EFECTELE BENEFICE ALE COMPASIUNII

Omul trebuie sa vorbeasca din constiinta; nu din trup (prin forta si brutalitate), nu din suflet (prin sentimentalisme) nu din gândire (prin fantasme rationaliste, reci si moarte); ci din întreaga si profunda sa Fiinta plina de viata adica din trup, suflet,inima si gandire, toate adunate in el  in mod echilibrat.

În 1988, un studiu a reuşit să dovedească faptul că bunăvoinţa iubitoare, compasiunea faţă de semeni, are efecte benefice asupra organismului. La experimentul desfăşurat de doctorul David McClelland (Universitatea Harvard) au participat două grupuri de persoane. Unii au urmărit un film emoţionant, în care maica Tereza îngrijea bolnavi, iar ceilalţi, un film despre nazişti. Rezultatele au arătat că persoanele care au urmărit filmul cu maica Tereza au prezentat un nivel crescut de anticorpi. (Anticorpii sunt proteine sintetizate de limfocitele B ale sistemului imunitar, cu rol de apărare în cazul pătrunderii în corp a unui antigen. În stare de repaus, limfocitele B sintetizează doar cantităţi mici de anticorpi.) În cazul telespectatorilor care au urmărit filmul cu maica Tereza, nivelul imunoglobulinei A din salivă, un anticorp pentru bacterii şi viruşi, a crescut semnificativ! 

Alte rezultate privesc efectele îmbrăţişării asupra sănătăţii, în fapt, o formă de manifestare a compasiunii. Studii făcute începând cu anii â90 au scos la iveală faptul că atingerea bolnavului, mângâierea sugarului, îmbrăţişarea suferinzilor au efecte benefice asupra sănătăţii. În cazul femeilor gravide şi al persoanelor suferinde, atingerea sau masajul diminuează nivelul de cortizol (hormonul stresului), în timp ce, în cazul bebeluşilor născuţi prematur, tandreţea manifestată tactil determină creşterea mai rapidă în greutate cu 47%. În plus, copiii născuţi prematur care beneficiază de mângâiere sunt mai activi, mai echilibraţi, reacţionează mai bine la mediul înconjurător, plâng mai rar şi dorm mai bine.

Ajutând oamenii, ne schimbăm modul de a vedea lumea.

În ultimii ani a debutat şi explorarea neurologică a relaţiilor interumane. Rezultatele obţinute până acum arată că relaţiile cu semenii determină funcţionarea creierului. Medicul Daniel J. Siegel, care a contribuit la constituirea domeniului numit neurobiologia relaţiilor interpersonale, afirmă că anumite procese neuronale corespund ataşamentului dintre oameni, empatiei sau compasiunii, iar aceste stări sufleteşti determină, la rândul lor, o anumită (trans)formare a reţelelor neuronale. Louis Cozolino, psiholog la Universitatea Pepperdine, sublinia, într-o lucrare publicată în 2006, că investigaţiile specifice biologice sunt, în acest caz, mai bine adaptate persoanei umane, cu profunzimea şi deschiderea ei interpersonală: 'Neurobiologia interpersonală urmăreşte studiul modalităţilor prin care omul se ataşază de cineva, creşte şi se interconectează sufleteşte cu semenii săi'.

 Relaţiile interpersonale profunde, prieteniile de durată, compasiunea şi întrajutorarea procedează la o 'reorganizare' a activităţii cerebrale, imprimând o neuroplasticitate specifică, schimbând modul de a recepta şi de a înţelege lumea. Efectele sunt dintre cele mai diverse: creşterea controlului emoţional, o mai temeinică înţelegere de sine, îmbunătăţirea răspunsului la stres, capacităţi empatice mai bune în relaţia cu semenii, reglarea unor activităţi fiziologice.

Aşadar, bunătatea sau compasiunea afectează benefic fiziologia şi imunitatea noastră, schimbând chiar şi modul în care gândim. Cercetătorii spun că aceasta se explică prin faptul că fiecare experienţă repetată mai mult timp determină o anumită conectivitate neuronală, care se fixează până la urmă, modificând activitatea creierului şi fiziologia. Dr. Allan Lucks (Institut for Advancement of Health) concluzionează că 'activitatea de a-i ajuta pe alţii se dovedeşte, într-adevăr, a fi cea mai adecvată cale de a ne ajuta pe noi înşine'!

DALAI LAMA: "Cred că AFECTIUNEA UMANA reprezintă FUNDAMENTUL  naturii umane. Fără ea, nu putem obţine satisfacţia sau fericirea ca individ, iar fără acest fundament nu poate obţine satisfacţie nici comunitatea umană în întregul ei. In gândirea mea obişnuită iau întotdeauna în calcul mediul, ansamblul comunităţii. Tehnicienii, oamenii de ştiinţă, medicii, avocaţii, politicienii, chiar şi personalul militar şi credincioşii — cu toţii fac parte din comunitatea umană. Aşadar, toţi sunt, în primul rând, fiinţe umane şi fiecare pro­fesie în parte este orientată către umanitate, nu-i aşa ? Se presupune că ea slujeşte umanităţii, aşa că toate aceste activităţi umane diferite pornesc de la motivaţia de a face ceva pentru propria comunitate, în cel mai rău caz, intenţia este de a face bine propriei familii. Chiar şi această comunitate foarte limi­tată îşi află altruismul printre rădăcinile sale. Toate activităţile umane pornesc de la această motivaţie, toate sunt orientate către comunitate. Prin urmare, condiţia umană sau calitatea umană fundamentală este AFECTIUNEA. Asta este chestiunea cea mai importantă, nu-i aşa ?

Putem dezvolta sau promova această calitate umană, pen­tru că eu cred că natura umană conţine compasiunea. Desigur, aşa cum am menţionat mai devreme, furia, ura şi toate celelalte emoţii negative fac parte şi ele din mintea umană. Totuşi, forţa dominantă a minţii umane rămâne compasiunea.

Concepţia are loc atunci când un bărbat şi o femeie se unesc. Cred că ea se datorează iubirii autentice. Asta în­seamnă că se respectă unul pe celălalt, le pasă fiecăruia de celălalt şi împărtăşesc un sentiment de responsabilitate. Nu este ca în situaţia pe care am discutat-o ieri, în care actul sexual are loc din alte motive. Cazuri ca acelea reprezintă o iubire nebunească. Cred că există o dorinţă nebunească pentru plăcerea sexuală, iar aceste lucruri negative iau amploare. Dar cred că SEXUALITATEA UMANA  adecvată include un SIMT AL RESPONSABILITATII  care derivă dintr-un fel de lege naturală. Apoi, de-a lungul celor câteva luni petrecute în pântecul mamei, dezvoltarea copilului este puternic influenţată de starea spi­rituală a acesteia. După aceea, mai ales în timpul primelor săptămâni după naştere, atingerea fizică a mamei este cel mai important factor pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului.

Le spun oamenilor întotdeauna că O MAMA  este adevăratul INVATATOR care poate preda COMPASIUNEA SI AFECTIUNEA UMANA . Prin urmare, nu consider compasiunea ca făcând parte doar din religie. E vorba despre natura umană fundamentală, pe care toţi o împărtăşim. Cred că LAPTELE  mamei este un SIMBOL AL COMPASIUNII. Fără acesta, nu putem supravieţui. Primul act pe care îl facem împreună cu mama, bebeluşi fiind, este să sugem lapte de la ea sau de la cineva care îi ţine locul, cu un sentiment de apropiere nemăsurată. In acele momente, poate că nu ştim să spunem ce este iubirea sau compasiunea, dar există un puternic sentiment de apropiere. De asemenea, dacă nu există un sentiment puternic de apropiere faţă de copil din partea mamei, aceasta nu va avea prea mult lapte. Aşa că eu cred că laptele uman este simbolul compasiunii şi al afecţiunii umane.

Am discutat deja despre modul în care boala este influ­enţată în mare măsură de starea de spirit şi de relaţia pacien­tului cu medicul. Din experienţa mea, pot spune că, atunci când vizitez un medic, zâmbetul acestuia e plin de înţeles. Un medic poate să fie foarte bun, un adevărat profesionist, dar dacă nu zâmbeşte mă simt uneori foarte stânjenit. [râsete] Dacă un medic are un zâmbet autentic şi este cu ade­vărat preocupat, atunci mă simt în siguranţă, iar acest lucru reprezintă, desigur, un beneficiu. Asta este natura umană, nu-i aşa ? Apoi, în ultima zi a vieţii noastre, nu mai contează de fapt dacă avem sau nu un prieten. Foarte curând ne vom despărţi de prietenii foarte buni. Totuşi, dacă suntem acom­paniaţi de persoane de încredere, ne putem simţi în siguranţă şi liniştiţi chiar şi în acele momente.

Aşadar, cred că viaţa umană se bazează foarte mult pe afecţiune. Aşa cum am spus de la început, principala mea preocupare este de a explica natura umană fundamentală fără a recurge la vreun sistem religios. Acum dumneavoastră, oamenii de ştiinţă, îmi furnizaţi şi mai multe instrumente! Starea economiei moderne, ca şi cea a mediului sau a popu­laţiei, reprezintă factori care ne reamintesc foarte bine că tre­buie să fim fiinţe umane bune şi că trebuie să cooperăm mai mult. în ultimele zile, am discutat mult despre celule. Se pare că fiecare individ este o celulă, nu-i aşa ? Această planetă este asemenea unui corp uman, iar, într-un anumit sens, fiecare dintre noi reprezintă o componentă mai puţin importantă a acestui corp. Fără coordonare, un corp individual nu se poate menţine, nu poate fi sănătos, nu poate supravieţui, în mod asemănător, planeta poate fi considerată un corp uman, fiecare individ fiind asemenea unei celule. Uneori, anumite celule pot deveni foarte turbulente! Dar altele ajută la salva­rea corpului. Acest fapt constituie o realitate, nu este o pro­blemă metafizică.

Progresul ştiinţific este foarte dependent de mai mulţi factori: economici, politici, sociali, şi aşa mai departe. Poziţi­ile adoptate în domeniile ştiinţifice nu sunt independente. Cred că aşa stau lucrurile. Când experţii occidentali devin specialişti autentici, domeniul lor de interes e deja prea mic. Dacă sunteţi pe deplin implicaţi într-un anumit domeniu, acest lucru se poate dovedi problematic. De asemenea, acest lucru capătă uneori o natură distructivă, pentru că nu puteţi urmări relevanţa sau consecinţele negative pentru interesul general. Gândiţi-vă la bomba cu neutroni, care omoară oamenii, dar nu şi casele sau alte lucruri. Mai târziu, după ce se termină războiul, în acele case se pot instala alţi oameni. Spre deosebire de această armă, altele nu doar că omoară oameni, ci produc şi o mulţime de pagube, astfel încât după aceea oamenii trebuie să muncească din greu. Din acest punct de vedere, bomba cu neutroni este „mai bună", dar ar fi şi mai bine dacă am produce o armă care să nu omoare sol­daţi nevinovaţi, ci să meargă direct la generali sau la politi­cienii care iau deciziile![râsete] Cred că ar fi cel mai bun lucru. Să nu mai existe necazuri pentru oamenii nevinovaţi — arma să acţioneze asupra persoanei care a decis declanşarea războiului.

Vedeţi, aşadar, că dacă priviţi numai dintr-un anumit unghi aceste realizări ale îngrozitoarei puteri distructive, ele pot fi considerate uimitoare. Apoi, pentru că produc şi mai multe dezastre, mai multă durere şi mai multă suferinţă, le considerăm negative. Iar asta are foarte mult de-a face cu sentimentele umane fundamentale.

Acestea reprezintă abordarea şi convingerea mea. Toţi indivizii, fie ei oameni de ştiinţă, practicanţi ai unei religii, comunişti sau atei extremişti sunt fiinţe umane. Toţi sunt membri ai acestei comunităţi umane. Fiecare are responsabi­litatea de a se preocupa de întreaga comunitate. Acesta nu este doar un principiu religios, ci are de-a face cu interesul fiecăruia. Nu facem asta nici pentru Dumnezeu, nici pentru Buddha, nici pentru vreo altă planetă, ci pentru planeta pe care trăim. Este în interesul nostru. Este foarte important să avem o astfel de perspectivă şi o astfel de înţelegere. N-am nicio idee cum s-ar putea aplica acest lucru în domeniul me­dical, în principal, este vorba de sistem, de întreaga structură.Uneori, le dau oamenilor următorul exemplu: aceste degete ale mâinii sunt foarte folositoare. Chiar şi un singur deget poate face ceva, dar, indiferent cât de puternic ar fi degetul în sine, el nu poate funcţiona fără mână. Orice dome­niu — medical, religios sau ştiinţific — este lipsit de utilitate şi chiar distructiv dacă nu reuşeşte să rămână în legătură cu tema umanităţii fundamentale. Aşadar, eu aş spune că trebuie să fie puse în legătură cu sentimentul uman primordial al afecţiunii. Astfel, toate aceste activităţi umane diferite devin constructive, nu-i aşa ?"

Educatia trebuie sa devina permanenta; omul urmând a redescoperi adevarata sa identitate cosmica: si anume aceea de fiu al Demiurgului, elev la scoala Vietii, a Evolutiei; trecerea sa prin lumea fizica a Pamântului reprezinta numai o zi de scoala, un laborator de lucru. Misiunea sa este autoperfectionarea continua prin participarea la modoficarile creatoare ale lumii în care

traieste. Aceste lucruri le-au spus de-a lungul timpului toate religiile, toti poetii, toti filosofii, artistii si creatorii de valori; astazi a venit rândul tuturor oamenilor a le transpune din vorbe – în FAPTE.

Continutul educatiei se schimba cantitativ si calitativ, în sensul cuprinderii informatiilor necesare punctului anterior si trecerii (ridicarii) la un alt nivel

superior de traire; educatia se va adresa mai mult CONSTIINTEI SI SIMTIRII SUPERIOARE , decât ratiunii; ratiunea este numai un abecedar pentru primele doua; si nici o scoala nu-si poate permite sa tina elevii doar la stadiul de

abecedar;

Oamenii  cu adevarat superiori nu-si doresc resurse, ci realizari;

iar realizarile nu sunt posesiuni (ei nu au nevoie de a poseda ceva) ci rezultate utile semenilor, lumii si vietii.

Realizarile sunt daruri pentru celelalte fiinte!