Urzica-"cea mai mare binefacatoare din regnul vegetal"

Urzica (Urtica dioica) este o specie de plante erbacee, perene, din genul Urtica, familia Urticaceae.
Urzica este răspândită prin locuri necultivate de la câmpie, deal sau munte, în Europa, nordul Africii, Asia și America de Nord. Ea creste pe langa case, garduri, in locuri gunoite cu mult azot, pe malul apelor, in taieturi de padure. Se intalneste in intreaga tara din zona de campie pana in cea montana. Infloreste din iunie pana toamna tarziu. Cuvantul „Urtica” provine de la latinescul „urere”= a arde facand aluzii la perii urticanti ce acopera planta.

Urzica are in pamant un rizom tarator, tulpina aerata, inalta pana la 1.50 m, cu frunze opuse, oval lanceolate, dintate pe margini si cu peri urticanti rigizi. Florile dioice, de culoare verzuie, sunt dispuse pe indivizi diferiti, cele femele alcatuite dintr-un ovar super, inconjurat de 4 petale, iar cele mascule dintr-un perigon patru-foliat si 4 stamine, ele sunt reunite in panicule, la subtioara frunzelor superioare. In scopuri medicinale sunt folosite frunzele. Recoltarea frunzelor se face in lunile mai-octombrie prin strunjirea direct de pe planta a acestora cu mana protejata de o manusa groasa sau o carpa. Uscarea se face in strat subtire, la umbra, in locuri bine aerisite

Substante de natura proteica, avand un numar mare de amino-acizi, substante de natura glucidica, amine, steroli, ulei volatil, provitamina a, vitaminele B2, C si K, acid folic, saruri de calciu, fosfati.

Actiune farmacologica urzica:

-Datorita vitaminei K urzica are proprietati hemostatice.

-Datorita mucilagiilor urzica fluidifica secretiile bronsice.

-Datorita flavonoidelor au actiune diuretica.

-Urzica activeaza circulatia sangelui cu eliberare de histamine, elimina acidul uric, este astringenta si antiseptica , antimicrobiana si antidiareica.

-Urzica vitaminizeaza si scade zaharul din sange.

-Urzica are actiune depurativa si galactogaga.

-Extern este cicatrizanta si stimuleaza refacerea tesuturilor.

Urzica ajuta in cazuri de nisip la rinichi si in urina. Mina in mina cu bolile renale merg adesea durerile puternice de cap. Eczemele, avind de cele mai multe ori o cauza interna, trebuie tratate din interior cu plante care curata singele. Urzica este cea mai buna planta de leac depurativa si hematopoetica. Avind si o influenta pozitiva asupra pancreasului, ceaiul de urzici scade nivelul glicemiei (al zaharului din singe). El vindeca si bolile si inflamatiile cailor urinare, precum si retentia urinara patologica Avind in aceiasi timp si efect usor laxativ, este recomandabil mai cu seama pentru o cura de primavara.  Cura cu ceaiul de urzici este propusa pe o durata de mai multe saptamini in afectiunile hepatice. biliare si splenice (chiar in cazui tumoril la splina), la secretii abundente ale stomacului si aparatului respirator, la crampele si ulcerele stomacale, la ulcerele intestinale si bolile de piept. Este de mare ajutor si in viroze si infectii bacteriene. De la o anumita virsta incolo se diminueaza cantitatea de fier din organism. Apar de aceea stari de oboseala, chiar epuizare, omul se simte batrin si cu mai putina putere de munca. In acest caz, urzica proaspata care contine fier, poate fi folosita cu mare succes. Ea ne ajuta sa depasim acest punct critic. Dupa o cura de urzici ne simtim, relativ repede, mai bine din punct de vedere fizic, energia si puterea de munca ne revin, renastem si inflorim vizibil. In sciatici, lumbago, nevrite la brate si picioare, se freaca foarte u s o r locurile dureroase cu o urzica proaspata. La sciatica, de exemplu, se atinge foarte incet piciorul cu planta proaspata, incepind de la glezna, pe partea exterioara pina la sold, iar pornind de aici, de-a lungul partii interioare a piciorului pina la calcii. Acest lucru este repetat de 2 ori, iar in incheiere se trece urzica de la sold in jos peste sezut. Se procedeaza la fel si cu alte portiuni afectate. La urma se pudreaza pielea pe locurile respective. Nu trebuie oare sa multumim Domnului pentru indurarea LUI de a ne fi daruit o atit de miraculoasa planta medicinala? In viata lor traita rapid, oamenii trec pe linga ea nepasator, preferind sa recurga la calmante si sedative, care sunt luate excesiv.

Urzica este recunoscuta pentru actiunea ei benefica asupra organismului uman, si anume:
Vitaminizeaza, remineralizeaza si echilibreaza sistemul de aparare al organismului. Elimina starea de anemie. Actioneaza bactericid limitand sau inlaturand multiplicarea bacteriilor. Are efect benefic in bronsite si astm. Fluidifica secretiile bronhice si favorizeaza eliminarea lor prin expectoratie. Combate tusea. Stimuleaza metabolismul si secretia bilei, cea pancreatica, gastrica si intestinala. Stimuleaza totodata peristaltismul intestinal si digestia. Combate diareea, dizenteria si starile inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv. Actioneaza impotriva viermilor intestinali. Activeaza procesele fiziologice de formare a eritrocitelor, leucocitelor si trombocitelor; fluidifica sangele. Scade glucoza in sange. Activeaza regenerarea tesuturilor si epitelizarea, cicatrizand ranile. Influenteaza favorabil reumatismul si guta. Este tonic capilar si combate matreata. Datorita substantelor sale active hematopoietice, urzica este de mare ajutor in cloroze, anemii si alte boli grave ale sangelui. Asociata cu alte plante medicinale, urzica este folosita cu succes si contra leucemiei. 

Celor ce sufera de orice fel de alergie, le este recomandat sa bea ceai de urzici o perioada mai indelungata. Aceasta planta anihileaza predispozitia la raceli si combate afectiunile artritice si reumatice. De asemenea, poate usura procesul de urinare la barbati, mai ales daca prostata este inflamata. 
Urzica este un DIURETIC. Ajuta corpul sa elimine acidul uric si bacteriile care cauzeaza infectii ale tractului urinar si pietrele de rinichi. De asemenea, poate scadea tensiunea si usura sindromul premenstrual.

Obiceiul antic de a te lovi cu urzici are o explicatie plauzibila. Aparent, planta contine ANTIHISTAMINICE si ANTIINFLAMATORII  naturale. Se credea ca frunzele intepatoare ajuta patrunderea acestor substante in locurile afectate.

CUM ACTIONEAZA URZICA ASUPRA ORGANISMULUI 

- Vitaminizeaza si remineralizeaza organismul. 
- Elimina starea de anemie. 
- Echilibreaza sistemul de aparare al organismului. 
- Curata sangele avand efect detoxifiant. 
- Actioneaza bactericid limitand sau inlaturand multiplicarea bacteriilor. 
- Are efect benefic in bronsite si astm. Fluidifica secretiile bronsice si favorizeaza eliminarea lor prin expectoratie. Combate tusea. 
- Stimuleaza metabolismul. 
- Stimuleaza secretia bilei, secretia pancreatica, gastrica si intestinala, stimuleaza peristaltismul intestinal si digestia. 
- Combate diareea, dizenteria si starile inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv. 
- Actioneaza impotriva viermilor intestinali. 
- Activeaza procesele fiziologice de formare a eritrocitelor, leucocitelor si trombocitelor. 
- Fluidifica sangele. 
- Scade glucoza in sange. 
- Are actiune hemostatica oprind sangerarea. 
- Mareste cantitatea de urina eliminata, contribuind la eliminarea substantelor toxice din sange si in general din organism. 
- Favorizeaza eliminarea masiva a acidului uric pe cale renala. 
- Stimuleaza secretia glandelor mamare la femeile lauze. 
- Activeaza regenerarea tesuturilor si epitelizarea, cicatrizand ranile. 
- Influenteaza favorabil reumatismul si guta. 
- Provoaca scaderea temperaturii corpului in diferite stari febrile. 
- Este tonic capilar si combate matreata. 

Iata ca aceste multiple proprietati nu pot decat sa demonstreze ca urzica ne poate intarii efectiv organismul, purificand sangele si regenerand celulele. 

URZICILE SUNT RECOMANDATE IN URMATOARELE AFECTIUNI: 

- Afectiuni renale, ale prostatei si ale vezicii urinare. 
- Afectiuni circulatorii. 
- Efecte benefice in caz de varice, ulcer varicos sau hemoroizi. 
- Afectiuni gastrice, hepatice, intestinale. 
- Insuficienta secretorie gastrica, hepatica, pancreatica si intestinala. 
- Indigestii, enterita, diaree, dizinterie. 
- Ulcer duodenal, litiaza biliara si duodenala. 
- Tulburari gastrice datorita abuzului de tutun. 
- Retentie urinara, uremie, incontinenta urinara. 

- Insuficienta galactogena. 

- Hemoptizie, hemoragie interna si uterina, metroragie, menstre neregulate, vaginite, leucoree. 
- Retentie de apa in organism 
- Ascita, reumatism, guta. 
- Obezitate, lombago, sciatica si alte nevralgii. 
- Amigdalite, pneumonii, bronsita. 
- Astm bronsic, alergii. 
- Rani, urticarie, psoriazis. 
- Alopecie, matreata, seboree. 
- Tumori. 
- Profilaxia cancerului. 

 Rudolf Steiner spunea despre urzici ;"cea mai  mare binefacatoare din regnul vegetal"

Cimbrisorul-- cimbriso-rul-de-camp - Thymus Serpyllum (denumit si sarpunel, schinduf, timian, timisor) si cimbrul de cultura - Thymus Vulgaris L (denumii si lamaioara).

Denumiri populare: Cimbrisor-de-camp, cimbru salbatic, iarba-cucului, lamaioara, sarpun, tamaita, timian, buruiana-de-balsam.
Descriere: Planta aromatica cu flori rosii-pur-purii sau albe, foiosita in medicina ca infuzie. In scopuri medicinale se folosesc doua specii de cimbrisor: cimbriso-rul-de-camp - Thymus Serpyllum (denumit si sarpunel, schinduf, timian, timisor) si cimbrul de cultura - Thymus Vulgaris L (denumii si lamaioara).
Cimbrisorul-de-camp creste in fanete, pe langa musuroaiele de furnici. Are nevoie de multa caldura si mult soare; de aceea ii piac suprafetele pietroase si pasunile alpine, unde pamantul radiaza caldura mai mare. In arsita soarelui amiezii, din pernitele florilor olete se revarsa un parfum foarte aromat care atrage insectele si albinele.
Cimbrul-de-cultura (lamaioara) nu cresie in flora spontana, ci numai cultivat. Aceasta ta este originara de pe tarmurile Mediteranei si a fost introdusa in culturile din tara noastra in ultimul secol. Spre deosebire de cimbri sorul-de-camp, acesta ajunge la o inaltime de 50 centimetri.

Se folosesc: Planta culeasa in timpul infloririi - Herba Thymi. Atat cimbrisorul-de-camp cat si cel de cultura contin principii active (ulei volatil, tanin si substante amare).
Proprietati terapeutice

Infuzia de cimbrisor se prepara cu 1-2 lingurite de planta uscata la o cana cu apa, care se bea calduta in trei reprize pe zi, indulcita cu miere, inaintea meselor principale. Se mai poate prepara si o infuzie mai concentrata, cu trei lingurite de planta uscata la o cana, din care se administreaza o lingura de trei ori pe zi, tot inaintea meselor principale. Aceste amestecuri au urmatoarele proprietati:

* contribuie la normalizarea probelor hepatice si renale;
* au calitati antiseptice si ajuta la cresterea volumului menstruatiei si la calmarea durerilor care o insotesc;
* in asociere cu uleiul de conifere (pin sau molid), administrat de trei ori pe zi cate 15 picaturi pe paine, infuzia de cimbrisor combate repede tusea, bronsita si poate preveni crizele de astm;
* cresterea capacitatii de aparare a organismului, in special fata de virusuri, ceea ce face ca infuzia de cimbrisor sa fie utila in epidemiile de gripa;
* infuzia obtinuta din amestecul in doua parti egale de cimbrisor si patlagina, uscate (2 lingurite la o cana de apa) din care se bea de 3 ori pe zi, indulcita cu miere, se poate folosi in scopul tratarii afectiunilor respiratorii.


Baile de cimbrisor preparate cu 100 g de planta uscata la 3 litri de apa clocotita, infuzia turnandu-se apoi in apa de baie la 37 de grade C, au efect antireumatic si calmant.

CEAIUL DE CIMBRISOR

Plantele mai sunt cunoscute sub denumirea de lamaioara sau timisor. Contin ulei volatil, substante amare, tanin si zaharuri.

Actiune farmacodinamica.

Intern: antiseptic intestinal, coleretic, colagog, antiseptic al cailor respiratorii, antihelmintic.

Extern: sub forma de bai cu efect antiinfectios si relaxant al sistemului nervos.

Utilizare. Se administreaza in tuse convulsiva, bronsita, raguseala. Actioneaza asupra ficatului si rinichilor. Datorita uleiurilor volatile, ceaiul de cimbrisor poate fi folosit la eli­minarea viermilor intestinali. Este un bun tonic in cazul anemi­ilor.

Extern: Sub forma de bai in reumatism, guta, calmant, plagi, seboree - pentru tenurile grase.

Ceaiul se prepara cu 1-2 lingurite de planta in 250 ml de apa clocotita; se bea in trei reprize in timpul unei zile, de preferinta inainte de masa.

 Tuse convulsiva, bronsita, tuse astmatica, dis-pepsii,enterocolitc, ameliorarea functiilor ficatului si rinichilor, eliminarea ermilor intestinali, depresiuni si surescitari nervoase, epilepsie si liezalcoolizari; are actiune antiseptica puternica.
Mod de administrare: Datorita uleiului volatil pe carc-l contine, din cimbrisor se prepara un ceai cu proprietati expeclorante, care calmeaza spasmele cailor respiratorii, fapt pentru care este indicat a fi intrebuintat in tratarea tusei convulsive, bronsitei, raguselii si tusei astmaticilor. Pentru a mari efectul calmant in tuse si bronsite, in compozitia ceaiului de cimbrisor se vor adauga frunze de patlagina, de podbal, flori de nalba si radacina de ciubotica-cucului.
Avand o actiune antiseptica puternica, ceaiul de cimbrisor se intre -buintezain dispepsiile usoare, in tratamentul enterocolitelor, actioneaza asupra ficatului si rinichilor, ameliorand starea lor de functionare. De asemenea, datorita uleiului volatil bogat in timoi, ceaiul de cimbrisor poate fi folosit la eliminarea ermilor intestinali. Principiul amar, in asociatie cu ceilalti componenti chimici din drog, dau ceaiului de cimbrisor si proprietati stomahice si stimulative care il fac sa fie un bun tonic in cazul anemiilor.
Ceaiul se prepara dintr-o ling uri ta-doua de ta maruntita, oparita cu o ceasca de apa clocotita. Lichidul se bea caldut, de preferinta indulcit cu miere de albine. Se poate folosi si un ceai mai concentrat, preparai din doua-trei linguri de cimbrisor la o ceasca de apa clocotita, din care se vor lua doua-trei linguri pe zi.
Extern, cimbrisorul poale fi intrebuintat in bai aromatice care linistesc sistemul nervos. Se folosesc 200 g ta pentru o baie completa.
Tinctura de cimbrisor serveste la frectii pentru fortificarea membrelor la copin slab dezvoltati, dar are efecte benefice si la bolna de scleroza in placi (multipla). Cu inflorescentele culese in soarele amiezii se umple o sticla pana la gat, fara a se indesa, se toarna rachiu de secarasau de fructe (ie 38^10° si se lasa sa stea 14 zile la soare. Un antidot impotriva alcoolismului se prepara astfel: se toarna un iitru de apa clocoti la peste un pumn de cimbrisor, se acopera si se lasa 2 minute in repaos. Ceaiul se pune intr-un termos si se da alcoolicului la fiecare sfert de ceas cate o lingura plina. Urmeaza greturi, varsaturi, purgatie si urinari puternice, valuri de sudoare, o mare pofta de mancare si senzatie de sete. in cazuri de recidiva, care la inceput sunt ineile, iar mai tarziu tot mai rare, cura se repeta.In crizele de epilepsie se recomanda 2 cesti de ceai de cimbrisor pe zi. Nu se bea in timpul crizei, ci pe tot parcursul anului sub forma de cura de 2-3 saptamani, cu intreruperi de 10 ziie.
Siropul de cimbrisor este eficient in raceli daca se administreaza inaintea meselor principale. Florile si tulpinile culese pe soare se umezesc cu mainile ude la introducerea intr-un borcan. Se pun in straturi cu zahar nerafinat si se apasa pentru a se indesa in borcan. Se lasa totul circa 3 saptamani la loc insorit. La filtrare, florile si tulpinile imbibate cu zahar trebuie spalate doar cu putina apa, care se toarna apoi la sirop. Se pune siropul la foc mic, sa se evapore apa, fara a-l lasa sa fiarba. Siropul n-are voie sa dena nici prea subtire, nici prea gros, dupa ce a fost lasat sa se raceasca.

ATITUDINEA

“Cand atitudinile noastre ne depasesc capacitatile, chiar si imposibilul devine posibil.”


Atitudinea nu este tangibila, este reflectarea exterioara a unui sentiment interior. Atitudinea pozitiva poate deveni bunul cel mai de pret, daca suntem constienti ca nu ceea ce se intampla in exterior, ci ceea ce se intampla in interiorul nostru este cel mai important.

Un pas important in schimbarea atitudinii este constientizarea faptului ca atitudinea ne determina actiunile, iar actiunile determina implinirea. Exista o poveste amuzanta citata in carte, despre reactia lui Abraham Lincoln la sugestia unui consilier care i-a recomandat o anumita persoana pentru ocuparea unei functii in cabinet.

Lincoln i-a spus consilierului: „ Nu-mi place fata lui.” Consilierul a raspuns: „Dar el nu este responsabil pentru fata lui.” Lincoln i-a raspuns: „Orice om peste 40 de ani este responsabil pentru fata lui.” Atitudinea poate fi citita pe fata ta.

Atitudinea este o alegere.  Este o forma de exprimare a interiorului in exterior.Nu conteaza ceea ce se intampla cu tine, ci ceea ce se intampla in tine si forma sub  care te exprimi in exterior (a arata). Oricine, indiferent cat de rele sunt circumstantele, poate gasi o cale de a mentine o atitudine pozitiva, de a exprima entuziasm si de a exersa motivarea ca metoda de a merge mai DEPARTE.

"ATITUDINEA ESTE FEREASTRA CATRE LUME"

Atitudinea este asadar o alegere interioara si exterioara. Nu conteaza ceea ce se intampla cu tine, ci ceea ce se intampla in tine. Oricine, indiferent cat de rele sunt circumstantele, poate gasi o cale de a mentine o atitudine pozitiva, de a exprima entuziasm si de a exersa motivarea ca metoda de a merge mai departe.

Ceea ce se vede “din exterior”, ca effect produs de un individ asupra celorlalti este ansamblul trasaturilor si conduitelor umane catre provoaca raspunsuri psihocomportamentale din partea altora,cat si din “interior”,ca structura intima a elementelor biologige,inascute,instincte,trebuinte,tip de activitate nervoasa superioara ,psihologice,limbaj,gandire,imaginatie ,si sociomorale,achizitionate in procesul socializarii,norme comportamentale,valori sociale,convingeri,idealuri etc. Atitudinea interioara se reflecta prin PERSONALITATEA aptitudinilor noastre manifestate  in exterior. Personalitatea se formeaza,se cucereste,este ansamblul de dispozitii inascute dobandite,formate si dezvoltate continuu sub influenta factorilor biologici si a experientelor personale.

Personalitatea acest termen de evolutie a vietii,insemnand o umanizare treptata a omului primitiv si o luare in posesie prin cunoasterea de sine,a propriei fiinte.  Personalitatea presupune,asadar,o bogata viata interioara dezvoltata prin examene de constiinta si bilanturi spirituale in vederea unei potentari si neincetate cresteri,se vorbeste de o dezvoltare fara termen,dezvoltandu-se din copilarie si pana in ultima zi a vietii. Aceasta imbogatire si adancire treptata este insasi conditia specifica a vietii spiritualle umane,care nu inseamna in timp o curba suitoare, ci amenintata cu destramari si decaderi pe parcurs.

 In opinia lui Vasile Pavelcu, “continutul personalitatii il constituie totalitatea calitatilor si insusirilor,orientarea ,inclinatiile,interesele,trebuintele,aptitudinile,etc.,aparute pe baza biologica in relatiile cu mediul social in corelatiile interne ale trebuintelor sale.

      Formarea si devenirea personalitatii ca proces fiind direct conditionat de structura psihica, de calitatea determinarilor subiective ale individului, cat si o buna legatura cu cercetarea transformarilor relatiilor sociale, a mediului…deoarece mediul ambient are o influenta colosabila asupra formarii si dezvoltarii personalitatii individului. In interactiunea om – social- lume, in care individul,personalitate,creata de lumea sociala este totodata creator de lumea sociala…artificialul in natural este expresia efortului sau creator uman. Procesul formarii si structurarii personalitatii are un character dynamic si progresiv, sistemul astfel format mijlocind si conditionand toate relatiile individ – mediu – societate.

   Pentru a se forma si dezvolta o personalitate armonioasa nu este suficient doar dobandirea sa natural/ genetic, social ci si corelarea interiorului cu exteriorul. Capacitatea fiecarui individ de a mentine un echilibru de sanatate intre viata  spirituala,mentala, emotionala si corp. Astfel , se poate vorbi despre o crestere a potentialului personalitatii noastre, sub raport spiritual, sanatatea corporala si echilibrul mental-emotional se conditioneaza mutual, in timp ce cresterea potentialului corporal se aplica asupra constitutiei biologice a fiintei noastre, igiena mentala si emotionala incearca sa obtina o crestere a vietii sufletesti in adancime, ingaduind omului participarea la viata valorilor culturii si bucurii inalte ale vietii, in spirit.  Corpul,emotiile , gandul si spiritul alcatuiesc o unitate, unitatea personalitatii noastre ancorata pe pamant si izvorata din animalitate, dar avantandu-se catre ceruri si traind in zona valorilor.(virtutilor)

      In acest mod, destinul individual, in armonie si plinatate,corpul liberat de suferinta, netintuit de infirmitati, poate participa la bucuriile lumii.Respectarea naturii,manifestat in observarea regulilor de igiena (corporala, mentala-emotionala si spirituala) se adauga la respectarea legilor morale specific umane, care dau omului DEMNITATE. Omul este, sau trebuie sa fie, in principiu, stapanul destinului sau. “Experienta ne invata, scrie Spinoza, ca sanatatea spiritului, ca si a corpului, se afla in mana noastra”.

       Formatia noastra mentala, ca si conduita noastra practica nu trebuie raportate la functiuni ale vietii, ci la personalitatea noastra intreaga, inserata intim in circuitul vietii sociale.

       Orientarea faptelor noastre ca si tinta educatiei isi afla intemeierea in dezvoltarea de totalitate a personalitatii, in permanenta dezvoltare.Acest principiu este intalnit si in postularea lui Viitorino da Feltro  “dezvoltarea tuturor energiilor spirituale ale omului, in in armonie cu corpul si inteligenta”, iar Battista Alberti, propune omul ideal :   “de a fi el insusi, cat mai complex prin dezvoltarea intregii sale personalitati intr-o armonioasa adaptare a tuturor calitatilor si aptitudinilo sale fizice sau morale”.

       Realizarea acestui ideal presupune ca principiu cardinal,  “cunoasterea de sine”, “cunoaste-te pe tine insuti”, imperative inscris pe templul lui Apollo, din Delfi, care a alcatuit temeiul prim al intelepciunii tuturor marilor ganditori, cu deosebire deThales, Chilon, Socrate, Kant, Goethe.

  Cunoasterea de sine, savarsita impartial, cu sinceritate, fara iluzie de sine, fara orgoliu sau falsa modestie, cu inlaturarea minciunilor interioare, este o rasfrangere fireasca , naturala, a omului asupra lui insusi.

         Cu un an inaintea mortii, Goethe intrevedea astfel o noua crestere, o potentare a personalitatii printr-o necontenita adancire in sine.

         Autocunoasterea este importanta pentru om si personalitatea sa, dar totodata si acceptarea insusi, “de a te simti bine in pielea ta”.

        David D. Burns incerca sa demoleze prejudecata costului dureros al succesului, demonstrand, ca persoanele obsedate de perfectiune, neimpacate cu sine, sufera de pe urma tulburarilor psihice, si mai devreme sau mai esueaza, paradoxal, dar fixarea unor scopuri exceptionale, nerealizabile intr-o viata de om, nu duce pe termen lung la actiuni incununate de success, ci la esec.Cei obsedati de perfectiune au, in ansamblu, un randament scazut, starea de sanatate tulburata, autocontrolul slabit, sunt vulnerabili la agenti psihici traumatizanti, depresie, adesea au trac.

Trigliceridele

Noi cercetari arata ca trigliceridele pot fi factor de risc potent, dar controlabil, pentruaccidentul vascular cerebral si afectiunile cardiace. Trigliceridele sunt substante grase sintetizate de organismul uman din grasimile din alimente (si uneori din zahar). Trigliceridele sunt extrase apoi din sange si sunt stocate in organism sub forma tesuturilor adipoase. Unele trigliceride sunt sintetizate la nivelul ficatului.
Trigliceridele din plasma sunt obtinute din grasimile alimentare sau sintetizate in organism din alte surse energetice cum ar fi carbohidratii.
Caloriile ingerate in timpul mesei si care nu sunt folosite imediat de tesuturi sunt convertite in trigliceride si sunt transportate in adipocite pentru a fi stocate. Anumiti hormoni regleaza eliberarea trigliceridelor din tesuturile grasoase, pentru a implini nevoile energetice ale organismului intre mese. Daca in dieta nu exista suficiente grasimi, organismul va transforma carbohidratii in trigliceride pentru stocare pe termen lung la nivelul musculaturii si al arterelor coronare.

Trigliceridele in exces la nivelul plasmei poarta numele de hipertrigliceridemie.   Trigliceridele reprezinta forma de stocare a acizilor grasi in organism si se afla in uleiurile si grasimile naturale.  Nivelul crescut al acestora poate fi consecinta unor boli, cum ar fi diabetul zaharat netratat. Cardiologii stiu acum ca nivelele crescute de trigliceride pot declansa un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral – chiar daca nivelul de colesterol este normal. 
Nivelul crescut al trigliceridelor pare sa fie mai riscant la femei decat la barbati. La un nivel normal, trigliceridele intretin activitatea musculaturii. Dar trigliceridele in plus – cele pe care musculatura nu le-a ars din lipsa exercitiului fizic – sunt stocate ca grasime. Majoritatea trigliceridelor ajung in sange la 3-6 ore dupa masa si sunt arse sau socate in urmatoarele 10-12 ore.
Problema o reprezinta excesul de trigliceride care poate face ca peretele interior al vaselor de sange sa fie imbracat cu grasime. Daca aceasta grasime se desprinde si ajunge in sange poate determina obstructii care omoara portiuni ale muschiului inimii si poate opri fluxul sanguin in anumite zone ale creierului.
In plus, nivelul crescut al trigliceridelor face parte dintr-o clasa de probleme de sanatate, numit sindromul metabolic  sau sindromul X. Acesta include hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, diabet zaharat instalat precoce si obezitate abdominala. Studiile arata ca aproape una din patru femei adulte prezinta sindromul X, dar nu stie acest lucru. 
Trigliceride scazute inseamna: malnutritie, malabsorbtie, hipertiroidism

Valori normale

Barbati: pana la 150 mg la 100 ml ser

Femei: pana la 100 mg la 100 ml ser

Este normal ca pacientul să prezinte nu nivel crescut al trigliceridelor fără a avea şi nivelul colesterolului crescut. Majoritatea tratamentelor bolilor de inimă au ca scop diminuarea colesterolului LDL.

Cresteri patologice

Peste nivelul de 100 mg/100 ml ser se intalnesc in unele hiperlipemii (sarcina, hiperlipemie esentiala, ateroscleroza), hipotiroidie, sindrom nefrotic.

Afectiuni:

·         hiperlipoproteinemii primare (I-V)

·         diabet zaharat

·         hipotiroidism

·         IMA

·         pancreatita acuta

·         alcoolism (acut sau cronic)

·         Ssndrom Nefrotic

·         boli hepatice

·         dieta bogata n lipide/glucide

·         guta

·         sarcina

·         medicamente (sterorizi, estrogen, contraceptive orale, lipide administrate intravenos)

·         glicogenoze

Scaderi patologice

Valorile scazute ale trigliceridelor sunt constatate in : infectii cronice, neoplasme, hipertiroidie.

Afectiuni:

·         Malnutritie

·         Malabsorbtie

·         Hipertiroidism

·         medicamente ce scad trigliceridemia