Ce dulce si blajina
Cu forta de felina
Privesti sperand in zare
Un print frumos c-apare
Nu renunta la vis
Continua sa-l cuprinzi
Cu inima ta mare
Creaza-l cu candoare.
vineri, 8 noiembrie 2013
miercuri, 30 octombrie 2013
CO+RUP+TIA
co+RUPT+ia este o rupere de la valorile morale, o RUPere de la singurul imperativ al lui DUMNEZEU: IUBIREA pentru OM si valorile sale interioare, o RUPere de la BINE, de la BUNUL SIMT, o rupere de DUMNEZEU si sentimentele IUBIRII ABSOLUTE, o RUPere de SINE si o pierdere in nonvalori , o RUPere de UMAN. Co+RUP+tia dintre afect si intelect te face sa uiti de tine insuti.
Co+RUP+tia te face sa pierzi reLATionarea cu tine insuti, sa te rupi de propriile sentimente umane, de propriul intelect, practic este ne+re+LAT+ionarea cu tine insuti si cu tot cei uman, nereLATionarea cu aproapele tau, o lipsa de COMUNinune a afectiunii proprii cu propriul intelect, o lipsa de COMUNicare cu tine insuti ceea ce te face sa pierzi COMUNicarea si cu tot ceea ce te inconjoara.
Iar RUPerea de la propria afectiune, propriile sentimente este o rupere de la hrana sufletului. Iar un corp nehranit isi pierde PUTEREA.
Co+RUP+tia a ajuns deja o boala molipsitoare pentru toti cei slabi....si neimPLINiti moral( afectiv si intelectual ).
Orice lipsa de hrana sufleteasca cu sentimente de iubire, respect, stima, pretuire, incredere, cinste...etc face ca PUTEREA de imPLINire ca OM si functionare a sa se piarda.
Co+RUP+tia este o RUPere de la propria fiinta si devenirea ei.
Cu cat dorim sa controlam mai mult exteriorul nostru, cu atat ne pierdem propriul control interior, cu atat ne pierdem mai mult de propriul SINE, ne RUPEM de propriul SINE.
Psihicul (afectiunea si intelectul)este vital existenţei noastre în concordanţă cu trăirea. El are de aceea - inclusiv funcţia unui element de legătură între dimensiunea noetică şi cea fizică. Fără psihic, s-ar ajunge la un soi de „trăire paralelă” a spiritului şi a corpului, fără ca între ele să existe o relaţie vie, palpabilă. În felul acesta, „integralitatea omului” s-ar prăbuşi, la fel cum s-ar prăbuşi fără corp sau fără spirit.". Co+RUP+tia sentimentelor de intelect face sa se piarda INTEGRALitatea OMului, RUPerea lui de INTREG UNiversul. Ceea ce duce la distrugerea lui.
"DETASAREA nu inseamna ca tu nu ar trebui sa detii nimic, ci ca nimic nu ar trebui sa te detina pe tine"
"Adevăr este adevărul aceluia care vorbeşte despre adevăr. Există mai mult adevăr decât oameni care să-l mărturisească." (Eric-Emmanuel Schmitt, "Evanghelia după Pilat")
sâmbătă, 26 octombrie 2013
A IUBI inseamna uneori a pierde propriul control, a DARUI total, dar a si TE DARUI, A PRIMI dar si a TE LASA PRIMIT.
IUBIREA este o FORŢĂ energetică atât de mare încât te face uneori să te pierzi în ABSOLUT, să te întâlneşti cu vulnerabilitatea şi asta sperie pe mulţi, căci îţi pierzi controlul şi te laşi numai în mâna lui Dumnezeu . Lipsa controlului sperie . A iubi nu înseamnă să uiţi de sine ci să accepţi că RELAŢIA în sine înseamnă responsabilitatea aventurii în tine însuţi şi-n partener.
IUBIREA cuprinzând absolutul este duală, un joc între principiile mişcării şi statice, între yin şi yang, între cer şi pământ, între feminin şi masculin, între sus şi jos....etc. Pasiunea vieţii, curajul de a înainta şi sus şi jos, de a merge înainte în relaţie cu toate riscurile...de a fi puternic şi vulnerabil...de a da şi a primi...IUBIREA se îmPARTăşeşte în doi.
Sarcina noastră nu este să căutăm iubirea ci să de+blocăm lanţurile ce ne ţin să n-o simţim, să nu o trăim, să nu credem în ea... adică să rupem lanţutile acelor mecanisme inconştiente de apărare...ce ne ţin în loc, ne autoblochează evoluţia...
Să te dăruieşti... în IUBIRE, să-ţi deschizi sufletul în faţa altcuiva, înseamnă să ai CURAJ şi înCREDEre.
Când nu o să mai avem laţ+urile minţii, atunci o să avem şi o re+laţ+ie cum ne-o dorim.
”Sufletul omului e ca orice buruiană - dacă nu-i dai apă la timp se vestejeşte, se chirceşte şi moare, adică-i piere dragostea de viaţă.„ aşa că, daţi-vă voie să IUBIŢI. Deschideţi imensitatea inimii. IUBIREA este ca un zâmbet, niciodata nu are valoare dacă n-o dăruiești.
TEAMA DE ANGAJAMENT, TEAMA DE A-ŞI RISCA INIMA, TEAMA DE A-ŞI DESCHIDE INIMA a creat această cultură a consumatorului condus de piaţă , nu piaţă condusă de OM.
ACUM există profitul şi libertatea pieţii, nu LIBERTATEA DE GÂNDIRE şi SIMŢIRE
”Adevărata iubire nu caută să lege,să controleze sau să înrobească,ci să elibereze,să dea forță și să-i lase pe ceilalți liberi,ca să-și găsească propriul lor adevăr.„ Paul Ferrini-Miracolul iubirii
Emoţia IUBIRII este armonia dintre dualitatea celor 2 principii: fem+masc, yin+yang, anima+animus... sus+jos
Iubirea fiind dualitate este şi pierdere şi câştig, este dăruire şi primire, forţă şi vulnerabilitate,urcare şi coborâre... A+MOR arată că se desfăşoară la limitele extremelor.
Sarcina noastră nu este să căutăm iubirea ci să de+blocăm lanţurile ce ne ţin să n-o simţim, să nu o trăim, să nu credem în ea... adică să rupem lanţutile acelor mecanisme inconştiente de apărare...ce ne ţin în loc, ne autoblochează evoluţia...
Să te dăruieşti... în IUBIRE, să-ţi deschizi sufletul în faţa altcuiva, înseamnă să ai CURAJ şi înCREDEre.
Când nu o să mai avem laţ+urile minţii, atunci o să avem şi o re+laţ+ie cum ne-o dorim.
”Sufletul omului e ca orice buruiană - dacă nu-i dai apă la timp se vestejeşte, se chirceşte şi moare, adică-i piere dragostea de viaţă.„ aşa că, daţi-vă voie să IUBIŢI. Deschideţi imensitatea inimii. IUBIREA este ca un zâmbet, niciodata nu are valoare dacă n-o dăruiești.
TEAMA DE ANGAJAMENT, TEAMA DE A-ŞI RISCA INIMA, TEAMA DE A-ŞI DESCHIDE INIMA a creat această cultură a consumatorului condus de piaţă , nu piaţă condusă de OM.
ACUM există profitul şi libertatea pieţii, nu LIBERTATEA DE GÂNDIRE şi SIMŢIRE
”Adevărata iubire nu caută să lege,să controleze sau să înrobească,ci să elibereze,să dea forță și să-i lase pe ceilalți liberi,ca să-și găsească propriul lor adevăr.„ Paul Ferrini-Miracolul iubirii
Emoţia IUBIRII este armonia dintre dualitatea celor 2 principii: fem+masc, yin+yang, anima+animus... sus+jos
Iubirea fiind dualitate este şi pierdere şi câştig, este dăruire şi primire, forţă şi vulnerabilitate,urcare şi coborâre... A+MOR arată că se desfăşoară la limitele extremelor.
”Adevărata iubire nu caută să lege,să controleze sau să înrobească,ci să elibereze,să dea forță și să-i lase pe ceilalți liberi,ca să-și găsească propriul lor adevăr.„ Paul Ferrini-Miracolul iubirii
vineri, 25 octombrie 2013
IUBIREA- "Dragostea este primul lucru capabil sa schimbe total viata unei persoane de la o clipa a alta". – Paulo Coelho
"Dragostea e singura pasiune care se plăteşte cu o monedă fabricată de ea însăşi." Stendhal
Iubirea este un principiu ce cuprinde TOT. Ea se îm+PART+ăşeşte în funcţie de persoana cu care se întâlneşte. Un copil poţi să-l iubeşti şi fără un contact sexual. Sexul este o INTIM+itate şi se îm+PART+ăşeşte cu o persoană pt care ai sentimente de iubire dar să aibă aceeaşi capacitate de în+ŢEL+egere (ADULT) pt a împărţi cu tine reciporocitatea lui.
CALITATEA în iubire este dată de proFUN(D)zimea şi tipul LEGĂTURIlor, de COERENŢA şi CONSISTENŢA lor şi de gradul de REFLECTARE.
IUBIREA MATURĂ este proFUNDă , implică ÎN+CREDE+RE, RES+P(A)ECT, ACCEPTAREA partenerului aşa cum este, admiraţie, presupune bizuirea pe partener, loialitate, fidelitate, valorizarea partenerului , autonomie(nu dependenţă), şi totuşi implicate emoţional cu partenerul.
Iubirea matură se învaţă prin disciplină, concentrare, răbdare, sensibilitate, comun+icare, în+ŢEL+egere, dar şi prin depăşirea egocentrismului, egoismului prin manifestarea disponibilităţii şi modestiei în relaţie. Prin urmare o re+LAŢ+ie cere multă muncă în primul rând cu noi înşine dar şi în cadrul ei :cere timp în care virtuţile sunt experimentate prin cuvinte, fapte, emoţii, păstrându-se "tensiunea" prin romantism şi tandreţuri
Atracţia fizică-i comună, cea psihică(mental+emoţional) este rară....
A IUBI ESTE IMPERATIVUL LUI DUMNEZEU. Din lipsa iubirii apar bolile. Iubirea în primul rând pt SINE. Dacă nu ne-am iubi pe noi înşine nu ne-am hrăni, nu am învăţa, nu am face nimic pt noi înSINE.
Numai un partener (iubit, iubită) ne poate aduce la punctul de fierbere, dar asta nu înseamnă să ne temem a mai IUBI.
A IUBI înseamnă a ştii să te JOCI CU FOCUL, să MÂNUIEŞTI FOCUL DRAGOSTEI.
SĂ CONTROLEZI FOCUL IUBIRII PIERZÂNDU-TE ÎN IUBIRE
A iubi înseamnă să vezi drumul luminat de flacăra iubirii.
PERSEVERENTA IUBIRII, CONTINUITATEA, RABDAREA, DESCHIDEREA INIMII cu CURAJ catre noi si cei de langa noi...dupa atatia ani de evitare, negare , teama, ne+con+stie+ntizare, ani in care s-au format anumite tipare de re+actie (tipare Karmice de tip Cauza-Efect, agesor-victima ) tipare ce innabusa sau chiar blocheaza forta vitala.
FORTA VITALA se naste din ACTiune (gandita si simtita) nu din re+ACTiune (emotionala=simtita doar).
Prin afecţiune omul de distinge de roboţi şi calculatoare.
TEAMA este sursa neiubirii, sursa tuturor blocajelor.
Teama ne blochează simţurile şi gândirea, făcându-ne să ne refugiem în tipare de tipul fugii, evitării, neimplicării, laşităţii , lăcomiei... , delăsării, apatiei sau alte extreme nefuncţionale.
LEGEA IUBIRII ne îndeamnă Mântuitorul să o ascultăm şi numai de LEGEA IUBIRII, căci IUBIREA este singurul IMPERATIV a lui DUMNEZEU.
Grecii considerau iubirea de cinci varietăţi:
EPITHUMIA – pofta, dorinţa , libidoul
EROS – dorinţa dar şi romantismul, tandreţea, sexul, manifestarea pasiunii
STORGE – cuplul loial şi unit prin fidelitate
FILEO – prietenia , reciprocitatea, îm+part+ăşirea şi
AGAPE – iubirea absolută, fără condiţii, lipsită de ego+ism, iubirea totală. Calitativ, ele erau tot atâtea trepte într-o piramidă cu baza în EPITHUMIA şi vârful în AGAPE. Pofta şi sexul erau considerate drăgosteală, joacă, distracţie, amuzament. Dragostea era în cuplu, iar prietenia şi iubirea în AGAPE.
PIELEA este relaţionarea interiorului nostru cu exteriorul, este graniţa ce ne des+parte de exterior, este hotarul nostru . Totul se raportează la el. Doar să ne vedem propria "MĂSURĂ" sau "lungul nasului" pentru a nu ne întinde mai mult decât ne este "plapuma". Să visăm mai mult decât ne este necesar propriului trup este o iluzie ce are drept efect o dez+iluzie (dez+amăgire).
De aceea în trup se materializează ca boală orice formă a inconştientului drept mesaj al unui dez+echilibru dintre minte şi inimă.
Iar pielea , ca cel mai mare organ al nostru pentru protecţie şi sus+ţinere este destinată şi mângâierilor tandre ce vindecă orice boală. Mângâierile sunt afecţiunea îm+părt+ăşite prin prelungirile inimii, mâinile. Ele se administrează de la naştere, pruncului... până la bătrâneţe. Să nu uităm să dăruim şi tandreţea mâinilor prin mângăieri . AFECŢIUNEA ne diferenţiază de roboţi şi calculatoare
Psihosomatizarea. Iată un argument pentru NECESITATEA PSIHOLOGULUI, PSIHOTERAPEUTULUI pentru tratarea oricărei boli fizice paralel cu tratamentul dat de medic.
Pentru că PSIHICUL con+duce fizicul şi nu invers.
IUBIREA se îm+part+ăşeşte. ORICE ATRACŢIE ESTE PENTRU A NE ASUMA-O, A NE IMPLICA ÎN EA ŞI A ANALIZA CONFRUNTĂRILE EI LA NIVEL ENERGETIC, PSIHIC şi a REZOLVA ACESTE CONFRUNTĂŢI ÎNTR-O FORMĂ CONSTRUCTIVĂ, AŞA CUM ORICE RELAŢIE DE CUPLU AR TREBUII SĂ ÎM+PLIN+EASCĂ IN SINE CUPLUL, SĂ-I ajute pe cei 2 să evolueze împreună la BINE şi la GREU prin transormarea îmbinării lor ca fiinţe energetice, căci dacă între cele 2 personalităţi există un schimb, echitabil ele se transformă şi evoluează echitabil împreună "Asumându-ne IUBIREA. Unul dintre darurile cele mai mari ale vieţii este senzaţia de căldură ce provine din faptul că eşti iubit. Este ceva ce căutăm o viaţă întreagă şi, odată ce am găsit sau credem că a găsit, suntem în stare să facem orice să menţinem acea căldură reală şi constantă. Înţelegerea faptului că dragostea există şi poate fi chiar după colţ este ceea ce ea ce ne face să continuăm s-o căutăm, fără să ţinem seama că în trecut căutarea a avut un sfârşit neplăcut. Amintirea iubirii, a oricărei iubiri, nu contează cât de scurtă, ne poate sus+ţine o viaţă. Deoarece concepţia noastră despre dragoste este axată pe sentimente, ea este strâns legată de emoţiile noastre şi de modul în care ne simţim noi înşine. Amestecate cu aceste sentimente, există multe presupuneri despre iubire şi despre cum am fi şi ce am face dacă am avea-o în viaţa noastră. De asemenea, avem multe presupuneri despre cum ar trebui să ne trateze cei care ne iubesc. Nu vreau să opresc entuziasmul nimănui plecat în căutarea dragostei, trebuie totuşi să punctez că, de fapt, doar presupunerile noastre despre iubire şi ceea ce ne-ar oferi ea ne fac să o dorim mai mult. Noi presupunem de fapt că am fi mai fericiţi şi că viaţa noastră ar fi mai bună dacă am aduce dragostea lângă noi. Şi asta nu se aplică doar la dragostea romantică, ci la toate tipurile de dragoste – pentru familie, prieteni, colegi, angajaţi – toţi cei cu care suntem în contact ne vor oferi o măsură a dragostei, pe care noi o privim ca pe o ACCEPTARE.
Bineînţeles că nu ne aşteptăm ca toţi să ne iubească în acelaşi fel, dar e foarte confortabil când avem acceptarea celorlalţi. Şi atunci facem pasul acela în plus şi acesta e momentul când începem să avem probleme. Nu întotdeauna problema este cine ne iubeşte, ci CUM ne iubeşte.
Pentru că presupunerile noastre despre iubire includ şi CE ar trebui să SPUNĂ, CUM ar trebui să se COMPORTE, cum ar trebui să ne TRATEZE şi ce ar trebui să FACĂ – iar dacă intervine dragostea, apare şi problema. În căutarea asta a iubirii, uităm că ceilalţi ne oferă exact atâta iubire cât pot da şi că asta nu e întotdeauna pe măsura aşteptărilor noastre.
Şi, încă mai important, uităm că ceilalţi ne pot iubi şi aprecia doar în aceeaşi măsură în care ne apreciem şi ne iubim noi înşine. Deseori, cei pe care îi considerăm că nu ne iubesc, totuşi o fac, dar nu se pot exprima în modul în care dorim noi, sau avem nevoie de ea. Asta nu înseamnă însă că ea nu există, doar că nu este manifestată aşa cum am presupus noi, sau nu a produs rezultatul pe care l-am aşteptat. Şi atunci ne simţim dezamăgiţi, deziluzionaţi şi ni se pare că nu suntem demni de a fi iubiţi.
Toţi cei cu care intrăm în contact ne oferă darul iubirii, sub o formă sau alta. Aceasta include mult mai mult decât iubirea romantică, ceea ce pierdem din vedere când suntem inundaţi de imagini şi mesaje despre o iubire perfectă, cum ar trebui să fie şi ce ar trebui să simţim. Dacă am face un inventar al tuturor persoanelor din viaţa noastră, am descoperi că avem la dispoziţie o gamă largă derelaţii iubitoare.
Lecţia despre dragoste ar trebui să ne înveţe să nu mai facem presupuneri înlegătura cu ea. Nu trebuie să presupunem că, dacă nu avem dragoste romantică în vieţile noastre, nu avem dragoste deloc. Sau că dacă alţii nu se comportă într-un anumit mod, înseamnă că nu neiubesc. O fac, dar în felul lor propriu, şi dacă acesta e insuficient pentru noi, atunci pasul următor este alegerea noastră. Gândiţi-vă la persoanele din viaţa voastră care va iubesc, care vă respectă şi vă onorează şi care, în felul lor personal, vă arată aceasta. Apreciaţi-i, deoarece au acest dar pentru voi, darul iubirii. Chiar şi aceia care nu vă arată dragostea în modul în care aveţi nevoie, au un dar pentru voi – darul de a va arăta cum să va iubiţi pe voi înşivă – prin CUNOAŞTEREA importanţei NEVOILOR PE CARE LE AVEŢI şi creând o realitate care să susţină aceste nevoi. Doar atunci când nu mai facem presupuneri despre dragoste, vine momentul când putem face alegeri care să ne-o aducă, în nenumăratele ei forme."
Degradarea masculinităţii se datorează inabilităţii de a menţine "tensiunea" prin ROMANTISM. Bărbaţii cred că afirmarea masculinităţii se face prin agresivitate raţională ori agresivitate fizică.
Disocierea dintre gânduri şi simţuri face ca persoana să simtă un conflict inconştient interior , care, proiectat în afară pe relaţia de cuplu... face ca şi conflictul să se amplifice iar adevărata IUBIRE să se estompeze intervenind suferinţa.
" Dragostea e precum gripa: se ia pe strada si se vindeca in pat" PIERRE ALBERT
Sarcina noastră nu este să căutăm iubirea ci să de+blocăm lanţurile ce ne ţin să n-o simţim, să nu o trăim, să nu credem în ea... adică să rupem lanţutile acelor mecanisme inconştiente de apărare...ce ne ţin în loc, ne autoblochează evoluţia...
Să te dăruieşti... în IUBIRE, să-ţi deschizi sufletul în faţa altcuiva, înseamnă să ai CURAJ şi înCREDEre.
Când nu o să mai avem laţ+urile minţii, atunci o să avem şi o re+laţ+ie cum ne-o dorim.
FORŢA IUBIRII DEMONTEAZĂ TOATE REGULILE
"E uimitor cum cineva iti poate rupe inima dar sa continui sa il iubesti cu toate bucatelele."
Iubirea este un principiu ce cuprinde TOT. Ea se îm+PART+ăşeşte în funcţie de persoana cu care se întâlneşte. Un copil poţi să-l iubeşti şi fără un contact sexual. Sexul este o INTIM+itate şi se îm+PART+ăşeşte cu o persoană pt care ai sentimente de iubire dar să aibă aceeaşi capacitate de în+ŢEL+egere (ADULT) pt a împărţi cu tine reciporocitatea lui.
CALITATEA în iubire este dată de proFUN(D)zimea şi tipul LEGĂTURIlor, de COERENŢA şi CONSISTENŢA lor şi de gradul de REFLECTARE.
IUBIREA MATURĂ este proFUNDă , implică ÎN+CREDE+RE, RES+P(A)ECT, ACCEPTAREA partenerului aşa cum este, admiraţie, presupune bizuirea pe partener, loialitate, fidelitate, valorizarea partenerului , autonomie(nu dependenţă), şi totuşi implicate emoţional cu partenerul.
Iubirea matură se învaţă prin disciplină, concentrare, răbdare, sensibilitate, comun+icare, în+ŢEL+egere, dar şi prin depăşirea egocentrismului, egoismului prin manifestarea disponibilităţii şi modestiei în relaţie. Prin urmare o re+LAŢ+ie cere multă muncă în primul rând cu noi înşine dar şi în cadrul ei :cere timp în care virtuţile sunt experimentate prin cuvinte, fapte, emoţii, păstrându-se "tensiunea" prin romantism şi tandreţuri
Atracţia fizică-i comună, cea psihică(mental+emoţional) este rară....
A IUBI ESTE IMPERATIVUL LUI DUMNEZEU. Din lipsa iubirii apar bolile. Iubirea în primul rând pt SINE. Dacă nu ne-am iubi pe noi înşine nu ne-am hrăni, nu am învăţa, nu am face nimic pt noi înSINE.
Numai un partener (iubit, iubită) ne poate aduce la punctul de fierbere, dar asta nu înseamnă să ne temem a mai IUBI.
A IUBI înseamnă a ştii să te JOCI CU FOCUL, să MÂNUIEŞTI FOCUL DRAGOSTEI.
SĂ CONTROLEZI FOCUL IUBIRII PIERZÂNDU-TE ÎN IUBIRE
A iubi înseamnă să vezi drumul luminat de flacăra iubirii.
PERSEVERENTA IUBIRII, CONTINUITATEA, RABDAREA, DESCHIDEREA INIMII cu CURAJ catre noi si cei de langa noi...dupa atatia ani de evitare, negare , teama, ne+con+stie+ntizare, ani in care s-au format anumite tipare de re+actie (tipare Karmice de tip Cauza-Efect, agesor-victima ) tipare ce innabusa sau chiar blocheaza forta vitala.
FORTA VITALA se naste din ACTiune (gandita si simtita) nu din re+ACTiune (emotionala=simtita doar).
TEAMA este sursa neiubirii, sursa tuturor blocajelor.
Teama ne blochează simţurile şi gândirea, făcându-ne să ne refugiem în tipare de tipul fugii, evitării, neimplicării, laşităţii , lăcomiei... , delăsării, apatiei sau alte extreme nefuncţionale.
LEGEA IUBIRII ne îndeamnă Mântuitorul să o ascultăm şi numai de LEGEA IUBIRII, căci IUBIREA este singurul IMPERATIV a lui DUMNEZEU.
Grecii considerau iubirea de cinci varietăţi:
EPITHUMIA – pofta, dorinţa , libidoul
EROS – dorinţa dar şi romantismul, tandreţea, sexul, manifestarea pasiunii
STORGE – cuplul loial şi unit prin fidelitate
FILEO – prietenia , reciprocitatea, îm+part+ăşirea şi
AGAPE – iubirea absolută, fără condiţii, lipsită de ego+ism, iubirea totală. Calitativ, ele erau tot atâtea trepte într-o piramidă cu baza în EPITHUMIA şi vârful în AGAPE. Pofta şi sexul erau considerate drăgosteală, joacă, distracţie, amuzament. Dragostea era în cuplu, iar prietenia şi iubirea în AGAPE.
PIELEA este relaţionarea interiorului nostru cu exteriorul, este graniţa ce ne des+parte de exterior, este hotarul nostru . Totul se raportează la el. Doar să ne vedem propria "MĂSURĂ" sau "lungul nasului" pentru a nu ne întinde mai mult decât ne este "plapuma". Să visăm mai mult decât ne este necesar propriului trup este o iluzie ce are drept efect o dez+iluzie (dez+amăgire).
De aceea în trup se materializează ca boală orice formă a inconştientului drept mesaj al unui dez+echilibru dintre minte şi inimă.
Iar pielea , ca cel mai mare organ al nostru pentru protecţie şi sus+ţinere este destinată şi mângâierilor tandre ce vindecă orice boală. Mângâierile sunt afecţiunea îm+părt+ăşite prin prelungirile inimii, mâinile. Ele se administrează de la naştere, pruncului... până la bătrâneţe. Să nu uităm să dăruim şi tandreţea mâinilor prin mângăieri . AFECŢIUNEA ne diferenţiază de roboţi şi calculatoare
Psihosomatizarea. Iată un argument pentru NECESITATEA PSIHOLOGULUI, PSIHOTERAPEUTULUI pentru tratarea oricărei boli fizice paralel cu tratamentul dat de medic.
Pentru că PSIHICUL con+duce fizicul şi nu invers.
IUBIREA se îm+part+ăşeşte. ORICE ATRACŢIE ESTE PENTRU A NE ASUMA-O, A NE IMPLICA ÎN EA ŞI A ANALIZA CONFRUNTĂRILE EI LA NIVEL ENERGETIC, PSIHIC şi a REZOLVA ACESTE CONFRUNTĂŢI ÎNTR-O FORMĂ CONSTRUCTIVĂ, AŞA CUM ORICE RELAŢIE DE CUPLU AR TREBUII SĂ ÎM+PLIN+EASCĂ IN SINE CUPLUL, SĂ-I ajute pe cei 2 să evolueze împreună la BINE şi la GREU prin transormarea îmbinării lor ca fiinţe energetice, căci dacă între cele 2 personalităţi există un schimb, echitabil ele se transformă şi evoluează echitabil împreună "Asumându-ne IUBIREA. Unul dintre darurile cele mai mari ale vieţii este senzaţia de căldură ce provine din faptul că eşti iubit. Este ceva ce căutăm o viaţă întreagă şi, odată ce am găsit sau credem că a găsit, suntem în stare să facem orice să menţinem acea căldură reală şi constantă. Înţelegerea faptului că dragostea există şi poate fi chiar după colţ este ceea ce ea ce ne face să continuăm s-o căutăm, fără să ţinem seama că în trecut căutarea a avut un sfârşit neplăcut. Amintirea iubirii, a oricărei iubiri, nu contează cât de scurtă, ne poate sus+ţine o viaţă. Deoarece concepţia noastră despre dragoste este axată pe sentimente, ea este strâns legată de emoţiile noastre şi de modul în care ne simţim noi înşine. Amestecate cu aceste sentimente, există multe presupuneri despre iubire şi despre cum am fi şi ce am face dacă am avea-o în viaţa noastră. De asemenea, avem multe presupuneri despre cum ar trebui să ne trateze cei care ne iubesc. Nu vreau să opresc entuziasmul nimănui plecat în căutarea dragostei, trebuie totuşi să punctez că, de fapt, doar presupunerile noastre despre iubire şi ceea ce ne-ar oferi ea ne fac să o dorim mai mult. Noi presupunem de fapt că am fi mai fericiţi şi că viaţa noastră ar fi mai bună dacă am aduce dragostea lângă noi. Şi asta nu se aplică doar la dragostea romantică, ci la toate tipurile de dragoste – pentru familie, prieteni, colegi, angajaţi – toţi cei cu care suntem în contact ne vor oferi o măsură a dragostei, pe care noi o privim ca pe o ACCEPTARE.
Bineînţeles că nu ne aşteptăm ca toţi să ne iubească în acelaşi fel, dar e foarte confortabil când avem acceptarea celorlalţi. Şi atunci facem pasul acela în plus şi acesta e momentul când începem să avem probleme. Nu întotdeauna problema este cine ne iubeşte, ci CUM ne iubeşte.
Pentru că presupunerile noastre despre iubire includ şi CE ar trebui să SPUNĂ, CUM ar trebui să se COMPORTE, cum ar trebui să ne TRATEZE şi ce ar trebui să FACĂ – iar dacă intervine dragostea, apare şi problema. În căutarea asta a iubirii, uităm că ceilalţi ne oferă exact atâta iubire cât pot da şi că asta nu e întotdeauna pe măsura aşteptărilor noastre.
Şi, încă mai important, uităm că ceilalţi ne pot iubi şi aprecia doar în aceeaşi măsură în care ne apreciem şi ne iubim noi înşine. Deseori, cei pe care îi considerăm că nu ne iubesc, totuşi o fac, dar nu se pot exprima în modul în care dorim noi, sau avem nevoie de ea. Asta nu înseamnă însă că ea nu există, doar că nu este manifestată aşa cum am presupus noi, sau nu a produs rezultatul pe care l-am aşteptat. Şi atunci ne simţim dezamăgiţi, deziluzionaţi şi ni se pare că nu suntem demni de a fi iubiţi.
Toţi cei cu care intrăm în contact ne oferă darul iubirii, sub o formă sau alta. Aceasta include mult mai mult decât iubirea romantică, ceea ce pierdem din vedere când suntem inundaţi de imagini şi mesaje despre o iubire perfectă, cum ar trebui să fie şi ce ar trebui să simţim. Dacă am face un inventar al tuturor persoanelor din viaţa noastră, am descoperi că avem la dispoziţie o gamă largă derelaţii iubitoare.
Lecţia despre dragoste ar trebui să ne înveţe să nu mai facem presupuneri înlegătura cu ea. Nu trebuie să presupunem că, dacă nu avem dragoste romantică în vieţile noastre, nu avem dragoste deloc. Sau că dacă alţii nu se comportă într-un anumit mod, înseamnă că nu neiubesc. O fac, dar în felul lor propriu, şi dacă acesta e insuficient pentru noi, atunci pasul următor este alegerea noastră. Gândiţi-vă la persoanele din viaţa voastră care va iubesc, care vă respectă şi vă onorează şi care, în felul lor personal, vă arată aceasta. Apreciaţi-i, deoarece au acest dar pentru voi, darul iubirii. Chiar şi aceia care nu vă arată dragostea în modul în care aveţi nevoie, au un dar pentru voi – darul de a va arăta cum să va iubiţi pe voi înşivă – prin CUNOAŞTEREA importanţei NEVOILOR PE CARE LE AVEŢI şi creând o realitate care să susţină aceste nevoi. Doar atunci când nu mai facem presupuneri despre dragoste, vine momentul când putem face alegeri care să ne-o aducă, în nenumăratele ei forme."
Degradarea masculinităţii se datorează inabilităţii de a menţine "tensiunea" prin ROMANTISM. Bărbaţii cred că afirmarea masculinităţii se face prin agresivitate raţională ori agresivitate fizică.
Disocierea dintre gânduri şi simţuri face ca persoana să simtă un conflict inconştient interior , care, proiectat în afară pe relaţia de cuplu... face ca şi conflictul să se amplifice iar adevărata IUBIRE să se estompeze intervenind suferinţa.
" Dragostea e precum gripa: se ia pe strada si se vindeca in pat" PIERRE ALBERT
Sarcina noastră nu este să căutăm iubirea ci să de+blocăm lanţurile ce ne ţin să n-o simţim, să nu o trăim, să nu credem în ea... adică să rupem lanţutile acelor mecanisme inconştiente de apărare...ce ne ţin în loc, ne autoblochează evoluţia...
Să te dăruieşti... în IUBIRE, să-ţi deschizi sufletul în faţa altcuiva, înseamnă să ai CURAJ şi înCREDEre.
Când nu o să mai avem laţ+urile minţii, atunci o să avem şi o re+laţ+ie cum ne-o dorim.
FORŢA IUBIRII DEMONTEAZĂ TOATE REGULILE
"E uimitor cum cineva iti poate rupe inima dar sa continui sa il iubesti cu toate bucatelele."
“Constiinta este lumina inteligentei pentru a distinge binele de rau” - Confucius;
“Constiinta este busola omului” - apreciaza Vincent Van Gogh;
• “Tribunalul acesta pe care omul il simte in el este constiinta” defineste Immanuel Kant;
• “Constiinta este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi” este de parere Oscar Wilde.
Constiinta este un proces de “categorizare”, care inseamna reperarea, apoi asocierea intre ele a unor categorii, pentru constituirea supercategoriilor.
"Constiinta Cea Mai clara sa porunceasca, Nu indrazneala Cea Mai Mare!" Nicolae Iorga
"Suferința apare atunci când așteptăm ca ceilalți să ne iubească în felul dorit de noi." (Paulo Coelho)
• “Tribunalul acesta pe care omul il simte in el este constiinta” defineste Immanuel Kant;
• “Constiinta este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi” este de parere Oscar Wilde.
Constiinta este un proces de “categorizare”, care inseamna reperarea, apoi asocierea intre ele a unor categorii, pentru constituirea supercategoriilor.
"Constiinta Cea Mai clara sa porunceasca, Nu indrazneala Cea Mai Mare!" Nicolae Iorga
Emil Cioran "Omul e făcut – ca toate vietăţile – pe măsura unor anumite senzaţii. Or, se întîmplă ca ele să nu-şi mai facă loc una alteia, în succesiunea normală, ci să năpădească toate într-o furie elementară, roind în jurul unei epave – din plenitudine – care e eul. Unde să mai fie loc atunci pentru pata de vid care e conştiinţa?"
"Constiinta este tocmai punctul de gravitatie al individului " Mihai Eminescu
" Conştiinţa omului nu numai că reflectă lumea obiectivă, dar o şi creează."LENIN
"Tot ceea ce oferi, reflectă conştiinţa din care oferi." Catalin Manea
"Stiinta fara constiinta nu-i decat ruina sufletului."
"Suferința apare atunci când așteptăm ca ceilalți să ne iubească în felul dorit de noi." (Paulo Coelho)
miercuri, 23 octombrie 2013
PASSIFLORA-- floarea patimilor lui Hristos
Denumirea sa stiintifica este Passiflora incarnata si a devenit deja o legenda in lumea fitoterapiei mondiale. Denumirea "populara" de Floarea pasiunii este, de fapt, o greseala de traducere in limba romana, denumirea sa spaniola, pusa de primii calugari ajunsi in America, fiind aceea de Floarea Patimilor lui Hristos. De ce au ales sa asocieze calugarii iezuiti aceasta floare, de o incredibila si luxurianta frumusete, cu Patimile? Unii cred ca din cauza nuantelor sangerii pe care le capata, altii vad insa in actiunea psihica purificatoare a acestei plante un ajutor divin, care aduce aminte de lumina daruita oamenilor de Hristos.
Descrierea plantei
Este o planta cataratoare, care creste mai ales in zonele tropicale umede din America de Sud si Centrala, unde tulpina sa atinge dimensiuni impresionante, de pana la 9 metri lungime. Frumusetea florilor sale i-a fascinat pe europeni, care s-au grabit sa o aclimatizeze, cele mai frumoase varietati fiind aduse la curtea regelui Spaniei inca de acum 400 de ani. Treptat, Passiflora s-a raspandit in toata Europa. De mai bine de un veac, anumite varietati de Passiflora sunt aclimatizate si la noi in tara, mai ales in Banat si in sudul Transilvaniei, unde este cultivata ca planta decorativa, in gradina sau in ghivece, pe pervazul ferestrelor.
Proprietatile terapeutice ale partilor aeriene inflorite de Passiflora au fost descoperite in secolul al XVII-lea de catre europeni, care au folosit-o mai intai ca somnifer. Apoi, pe masura ce a inceput sa fie studiata si cunoscuta, Passiflora s-a impus drept unul din cele mai importante remedii intr-o categorie de afectiuni pe cat de delicate, pe atat de raspandite in zilele noastre: tulburarile emotionale.
Mod de administrare
Aceasta planta medicinala se administreaza, de regula, pe termene lungi, pentru a obtine rezultate bune, durata minima a unei cure fiind de macar patru saptamani. Aceasta, deoarece principiile active din Passiflora actioneaza prin cumul, efectele lor terapeutice aparand ceva mai lent, dar apoi mentinandu-se pe termen lung, chiar si dupa incetarea tratamentului.
Pulberea de Passiflora
Se obtine prin macinarea fina a florilor uscate ale plantei, pulberea obtinuta fiind apoi ambalata sub forma de capsule. O capsula de Passiflora contine 250-300 mg de pulbere fina, care se administreaza pe stomacul gol, pentru o mai buna asimilare. Doza de la care devine eficienta aceasta planta este de 2500 mg pe zi. Ca atare, se vor administra 8 capsule pe zi, in 2-4 reprize, pentru o perioada de 30-60 de zile, dupa care se face o pauza de alte 15 zile, iar apoi tratamentul se poate relua. Problema este ca, in cazul insomniei severe, al anxietatii pronuntate, al atacurilor de panica, al hipertensiunii, doza zilnica recomandata este de 4000-8000 de mg (!), ceea ce ar conduce la administrarea de cantitati uriase de pastile, practic de zeci de capsule - lucru imposibil din punct de vedere practic. Cum poate fi rezolvata aceasta problema? Solutia este extractul de Passiflora, despre care vom vorbi in continuare.
Tratamente preventive
* Tulburari digestive pe fond de stres - foarte multe afectiuni digestive, cum ar fi dispepsia, gastrita hiperacida, colita de fermentatie, sindromul colonului iritabil, pot fi prevenite (inclusiv recidiva lor), prin tinerea sub control a nivelului de stres psihic.
O cura cu pulbere de Passiflora, din care se iau cate 2 capsule, de patru ori pe zi, va reduce reactivitatea la diferitii stimuli stresanti, va imbunatati somnul si capacitatea de relaxare, ajutand la prevenirea acestor tulburari digestive, care apar pe fondul tensiunii psihice.
* Dureri menstruale, sindrom premenstrual - o cura de o luna, timp in care se iau 2-3 g de pulbere de Passiflora pe zi, previne aparitia starilor de iritabilitate si oboseala dinaintea menstrelor. Acelasi tratament este util si pentru a evita menstrele dureroase, cu spasme uterine si stari anxioase sau depresive.
* Tulburari specifice premenopauzei - de la primele simptome ale instalarii menopauzei, este utila inceperea unei cure cu pulbere de Passiflora, din care se iau cate 8 capsule zilnic, pe o perioada de 60-90 de zile. Cura cu Passiflora previne aparitia starilor de nervozitate sau anxietate, a tulburarilor de ritm cardiac si a puseelor de hipertensiune din perioada de debut a menopauzei.
* Infarct miocardic - Passiflora reduce cu aproape 40% predispozitia spre infarct. Mai mult, in combinatie cu Paducelul (Crataegus sp.), Passiflora creste capacitatea de efort, usureaza respiratia si imbunatateste calitatea vietii cardiacilor. Se administreaza cate 3 g de Passiflora si 3 g de Paducel, sub forma de pulbere, vreme de 60 de zile, cu 20 de zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
Passiflora si insomnia
In acest domeniu, Passiflora sau, mai exact, Extractul de Passiflora, are o eficienta greu de egalat, aceasta, in contextul in care studiile din ultimii ani arata ca insomnia, in toate formele sale, a capatat o raspandire foarte mare in randul populatiei europene. Ei bine, Passiflora are darul de a trata cu succes insomnia, regland intr-o maniera eficienta somnul. Dovada in acest sens sunt studiile aprofundate, facute in Germania, care au culminat cu recunoasterea de catre Comisia E, organismul guvernamental german pentru studierea plantelor medicinale, a virtutilor de somnifer ale acestei flori unice.
Din extractul de Passiflora se administreaza cate 500-1000 mg, sub forma de capsule, cu jumatate de ora inainte de culcare. Tratamentul poate fi eficient inca de la inceput, dar chiar si in cazul in care primele doze nu par a da efectele scontate, nu trebuie sa renuntam. Aceasta, deoarece, potrivit cercetatorilor, cele mai clare rezultate se vad dupa o cura de 30 de zile cu Passiflora, efectele sale de imbunatatire a somnului instalandu-se lent, dar temeinic. Spre deosebire de somniferele de sinteza, aceasta planta induce un somn usor, cu vise clare, cu respiratie normala, usoara, si cu depresie neurologica si mentala reduse. Dupa trezire, pacientii nu au simptome neplacute, cum ar fi starile de confuzie mentala, ameteala, dificultate in respiratie, melancolie ori probleme de orientare, ca in cazul celor care iau somnifere artificiale.
Extractul de Passiflora functioneaza si in cazul pacientilor anxiosi, care se trezesc din cauza cosmarurilor si apoi nu mai pot adormi, ori care adorm cu dificultate, din cauza stresului si a tensiunii psihice.
Tratamente interne
* Anxietate, sindrom anxios-depresiv - se administreaza extractul de Passiflora, cate 250-300 mg, de trei ori pe zi, in cure de 90 de zile. Pacientii tratati cu extract de Passiflora au inregistrat o scadere a intensitatii si a frecventei starilor de angoasa, de teama fara motiv aparent, o imbunatatire a somnului si a vietii psiho-afective pe ansamblu, fara efecte secundare.
* Atacuri de panica - in multe cazuri, aparitia lor a fost foarte mult rarita, pana la disparitie, cu ajutorul curelor cu Passiflora. Se administreaza extractul, cate 250-300 mg, de patru ori pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de alte 10-15 zile de pauza, dupa care administrarea se poate relua. Intre altele, Passiflora previne aparitia senzatiei de moarte iminenta (corelata cu respiratie sacadata si accelerarea ritmului cardiac), atenueaza fobiile si diversele angoase care duc la declansarea atacurilor de panica.
* Accese de furie, comportament violent - se trateaza cu doze reduse de extract - 120-150 mg, luate de trei ori pe zi. Tratamentul cu Passiflora ajuta la un mult mai bun control al emotiilor, diminueaza iritabilitatea si favorizeaza instalarea unei stari de calm. Persoanele care se infurie usor, care in situatiile tensionante devin agitate si agresive ar trebui sa urmeze cura cu Passiflora. Tratamentul cu extract de Passiflora a dat rezultate si in cazul copiilor peste 10 ani si a adolescentilor violenti, dar administrarea in aceste cazuri se face sub supraveghere medicala.
* Dependenta de droguri - un studiu clinic, facut pe consumatori de droguri, a aratat ca extractul de Passiflora este cel putin la fel de eficient ca si clonidina (un medicament de sinteza frecvent folosit in clinicile de dezintoxicare) pentru a ajuta pacientii sa scape de dependenta. Studii recente iau in discutie chiar combinarea tratamentului cu clonidina cu cel cu Passiflora, prima dintre ele fiind mai eficienta contra simptomelor fizice, iar cea de doua pentru echilibrarea psiho-mentala a dependentilor. Deocamdata, Passiflora si-a dovedit eficienta contra dependentei de opiacee (heroina, morfina, hasis etc.). Se foloseste extractul de Passiflora, din care se iau cate 400-500 mg, de trei ori pe zi, in cure de 90 de zile, urmate de 15 zile de pauza, dupa care administrarea se poate relua.
* Dependenta de alcool - modul de administrare este acelasi ca si la dependenta de droguri, iar efectele sunt cu adevarat miraculoase, cu conditia ca alcoolicul in cauza sa vrea cu adevarat sa scape de dependenta sa. Efectele calmante psihice ale Passiflorei ajuta la integrarea pacientului in societate si la schimbarea anturajului sau - elemente decisive pentru reusita tratamentului de dezalcoolizare.
* Adjuvant in epilepsie - de sute de ani, Passiflora este folosita cu succes in medicina traditionala pentru tratarea diferitelor forme de epilepsie. Se administreaza cate 300 mg de extract de Passiflora, de 3-4 ori pe zi, in cure de opt saptamani, urmate de doua saptamani de pauza.
* Adjuvant in Parkinson - se administreaza Passiflora, sub forma de extract, in aceleasi doze ca la epilepsie. Aceasta planta reduce spasmele, dar si unele manifestari de tip isteric, asociate cu aceasta afectiune degenerativa. Rezultatele contra maladiei Parkinson sunt mult imbunatatite prin asocierea Passiflora cu planta Mukuna (Mukuna pruriens), care are efecte extraordinare pentru mentinerea sanatatii sistemului nervos.
* Hipertensiune, tahicardie - se tin cure a cate 60 de zile, timp in care se iau cate 600-1000 mg de extract de Passiflora pe zi. Aceasta planta este eficienta mai ales in cazul in care hipertensiunea sau tulburarile de ritm cardiac apar in corelatie cu emotii negative, de tipul furiei, fricilor.
* Astm - extractul de Passiflora usureaza respiratia, previne declansarea crizelor de astm, iar in cazul in care aceste crize totusi apar, intensitatea si frecventa lor este mult diminuata. Zilnic se iau cate 1200 mg de extract, in cure de 45-60 de zile, urmate de 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
* Tuse - mai ales contra tusei nocturne, se administreaza extractul de Passiflora, cate 500 mg inainte de culcare, cu 15-30 de minute.
Precautii si contraindicatii
Desi e o planta atat de puternica, Passiflora este aproape lipsita de reactii adverse. Foarte rar s-au constatat, in timpul administrarii sale, simptome cum ar fi greata, accesele de voma si accelerarea pulsului, caz in care tratamentul va fi intrerupt. Efectele sale asupra gravidelor si a mamelor care alapteaza inca nu sunt cunoscute. Uneori, Passiflora poate induce stari de relaxare, ce pot diminua atentia in cazul celor care conduc autovehicule sau care intreprind alte actiuni ce solicita foarte mult aceasta facultate. Din acest motiv, planta este asociata cu Ginsengul siberian sau cu Ginkgo biloba, care stimuleaza atentia, corectand actiunea Passiflorei, fara a-i diminua valentele terapeutice. Passiflora nu este recomandata celor care iau sedative de sinteza.
Descrierea plantei
Este o planta cataratoare, care creste mai ales in zonele tropicale umede din America de Sud si Centrala, unde tulpina sa atinge dimensiuni impresionante, de pana la 9 metri lungime. Frumusetea florilor sale i-a fascinat pe europeni, care s-au grabit sa o aclimatizeze, cele mai frumoase varietati fiind aduse la curtea regelui Spaniei inca de acum 400 de ani. Treptat, Passiflora s-a raspandit in toata Europa. De mai bine de un veac, anumite varietati de Passiflora sunt aclimatizate si la noi in tara, mai ales in Banat si in sudul Transilvaniei, unde este cultivata ca planta decorativa, in gradina sau in ghivece, pe pervazul ferestrelor.
Proprietatile terapeutice ale partilor aeriene inflorite de Passiflora au fost descoperite in secolul al XVII-lea de catre europeni, care au folosit-o mai intai ca somnifer. Apoi, pe masura ce a inceput sa fie studiata si cunoscuta, Passiflora s-a impus drept unul din cele mai importante remedii intr-o categorie de afectiuni pe cat de delicate, pe atat de raspandite in zilele noastre: tulburarile emotionale.
Mod de administrare
Aceasta planta medicinala se administreaza, de regula, pe termene lungi, pentru a obtine rezultate bune, durata minima a unei cure fiind de macar patru saptamani. Aceasta, deoarece principiile active din Passiflora actioneaza prin cumul, efectele lor terapeutice aparand ceva mai lent, dar apoi mentinandu-se pe termen lung, chiar si dupa incetarea tratamentului.
Pulberea de Passiflora
Se obtine prin macinarea fina a florilor uscate ale plantei, pulberea obtinuta fiind apoi ambalata sub forma de capsule. O capsula de Passiflora contine 250-300 mg de pulbere fina, care se administreaza pe stomacul gol, pentru o mai buna asimilare. Doza de la care devine eficienta aceasta planta este de 2500 mg pe zi. Ca atare, se vor administra 8 capsule pe zi, in 2-4 reprize, pentru o perioada de 30-60 de zile, dupa care se face o pauza de alte 15 zile, iar apoi tratamentul se poate relua. Problema este ca, in cazul insomniei severe, al anxietatii pronuntate, al atacurilor de panica, al hipertensiunii, doza zilnica recomandata este de 4000-8000 de mg (!), ceea ce ar conduce la administrarea de cantitati uriase de pastile, practic de zeci de capsule - lucru imposibil din punct de vedere practic. Cum poate fi rezolvata aceasta problema? Solutia este extractul de Passiflora, despre care vom vorbi in continuare.
Tratamente preventive
* Tulburari digestive pe fond de stres - foarte multe afectiuni digestive, cum ar fi dispepsia, gastrita hiperacida, colita de fermentatie, sindromul colonului iritabil, pot fi prevenite (inclusiv recidiva lor), prin tinerea sub control a nivelului de stres psihic.
* Dureri menstruale, sindrom premenstrual - o cura de o luna, timp in care se iau 2-3 g de pulbere de Passiflora pe zi, previne aparitia starilor de iritabilitate si oboseala dinaintea menstrelor. Acelasi tratament este util si pentru a evita menstrele dureroase, cu spasme uterine si stari anxioase sau depresive.
* Tulburari specifice premenopauzei - de la primele simptome ale instalarii menopauzei, este utila inceperea unei cure cu pulbere de Passiflora, din care se iau cate 8 capsule zilnic, pe o perioada de 60-90 de zile. Cura cu Passiflora previne aparitia starilor de nervozitate sau anxietate, a tulburarilor de ritm cardiac si a puseelor de hipertensiune din perioada de debut a menopauzei.
* Infarct miocardic - Passiflora reduce cu aproape 40% predispozitia spre infarct. Mai mult, in combinatie cu Paducelul (Crataegus sp.), Passiflora creste capacitatea de efort, usureaza respiratia si imbunatateste calitatea vietii cardiacilor. Se administreaza cate 3 g de Passiflora si 3 g de Paducel, sub forma de pulbere, vreme de 60 de zile, cu 20 de zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
Passiflora si insomnia
In acest domeniu, Passiflora sau, mai exact, Extractul de Passiflora, are o eficienta greu de egalat, aceasta, in contextul in care studiile din ultimii ani arata ca insomnia, in toate formele sale, a capatat o raspandire foarte mare in randul populatiei europene. Ei bine, Passiflora are darul de a trata cu succes insomnia, regland intr-o maniera eficienta somnul. Dovada in acest sens sunt studiile aprofundate, facute in Germania, care au culminat cu recunoasterea de catre Comisia E, organismul guvernamental german pentru studierea plantelor medicinale, a virtutilor de somnifer ale acestei flori unice.
Din extractul de Passiflora se administreaza cate 500-1000 mg, sub forma de capsule, cu jumatate de ora inainte de culcare. Tratamentul poate fi eficient inca de la inceput, dar chiar si in cazul in care primele doze nu par a da efectele scontate, nu trebuie sa renuntam. Aceasta, deoarece, potrivit cercetatorilor, cele mai clare rezultate se vad dupa o cura de 30 de zile cu Passiflora, efectele sale de imbunatatire a somnului instalandu-se lent, dar temeinic. Spre deosebire de somniferele de sinteza, aceasta planta induce un somn usor, cu vise clare, cu respiratie normala, usoara, si cu depresie neurologica si mentala reduse. Dupa trezire, pacientii nu au simptome neplacute, cum ar fi starile de confuzie mentala, ameteala, dificultate in respiratie, melancolie ori probleme de orientare, ca in cazul celor care iau somnifere artificiale.
Extractul de Passiflora functioneaza si in cazul pacientilor anxiosi, care se trezesc din cauza cosmarurilor si apoi nu mai pot adormi, ori care adorm cu dificultate, din cauza stresului si a tensiunii psihice.
Tratamente interne
* Anxietate, sindrom anxios-depresiv - se administreaza extractul de Passiflora, cate 250-300 mg, de trei ori pe zi, in cure de 90 de zile. Pacientii tratati cu extract de Passiflora au inregistrat o scadere a intensitatii si a frecventei starilor de angoasa, de teama fara motiv aparent, o imbunatatire a somnului si a vietii psiho-afective pe ansamblu, fara efecte secundare.
* Atacuri de panica - in multe cazuri, aparitia lor a fost foarte mult rarita, pana la disparitie, cu ajutorul curelor cu Passiflora. Se administreaza extractul, cate 250-300 mg, de patru ori pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de alte 10-15 zile de pauza, dupa care administrarea se poate relua. Intre altele, Passiflora previne aparitia senzatiei de moarte iminenta (corelata cu respiratie sacadata si accelerarea ritmului cardiac), atenueaza fobiile si diversele angoase care duc la declansarea atacurilor de panica.
* Accese de furie, comportament violent - se trateaza cu doze reduse de extract - 120-150 mg, luate de trei ori pe zi. Tratamentul cu Passiflora ajuta la un mult mai bun control al emotiilor, diminueaza iritabilitatea si favorizeaza instalarea unei stari de calm. Persoanele care se infurie usor, care in situatiile tensionante devin agitate si agresive ar trebui sa urmeze cura cu Passiflora. Tratamentul cu extract de Passiflora a dat rezultate si in cazul copiilor peste 10 ani si a adolescentilor violenti, dar administrarea in aceste cazuri se face sub supraveghere medicala.
* Dependenta de alcool - modul de administrare este acelasi ca si la dependenta de droguri, iar efectele sunt cu adevarat miraculoase, cu conditia ca alcoolicul in cauza sa vrea cu adevarat sa scape de dependenta sa. Efectele calmante psihice ale Passiflorei ajuta la integrarea pacientului in societate si la schimbarea anturajului sau - elemente decisive pentru reusita tratamentului de dezalcoolizare.
* Adjuvant in epilepsie - de sute de ani, Passiflora este folosita cu succes in medicina traditionala pentru tratarea diferitelor forme de epilepsie. Se administreaza cate 300 mg de extract de Passiflora, de 3-4 ori pe zi, in cure de opt saptamani, urmate de doua saptamani de pauza.
* Adjuvant in Parkinson - se administreaza Passiflora, sub forma de extract, in aceleasi doze ca la epilepsie. Aceasta planta reduce spasmele, dar si unele manifestari de tip isteric, asociate cu aceasta afectiune degenerativa. Rezultatele contra maladiei Parkinson sunt mult imbunatatite prin asocierea Passiflora cu planta Mukuna (Mukuna pruriens), care are efecte extraordinare pentru mentinerea sanatatii sistemului nervos.
* Hipertensiune, tahicardie - se tin cure a cate 60 de zile, timp in care se iau cate 600-1000 mg de extract de Passiflora pe zi. Aceasta planta este eficienta mai ales in cazul in care hipertensiunea sau tulburarile de ritm cardiac apar in corelatie cu emotii negative, de tipul furiei, fricilor.
* Astm - extractul de Passiflora usureaza respiratia, previne declansarea crizelor de astm, iar in cazul in care aceste crize totusi apar, intensitatea si frecventa lor este mult diminuata. Zilnic se iau cate 1200 mg de extract, in cure de 45-60 de zile, urmate de 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
* Tuse - mai ales contra tusei nocturne, se administreaza extractul de Passiflora, cate 500 mg inainte de culcare, cu 15-30 de minute.
Precautii si contraindicatii
Desi e o planta atat de puternica, Passiflora este aproape lipsita de reactii adverse. Foarte rar s-au constatat, in timpul administrarii sale, simptome cum ar fi greata, accesele de voma si accelerarea pulsului, caz in care tratamentul va fi intrerupt. Efectele sale asupra gravidelor si a mamelor care alapteaza inca nu sunt cunoscute. Uneori, Passiflora poate induce stari de relaxare, ce pot diminua atentia in cazul celor care conduc autovehicule sau care intreprind alte actiuni ce solicita foarte mult aceasta facultate. Din acest motiv, planta este asociata cu Ginsengul siberian sau cu Ginkgo biloba, care stimuleaza atentia, corectand actiunea Passiflorei, fara a-i diminua valentele terapeutice. Passiflora nu este recomandata celor care iau sedative de sinteza.
luni, 21 octombrie 2013
Cosmologie spiritual-științifică- RUDOLF STEINER
Așa cum se vorbește dintr-o știință exterioară a naturii despre aspectul exterior al lumii, tot așa se poate vorbi ( prin cercetare spirituală) despre aspectul lăuntric al lumii.
Dacă putem să ne cunoaștem pe noi înșine privind în urmă asupra noastră, atunci putem studia Cosmosul de asemenea, și atunci rezultă observații care ne oferă o adevărată cosmologie, o cosmosofie.
Eu am încercat să arăt că există alte metode și mijloace de a afla ceva despre timpurile de odinioară, decât cele pe care trebuie să se bazeze știința naturii, altele decât cercetarea rezultatelor care au fost lăsate moștenire în pământ. Dvs. găsiți în reprezentările mele referitoare la istoria umanității din articolele cu titlul „Din cronica Akasha”, prin experiență mistică, lăuntrică tot ce s-a predat din timpuri străvechi în diverse rase în așa-numitele Școli oculte referitor la originea omului și structura sa.
În general în Cosmos nu se observă nimic fără a se observa în același timp și omul. Totul devine sens și în același timp temelie a cunoașterii numai prin aceea că totul se observă referitor la om. Omul nu este exclus nicăieri. Această știință spirituală orientată antroposofic conduce înapoi observarea noastră asupra lumii la o observare a ființei umane
Existența omului actual nu se desfășoară doar într-o singură stare de conștiență, ci în mai multe. Starea obișnuită este aceea în care omul se găsește de la trezire până la adormire. În această stare el percepe lucrurile prin simțurile sale și își formează reprezentări din percepțiile senzoriale. Prin aceasta există
pentru el lumea fizică. La ea se raportează de asemenea forțele sufletului său, gândirea sa, simțirea sa și acțiunile sale. Cu această stare de conștiență alternează altele două: somnul cu vise și somnul lipsit de vise. Aceste stări se desemnează adesea prin cuvântul „inconștient”. Această desemnare este una care ascunde starea de fapt luată în considerare aici. Ele sunt în realitate numai alte stări de conștiență. Ele ar putea fi numite stări de conștiență înăbușite.
Somnul cu vise nu arată obiectele așa cum le înfățișează conștiența trează de zi, ci sub formă de imagini care apar și dispar. Aceste imagini arată de asemenea foarte confuze față de conștiența obișnuită: clarificarea esenței lor este potrivită să ducă adânc în natura lumii. Ceea ce înfățișează ele în viața sufletească nocturnă nu poate furniza o temelie corectă pentru cunoașterea lor. Ce trebuie să iasă în evidență mai întâi la lumea viselor, este caracterul simbolic al imaginilor. Acest caracter poate fi observat la o atenție mai subtilă îndreptată asupra diversității viselor. În această lume care se derulează rapid în suflet se găsesc toate treptele intermediare între simple imagini senzoriale și evenimente dramatice. – sunt caracterizate două însușiri ale conștienței de vis: mai întâi caracterul său de imagine, de SIMBOL și în al doilea rând ceva creator în sine. Conștienței de veghe nu-i este propriu acest aspect CREATOR. Aceasta înfățișează lucrurile din ambianță așa cum sunt ele în lumea fizică exterioară. Conștiența de vis adaugă ceva dintr-o altă sursă. Prin ce se deschide această sursă? Prin nimic altceva decât prin aceea că activitatea senzorială de care depinde conștiența de veghe, încetează în timpul somnului. Tăcerea activității senzoriale se exprimă prin dispariția conștienței de sine a omului. Conștiența de sine este legată tocmai de activitatea simțurilor exterioare; dacă acestea tac, conștiența de sine se cufundă în abis. Acest lucru se desemnează în știința ocultă prin aceea că se spune: sufletul omului s-a retras din lumea fizică. Cine nu vrea să afirme că omul ar înceta să existe la adormire și ar apărea din nou la trezire, aceluia nu-i va fi greu să admită că omul se află în timpul somnului în altă lume decât cea fizică. Acea lume este numită LUMEA
ASTRALĂ .
În timpul visului omul zăbovește în lumea astrală. Faptele și ființele acelei lumi se înfățișează în imagini. Conștiența percepe aceste imagini, dar conștiența de sine a omului lipsește. – O comparație cu viața cotidiană poate da o idee a ceea ce există acolo. Omul percepe doar o lume exterioară prin aceea că are organe pentru aceasta. Fără ureche nu ar exista pentru el lumea sunetelor, fără ochi nu ar exista pentru el lumea luminii și a culorilor și așa mai departe. Dacă omul și-ar putea dezvolta un nou organ la corpul său, atunci în ambianța sa ar
apărea ceva complet nou, la fel ca în cazul unui orb din naștere pentru care după o operație apar lumina și culoarea ca ceva complet nou. Așa cum corpul fizic al omului percepe prin organele sale lumea fizică, tot așa un alt corp – unul sufletesc – percepe în timpul visului prin organele lui proprii o altă lume, cea astrală. Conștiența de sine însă nu este legată cu acest corp. În această stare, conștiența de sine este în afara domeniului omului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)