Rozmarinul (Rosmarinus officinalis)

Numele rozmarin  derivă din latinescul rosmarinus( înseamnă "roua mării" "ros" = "roua" si "marinus" = "de mare" ).

Nume populare: martin, marin, rujmalin, rusmalin.

Similitudini si astrologie: Cu infatisarea sa de arbust ce-si pastreaza verdeata si peste iarna si ale carui crengi pot fi impletite in cununi, rozmarinul simbolizeaza STATORNICIA, atractia fizica si renasterea afectiva. De aceea, el e prezent in obiceiurile de nunta, ca SIMBOL AL IUBIRII VEŞNICE, de unde si zicala: "Cununa de mireasa din rozmarin sa-ti fie, caci iti va tine dragostea vesnic vie". Fiind un simbol al nemuririi, rozmarinul se regaseste de asemenea si in cultul mortilor.
 Insa ca la toate planetele consacrate mortilor, exista in el si ceva din influenta lui SATURN. Pe langa aceasta, frunzele in forma de lance indica si amprenta planetei MERCUR, care domina hormonii, pe care rozmarinul reuseste sa-i stimuleze. El ÎNCĂLZEŞTE (SOARE) trupul si inima, activeaza circulatia si functiile glandelor sexuale, poate dezmetici pe cineva din betie.  Parfumul de rozmarin imbunatateste concentrarea si improspateaza simturile, fiindca planta poseda intr-adevar acea prospetime sugerata de numele ei: "roua marii".

Substante active: Se considera ca principalele substante active prezente in frunze sunt uleiurile eterice, care contin in special cineol, borneol si camfor, precum si tananti. Totodata, in frunze se gasesc flavonoide libere si glexozidate, triterpene si steroizi.

Proprietati terapeutice: ACTIVEAZĂ  circulatia sangelui, invioreaza mintea (recomandat pentru aromaterapie), stimuleaza digestia, menstruatia, ovulatia, mareste fertilitatea si are un usor efect afrodiziac asupra femeii si a barbatului, in aplicatii externe intensifica circulatia locala.

Fibrele, fierul, calciul, manganul si vitamina B6 sunt cei mai importanti nutrienti din rozmarin. In cazul rozmarinului in stare uscata, cantitatea de calciu si de fier este insa cu 40% mai ridicata decat in starea naturala, gratie lipsei apei. Cat priveste cantitatea de mangan, aceasta este cu 25% mai mare in cazul rozmarinului proaspat, in comparatie cu cel uscat.

Aceasta parfumata mirodenie contine substante care stimuleaza cresterea imunitatii, sporesc circulatia sangelui prin artere spre inima si creier si ajuta in procesul de digestie. Deasemenea, rozmarinul mai contine si compusi anti-inflamatori care au rolul de a reduce severitatea atacurilor sau crizelor de astm, indiferent de varsta bolnavului. Mai multe studii au aratat ca uleiuri eterice de calitate superioara sunt prezente in frunzulitele de rozmarin. Acestea sunt raspunzatoare pentru circulatia sangelui la nivelul creierului.

Sexualitate: Aceasta planta cu miros patrunzator se intalneste in ceremonialul de nunta, chiar si in zilele noastre. De cele mai multe ori, domnisoarele de onoare impart ramurele oaspetilor, ca simbol al iubirii eterne. Dar simbolistica include si unele indicii privitoare la proprietatile terapeutice ale acestei plante, caci de regula ierburile folosite in cadrul obiceiurilor de nunta au o influenta pozitiva asupra performantelor conjugale, respectiv a zamislirii de copii. Rozmarinul este deosebit de eficace. Mai intai, el are o actiune usor afrodiziaca. Asta nu inseamna ca paralizeaza vointa cuiva si il face obsedat de sex, ci mai degraba incalzeste toata "partea inferioara" a omului, lucru indispensabil in cazul unui apetit sexual scazut (termenul "frigid" vine de la "frigidus" = "rece"). In acelasi timp, rozmarinul activeaza circulatia sangelui, invioreaza si confera un plus de energie, astfel incat el e cum nu se poate mai potrivit pentru doamnele obosite de amor ori domnii care se lasa pe tanjeala, si care au nevoie de un afrodiziac si un tonic (acesta le poate fi oferit, de pilda, sub forma vinului de rozmarin, stimulator pentru indragostiti, asa cum grecii il prepara si astazi, din crengute si flori).
Rezultatul este descris in amanunt de Jaap Huibers, in cartea sa "Fii femeie... ramai femeie" (1983): "Rozmarinul ne poate fi de folos, ori de cate ori avem creierul suprasolicitat si organele de reproducere nu mai dau randament. 

 Rozmarinul este recomandat femeilor friguroase, celor care se plang adesea ca au picioarele si mainile reci, care isi scot hainele zgribulindu-se si n-ar renunta in ruptul capului la plapuma lor de lana.
Pe de alta parte, fiind un insotitor al zeitei dragostei, Afrodita, rozmarinul impulsioneaza glandele sexuale, atat la femei, cat si la barbati. Administrat in prima jumatate a ciclului, adica de la oprirea menstruatiei pana la ovulatie, el ajuta la formarea ovulului si intensifica intr-o oarecare masura dorinta. Luat in a doua jumatate a ciclului, asadar de la ovulatie pana la aparitia menstruatiei, face ca fluxul sangelui menstrual sa devina mai abundent.
Dar rozmarinul nu se limiteaza la sustinerea ovulatiei si normalizarea menstrelor, ci reprezinta si un stimulent pentru declansarea contractiilor uterine, in scopul nasterii. De aceea, moasele recomandau bai calde cu rozmarin, pentru a grabi expulzarea fatului, daca travaliul se desfasura prea lent. Ca toate celelalte ierburi care ACTIVEAZĂ CIRCULAŢIA SÂNGELUI , rozmarinul este si un TONIC pentru uter , in aceasta calitate, poate impiedica nasterile intarziate.

Carl Gustav Jung- citate

"Astrologia trebuie recunoscută întru totul de către psihologie, fără niciun fel de excepţie, pentru că astrologia este însumarea întregii cunoaşteri psihologice a antichităţii." 

"Kundalini, în termenii psihologiei, este cea care ne inspiră aventurile esenţiale ale vieţii. Este căutarea care face viaţa suportabilă; este impulsul divin." în " PSIHOLOGIA KUNDALINI YOGA" 

"Nimic nu are o influenţă mai puternică din punct de vedere psihologic asupra mediului lor şi, în special, asupra copiilor lor decât viaţa netrăită a părinţilor."

"Alchimia, ca filozofie a naturii la mare cinste în Evul-Mediu, aruncă o punte, atât spre trecut, gnoza, cât spre viitor, psihologia modernă a inconştientului."

"Nimic nu are o influenţă mai puternică din punct de vedere psihologic asupra mediului lor şi, în special, asupra copiilor lor decât viaţa netrăită a părinţilor."

"Tulburările neurotice foarte frecvente ale vârstei adulte au toate ceva în comun, şi anume dorinţa de a trece faimosul prag al maturităţii, păstrând totuşi o psihologie proprie tinereţii." în "Puterea sufletului"

"Opera de artă nu înseamnă doar obârşie şi derivare, ci reprezintă o nouă plăsmuire creatoare tocmai a acelor condiţii din care o psihologie cauzalistă ar vrea s-o deducă în mod valabil. Planta nu este doar un simplu produs al solului, ci un proces în sine calm, viu, creator, a cărui natură nu are nimic de-a face cu structura solului."  în "Despre fenomenul spiritului în artă şi ştiinţă"

"Eu nu cred că există Dumnezeu. Eu sunt sigur că există."

"După cât ne putem da seama, singurul scop al existenţei umane e să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei"în "amintiri, vise şi reflecţii"

"Nu există naştere a conştiinţei fără durere."

"Întâlnirea dintre două personalităţi este asemănătoare contactului dintre două substanţe chimice: dacă există vreo reacţie, ambele se transformă."

" Pantoful care i se potriveşte unei persoane o strânge pe alta; nu există o reţetă pentru viaţă care să se potrivească în toate cazurile"

"Întotdeauna m-a impresionat faptul că există un număr surprinzător de indivizi care nu îşi folosesc niciodată minţile, dacă pot evita acest lucru, şi un număr similar de indivizi care îşi folosesc minţile, dar într-un fel uimitor de stupid."
"Individul este însă de obicei atît de inconştient încît nu-şi cunoaşte absolut deloc propriile posibilităţi decizionale şi, din această cauză, se tot uită temător în jurul lui după reguli şi legi exterioare de care, în nedumerirea sa, s-ar putea ţine. Abstracţie făcînd de neajunsurile general umane, o bună parte de vină apar­ţine E+DUC+AŢIEI care se orientează exclusiv după cele ce se ştiu în general, fără să vorbească vreodată despre ceea ce este experienţa personală a individului. Astfel se propovăduiesc idealisme despre care de cele mai multe ori se ştie cu certitudine că nu vor putea fi împlinite niciodată şi ele sînt predicate din oficiu de aceia care ştiu că ei înşişi nu le-au împlinit niciodată şi nici n-o vor face vreodată. Această situaţie este suportată, fără a fi cercetată mai îndeaproape.
Cine vrea să capete un răspuns la problema răului, aşa cum se pune azi, are nevoie, aşadar, în primul rînd de o CUNOAŞTERE temeinică DE SINE, adică o CUNOAŞTERE cît se poate de bună a TOTALITĂŢII SALE ." CARL GUSTAV JUNG

""Ne înşelăm dacă credem că inconştientul este ceva inofensiv care poate fi transformat în obiect de jocuri de societate. Desigur, el nu este primejdios în orice condiţii; dar de îndată ce apare o nevroză, aceasta e un semn că în inconştient există o acumulare de energie, adică un fel de încărcătură care poate exploda. Aici se recomandă prudenţă."  în Două scrieri despre psihologia analitică

"Abstracţie făcând de riscurile tratamentului, inconştientul poate fi în sine periculos. Una dintre formele cele mai obişnuite de periculozitate constă în provocarea de accidente. Un număr, mult mai mare decât poate bănui publicul, de accidente de tot felul e determinat psihic, începând cu mici accidente ca împiedicări, loviri, arsuri la degete etc. şi până la accidentele de automobil şi catastrofele din munţi: toate pot fi provocate psihic şi uneori pot fi pregătite cu săptămâni sau luni de zile înainte. Am cercetat multe cazuri de acest fel şi am putut adesea dovedi că visele au arătat cu săptămâni înainte apariţia unei tendinţe de autovătămare. Toate accidentele care au loc din aşa-numita lipsă de atenţie ar trebui cercetate din unghiul unor astfel de determinări." Carl Gustav Jung în Două scrieri despre psihologia analitică

""Unde stăpâneşte dragostea, nu există dorinţă de putere, iar unde predomină puterea, lipseşte dragostea. Una o umbreşte pe cealaltă." în Despre psihologia inconştientului

""Extraversia înseamnă orientarea în afară a libidoului. Desemnez prin această noţiune o relaţie evidentă a subiectului cu obiectul în sensul unei deplasări pozitive a interesului subiectiv faţă de obiect. Cineva care se află într-o stare extravertită gândeşte, simte şi acţionează în raport de obiect, şi anume într-un mod direct şi limpede perceptibil, în aşa fel încât nu poate exista nici o îndoială în legătură cu atitudinea sa pozitivă faţă de obiect."  în Opere complete vol. 6, Tipuri psihologice

"Cel care târăşte după el, fără să aibă nevoie, până la apusul vieţii, legea dimineţii, adică scopul naturii - o va plăti cu neplăceri psihice, tot aşa cum un tânăr care vrea să-şi păstreze egoismele copilăreşti la maturitate, îşi va plăti greşeala cu insuccese sociale. Să câştigi bani, să-ţi asiguri existenţa socială, să ai grijă de familie şi de urmaşi sunt încă lucruri ce ţin doar de natură şi nu de cultură. Cultura se află dincolo de scopurile naturii. Oare rostul celei de a doua jumă­tăţi a vieţii ar putea fi atunci în cultură?"

"De milenii, iniţiaţii propovăduiesc naşterea din spirit şi, în mod ciudat, omul uită tot mereu să înţeleagă procrearea divină. Asta nu dovedeşte o tărie deosebită a spiritului, iar consecinţele înţelegerii greşite se manifestă ca degenerare nevrotică, înveninare, îngustime şi pustiire. Uşor este de izgonit spiritul, dar din supă lipseşte sarea, "sarea pământului". Însă spiritul dovedeşte tot mereu tărie prin faptul că învăţătura esenţială a vechilor iniţieri este purtată mai departe din generaţie în generaţie. Tot mereu există şi oameni care au înţeles ce înseamnă că Dumnezeu este tatăl lor. Echilibrul dintre carne şi spirit rămâne rezervat acestei sfere."  în Opere complete vol. 4, Freud si psihanaliza

"Dorinţa de Realizare îl împinge în mod natural pe om să fie el însuşi. Având şansa de a fi el însuşi, individul ar putea creşte fără îndoială către forma sa proprie, dacă n-ar exista obstacolele şi inhibiţiile cunoscute, care să-l împiedice de la a deveni ceea ce este cu adevărat menit a fi."  în Psihologia Kundalini Yoga

"Cine vrea să capete un răspuns la problema răului, aşa cum se pune azi, are nevoie, aşadar, în primul rând de o cunoaştere temeinică de sine, adică o cunoaştere cât se poate de bună a totalităţii sale. Trebuie să ştie fără menajamente de cât bine şi de câte fapte ruşinoase este capabil şi să se ferească s-o ia pe una drept reală şi pe cealaltă drept iluzie. Ca posibilitate, ambele sunt adevărate şi el nu va scăpa total nici de una, nici de cealaltă, dacă - aşa cum ar trebui s-o facă de fapt de la sine - vrea să trăiască fără a se minţi şi fără a se amăgi pe sine."

"Grandoarea şi caracterul salvator al oricărei personalităţi adevărate stau în faptul că aceasta se aduce pe sine ca jertfă, alegându-şi liber vocaţia... În măsura în care, trădându-ne propria lege, nu ne dezvoltăm personalitatea, ne ratăm sensul vieţii. Din fericire, buna şi răbdătoarea natură nu le-a pus celor mai mulţi pe limbă întrebarea fatală referitoare la sensul vieţii lor. Şi unde nimeni nu întreabă, nimeni nu trebuie să răspundă."

"Dacă vrem să schimbăm ceva la un copil, trebuie ca mai întâi să examinăm acel lucru şi să vedem dacă nu cumva e ceva pe care am putea mai bine să-l schimbăm în noi înşine."

"Din punct de vedere al zeilor, această lume nu e mai mult decât un joc de copil; este sămânţa aruncată în pământ, pură potenţialitate. Întreaga lume a conştiinţei noastre este doar o sămânţă a viitorului. Doar când prin trezirea lui Kundalini, veţi depăşi starea de pură potenţialitate, veţi intra negreşit într-o lume care este a eternităţii, total diferită de lumea actuală."

"O inimă înţelegătoare reprezintă totul la un profesor, şi nu o putem aprecia îndeajuns. Ne amintim cu stimă de profesorii excelenţi, dar cu recunoştinţă de cei care ne-au influenţat sufleteşte. Planul de învăţământ este o materie primă extrem de necesară, dar căldura reprezintă elementul vital pentru planta aflată în creştere şi pentru sufletul copilului."

"Sunt obosit, suflet al meu, prea mult a durat peregrinarea, cautandu-ma pe mine insumi in afara mea. Dar ratacind printre lucruri, am descoperit omenirea si lumea. Am gasit oameni. Si pe tine, suflete, te-am regasit, mai intai in imaginea omului si apoi pe tine insuti. Te-am gasit acolo unde ma asteptam mai putin. Acolo, din putul intunecat te-ai ridicat spre mine. Mi te anuntasesi dinainte in vise...." (Cartea Rosie, CG Jung)

 "Crearea unui lucru nou nu se face cu ajutorul raţiunii, ci prin jocul instinctului, care acţionează dintr-o necesitate interioară. Mintea creativă se joacă cu obiectele pe care le iubeşte." C GUSTAV JUNG


" De cele mai multe ori, e cu neputinta sa-i explici omului de alaturi ce s-a intamplat, deoarece intelegerea lui e imprejmuita de zidurile celor mai puternice prejudecati" Carl Gustav Jung


“Prin libido înţeleg ENERGIA psihică. Energia psihică este INTENSITATEA procesului psihic, valoarea sa psihologică. Prin asta nu trebuie să înţelegem vreo valoare de natură morală, estetică sau intelectuală conferită procesului psihic, valoarea lui psihologică fiind definită pur şi simplu de FORŢA  sa DETERMINANTĂ care se exteriorizează în anumite efecte psihice (în EFICIENŢA  sa). Prin libido nu înţeleg nicio forţă psihică, aşa cum au crezut adesea, în mod greşit, criticii. Nu ipotaziez conceptul de energie, ci îl folosesc ca pe un concept pentru intensităţi sau valori. Problema existenţei sau inexistenţei unei forţe psihice specifice nu are nimic de-a face cu conceptul de libido. Folosesc adesea expresia de LIBIDO  în acelaşi sens cu «ENERGIE ». Am arătat pe larg (…) că suntem îndreptăţiţi să numim energia psihică libido.” C G JUNG

" Studiind istoria minţii umane, suntem, mereu, impresionaţi de faptul că dezvoltarea minţii înseamnă lărgirea capacităţii conştiinţei, şi că fiecare pas înainte a fost o realizare extrem de dureroasă şi laborioasă. Aproape că am putea spune că nimic nu urăşte un om mai mult decât să renunţe chiar şi la o fărâmă din inconştientul său. Întrebaţi-i pe cei care au încercat să lanseze o idee nouă! " Carl Gustav Jung

"Acesta este secretul efectului artei. Procesul creator, atât cât suntem în stare să-l urmărim, constă în stimularea inconştientă a arhetipului şi în dezvoltarea şi amplificarea lui până la opera desăvârşită. Plăsmuirea imaginii primordiale este oarecum o transpunere în limbajul prezentului, prin care i s-a permis oricui să regăsească accesul la sursele cele mai profunde ale vieţii... în aceasta constă importanţa socială a artei: ea lucrează continuu la educarea spiritului epocii, căci ea aduce acele aspecte care îi lipseau cel mai mult acestuia." Carl Gustav Jung

Albert Camus- citate

"Sa nu mergi in spatele meu; s-ar putea sa nu conduc. Sa nu mergi inaintea mea; s-ar putea sa nu te urmez.Mergi doar alaturi de mine si fii prietenul meu.“

"Continuam sa ne modelam personalitatea toata viata. Si daca ne cunoastem la perfectiune, ar trebui sa murim."

"Acum stiu ca omul este capabil de fapte mari, dar daca nu este capabil d eun sentiment mare, atunci nu ma intereseaza este incapabil sa sufere sau sa fie fericit multa vreme. Nu este prin urmare capabil de nimic de seama."

"Politica si destinul omenirii sunt modelate de oamnei far idei si fara maretie.Oamenii care au maretie in interiorul lor nu intra in politica."

"Exista in oameni mai multe lucruri de admirat decat de dispreţuit."

"Exista un fel de snobism care ii face pe oameni sa creada ca pot fi fericiti fara bani."

"Rareori avem incredere in aceeia care sunt mai buni decat suntem noi."

"Esti iertat pentru fericirea si succesul tau doar daca in generozitatea tu consimti sa le imparti..."

"Trebuie sa fii fie foarte bogat, fie foarte sarac ca sa traiesti fara sa faci compromisuri."

"Din clipa cand omul il supune pe Dumnezeu unei judecati morale, il ucide in el insusi."

"Fara libertate nu exista arta, arta traieste doar prin constrangerile pe care si le impune si..."

"Libertatea este dreptul de a nu minti."

 "Libertatea nu este nimic altceva decat o ocazie de a fi mai buni."

"Libertatea nu este altceva decat sansa de a face lucrurile mai bine."

"Cultura: este strigatul oamenilor in fata destinului."

" Nu orice care poate fi numarat conteaza, si nu orice care conteaza poate fi numarat."

"Sa darui totul, sa sacrifici totul fara speranta de rasplata; asta inseamna iubire."

"Iubirea este singura datorie pe care o cunosc."

"Omul este singura fiinta care refuza sa fie ceea ce este."

"Toti suntem cazuri speciale."

"Oamenii sunt convinsi de argumentele tale, de sinceritatea ta si de seriozitatea eforturilor tale abia dupa ce ai murit."

MATURITATEA- ‎"Modestia înseamnă să faci o estimare corectă a propriei persoane." Charles Haddon Spurgeon

Maturizarea este un proces care începe din prima clipă de viaţa. Rolul părinţilor este acela de a ajuta şi de a susţine copilul pe parcursul accestui proces.

Trebuie făcută diferenţa dintre NEVOI  şi DORINŢE. Satisfacerea nevoilor este vitală pentru sănătatea fizică şi psihică a persoanei. O nevoie, o dată satisfăcută, nu se va mai manifesta pentru un timp (nevoia de hrană, de exemplu). Dorinţele însă, nu cunosc saţietate. Satisfacerea unei dorinţe nu este vitală pentru o persoană.
Neglijenţa părinţilor poate determina fie stagnarea într-un stadiu de dezvoltare infantil, fie o aşa-zisă maturizare precoce. Aceasta din urmă, însă, privită mai îndeaproape, se dovedeşte a avea mari lacune.

Albert Einstein: „Umanitatea are nevoie de un nou mod de gândire, dacă doreşte să supravieţuiască”.

Orice lucru , persoană,cu care relaţionăm , orice faţetă a vieţii noastre trebuie clarificată. Claritatea este opusul obscurităţii, este lumina, adevărul universului nostru interior, autentic. Clarificarea fiecărei părţi a vieţii ne  apropie mai mult de SINELE autentic. Claritatea este atât de aproape  de noi, ca şi lipsa clarităţii, căci ambele ne sunt disponibile oricând. Noi suntem cel ce alege în mod potrivit doar dacă  ne acordăm timp şi atenţie  propriilor nevoi, dorinţe, sentimente  . Fără claritate suntem prinşi în suferinţă, în afara odihnei şi integrităţii cu noi înşine şi cu alţii  nu ne putem alinia cu pasiunile noastre, cu menirea noastră în lume,   cu fluxul nostru natural şi curgerea vieţii noastre.  Fără claritate, vom lupta mereu nemulţumiţi. CLARITATEA este cheia totalei  vindecări , garantând conectarea  cu CRATORUL, cu sufletul nostru şi instinctele noastre naturale, făcând-o una din cele mai mari forţe din Univers. 

Putem spune despre o persoană că este imatură din punct de vedere psihologic atunci când comportamentul său este specific unui stadiu de dezvoltare anterior.
întoarcerea  către un stadiu de dezvoltare anterior, atunci când eul nu poate face faţă situaţiei actuale, este necesară pt reechilibrare..
Pe parcursul copilăriei, pot apărea stagnări sau regresii temporare. Acestea sunt fireşti şi ţin de propriul ritm de dezvoltare al fiecăruia. 
De asemenea, sunt evenimente independente de voinţa omului, care sunt în măsură să determine o stagnare sau o regresie temporară la un stadiu anterior de dezvoltare. Printre acestea putem enumera: diverse incidente,  accidente, divorţul părinţilor, decesul unei persoane apropiate, dificultăţi şcolare,  dificultăţi  la serviciu, etc. În cazurile acestea, este, de obicei, nevoie de ajutor specializat pentru depăşirea blocajelor. Sunt puncte de răscruce ce necesită ajutor, staţionare şi reflecţie. 
"Dacă vrei să dobândești puterea de a suporta viața, fii gata să accepți moartea." Sigmund Freud 
Uneori avem nevoie să lăsăm să moară anumite tipare (patternuri ) vechi ale educaţiei şi reînvăţate altele noi, prin deschiderea, acceptarea lor. 
Maturizarea psihologică este un proces activ pe toată durata vieţii. Întotdeauna vor exista aspecte necunoscute despre noi înşine, pe care le vom descoperi în interacţiunea cu ceilalţi şi care, o dată integrate, ne vor îmbogăţi psihic. În concepţia lui C.G. Jung, acest proces, numit individuare, este însuşi sensul vieţii. 


"Viziunea îţi va deveni clară doar în momentul în care vei privi în inima ta. Cine priveşte în afară, visează! Cine priveşte înăuntru, se trezeşte!" (Carl Gustav Jung)

Paul Popescu –Neveanu - „personalitatea este subiectul uman considerat ca unitate bio-psiho-socială, ca purtător al funcţiilor epistemice, pragmatice şi axiologice”

Prin maturitate spunea Paul Popescu –Neveanu
(1978, p.427) înţelegem o starefuncţională fizică şi fiziologică la care se ajunge printr-o dezvoltare stadială şi care prezintă un sistem complet de posibilităţi ce se conservă ca stabil în etapa vârsteiadulte.Se distinge:-o maturitate biofiziologică
constând în împlinirea proceselor de creştere şistructurarea funcţională a organelor;
- o maturitate psihică la care concură toate modalităţile de maturitate:1.intelectuală – de structurare a mecanismelor intelectuale, fapt ce mijloceşte autonomia
2.emoţională – constând în diferenţierea emoţiilor, stabilizarea sentimentelor şi capacitatea de control a lor;
3.socială şi morală – caracterizată prin deplina adaptare la condiţiile vieţii şiactivităţii sociale şi prin participarea responsabilă la acestea
Maturizarea (Paul Popescu –Neveanu, 1998, p.427) este un sistem de procese bio-psiho-sociale concurând la o evoluţie individuală încheiată cu o stare de maturitate . În maturizare un rol important revine programelor ereditare care, în condiţiinormale de echilibru cu mediul, mijlocesc creşterea şi organizarea funcţională.
La om sunt decisive în maturizare educaţie şi activitatea de învăţare. La nivel psihic şi de personalitate factorii de maturizare şi educaţie sunt interdependenţi. Maturizarea personalităţii este un proces corelat cu dezvoltarea sa, un proces dificil şi obstrucţionat de factori psihologici şi sociali.

"Precum se cu+vine unei inimi curate şi uşurate, trebuie să dis+preţuieşti cele lipsite de adevăr , vorbe goale " spunea CANTEMIR în lucrarea "METAFIZICA"
Iolanda Mitrofan vorbeşte de „cursa cu obstacole adezvoltării umane". Un om devine o personalitate matură când:a).devine conştient de lume şi de sine şi îşi elaborează un sistem propriu de reprezentări echilibrate, concepţii, motive, scopuri, atitudini, convingeri în raport cu lumea şi cu sine într-o raportare echidistantă între sine şi lume; b.)desfăşoară activităţi utile şirecunoscute şi creează valori sociale; c.)se integrează armonios şi util în comunitate; d).are un profil moral bine definit care îi permite să se dedice unor idei şi idealuri; poate fi luat drept model pentru formarea altora personalităţi; e).şi-a format capacitatea de control şi autocontrol; f).ştie să se pună în valoare, să se facă cunoscut altora.
"Omul fericit este acela care stapaneste si munca, si dragostea". (Sigmund Freud) Una fără cealaltă nu înseamnă echilibru.
G. Allport spune că o personalitate sănătoasă îşi stăpâneşte în mod activ mediul, manifestă o anumită unitate a personalităţii şi este capabilă să perceapă în mod corect lumea şi pe ea însăşi. O asemenea personalitate stă pe propriile picioare fără să aibă pretenţii excesive faţă de ceilalţi.

După psihologul umanist A. Maslow caracteristicile personalităţii mature, înalt autoactualizate, sunt următoarele:
1.o percepţie mai eficientă a realităţii şi relaţii mai comode cu ea;
2.acceptarea Eului, a celorlaţi şi a naturii;
3.spontaneitate;
4.centrarea pe problemă;
5.detaşarea cu măsură;
6.independenţa de cultură şi mediu;
7.prospeţimea continuă a aprecierii (spontaneitate);
8.orizonturi nelimitate de cunoaştere, interes pentru esenţa ultima a vieţii, interes pentru religie;
9.sentiment social – identificare, simpatie şi afecţiune;
10. relaţii sociale profunde, dar selective;
11. structură de caracter democratică, respect pentru fiinţa umană;
12.certitudinea etică, subiecţii sunt siguri în ce priveşte diferenţa între bine şi rău;
13.simţ neostenit
14.spirit creator


"Nu poți să faci vreun rău când ai doar dragoste în suflet." Anatole France

Caracteristicile personalităţii mature, după G. Allport
1. extensiunea simţului Eului - adică încorporarea  în personalitate a unor noi şi nenumărate sfere ale interesului, astfel încât ele să devină personale în mod semnificativ
2. Raporatea caldă a Eului la celălalt şi depăşirea egocentrismului – stabilirea relaţiilor cu alte persoane, raportarea caldă a Eului la alţii, manifestarea   capacităţii de intimitate, compasiune şi toleranţă relaţională;
3. securitate emoţională şi autoacceptare – personalităţile mature dispun de simţul proporţiei, îşi asumă conştient noi riscuri şi noi şanse, sunt tolerante la frustrare, se acceptă pe ele însele; 
4. perceprea realistă şi reflectarea veridică a realităţii externe – adică percep,gândesc şi acţionează în conformitate cu realitatea externă, pe care o reflectă în mod veridic;
5. capacitate de auto-obiectivare a Eului - adică sunt capabile de a fi ele însele,dispun de capacitate de auto-obiectivare în intenţii, de autocunoaştere;
6. filosofia unificatoare a vieţii şi orientarea valorică, concepţie generală despre lume –  adică trăiesc în armonie cu o filosofie de viaţă unificatoare, sunt capabile de a-şi forma şi a susţine  o concepţie generală despre lume, pe care o vor transpune în mod constant în practică.

"Noi suntem ceea ce cunoaştem, ceea ce simţim. A cunoaşte ceva înseamnă a te identifica cu acel ceva. A cunoaşte iubirea înseamnă să iubeşti; a cunoaşte divinitatea înseamnă sa devii divin. Autocunoaşterea înseamnă realizare; cunoaşterea înseamnă să fii." Osho

Caracteristicile personalităţii mature, după T. Rudică

Drumul maturizării personalităţii presupune, în principal, o ridicare progresivă aomului pe treptele conştiinţei. Procesul de conştientizare se efectuează atât pe plan intelectual, cât şi în plan afectiv şi axiologic. ( T. Rudica)

Un om inteligent paote fi rămas în urmă din punct de vedere afectiv şi etico-umanitar; altfel spus, el poate fi rămas pe o treaptă de egocentrism psihologic, de incapacitate de a depăşi limitele trăirilor şi intereselor sale egoiste. Psihologul umanist contemporan, Tiberiu Rudică din şcoala de psihologie ieşeană redă dinamica procesului maturizării personalităţii ca un parcurs existenţial barat de  obstacole, fenomene de natură psihosocială.

Maturitatea vieţii noatre afective este, aşadar, un reflex (produs) firesc al maturizării intelectuale şi morale, volitive a personalităţii, concretizată în capacitatea persoanei de a se elibera de poziţiile rigide ale egocentrismului psihologic şi de a conştiinetiza importanţa atât a scopurilor şi a motivaţiilor individuale, cât şi a aspiraţiilor şi a trebuinţelor societăţii şi umanităţii.

,,Un om care emană valuri spirituale de pace, armonie şi echilibru, trimite de fapt în lume gânduri de pace şi armonie. Acestea călătoresc mai repede decât lumina în toate direcţiile, pătrunzând în minţile altor oameni şi producându-le, prin fenomenul subtil al rezonanţei, gânduri similare de armonie şi pace.''- Swami Shivananda

Principalele caracteristici ale personalităţii mature, după T. Rudică sunt:

1. afirmarea conştientă, responsabilă şi altruistă duce la progres social şiîmplinirea intelectuală, afectivă şi morală;

2. echilibrul între afect şi intelect, intre cele două dimensiuni pot interveni armonii şi dizarmonii: personalităţi dominante de afecte, trăirea simultana a două sentimente opuse, etc. O dezvoltare deplină a personalităţii pe plan afectiv,intelectual şi moral se face prin creaţia continuă a unor sisteme şi instanţe noi de rezolvare a conflictelor motivaţionale.

3.autenticitate in comportament: armonie intre gandire, simţire şi acţiune.Pe drumul maturizarii personalitaţii, oamenii pot manifesta comportamente de simulare, disimulare, ipocrizie care trebuie reduse şi prevenite prin educaţia promovată in familie.

4. responsabilitate şi consecvenţa in indeplinirea rolurilor sociale;

5. manifestare creativa şi înlăturarea formalismului

6.concordanţa şi echilibru intre eul real, eul normativ si eul ideal

incomportamentul de orientare vocaţionala, o buna alegere a profesiei– acord între structura individuală a persoanei şi exigenţele psihofiziologice aledomeniului vizat;

7. abilitatea de a disocia intre bine şi rău, de a evalua forţele personale, deputerea de a recunoaste si de a depăşi greşelile.

8.capacitatea de a trece de la tendinţele egoiste, la abordarea altruista a relaţiilor 

cu celălalt, de a manifesta atitudini empatice şi prosociale

" Să nu crezi nimic din ce ai citit sau ai auzit, chiar dacă am spus-o chiar eu, dacă nu este în acord cu propria ta gândire şi cu propriul tău bun simţ.'' Buddha

‎"Modestia înseamnă să faci o estimare corectă a propriei persoane." Charles Haddon Spurgeon

Freud

"Anxietatea este preţul pe care îl plătim civilizaţiei."
Sigmund Freud despre anxietate

"Cunoaşterea este manipularea intelectuală a observaţiilor verificate atent." Sigmund Freud despre cunoaştere

"Anatomia este destin. "Sigmund Freud despre anatomie

"Scopul vieţii este moartea" Signund Freud

"O virtute care n- a fost testată, nu-i o virtute, este o ipoteză" FREUD

"Omul fericit este acela care stapaneste si munca, si dragostea". (Sigmund Freud)

"Religia este comparabila cu o nevroza a copilariei."

"Fiecare om pe care il intalnesc in drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea incerc sa invat cate ceva pe langa fiecare"

"Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei."

"Un om nu trebuie sa incerce sa scape de complexe ci sa invete sa le accepte pentru ca ele ii conduc comportamentul in lume."

"Nu, stiinta nu este o iluzie, dar ar fi o iluzie sa credem ca am putea gasi altundeva ceea ce ea nu poate sa ne dea."

"Daca vrei sa dobandesti puterea de a suporta viata, fii gata sa accepti moartea."

"Marea intrebare, la care nu stiu sa raspund in ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este urmatoarea: "Ce vrea de fapt o femeie?"

"Peste tot unde merg gasesc un poet care a fost acolo inaintea mea".

"Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt în vârful pomului. Majoritatea bărbaţilor nu vor să se întindă după cele bune fiindcă se tem să nu cadă şi să se rănească. Preferă, în schimb, merele căzute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar uşor de luat. Merele din vârful pomului se gândesc că este ceva în neregulă cu ele, când, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai să aştepte să apară bărbatul potrivit, care să fie suficient de curajos să urce până în vârful pomului." Sigmund Freud

CRIZA este MORALĂ

              Văd atâta încăpăţânare în a acorda Dreptul fiecărui OM la studiu, la educaţie, sănătate,  la respect, înţelegere , armonie, pace,chiar la necesităţile fiziologice specifice oricărei fiinţe (adăpost, hrană , apă, odihnă...). Dacă cei ce vedem lucrurile bune,  nu facem ceva ca ele să se menţină şi să se perpetueze...  acestea vor dispărea.
               S-a ajuns la limita extremităţilor, la limita tuturor drumurilor , la limita limitelor...adică la CRIZĂ. Criză provine din cuvântul grecesc KRIZIZ care înseamnă intersecţie de drumuri, adică un punct unde se termină nişte drumuri şi încep altele, sau... mai bine zis la extremele drumurilor, la limitele lor la sfârşitul şi începutul lor. Iar limitele dau aceste crize.
               Aristotel a spus că ne-am născut în această lume pt a ne forma caraterul prin virtuţi, iar o virtute este medierea a 2 extreme, dintre minte și inimă, dintre rațiune, creație și afecțiune...
                    Deci CURAJUL este medierea dintre temeritate şi laşitate, GENEROZITATEA este medierea dintre risipă şi lăcomie, BLÂNDEŢEA  este medierea dintre apatie şi delăsare... etc. Se vede clar că am ajuns  la extremele virtuţilor.  Reiese  că această CRIZĂ este  MORALĂ. Domină lipsa de empatie, şi toate extremele :lăcomie , risipă, laşitate , delăsare, apatie , temeritate...

 HAI SĂ NE UNIM în a  DORI BINELE, a BINE+CUVÂNTA,  a FACE BINELE , pentru a putea re+construi OMul şi implicit societatea şi viitorul ei . 

Omul se poate construi cu mesaje pozitive. Adică înCURAJăti, APRECIERI, ACCEPTĂRI, ÎNŢELEGERE, AJUTOR, ALTRUISM, CINSTE, comPORTament AFECTUOS, EMPATIC... Şi o clădire să o construim trebuie să punem, adică adăugăm, plus (+) pozitiv, nu negativ. Cu minus şi la matematică luăm. Deci minusul de+construieşte. Aşa şi mesajele negative, adică de rău, jignirile, umilinţele, descurajări, neacceptări, nemulţumiri,  deconstruiesc omul. Numai mesajele, sugestiile pozitive, adică de BINE construiesc, încurajează, ajută...
Sim+bio+za, comun+carea, con+lucrarea, co+laborarea, co+operarea  este forma de re+LAŢ+ionare constructivă  prin în+ŢEL+egerea  celor ce conlucrează într-un SCOP (ŢEL) COMUN.
RELAŢIILE DE CO+OPERARE, CO+LABORARE, CON+LUCRARE sunt cele ce au efecte POZITIVE(câştig=câştig ) asupra ambilor parteneri. Sunt relaţii de SIMBIOZĂ, de Câştig reciproc, de COMPLET+ARE, ÎM+BI+NARE, UN+IFICARE . 
Relaţiile de concurenţă sau competiţie au efecte negative de separare (pierdere=pierdere) asupra partenerilor. 
Relaţiile de exploatare ca parazitismulu şi prădătorismul are efect pozitiv pt prădător şi parazit dar negativ pt gazdă şi pradă.

Viaţa ne îndeamnă să ne punem mereu întrebări despre ceea ce trebuie să învăţăm când trecem prin diferite situaţii. Dar... ne în+drum+ă să-i găsim şi răspunsurile dacă suntem ATENŢI.
În+tot+dea+una se învaţă unul de la celălalt, prin con+lucrare, co+laborare, comun+icare...
Este o experienţă de viaţă.
Fiecare are de învăţat ceva...unii exteriorizarea, alţii interiorizarea, unii smerenia alţii Curajul, blândeţea sau generozitatea...etc.
Numai îm+pre+UNA se poate ajunge la îm+PLIN+ire. În orice fel de echipă (cuplu, serviciu, sport,etc) e mai important ca membrii să fie în complet+are, co+operare, con+lucrare reciprocă decât în competiţie.
NIMENI nu ştie ABSOLUTUL.
 De aceea VIAŢA şi SITUAŢIILE fiecărui OM sunt un EXEMPLU sau un AVERTISMENT din care să învăţăm, să înŢELegem că suntem AICI şi ACUM pentru a COMUNica prin INTER+ACŢIUNE ce ne determină ACŢIUNEA, adică SCHIMBAREA, TRANSFORMAREA noastră şi a celorlalţi. Nimeni nu-i mai preSUS de LEGILE UNIVERSULUI.

Respectul în+se(a)mn+ă sa iei în considerare sentimentele, nevoile, ideile, dorinţele si preferinţele cuiva. Putem spune, de asemenea, că aceasta înseamnă să luam toate cele de mai sus, în serios, şi să le facem sa fie valoroase şi să merite.  De fapt, a avea respect pentru cineva este similar cu a-l PREŢ+ui pe el ca persoană, gândurile sale, sentimentele.  Acest lucru include faptul că trebuie să îl cunoşti foarte bine, să îl asculţi, să fii sincer cu el şi să ii accepţi individualitatea, capriciile.

Respectul se arata prin com+port+ament si poate fi simtit. Şi pentru că IUBIREA este o FORŢĂ,  O CAUZĂ de unde se porneşte, un centru  de unde poţi dăruii numai dacă o ai. Nu ai ce să dai dacă nu ai.
"Important este să nu te opreşti din a-ţi pune întrebări." ALBERT EINSTEIN

"O SOCIETATE TREBUIE SĂ EVITE EXISTENŢA UNEI MARI SĂRĂCII, CÂT ŞI PE ACEEA A UNEI IMENSE BOGĂŢII, FIINDCĂ PRIMA ATRAGE DUPĂ SINE UMILIREA ŞI SCLAVIA, IAR CEALALTĂ ÎMPERTINENŢA ŞI TIRANIA" UGO FOSCOLO

ASCEZA

Asceza (din limba greacă ἄσκησις, „exercițiu”) (numită și „ascetism”) este un stil de viață caracterizat de abstinență de la unele plăceri lumești, viață austeră, impusă benevol, . Sunt de asemenea, în limbajul religios, un ansamblu de exerciții fizice și spirituale, considerate purificatoare, efectuate de unii călugări.Asceza este practica abţinerii (controlul patimilor unei persoane şi a instinctelor de bază) pentru intrarea în Împărăţia Cerurilor. Practica ascezei este adesea asociată în exclusiv cu monahismul, cu toate că toţi credincioşii sunt datori să practice forme mai uşoare de asceză prin regimul Bisericii de rugăciune, post şi pocăinţă.

Opusul ascezei este libertinajul.

Se poate face diferența între asceza individuală și cea colectivă, un exemplu de asceză colectivă fiind ramadanul în religia islamică.

TIPURI: 

1. a propriului corp
   1. asceză alimentară
   2. asceză sexuală sau celibat
   3. neglijarea igienică individuală (nespălare etc.)
   4. desconsiderarea nevoilor naturale (somn, căldură etc.)
2. a temeliilor vieții externe (renunțarea la proprietate)
3. a personalității proprii (consacrarea proprie într-o comunitate sau/și unei ființe superioare, de ex. dumnezeu).
   1. renunțare la comunicare (tăcere)
   2. izolare (clauzură)
   3. apatrie (pribegie, predicatorie ambulantă, călugărie cerșetoare)
   4. constrângere (supunere, renunțarea la mobilitate)                                                                      S-a observat de mult timp că asceza sexuală comportă anumite riscuri în ce privește sănătatea sau oricum ea provoacă efecte biologice deranjante. Astfel, din chiar debutul secolului V, sfântul Augustin, deja la o vârstă respectabilă pe atunci, scrie (în Confesiuni, cartea 10, capitol 30, paragraf 42) despre cum se ruga fierbinte la Dumnezeu ca să-l libereze de jena poluțiilor nocturne; Luther, un dușman declarat atât doctrinar cât mai ales practic al celibatului, remarca (Clerical Celibacy, The Heritage, William E, Phipps, Continuum 2004, p. 154) și el dificultățile întreprinderii când amintea că atunci când îl apucau dorințele sexuale, sfântul Ieronim se bătea cu cărămida-n piept, deși bietul nu reușea să-și scoată doar cu-atât fetele din inimă. Alți asceți precum Benedict (care se culca pe-un pat cu ghimpi) și Francisc (care se muncea făcând bulgări de zăpadă) se chinuiau și ei, fiecare cum găsea bun, ca să-și potolească natura din ei.
      Prin 1713, medicul italian Bernadino Ramazzini observa și el năpasta blestemată (accursed pest) care lovește atât de des măicuțele în mânăstiri (vezi “The Lancet”, “The Plight Of Nuns: Hazards Of Nulliparity”, de Kara Britt și Roger Shart, vol. 379, 23 iunie 2012). “Năpasta” de care vorbea medicul era cancerul de sân, de ovare și uterin, la care și călugărițele sunt mult mai expuse decât populația generală, la fel ca toate femeile care își refuză naturala procreație (riscul de nuliparitate).
      Dacă la femei asceza se lasă cu risc de moarte, la bărbați ea poate fi sursă de comportamente aberante, gen pedofilie în mânăstiri, așa cum descria încă din secolul al XI-lea Petru Damian (în lucrarea “Cartea Gomorei”). Istoricii explică^[1] că obiceiul închinării copiilor (“child oblation”), practică prin care un copil de 5 (și mai târziu 12 ani) era dat în Evul Mediu și epoca premodernă unei mânăstiri pentru a fi crescut și format călugăr/călugăriță, nu făcea decât să complice endemica homosexualitate de circumstanță din mânăstiri (dacă e să-l credem pe Petru Damian) cu pedofilie. Romanul memoriu Călugărița al lui Denis Diderot, a cărei concepție și urzeală chiar se datorează unui caz real din epocă, în care o tânără obligată la călugărie de părinți cere autorităților anularea declarației de legământ, descrie și el consecințele nefaste (o soră a scriitorului a murit nebună în mânăstire) ale călugăriei pentru femei, cea mai banală fiind, din nou, homosexualitatea, autorul considerând că la acestea “corpul vorbește în locul lor, căci nu-i putem lega limba, acesta exprimând majestuos partea revendicată de carnea care suntem și pe care n-o putem adormi”.