CARBOHIDRATII SAU GLUCIDELE

"Sa va fie hrana medicament si medicamentul hrana" HIPOCRATE

Exista 3 macronutrienti esentiali (indispensabili) pentru corpul nostru: CARBOHIDRATII (GLUCIDE), GRASIMILE (LIPIDE), PROTEINELE (PROTIDE).

carbohidratii: reprezinta una din cele mai importante surse de ENERGIE din organism - este utilizat de organism in timpul antrenamentelor/activitatilor cu intensitate/intrebuintarea fizica mare. Atunci cand consumi carbohidrati, pancreasul elibereaza hormonul numit insulina, cu rol (crucial!) in transformarea glucozei in glicogen si depozitarea acestuia in ficat si muschi. Dupa umplerea rezervelor de glicogen, transforma si depoziteaza carbohidratii sub forma de grasime. Multi oameni care consuma carbohidrati in exces sint supraponderali datorita faptului ca acesti carbohidrati produc o cantitate semnificativa de insulina: cand prea multa insulina se regaseste in corp, acesta devine o masina de depozitat grasime. De aceea este foarte important sa fim atenti la cantitatea de glucide pe care o consumam, fara sa le eliminam total.

 Glucidele, numite şi hidraţi de carbon, carbohidraţi sau zaharide (conform Nomenclatorului Internaţional de Chimie, doar denumirea de "glucide" este oficial acceptată), sunt substanţe de bază în organizarea MATERIEI VII . În lipsa totală a glucidelor, celulele nu pot supravieţuii mai mult de 20 de ore.  Aceşti compuşi, ca atare sau în combinaţii cu alte substanţe, intră în structura pereţilor celulari a tuturor vieţuitoarelor, ajutând şi INMULTIREA (diviziunea) şi  DEZVOLTAREA celulelor. În combinaţie cu glucidele, în organism se construiesc numeroase substanţe, care intră în structura unor hormoni, anticorpi, antigene, elemente figurate sanguine, etc.. Însă, doar în secundar glucidele joacă un rol structural sau plastic în organism, principala "sarcină" al lor, fiind aceea de a furniza ENERGIE.
  Carbohidraţii conţin doar trei elemente chimice minerale; Carbon (C), Oxigen (O) şi Hidrogen (H). Doar plantele verzi pot sintetiza glucide din materie anorganică (apă şi dioxid de carbon). Acest proces se realizează cu consum de energie luminoasă, în urma procesului de fotosinteza.
  La om, sinteza glucidelor din alte substanţe este posibilă, cu condiţia ca acestea să aibă structura organică. Randamentul unor astfel de geneze este destul de scăzut, astfel încât, omul este nevoit să îşi procure, cel puţin o parte din necesarul de carbohidraţi, direct din alimentele de origine vegetală.

Carbohidraţii se pot clasifica după mai multe criterii, aşa cum se poate observa din tabelul de mai jos.

Criteriu de clasificare Reprezentanţi   După origine   - glucide de origine vegetală (fructoza, zaharoza, amidonul, etc.)   - glucide de origine animală (glicogenul)   După valoarea energetică   - glucide energetice (glucoza - este principalul donor de energie la om, lactoza, amidonul, etc.)   - glucide neenergetice (celuloza, pectinele, amidonul rezistent, etc.)   După structura chimică   - monoglucide (carbohidraţi formaţi dintr-o singură moleculă)   - oligoglucide (hidraţi de carbon care au în structura lor mai multe resturi (2-6) de monoglucide)   - poliglucide (zaharide cu structură ramificată care pot conţine zeci, sute sau mii de resturi monoglucidice)

Suprimarea glucidelor energetice din sursele de hrană nu conduce la scăderea în greutate, decât în cazul inaniţiei (malnutriţiei alimentare).  Inaniţia voluntară (cura de înfometare) este, după cum se ştie, deosebit de nocivă. Este cu mult mai eficient să se folosească în alimentaţie glucide sănătoase şi naturale, în cantitate optimă, pe principiul cunoscut din vechime că: "grăsimile se ard la focul carbohidraţilor".
  Trebuie subliniat faptul că glucidele nu îngraşă în mod direct. Sinteza de substanţe grase pe baza carbohidraţilor este foarte mică (1-3%), de maximum 10 g acizi graşi 

pe zi. Însă, pe căi indirecte, mai ales prin frânarea arderii lipidelor, excesul de carbohidraţi, conduce la creşterea masei adipoase.

  La zaharidele cu putere calorică, nu numai valoarea energetică este importantă, ci şi viteza de absorbţie a acestora. Hidraţii de carbon care se absorb rapid (trec cu viteză din intestin în sânge) poartă denumirea de glucide cu absorbţie rapidă. 

Monoglucidele (glucoza, fructoza), amestecul fizic concentrat de monoglucide (zahărul invertit, mierea de albine) şi diglucidele (zahărul) care provin din extragerea selectivă a acestora din organele vegetale ale plantelor, din cauza concentraţiei foarte mari, dar şi a masei moleculare mici, intră rapid în sânge, traversând pereţii intestinali, cu o viteză mare.  Absorbţia acestor compuşi, dacă provin din surse naturale integrale de hrană (legume,  fructe, cereale), este cu mult mai mică, chiar dacă este vorba despre acelaşi substanţe.

      În faţa glucidelor cu absorbţie rapidă, şi reacţia organismului este la fel de promptă. Astfel, corpul prin mijloacele pe care le are la dispoziţie, încercă să convertească în glicogen, cât mai repede, excesul de carbohidraţi care a ajuns brusc în fluxul sanguin. Procesul se desfăşoară repede, cu participare masivă a insulinei care se secretă din abundenţă. Deoarece depozitele de glicogen din ficat şi din muşchi au o capacitate mică de stocare, organismul va transforma o parte din surplus în grăsimi (trigliceride) circulante  şi de depozit (care se depun la nivelului ţesutului adipos). Mai mult, participarea insulinei la metabolismul glucidelor, conduce, în paralel cu oxidarea carbohidraţilor, la frânarea arderii grăsimilor, fapt ce conduce, în mod indirect, către obezitate.
  S-a constatat că glucidele cu absorbţie rapidă dezvoltă o adipozitate de tip androgin (se depun preponderent pe trunchi şi pe bărbie, şi mai puţin pe coapse, pe şolduri sau pe fese), abdomenul fiind în mod special afectat. Ori se ştie că surplusul de adipozitate abdominală este cu mult mai periculos decât excesul grăsos care se localizează în alte zone ale corpului.In special MUSCHII  si CREIERUL au nevoie de carbohidrati pentru a-si satisface nevoile energetice momentane si de durata.

   Hidratii de carbon reprezinta probabil, din cele spuse in cartile de specialitate, cel mai vechi component al nutritiei de tip occidental. Spun asta deoarece in secolul XIX-lea studiul nutritiei era considerat a fi studiul acestui combustibil si anume hidratii de carbon. Desi de atunci au fost descoperiti numerosi alti nutritienti, in termeni de proportii cantitative, hidratii de carbon raman cei mai importanti.

Principalul combustibil al organismului uman, hidratii de carbon exista in doua forme:

• ,,cu eliberare rapida“, cum sunt zaharul, mierea, maltul, dulciurile si alimentele rafinate,
• ,,cu eliberare lenta“, ca cerealele integrale, legumele si fructele proaspete.

Hidratii de carbon cu eliberare lenta, contin mai multi hidrati de carbon si/sau mai multe fibre, amandoua ajutand la incetinirea eliberarii zaharului.

   Hidratii de carbon cu eliberare rapida au tendinta de a elibera brusc energie urmata de scaderea acesteia, in timp ce hidratii de carbon cu eliberare lenta furnizeaza mai multa energie si, de aceea, sunt preferate.

   Substantele rafinate cum sunt zaharul si faina alba sunt sarace in vitamine si minerale, si este bine sa fie evitate. Folosirea indelungata a hidratilor de carbon cu eliberare rapida poate duce la aparitia unor simptome complexe si probleme de sanatate.

   Alimentele care contin carbohidrati ar trebui sa aduca in dieta si fibre, minerale, vitamine, antioxidanti, fitonutrienti, enzime. Pentru asta, sursele trebuie sa fie cat mai putin procesate: legume si fructe, cu mai putine produse de panificatie, zahar rafinat sau alte inventii ale industriei alimentare. Se pare ca pancreasul are o capacitate limitata de a produce insulina, deci cu cat mananci mai putini carbohidrati cu atat el va putea produce insulina mai mult timp. Cand pancreasul este epuizat si nu mai produce insulina se instaleaza diabetul si bolile asociate  . In general, o persoana care face sport si vrea sa creasca in masa musculara are nevoie de 2-6 grame de carbohidrati pe kilocorp pe zi. Pentru regimurile de slabire necesarul este 0,5-2 grame pe kilocorp pe zi. Aceste cifre pot varia in functie de tipul somatic(ectomorfii au neveoie de mai multi carbohidrati), intensiatea antrenamentului si alti parametri.

   In momentul cand in organism patrund carbohidrati(in special glucoza), pancreasul secreta insulina, hormon cu rol complex de transport al substantelor nutritive si de reglare a nivelului de zahar din sange. Aceasta capacitate de a genera un raspuns insulinic este masurata prin indicatorul numit indice glicemic. Insulina blocheaza arderea grasimilor pentru energie si favorizeaza depunerea de grasime.

Unele fructe, cum sunt bananele, curmalele si stafidele, contin hidrati de carbon cu eliberare rapida si este bine sa fie folosite cat mai putin posibil de catre persoanele cu probleme de sanatate legate de glicemie.

Hidratii de carbon cu eliberare lenta – fructele proaspete, legumele, leguminoasele si cerealele integrale – ar trebui sa constituie doua treimi din mancarea dumneavoastra sau cel putin 65% din aportul dumneavoastra de calorii. In fiecare zi ar trebui sa:

Mancati trei sau mai multe portii de legume de culoare verde inchis, si radacinoase cum sunt macrisul, morcovii, cartofi dulci, Brassica oleracea, broccoli, varza de Bruxelles, spanac, fasole verde sau ardei, fripte sau inabusite.

Mancati trei sau mai multe portii de fructe proaspete cum sunt merele, perele, banane, fructele de padure, pepenele sau citricele.

Mancati patru sau mai multe portii de cereale integrale cum sunt orezul, meiul, secara, ovaz, grau integral, porumb, quinoa, paine, paste sau legume pastai.

Evitati sa consumati zahar sub orice forma, alimente cu continut de zahar, alimente de culoare alba sau rafinate.

  Combustibilul preferat al creierului este tot un carbohidrat, respectiv glucoza. Nutriţioniştii atrag atenţia că o dietă care se bazează mai mult pe proteine (dieta de 13 zile, de schimbare a metabolismului) sau regimul cu ciorbă de varză sunt dezechilibrate şi facă rău pe termen lung. Ele pot fi folosite pe termen scurt. „Glucidele (carbohidraţii) sunt baza alimentaţiei oricărei persoane. O dietă fără glucide este imposibilă!”Important este să asimilaţi carbohidraţii din alimente care conţin în plus fibre, ce ajută la o eliberare mai lentă a zahărului în sânge. „Carbohidraţi cu eliberare prelungită sunt cei din cereale ori cei din fructe, care vin în plus cu vitamine şi minerale”


FRUCTELE  între mese sunt cea mai bună sursă de carbohidraţi pe parcursul zilei. Dintre legume, roşiile conţin carbohidraţi în proporţie de 10%, dar o sursă şi mai bună o reprezintă fasolea pastăi, mazărea, năutul, orezul brun. „Carbohidraţii din legume, care se eliberează lent în sânge, sunt capabili să menţină glicemia la un nivel optim pe o durată mai mare de timp şi să întârzie senzaţia de foame”. Dacă veţi aduce organismului carbohidraţi de calitate, nu veţi experimenta senzaţia de „foame cruntă”, manifestată prin ameţeală, iritabilitate, căreia nutriţioniştii îi spun hipoglicemie. „Această senzaţie apare şi atunci când faceţi un efort foarte mare, iar organismul nu primeşte suficienţi car bohidraţi”


 Carbohidraţii se găsesc în aproape toate alimentele şi joacă un rol esenţial în buna funcţionare a sistemului imunitar, fertilitate sau coagularea sângelui. O lipsă de carbohidraţi poate duce la proasta funcţionare a organismului. Deficitul de carbohidraţi este însă rar întâlnit în ţările occidentale. 

Mai des întâlnit, zahărul în exces poate cauza probleme mari. Consumul excesiv de hidraţi de carbon, în special zaharuri rafinate (cum ar fi siropul de zahăr sau porumbul), poate provoca obezitate, diabet de tip 2 şi cancer.


FIBRELE ALIMENTARE se impart in fibre INSOLUBILE in apa(celuloze, hemiceluloze, lignita- intalnite in special in cereale, tarate, paine integrala)- cu rol in formarea bolului fecal si stimularea peristaltismului(miscarilor) intestinal(e). Acestea au un impact redus asupra glicemiei, insulinei si lipidelor.

Cealalta gategorie de fibre sunt fibrele SOLUBILE  in apa: pectine, gume, mucilagii, hemiceluloze- intalnite in legume, linte, fasole uscata, mere, citrice, ovaz, orz, radacinoase, vegetale frunzoase verzi; ele formeaza geluri care retin o parte din principiile nutritive din alimentatie si le incetinesc absorbtia.

Incetinesc golirea gastrica evitand furnizarea unei cantitati prea mari de glucide spre absorbtie intestinului subtire, reducandu-se astfel raspunsul insulinic. Dieta echilibrata ar trebui sa cuprinda 20-35 de grame de fibre pe zi, cu un raport de 3 la 1 pentru cele solubile. Dieta bogata in fibre asigura un nivel scazut de colesterol, previne obezitatea si alte boli metabolice, hipertensiunea, boli de inima, constipatia etc. Totusi, exista si probleme asociate excesului de fibre, mai ales atunci cand sunt folosite ca “aliment pentru slabire”. 

EFECTELE BENEFICE ALE COMPASIUNII

Omul trebuie sa vorbeasca din constiinta; nu din trup (prin forta si brutalitate), nu din suflet (prin sentimentalisme) nu din gândire (prin fantasme rationaliste, reci si moarte); ci din întreaga si profunda sa Fiinta plina de viata adica din trup, suflet,inima si gandire, toate adunate in el  in mod echilibrat.

În 1988, un studiu a reuşit să dovedească faptul că bunăvoinţa iubitoare, compasiunea faţă de semeni, are efecte benefice asupra organismului. La experimentul desfăşurat de doctorul David McClelland (Universitatea Harvard) au participat două grupuri de persoane. Unii au urmărit un film emoţionant, în care maica Tereza îngrijea bolnavi, iar ceilalţi, un film despre nazişti. Rezultatele au arătat că persoanele care au urmărit filmul cu maica Tereza au prezentat un nivel crescut de anticorpi. (Anticorpii sunt proteine sintetizate de limfocitele B ale sistemului imunitar, cu rol de apărare în cazul pătrunderii în corp a unui antigen. În stare de repaus, limfocitele B sintetizează doar cantităţi mici de anticorpi.) În cazul telespectatorilor care au urmărit filmul cu maica Tereza, nivelul imunoglobulinei A din salivă, un anticorp pentru bacterii şi viruşi, a crescut semnificativ! 

Alte rezultate privesc efectele îmbrăţişării asupra sănătăţii, în fapt, o formă de manifestare a compasiunii. Studii făcute începând cu anii â90 au scos la iveală faptul că atingerea bolnavului, mângâierea sugarului, îmbrăţişarea suferinzilor au efecte benefice asupra sănătăţii. În cazul femeilor gravide şi al persoanelor suferinde, atingerea sau masajul diminuează nivelul de cortizol (hormonul stresului), în timp ce, în cazul bebeluşilor născuţi prematur, tandreţea manifestată tactil determină creşterea mai rapidă în greutate cu 47%. În plus, copiii născuţi prematur care beneficiază de mângâiere sunt mai activi, mai echilibraţi, reacţionează mai bine la mediul înconjurător, plâng mai rar şi dorm mai bine.

Ajutând oamenii, ne schimbăm modul de a vedea lumea.

În ultimii ani a debutat şi explorarea neurologică a relaţiilor interumane. Rezultatele obţinute până acum arată că relaţiile cu semenii determină funcţionarea creierului. Medicul Daniel J. Siegel, care a contribuit la constituirea domeniului numit neurobiologia relaţiilor interpersonale, afirmă că anumite procese neuronale corespund ataşamentului dintre oameni, empatiei sau compasiunii, iar aceste stări sufleteşti determină, la rândul lor, o anumită (trans)formare a reţelelor neuronale. Louis Cozolino, psiholog la Universitatea Pepperdine, sublinia, într-o lucrare publicată în 2006, că investigaţiile specifice biologice sunt, în acest caz, mai bine adaptate persoanei umane, cu profunzimea şi deschiderea ei interpersonală: 'Neurobiologia interpersonală urmăreşte studiul modalităţilor prin care omul se ataşază de cineva, creşte şi se interconectează sufleteşte cu semenii săi'.

 Relaţiile interpersonale profunde, prieteniile de durată, compasiunea şi întrajutorarea procedează la o 'reorganizare' a activităţii cerebrale, imprimând o neuroplasticitate specifică, schimbând modul de a recepta şi de a înţelege lumea. Efectele sunt dintre cele mai diverse: creşterea controlului emoţional, o mai temeinică înţelegere de sine, îmbunătăţirea răspunsului la stres, capacităţi empatice mai bune în relaţia cu semenii, reglarea unor activităţi fiziologice.

Aşadar, bunătatea sau compasiunea afectează benefic fiziologia şi imunitatea noastră, schimbând chiar şi modul în care gândim. Cercetătorii spun că aceasta se explică prin faptul că fiecare experienţă repetată mai mult timp determină o anumită conectivitate neuronală, care se fixează până la urmă, modificând activitatea creierului şi fiziologia. Dr. Allan Lucks (Institut for Advancement of Health) concluzionează că 'activitatea de a-i ajuta pe alţii se dovedeşte, într-adevăr, a fi cea mai adecvată cale de a ne ajuta pe noi înşine'!

DALAI LAMA: "Cred că AFECTIUNEA UMANA reprezintă FUNDAMENTUL  naturii umane. Fără ea, nu putem obţine satisfacţia sau fericirea ca individ, iar fără acest fundament nu poate obţine satisfacţie nici comunitatea umană în întregul ei. In gândirea mea obişnuită iau întotdeauna în calcul mediul, ansamblul comunităţii. Tehnicienii, oamenii de ştiinţă, medicii, avocaţii, politicienii, chiar şi personalul militar şi credincioşii — cu toţii fac parte din comunitatea umană. Aşadar, toţi sunt, în primul rând, fiinţe umane şi fiecare pro­fesie în parte este orientată către umanitate, nu-i aşa ? Se presupune că ea slujeşte umanităţii, aşa că toate aceste activităţi umane diferite pornesc de la motivaţia de a face ceva pentru propria comunitate, în cel mai rău caz, intenţia este de a face bine propriei familii. Chiar şi această comunitate foarte limi­tată îşi află altruismul printre rădăcinile sale. Toate activităţile umane pornesc de la această motivaţie, toate sunt orientate către comunitate. Prin urmare, condiţia umană sau calitatea umană fundamentală este AFECTIUNEA. Asta este chestiunea cea mai importantă, nu-i aşa ?

Putem dezvolta sau promova această calitate umană, pen­tru că eu cred că natura umană conţine compasiunea. Desigur, aşa cum am menţionat mai devreme, furia, ura şi toate celelalte emoţii negative fac parte şi ele din mintea umană. Totuşi, forţa dominantă a minţii umane rămâne compasiunea.

Concepţia are loc atunci când un bărbat şi o femeie se unesc. Cred că ea se datorează iubirii autentice. Asta în­seamnă că se respectă unul pe celălalt, le pasă fiecăruia de celălalt şi împărtăşesc un sentiment de responsabilitate. Nu este ca în situaţia pe care am discutat-o ieri, în care actul sexual are loc din alte motive. Cazuri ca acelea reprezintă o iubire nebunească. Cred că există o dorinţă nebunească pentru plăcerea sexuală, iar aceste lucruri negative iau amploare. Dar cred că SEXUALITATEA UMANA  adecvată include un SIMT AL RESPONSABILITATII  care derivă dintr-un fel de lege naturală. Apoi, de-a lungul celor câteva luni petrecute în pântecul mamei, dezvoltarea copilului este puternic influenţată de starea spi­rituală a acesteia. După aceea, mai ales în timpul primelor săptămâni după naştere, atingerea fizică a mamei este cel mai important factor pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului.

Le spun oamenilor întotdeauna că O MAMA  este adevăratul INVATATOR care poate preda COMPASIUNEA SI AFECTIUNEA UMANA . Prin urmare, nu consider compasiunea ca făcând parte doar din religie. E vorba despre natura umană fundamentală, pe care toţi o împărtăşim. Cred că LAPTELE  mamei este un SIMBOL AL COMPASIUNII. Fără acesta, nu putem supravieţui. Primul act pe care îl facem împreună cu mama, bebeluşi fiind, este să sugem lapte de la ea sau de la cineva care îi ţine locul, cu un sentiment de apropiere nemăsurată. In acele momente, poate că nu ştim să spunem ce este iubirea sau compasiunea, dar există un puternic sentiment de apropiere. De asemenea, dacă nu există un sentiment puternic de apropiere faţă de copil din partea mamei, aceasta nu va avea prea mult lapte. Aşa că eu cred că laptele uman este simbolul compasiunii şi al afecţiunii umane.

Am discutat deja despre modul în care boala este influ­enţată în mare măsură de starea de spirit şi de relaţia pacien­tului cu medicul. Din experienţa mea, pot spune că, atunci când vizitez un medic, zâmbetul acestuia e plin de înţeles. Un medic poate să fie foarte bun, un adevărat profesionist, dar dacă nu zâmbeşte mă simt uneori foarte stânjenit. [râsete] Dacă un medic are un zâmbet autentic şi este cu ade­vărat preocupat, atunci mă simt în siguranţă, iar acest lucru reprezintă, desigur, un beneficiu. Asta este natura umană, nu-i aşa ? Apoi, în ultima zi a vieţii noastre, nu mai contează de fapt dacă avem sau nu un prieten. Foarte curând ne vom despărţi de prietenii foarte buni. Totuşi, dacă suntem acom­paniaţi de persoane de încredere, ne putem simţi în siguranţă şi liniştiţi chiar şi în acele momente.

Aşadar, cred că viaţa umană se bazează foarte mult pe afecţiune. Aşa cum am spus de la început, principala mea preocupare este de a explica natura umană fundamentală fără a recurge la vreun sistem religios. Acum dumneavoastră, oamenii de ştiinţă, îmi furnizaţi şi mai multe instrumente! Starea economiei moderne, ca şi cea a mediului sau a popu­laţiei, reprezintă factori care ne reamintesc foarte bine că tre­buie să fim fiinţe umane bune şi că trebuie să cooperăm mai mult. în ultimele zile, am discutat mult despre celule. Se pare că fiecare individ este o celulă, nu-i aşa ? Această planetă este asemenea unui corp uman, iar, într-un anumit sens, fiecare dintre noi reprezintă o componentă mai puţin importantă a acestui corp. Fără coordonare, un corp individual nu se poate menţine, nu poate fi sănătos, nu poate supravieţui, în mod asemănător, planeta poate fi considerată un corp uman, fiecare individ fiind asemenea unei celule. Uneori, anumite celule pot deveni foarte turbulente! Dar altele ajută la salva­rea corpului. Acest fapt constituie o realitate, nu este o pro­blemă metafizică.

Progresul ştiinţific este foarte dependent de mai mulţi factori: economici, politici, sociali, şi aşa mai departe. Poziţi­ile adoptate în domeniile ştiinţifice nu sunt independente. Cred că aşa stau lucrurile. Când experţii occidentali devin specialişti autentici, domeniul lor de interes e deja prea mic. Dacă sunteţi pe deplin implicaţi într-un anumit domeniu, acest lucru se poate dovedi problematic. De asemenea, acest lucru capătă uneori o natură distructivă, pentru că nu puteţi urmări relevanţa sau consecinţele negative pentru interesul general. Gândiţi-vă la bomba cu neutroni, care omoară oamenii, dar nu şi casele sau alte lucruri. Mai târziu, după ce se termină războiul, în acele case se pot instala alţi oameni. Spre deosebire de această armă, altele nu doar că omoară oameni, ci produc şi o mulţime de pagube, astfel încât după aceea oamenii trebuie să muncească din greu. Din acest punct de vedere, bomba cu neutroni este „mai bună", dar ar fi şi mai bine dacă am produce o armă care să nu omoare sol­daţi nevinovaţi, ci să meargă direct la generali sau la politi­cienii care iau deciziile![râsete] Cred că ar fi cel mai bun lucru. Să nu mai existe necazuri pentru oamenii nevinovaţi — arma să acţioneze asupra persoanei care a decis declanşarea războiului.

Vedeţi, aşadar, că dacă priviţi numai dintr-un anumit unghi aceste realizări ale îngrozitoarei puteri distructive, ele pot fi considerate uimitoare. Apoi, pentru că produc şi mai multe dezastre, mai multă durere şi mai multă suferinţă, le considerăm negative. Iar asta are foarte mult de-a face cu sentimentele umane fundamentale.

Acestea reprezintă abordarea şi convingerea mea. Toţi indivizii, fie ei oameni de ştiinţă, practicanţi ai unei religii, comunişti sau atei extremişti sunt fiinţe umane. Toţi sunt membri ai acestei comunităţi umane. Fiecare are responsabi­litatea de a se preocupa de întreaga comunitate. Acesta nu este doar un principiu religios, ci are de-a face cu interesul fiecăruia. Nu facem asta nici pentru Dumnezeu, nici pentru Buddha, nici pentru vreo altă planetă, ci pentru planeta pe care trăim. Este în interesul nostru. Este foarte important să avem o astfel de perspectivă şi o astfel de înţelegere. N-am nicio idee cum s-ar putea aplica acest lucru în domeniul me­dical, în principal, este vorba de sistem, de întreaga structură.Uneori, le dau oamenilor următorul exemplu: aceste degete ale mâinii sunt foarte folositoare. Chiar şi un singur deget poate face ceva, dar, indiferent cât de puternic ar fi degetul în sine, el nu poate funcţiona fără mână. Orice dome­niu — medical, religios sau ştiinţific — este lipsit de utilitate şi chiar distructiv dacă nu reuşeşte să rămână în legătură cu tema umanităţii fundamentale. Aşadar, eu aş spune că trebuie să fie puse în legătură cu sentimentul uman primordial al afecţiunii. Astfel, toate aceste activităţi umane diferite devin constructive, nu-i aşa ?"

Educatia trebuie sa devina permanenta; omul urmând a redescoperi adevarata sa identitate cosmica: si anume aceea de fiu al Demiurgului, elev la scoala Vietii, a Evolutiei; trecerea sa prin lumea fizica a Pamântului reprezinta numai o zi de scoala, un laborator de lucru. Misiunea sa este autoperfectionarea continua prin participarea la modoficarile creatoare ale lumii în care

traieste. Aceste lucruri le-au spus de-a lungul timpului toate religiile, toti poetii, toti filosofii, artistii si creatorii de valori; astazi a venit rândul tuturor oamenilor a le transpune din vorbe – în FAPTE.

Continutul educatiei se schimba cantitativ si calitativ, în sensul cuprinderii informatiilor necesare punctului anterior si trecerii (ridicarii) la un alt nivel

superior de traire; educatia se va adresa mai mult CONSTIINTEI SI SIMTIRII SUPERIOARE , decât ratiunii; ratiunea este numai un abecedar pentru primele doua; si nici o scoala nu-si poate permite sa tina elevii doar la stadiul de

abecedar;

Oamenii  cu adevarat superiori nu-si doresc resurse, ci realizari;

iar realizarile nu sunt posesiuni (ei nu au nevoie de a poseda ceva) ci rezultate utile semenilor, lumii si vietii.

Realizarile sunt daruri pentru celelalte fiinte!

Vitamina A si Vitamina E

VITAMINA A 

Indicatii: Carente specifice, stari de hipo- sau avitaminoza in steatoree, obstructie biliara , la copilul mic, in sarcina, in perioada de alaptare ; unele boli de piele : diskeratoza, boala Darier, psoriazis etc. (tratament local si general); afectiuni cronice cu modificari structurale si functionale ale unor epitelii:  ozena, bronsita cronica, stomatite, glosite, gastrita atrofica, rectocolite, litiaza renala; prurit vulvar si anal; hemeralopie, xeroftalmie; sindrom premenstrual prin insuficienta luteinica (ca medicatie adjuvanta).

 Vitamina A mareste rezistenta la infectii a cartilajelor, a mucoaselor si a pielii, ajuta la adaptarea vizuala, la dezvoltarea normala a scheletului si a smaltului dentar, precum si la buna functionare a ficatului, a tiroidei si a altor organe. De asemenea, ea contribuie si la reglarea somnului si a tensiunii arteriale, intervine in metabolismul proteinelor si al sarurilor minerale (indeosebi al calciuiui, al grasimilor si glucidelor, joaca un rol important in ingrijirea pielii si al mucoaselor, ca si in stimularea cresterii, imbunatateste FUNCTIILE  ENDOCRINE.

Retinolul are un rol deosebit si in buna functionare a organelor vizuale, carenta respectiva ducand la scaderea capacitatii de adaptare a ochilor la lumina difuza, in cazuri mai grave putand aparea o ulcerare a mucoasei-oculare si chiar a corneei, fapt ce poate provoca opacirea cristalinului si orbirea (cecitate crepusculara, xeroftalmie etc.).

Carenta de vitamina A

mai poate produce si alte neajunsuri, cum ar fi:

• degenerarea nervilor olfactivi si a celor acustici;
• scaderea rezistentei la infectii respiratorii si digestive,
• faringite, bronsite, enterocolite;
• scaderea acuitatii vizuale (indeosebi la fumatori);
• diferite tulburari psihice ;
• diminuarea cresterii la copii;
• afectarea glandelor sexuale si tulburari in functionarea;
• aparatului urogenital;
• ingrosarea si uscarea pielii;
• atrofie testiculara, uscaciune vaginala;
• nervozitate si anxietate ;
• insomnii, cefalee, hipertensiune arteriala;
• unghii casante, par devitalizat si alopecie etc.

Vitamina A este indicata in afectiuni cum ar fi: fotofobie, conjunctivita, cheratita, xeroftalmie, acnee, seboree, arsuri, ulcere, furunculoza, calculoza renala, cistite, pielite si pielonefrite, diferite afectiuni hepatice si biliare, arterioscleroza, hipertiroidism, hiperglicemie, colite si enterocolite, ulcer gastric, tulburari premenstruale, tulburari de sarcina si alaptare etc.

Vitamina A ca atare (retinolul) se gaseste, de obicei, in cantitati apreciabile, numai in produse de origine animala, ea exprimandu-se cantitativ in mcg, mg si, mai nou, in Unitati Internationale (U.I.) sau Echivalenti Retinol (R.E.), la 100 g produs comestibil. Echivalentii Retinol (R.E.) reprezinta greutatea corespunzatoare de retinol absorbit si asimilat de catre organism

 Vitamina liposolubila, contribuie la mentinerea structurii si functiei normale a epiteliilor, intra in constitutia pigmentilor fotosensibili din retina; corecteaza hiperplazia si hiperkeratoza epiteliilor, hemeralopia, xeroftalmia, care apar in carenta specifica, intervine in sinteza progesteronului. Vitamina A are rol şi în creşterea oaselor, FUNCTIA OVARIANA şi TESTICULARA, dezvoltarea embrională şi în reglarea creşterii şi diferenţierea ţesuturilor epiteiiale. Acesta indicata în tratamentul stărilor de hipovitaminoză asociate carenţei alimentare, tulburărilor de absorbţie şi de depozitare a vitaminei A, manifestate prin adaptare deficitară la întuneric, nictalopie, xeroftalmie, ulceraţii corneene, keratomalacie, xeroză cu hîpercheratoză foliculară. Retinolul (vitamina A) este o vitamină antiinfecțioasă, care are o importanță considerabilă pentru organismele tinere. Absența vitaminei A duce la slăbire, stări de oboseală, imunitate scăzută, inchiderea culorii părului, ruperea unghiilor, insomnii, tulburări psihice, bronșite, scăderea solidității oaselor. Desigur, nu este nevoie să apară toate aceste simptome să apară, ci numai câteva pentru a realiza că organismul are anumite lipsuri.Vitamina A se întâlnește în legumele verzi și în fructe: usturoi, ceapă, frunze de spanac, morcov, nap, banane, ananas, coacăze, zmeură, dude, caise, portocale, măceș. 

Vitamina E (tocoferolul)

Indicatii terapeutice : Avort habitual si iminenta de avort, sterilitate, AMENOREE, oligomenoree, toxicoza gravidica, tulburari neurovasculomusculare de sarcina, agalactie, tulburari de climacteriu, HIPOFOLICULINEMIE, crauroza vulvara, prurit vulvar, criptorhidie;

• Hepatita cronica si epidemica;
• Psoriasis, acnee , sclerodermie;
• Miastenie , distrofie musculara progresiva, scleroza laterala amiotrofica;
• Angina pectorala, insuficienta cardiaca. 

Vitamina E intervine in functia diferitelor glande endocrine si in special a gonadelor.

Ea are, de asemenea proprietati antioxidante (impiedica oxidarea grasimilor si a acizilor grasi; protejeaza vitamina A), intervine in metabolismul creatinei musculare si al apei, precum si in metabolismul glucidelor si al lipidelor; favorizeaza depunerea glicogenului in tesuturi.

Vitamina E se absoarbe din tractul digestive in prezenta bilei si se depoziteaza mai ales in ficat .

Se elimina prin fecale si mai putin prin urina . 

Din componenta vitaminei E fac parte 8 tocoferoii, toti avand aceleasi actiuni fiziologice, mai activ si mai eficace fiind insa alfatocoferolul, in functie de care, de altfel, se si stabileste necesarul in vitamina E si, in mod normal, si continutul diferitelor alimente in aceasta valoroasa trofina.

Fiind puternic antioxidant, tocoferolul are un rol important in protejarea vitaminei A, a carotenilor si a uleiurilor vegetale. De asemenea, vitamina E intervine favorabil in reproducere, in asigurarea functionarii normale a glandelor sexuale si a celor endocrine, inlesneste depozitarea glicogenului in ficat si in muschi, inclusiv in muschiul cardiac.

Tocoferolul are urmatoarele proprietati:

• intervine in METABOLISMUL GRASIMILOR, al CALCIULUIsi al FOSFORULUI, ca si in sinteza proteinelor;
• limiteaza producerea de colesterol;
• controleaza eliminarea apei din organism;
• previne imbatranirea celulelor;
• intareste si protejeaza inima si arterele impotriva insta larii aterosclerozei;
• FORTIFICA musculatura si tesutul conjunctiv, ca si FUNCTIA SEXUALA  si capacitatile mintale;
• actioneaza pozitiv asupra circulatiei sanguine periferice si a REGENAREREA PIELIIi;
• are efect diuretic si hipotensiv;
• ajuta la preintampinarea producerii avorturilor;
• scade riscul instalarii ischemiilor cardiace;
• atenueaza ritmul procesului de imbatranire;
• este eficient in diabetul zaharat, arsuri si rani greu vindecabile, ATROFIE  TESTICULARA, OVARIANA SI UTERINA , IMPOTENTA, STERILITATE feminina si masculina;
  • amelioreaza ritmul de dezvoltare a organelor genitale la pubertate;
  • intervine in caz de menstruatii dureroase,TULBURARI DE MENOPAUZA, tulburari de crestere la copii, in miocardite, angina pectorala si insuficienta cardiaca, ateroscleroza (cu exceptia hipotensivilor), putand atenua chiar si simptomele afectiunilor deja instalate ;
  • are rol benefic in tratarea eczemelor, acneei, psoriazisului, miopiei evolutive, a opacifierii cristalinului si cataractei, ca si in boala Parkinson etc.
  In plus, tocoferolul asigura protectia vaselor sanguine, globulelor rosii, a plamanilor si a FICATULUIi, in hepatita cronica si in cea epidemica. Tot el mareste puterea de aparare a organismului fata de infectii, fiind si ANTICANCERIGEN. Aceasta vitamina  poate fi administrata cu eficienta si nou-nascutilor prematur, femeilor in caz de avort spontan, in unele anemii la copii, ca si in arterita, tromboflebita, ulcere varicoase, afectiuni reumatice inflamatorii, distrofii musculare etc. De asemenea, administrarea vitaminei E duce la importante ameliorari in diferite afectiuni cardiovasculare, in special in durerile cardiace si in starile de sufocare, preintampina formarea cheagurilor de sange si contribuie la dizolvarea acestora. Datorita virtutilor sanogen-terapeutice pe care le are, tocoferolul este denumit si "vitamina sanatatii".

  Necesarul zilnic de vitamina E

  Exprimarea activitatii biologice a vitaminei E se face in miligrame sau in unitati internationale (U.I.). La barbatii adulti, necesarul zilnic de tocoferol este de cea 25 mg, direct proportional cu varsta si cu cantitatea de acizi polinesaturati existenti in alimentele consumate, putand fi asigurat, in general, de o ratie alimentara echilibrata. Sarcina si alaptarea cresc necesarul de vitamina E. in conditii de nematernitate, femeile au nevoie de mai putina vitamina E decat barbatii. Un aport sporit de vitamina E le este necesar persoanelor varstnice. De asemenea, ea trebuie administrata nou-nascutilor, pana la aparitia propriei flore intestinale, deoarece laptele matern e foarte sarac in tocoferol. In ultima vreme, dupa unii autori, se estimeaza ca necesarul in vitamina E este mult mai mic. Clorul din apa de la robinet, laxativele cu ulei mineral, maternitatea si menopauza, toate necesita sporirea aportului de vitamina E.
  Carenta de vitamina E duce la distrofii musculare si la aparitia unor leziuni nervoase, precum si la instalarea atero-sclerozei. La femei, hipovitaminoza E poate produce avort spontan. Trebuie amintit si faptul ca insuficienta vitaminica respectiva provoaca boli ale muschilor si ale nervilor, iar cantitatea de colesterol creste in sange si in muschi. Tulburarile produse in organism de carenta de vitamina E sunt reversibile la femei si ireversibile la barbati. La adulti, aceasta carenta vitaminica produce si o usoara scadere a duratei de viata a globulelor rosii. Eficacitatea tocoferolului sporeste prin asocierea acestuia cu vitaminele A, B, si C, cu inozitolul, precum si prin aportul de mangan si seleniu. Tocoferolul intensifica activitatea vitaminei A.
  In aprovizionarea organismului cu vitamina E, trebuie tinut cont si de faptul ca absorbtia intestinala a acesteia din alimentele consumate este de numai cea 30%. Carenta de vitamina E se intalneste mai des la batrani si la malnutriti, in inflamatii cronice, diferite boli cronice etc. Hipervitaminoza E apare la doze farmaceutice foarte mari (300-800 mg/zi), ea putand produce oligospermie, ca si azo-spermie, in cazul barbatilor, iar la femei - involutie ovariana si tulburari ale ciclului menstrual.
  Vitamina E este solubila in grasimi si in alcool, dar insolubila in apa. Ea rezista la caldura pana la cea 250ºC si e sensibila la lumina si la oxigen. Temperaturile foarte ridicate, ca si cele foarte coborate reduc cu pana la doua treimi cantitatea de tocoferol continuta in vegetale si in uleiuri. Tocoferolul este distrus prin pasteurizarea si prin uscarea laptelui (lapte praf), prin contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu si prin pastrarea acestora timp mai indelungat. Astfel, carnea pastrata la frigider pierde, in cateva zile, toata cantitatea de vitamina E de care dispunea initial. In faina alba, continutul in aceasta vitamina e cu cea 80% mai scazut decat in faina integrala. Pierderi importante de vitamina E au loc in cazul rafinarii diferitelor produse alimentare. Tocmai din acest motiv, se recomanda ca uleiurile vegetale sa fie obtinute prin presare la rece, si nu prin rafinare, operatie care se face la temperaturi ridicate.

Coada soricelului -rezolva Amenorea (absenta patologica a ciclului menstrual)

In medicina naturista, amenoreea si  ciclurile menstruale lungi si neregulate  sunt de obicei descrise ca o “conditie rece” si/sau congestiva, ce necesita stimulente ce vor incalzi zona pelviana si vor imbunatati circulatia sangelui si a energiei.   Dar si din punct de vedere al medicinei naturiste, diagnosticarea completa (atat medicala cat si holistica) este foarte importanta pentru a primi un tratament cat mai precis. Trebuie tinut cont de faptul ca, dereglarile menstruale si amenoreea asociate cu diverse probleme de sanatate grave necesita atentie medicala. In astfel de cazuri, tratamentele naturiste pot fi folosite ca adjuvante tratamentelor medicale.

Este indicat sa incepi un tratament naturist in caz de amenoree sau cicluri menstruale neregulate cu o detoxifiere a organismului. Astfel,  organele  si sistemele principale ce influenteaza sanatatea menstruala (de fapt  influenteaza sanatatea feminina) – ficatul si vezica biliara, sangele si limfa, rinichii, intestinul gros – vor fi curatate de surplusurile de toxine si de hormoni.  Este indicat sa introduci in viata ta o alimentatie nutritiva si echilibrata, exercitii fizice moderate si blande (yoga, inot, plimbari lungi) ,  expunerea la lumina naturala pe perioade cat mai lungi  (lumina influenteaza secretia hormonilor endorfini), exercitii de respiratie si meditatie . Cu cat tratamentul va fi mai complet (holistic) cu atat rezultatele vor fi mai bune si mai de lunga durata.

Diferite terapii cum ar fi auto-masajul abdominal si pelvian, comprese cu ulei de ricin, comprese cu ginger, un supliment de vitamine si minerale (mai ales daca problema este asociata cu anumite lipsuri in acest sens) de asemenea pot ajuta in sanatatea menstruala.

Coada soricelului 

Denumire stiintifica: Achillea milefolium Fam Compositae.

Denumiri populare: alunele, bradatel, ciuresica, coada-soareci, coada-soricelului, coada-hârcelui, coada-hârtului, crestatea, crâvalnic, garva, iarba-oilor, iarba-soarecelui, iarba-stranutatoare, sorocina, stranutatoare, tata-forfotici.
În traditia populara: aproape peste tot se folosea la taieturi si rani.

Poate fi folosita in cazul de menstruatiile abundente, uterul atonic si leucoree cronica.

Plante medicinale ca frunze de zmeur, mladite de coacaz negru, cretisoara, galbenele, papadie, urzica pot fi adaugate in caz de chisturi, fibroame, uter atonic, si menstruatii abundente, dar fiind plante cu calitati “racoritoare” este necesara combinatia lor cu plante ce incalzesc zona pelviana (cum ar fi ginger, pelin, busuiocul cerbilor)

Alege din aceste plante 3-4 care sa ti se potriveasca tie.  Daca dereglarea menstruala/amenoreea este acuta si se datoreaza stresului, calatoriilor, schimbarilor in viata, folosirea plantelor si celorlalte terapii vor avea efecte destul de rapide. Daca dereglarile menstruale/amenoreea sunt cronice atunci vei avea nevoie de mai mult timp, cateodata chiar si cateva luni. Bine inteles ca reusita tratamentului depinde si daca diagnosticare a fost facuta in mod corect (deci tratamentul este complex). Daca doresti sa ramai insarcinata cel mai bine este sa faci o pauza pana termini cu detoxifierea si pana ciclul menstrual se regleaza cat de cat (cam pentru 3-4 luni). Pe urma iti poti continua tratamentul doar pana la ovulatie si sa faci pauza pana la sfarsitul urmatoarei menstruatii.

Ceaiul de codita soricelului alina crampele abdominale cauzate de menstruatie sau de obiceiul de a avea o alimentatie inadecvata. Un regim cu ceai are efect diuretic si impiedica si impiedica extinderea edemelor. Regimul este de asemenea recomandat pentru pacientii care sufera de guta. Mai mult, ceaiul de codita soricelului se spune ca stimuleaza circulatia sanguina. Ca uz extern o cataplasma cu ceai ajuta in cazuri de arsuri minore  si rani deschise si grabeste procesul de vindecare. O baie de sezut cu ceai de codita soricelului se spune ca alina durerea provocata de hemoroizi; o baie la picioare se spune ca stimuleaza circulatia sangelui si, astfel, atenueaza problemele legate de circulatia venoasa. O baie completa se spune ca alina crampele si are efecte calmante in cazul durerilor asociate cu reumatism, guta si de natura nevrotica.

Compozitie chimica: ulei volatil de culoare albastra, chamazulena, proazulene, cineol, borneol, pinen, limonen, cariofilen, thion-camfen, azulen, achileina, acid achileic, acizi organici, formic, acetic, probionic, valerianic, alcooli: etilic, metilic, taninuri, colina, substante antibiotice.
Actiune farmaceutica: proprietatile majore ale produsului se datoreaza uleiului volatil si proazulenelor- stomahic, tonic amare, bronhodilatator, antiseptic, expectorant, antiseptic bronhic, inflamatii gastro-intestinale, dezinfectant si calmant gastric si intestinal, hemostatic, stomahic, antiseptic si calmant al mucoasei anorectale, antispasmodic al cailor biliare, bronhodilatator, diminueaza secretiile gastrice, carminativ, decongestiv hemoroidal analgetic, antihelmitic.
Extern; efect calmant, antiinflamator si dezinfectant, regenereaza tesuturile.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, afectiuni cardiace, afectiunea maduvei spinarii, afectiuni stomacale, afectiuni vasculare, afte, alergie, alopecie, anorexie, arsuri, astm, ateroscleroza, balonari abdominale, bolile aparatului urinar, bronsite, cancer genital, chisturi ovariene (este bine sa se adauge si frunze de nuc), cistite, colici gastrice, colici hepatice, constipatie, contuzii, degeraturi, dischinezie biliara, dismenoree, dureri menstruale, dureri renale, dureri de stomac, eczeme zemuinde, enterocolite, enurezis, gastrite, fibroame uterine, fisuri mamelonare, gastrita, gingivita, hemoragie, hemoroizi, hipermenoree, hipertensiune arteriala, infectiile aparatului urinar, inflamatiile aparatului urinar, leucoree, lipsa menstrelor, menopauza, menstruatie neregulata, meteorism, metroanexita, oboseala, osteoporoza, panaritiu, paraziti intestinali, pecingine, pete pe piele, plagi zemuinde sau infectate chiar purulente, rinite, rino-sinuzite alergice, scabie, stimularea ficatului, stomatita, supuratii externe, tenuri uscate, tulburari circulatorii, tuse, ulcer varicos, ulceratii diverse, ulcer duodenal, vaginite, varice, viermi intestinali, vitiligo (planta proaspata se stoarce pe petele albe si apoi se sta la soare), voma. Remarcam ca în cazul afectiunilor aparatului ginecologic este una dintre cele mai eficiente plante. Intra în compozitia ceaiurilor: gastric, contra colicilor, hepatic si laxativ antihemoroidal.

In Moldova, in nordul si in centrul Transilvaniei, precum si in nordul Olteniei, Coada-soricelului era folosita drept cicatrizant, calmant pentru "oparitura" (alergie cutanata), ca planta aperitiva. In zona de vest a Transilvaniei, era folosita in scaldatori pentru pruncii debili, ca spalaturi in "poala alba" (leucoree), ca cicatrizant dupa extractiile dentare. In Bucovina, ceaiul de Coada-soricelului se lua atunci cand tinerelor femei "nu le veneau randurile" (amenoree), pentru "schimbarea sangelui" (dezintoxicarea organismului si intarirea imunitatii), inaintea venirii toamnei. In nordul si estul Moldovei, Coada-soricelului se mai folosea intern contra "aprinderii de mate" (colon iritabil sau colita de fermentatie), extern contra "tranjilor" (hemoroizi sangeranzi) si, tot extern, pentru inchiderea rapida a ranilor. In peste o suta de afectiuni si tulburari, este consemnata folosirea Cozii-soricelului in medicina populara romaneasca si in cea europeana. Iar cercetarile facute in diverse laboratoare de medicina si farmacie ale lumii confirma, treptat, tot mai multe din aceste utilizari medicinale

Pulberea de Coada-soricelului

Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a partilor aeriene. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece substantele volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol.

Infuzia combinata de Coada-soricelului

Se pun la macerat 3-4 linguri maruntite de Coada-soricelului, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de Coada-soricelului, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Tinctura de Coada-soricelului

�

Are cele mai bune efecte pentru tratarea infectiilor, inflamatiilor si a leziunilor pielii, afectiuni unde este nevoie de un preparat dezinfectant, mai multe substante cicatrizante si antiinflamatoare din Coada-soricelului fiind cel mai bine extrase in alcool. Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de inflorescente de Coada-soricelului, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Intern, se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi cate o lingurita diluata in putina apa. 
Cataplasma cu Coada-soricelului
O mana de flori maruntite de Coada-soricelului se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, si se lasa vreme de 1 ora.
Uleiul de Coada-soricelului 
In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de inflorescente de Coada-soricelului uscate si maruntite. Se lasa sa macereze la soare, vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.

Tratamente interne cu Coada-soricelului

* Hepatita - un studiu japonez din 2006 a avut drept subiect efectul hepatoprotector al sucului proaspat extras din inflorescentele si din tulpinile de Coada-soricelului. Animalele de experienta erau intoxicate cu substante care produc hepatita mortala. Dintre cele care au fost tratate cu suc proaspat de Coada-soricelului, mai mult de 40% au supravietuit, in timp ce cele din lotul martor au murit in proportie de 100%. S-a constatat ca la organismele tratate cu suc de Coada-soricelului, ficatul sufera mult mai putine modificari structurale, celulele din componenta sa au mai putine malformatii, iar tendinta spre ciroza este net diminuata. Sucul proaspat de Coada-soricelului se prepara zilnic si se administreaza imediat dupa filtrare, cate 50-60 ml, in doza unica, zilnica. Se fac astfel cure de cate 60 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauza.

* Dischinezie biliara - se administreaza infuzia combinata de Coada-soricelului, cate o jumatate de cana, cu 20-30 de minute inainte de fiecare masa. Un astfel de tratament dureaza 30 de zile si se poate relua dupa o pauza de doua saptamani. O echipa de cercetatori din cadrul Universitatii din Viena a obiectivat, prin teste de medicina experimentala, ca principiile active din Coada-soricelului au efecte coleretice (favorizeaza evacuarea bilei) foarte intense. Ele sunt de trei ori mai puternice decat anghinarea, care era pana nu demult considerata liderul in aceasta afectiune.

* Colecistita - uleiul volatil continut in florile de Coada-soricelului are efecte antiinflamatoare si calmante asupra vezicii biliare. Se administreaza pulberea proaspat macinata de flori din care se ia cate o lingurita pe stomacul gol, de patru ori pe zi, in

O gasim incepand cu campia si pana in varf de munte

�

cure de trei saptamani, cu zece zile de pauza. 

* Dispepsie, indigestie - se combina in proportii egale tincturi de Coada-soricelului si de anghinare (Cynara scolymus), iar din acest amestec se ia cate o lingurita diluata in apa, inainte cu 10 minute de fiecare masa. Ambele plante imbunatatesc peristaltismul tubului digestiv, amplifica secretia de sucuri gastrice, reduc senzatia de greata sau de inapetenta. 

* Colita, colita spastica - mai multe studii facute in Statele Unite si in Germania au pus in evidenta faptul ca anumite substante aromate si flavonoidele din Coada-soricelului reduc semnificativ inflamatia la nivelul intestinului subtire si a celui gros, ajuta la cicatrizarea epiteliilor lezate, combat eficient spasmele digestive. Se administreaza infuzia combinata, cate 2-3 cani pe zi, pe o perioada de 35 de zile, apoi se face o pauza de doua saptamani, dupa care tratamentul se poate relua, daca mai este cazul. In aceasta afectiune, efectele terapeutice ale florilor de Coada-soricelului sunt mult mai puternice in combinatie cu sunatoarea 

(Hypericum perforatum).

* Sensibilitate la infectii - in nordul tarii exista obiceiul ca oamenii sa bea in toamna fiertura de flori de Coada-soricelului, ca sa-i fereasca de boli de plamani si de raceli de tot felul. si iata ca acest obicei este confirmat de un studiu de data foarte recenta, facut in India, care arata ca achileina, o substanta secretata de florile de Coada-soricelului, ne protejeaza de infectiile de tot felul, intr-un mod inedit. Aceasta substanta pur si simplu modifica rezistenta membranei celulare, care va deveni mai putin permeabila pentru virusi si bacterii, care astfel nu pot ataca organismul. Se utilizeaza infuzia combinata de Coada-soricelului, din care se consuma cate jumatate de litru - un litru pe zi, in cure de 30 de zile.

* Amenoree (absenta patologica a ciclului menstrual) - in Bucovina femeile tinere care nu erau fertile foloseau adesea ceaiul de Coada-soricelului pentru "a le veni randurile rosii", adica pentru declansarea ciclului menstrual. Cercetatorii de la Universitatea din Padova, Italia, au confirmat de curand validitatea acestui demers terapeutic, publicand in iulie 2006 studii in care arata ca doua substante din Coada-soricelului (apigenina si luteolina) imbunatatesc raspunsul organismului la actiunea hormonilor care declanseaza ciclul menstrual si care determina amplificarea caracterelor feminine. Se administreaza pulberea proaspat macinata de flori de Coada-soricelului, cate trei lingurite pe zi, in cure de patru saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.
 Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabara) este folosit daca dereglarile menstruale si amenoreea sunt datorate deficientei de estrogen. 
Pelinul este emenagog si un antiinflamator uterin. Poate fi folosit la bai de sezut si ca ceai (ca ceai se beau cel mult 2 cani fierbinti pe zi, pe o perioada de maximum o saptamana).  Este folosit in cazul in care dereglarile menstruale sunt datorate frigului, a infectiilor uterine si sunt acompaniate de constipatie.  Poate fi folosit impreuna cu plantele busuiocul cerbului, coada soricelului si ghimbir ca ceai baut fierbinte.  Este eficient mai ales in cazul in care amenoreea este acuta. 
 Radacina de ghimbir ajuta in cazul in care dereglarile menstruale si amenoreea sunt datorate frigului. De multe ori, o astfel de situatie este precedata sau acompaniata de infectii urinare, uterine si ovariene (cistita, anexita). De asemenea este folosit cand se simte senzatia de congestie in zona pelviana si durere ascutita. Este recomandat sa fie folosit in bauturi fierbinti (ceaiuri preparate din radacina proaspata sau o lingurita de tinctura adaugata in apa fierbinte) sau ca comprese fierbinti puse pe zona uterului. Aceasta planta este de foarte multe ori folosita in formulele naturiste pentru amenoree si dureri menstruale deoarece imbunatateste circulatia pelviana, incalzeste si relaxeaza.  De asemenea poate fi folosit in caz de PMS si menstruatie insotite de greata si varsaturi.


* Adjuvant in hemoragia interna - mai multe studii din anii '90 arata ca unii alcaloizi din componenta acestei plante favorizeaza cicatrizarea rapida a leziunilor interne si externe. Intr-unul din aceste studii, o substanta extrasa din Coada-soricelului, numita achileina, a fost administrata intravenos animalelor de experienta. Ea a redus timpul de sangerare cu nu mai putin de 32%, un rezultat foarte bun, ce sugereaza chiar o posibila utilizare a extractelor din aceasta planta in terapia de urgenta. Ca adjuvant contra hemoragiei interne, se consuma zilnic cate un litru - un litru si jumatate de infuzie combinata de Coada-soricelului.
* Acneea - un studiu al unui institut medical din Washington, Statele Unite, arata ca acneea este declansata de probleme digestive si de metabolism, provocate de alimentatia moderna, de sensibilitatea la infectii cutanate, precum si de problemele hormonale. In acelasi studiu se mentioneaza faptul ca planta Coada-soricelului are atat efecte antimicrobiene (actioneaza contra bacteriilor, in special), cat si de stimulare a proceselor digestive. Adaugati la acestea efectul hormonal anterior mentionat al acestei plante si faptul ca este un dezintoxicant pentru ficat si pentru bila, pentru a intelege eficienta sa in tratarea acneei. Se fac tratamente cu o durata de 60 de zile, timp in care se ia infuzie combinata de Coada-soricelului, cate un litru pe zi, in doua reprize, dimineata si seara. 

FRUMUSETE

* Transpiratia excesiva - studii facute de o echipa de cercetatori din cadrul Universitatii din Iasi, in 1988, au pus in evidenta faptul ca baile generale cu extract apos de Coada-soricelului, facute de 2-3 ori pe saptamana, reduc transpiratia, previn eruptiile cutanate produse de combinatia de transpiratie si praf, mentin sanatatea pielii. Pentru a obtine aceste efecte, se pun 5 litri de infuzie combinata de Coada-soricelului la o cada de baie, in care se fac bai de 30 de minute. Procedura se repeta de 2-3 ori pe saptamana, mai ales in sezonul cald.