plăcut, uşor asimilabilă şi cu efect terapeutic sporit. După caz se poate amesteca sucul din rădăcini cu suc de frunze de ţelină pentru a fi folosit sub formă de comprese ţinute 30-60 minute pe zone cu degerături, cancer tegumentar sau inflamaţii oculare.
În funcţie de preferinţe, sucul din rădăcini se poate combina cu:
- miere de albine, smântână şi iaurt;
- suc de tomate şi suc de lămâie;
- suc de mere şi suc de sfeclă roşie (sau iaurt);
- suc de castraveţi şi suc de varză.
Decoct din rizomi şi rădăcini rase (30 g fierte în 1 litru apă timp de 10-15 minute): se bea câte o ceaşcă înainte de mese, având efect stimulator general, nervos şi sexual cu acţiuni în tuse rebelă, răguşeală, stări febrile, afecţiuni cardiace, impotenţă, frigiditate, retenţie urinară, litiază renală, digestie lentă, balonări, obezitate, helmintiază, reumatism şi gută.
Vin tonic din rădăcini tăiate mărunt într-un litru de vin alb, cu adaus de 100 g miere de albine; se macerează timp de două zile până se obţine o băutură parfumată, cu aromă discretă de ananas din care se consumă câte 2-3 păhărele pe zi, cu 30 minute înainte de mese, având efecte diuretice, afrodisiace şi tonice.Decoct concentrat din rădăcină tocată (250-500 g la 2 litri apă), care se fierbe 30 minute şi se foloseşte la o baie caldă, timp de 10-15 minute, contra degerăturilor la picioare sau sub formă de comprese pe plăgi, ulceraţii, cancer de piele. Decoctul poate fi folosit de mai multe ori prin reîncălzire.
Sirop din rădăcini de ţelină în amestec cu rădăcini de la alte specii (pătrunjel, sparanghel, fenicul şi ilex), luate în proporţii egale (câte 125 g), care se infuzează în 2,5 litri apă clocotită timp de 10 minute; se adaugă 3.750 g sirop de zahăr după care se fierbe până la consistenţa siropului; se consumă câte 3-5 linguri pe zi, având rol diuretic în albuminurie cronică, litiază renală şi febră intermitentă sau ca gargarism în ulceraţii ale gurii şi gâtului.
Seminţele de ţelină aromatizează băuturile alcoolice
Infuzie din ½ linguriţă seminţe măcinate fin la 200 ml apă clocotită, se infuzează acoperit timp de 10 minute şi se consumă după mesele principale având efecte digestive, tonice şi carminative, eliminând indigestiile şi balonările.
Uleiul din seminţe de ţelină are multiple utilizări în parfumerie şi alimentaţie. Pentru parfumerie se utilizează în compoziţii florale şi orientale. În produse alimentare intră în compoziţii de arome şi condimente pentru aromatizarea băuturilor alcoolice şi nealcoolice şi în condimente pentru sosuri, preparate din carne şi supe concentrate.
Ţelina în afecţiunile genitale şi renale
Datorită conţinutului ridicat în vitamina E, factor de echilibrare a funcţiilor sexuale, ţelina are excelente virtuţi afrodisiace, cu acţiuni directe în creşterea virilităţii, a potenţei sexuale şi în vindecarea impotenţelor psihogene, survenite după un surmenaj fizic şi intelectual sau de origine vasculară şi endocrină (se consumă câte un pahar suc din frunze pe zi, în cure de 3-4 săptămâni)
Pt ca telina contine vitamina A, B, C, K, PP, dar si minerale precum potasiu, zinc, calciu, fosfor, magneziu etc se folosesc in scop terapeuticScade tensiunea arteriala
Daca suferiti de hipertensiune, consumati cu incredere telina ca tratament adjuvant. Are proprietatile necesare pentru a va ajuta. Ele sunt cunoscute inca din Antichitate si este atestata utilizarea telinei atat in Imperiul Roman, cat si in China. Mai nou, la Universitatea din Chicago s-au facut cercetari care au confirmat ca telina contine substante care echilibreaza presiunea sangelui (prin relaxarea vaselor sangvine).
Detoxifica organismul
Cu totii avem momente cand ne simtim organismul incarcat cu substante nocive. In astfel de cazuri sunt indicate curele cu telina. Daca se poate, cat mai multa telina in stare cruda. De asemenea, consumul de telina creste nivelul imunitatii. Astfel, va veti imbolnavi mai rar si bolile vor trece mai usor.
Calciul, magneziul si potasiul actioneaza si ele in aceste situatii. Cei care sufera de anemii stiu deja ca telina ii ajuta sa obtina un echilibru al valorilor fierului si magneziului din organism. Persoanele care au valori mari ale colesterolului trebuie sa adauge la dieta zilnica si telina daca isi doresc o remediere sigura si fara reactii secundare a problemei.
Efectul tonic si fortifiant aparut in urma unei cure cu telina se datoreaza stimularii glandelor suprarenale, reducerii hormonului de stres si relaxarii vaselor sangvine.
Regleaza disfunctiile hormonale
Cercetatori din mai multe tari (Japonia, Rusia, China) au analizat compozitia telinei si au concluzionat ca este un excelent reglator hormonal atat in cazul femeilor, cat si al barbatilor. In cazul femeilor, combate dismenoreea, infertilitatea si le ajuta sa depaseasca mai usor tulburarile provocate de menopauza.
Sucul de telina combate frigiditatea si impotenta. Telina creste nivelul androsteronului, un hormon produs de barbati care este eliberat sub forma de feromoni. Acestia stimuleaza atractia sexuala. Tot datorita capacitatii de reglare hormonala, telina contribuie la prevenirea sau tratarea unor boli de piele precum psoriazisul, forme diverse de acnee sau dermatoze alergice.
Cicatrizant si diuretic
Telina se poate folosi pentru o gama larga de rani, cicatrici, degeraturi, ulceratii, pentru ca are capacitati cicatrizante. Ba chiar da rezultate bune in cazul unor rani greu vindecabile. Datorita proprietatilor diuretice, telina se poate folosi si in tratarea afectiunilor renale (colica, litiaza), cardiace (edeme cardiace) si pentru diabetici (are proprietati hipoglicemice).
Din motivele expuse mai sus, telina este indicata si in curele de slabire si tratarea obezitatii. De asemenea, telina este un ajutor de nadejde si in caz de retentie urinara, artrita si guta, raguseala, inflamatii, tuse, lipsa poftei de mancare. Aceasta leguma este si un cunoscut vermifug, folosit intens in medicina traditionala.
Cercetatori din mai multe tari (Japonia, Rusia, China) au analizat compozitia telinei si au concluzionat ca este un excelent reglator hormonal atat in cazul femeilor, cat si al barbatilor. In cazul femeilor, combate dismenoreea, infertilitatea si le ajuta sa depaseasca mai usor tulburarile provocate de menopauza.
Sucul de telina combate frigiditatea si impotenta. Telina creste nivelul androsteronului, un hormon produs de barbati care este eliberat sub forma de feromoni. Acestia stimuleaza atractia sexuala. Tot datorita capacitatii de reglare hormonala, telina contribuie la prevenirea sau tratarea unor boli de piele precum psoriazisul, forme diverse de acnee sau dermatoze alergice.
Cicatrizant si diuretic
Telina se poate folosi pentru o gama larga de rani, cicatrici, degeraturi, ulceratii, pentru ca are capacitati cicatrizante. Ba chiar da rezultate bune in cazul unor rani greu vindecabile. Datorita proprietatilor diuretice, telina se poate folosi si in tratarea afectiunilor renale (colica, litiaza), cardiace (edeme cardiace) si pentru diabetici (are proprietati hipoglicemice).
Din motivele expuse mai sus, telina este indicata si in curele de slabire si tratarea obezitatii. De asemenea, telina este un ajutor de nadejde si in caz de retentie urinara, artrita si guta, raguseala, inflamatii, tuse, lipsa poftei de mancare. Aceasta leguma este si un cunoscut vermifug, folosit intens in medicina traditionala.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)