CHIMENUL.--Carum carvi (Cuminum cyminum)

 Semintele sale, care sunt principala parte utilizata in terapie, sunt mult mai mici decat cele ale chimenului de cultura. De fapt, actualele specii de chimen de cultura au fost selectionate de-a lungul a mii de ani, ajungandu-se la soiuri foarte bogate in ulei volatil (cel mai important principiu activ al plantei), extrem de puternice din punct de vedere terapeutic, care sunt preferate soiurilor neselectionate. Asadar, pentru a obtine maximum de foloase medicinale, este recomandata folosirea chimenului de cultura, care se gaseste gata conditionat in plafarurile si in magazinele naturiste. 


Studiile au demonstart  proprietăţile terapeutice ale seminţelor de CHIMEN: STIMULENT AL SECREŢIILOR GASTRICE şi al DIGESTIEI, ANTIINFLAMATOR INTESTINAL, ANTISEPTIC  GASTRIC SI INTESTINAL, DIURETIC.

CHIMENUL conţine : ulei volatil (carvonul) , lipide, substanţe albuminoide, amidon, glucide, taninuri, minerale (calciu, fosfor, sodiu, potasiu, fier) ţi vitamine din complexul B, vitaminele A ţi C.

Pulberea

Semintele uscate se macina bine cu o rasnita de cafea, pana cand devin o pulbere fina, care se pastreaza (maximum 7 zile) intr-un borcan inchis ermetic, la frigider. Se administreaza de regula cate jumatate de lingurita, de 4 ori pe zi.

Infuzia fierbinte

Primii care l-au folosit ca medicament au fost egiptenii

�

Intr-o cana (250 ml) cu apa clocotita, se pun 1-2 lingurite de seminte, se acopera si se lasa asa vreme de 15 minute, dupa care se filtreaza. Infuzia se consuma cat de calda posibil, pentru a avea maximumul proprietatilor antispastice si calmante.

Uleiul volatil

Se extrage doar prin procedee industriale, prin distilare si, mai rar, prin antrenare cu alcool. Se gaseste in farmaciile si in magazinele naturiste, dar trebuie sa aiba specificat pe ambalaj faptul ca este valabil si pentru uz intern. La adulti, se administreaza cate 2-6 picaturi de trei ori pe zi, la copiii intre 6 si 16 ani - 1-3 picaturi, de 2-3 ori pe zi, la copiii intre 1 an si 6 ani - sub o picatura pe zi, adica maximum 0,02 ml pe zi. Uleiul de chimen este inclus si in diverse siropuri ori ceaiuri preambalate, cu efecte calmante pentru copii.

Infuzia combinata
Se pun 2 lingurite de pulbere de seminte intr-un pahar de apa si se lasa la macerat vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un pahar de apa, apoi se lasa sa se raceasca. In final, se combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei zile.

Tinctura

Se pun intr-un borcan 10 linguri de pulbere de seminte, care se acopera cu 400 ml de alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile. Apoi preparatul se strecoara, se adauga 10 picaturi de ulei volatil de chimen, se agita bine, iar extractul astfel obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza o lingurita de 4 ori pe zi, in tratamente cu o durata de 1-3 luni.

Uleiul pentru uz extern

In jumatate de litru de ulei de masline sau floarea-soarelui se pun 10 linguri de pulbere de seminte de chimen. Se lasa la macerat vreme de 2 saptamani, la soare, dupa care se filtreaza, se adauga 15 picaturi de ulei volatil de chimen, iar preparatul astfel obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.

Tratamente interne

* Alaptare - se consuma zilnic 1-3 cani de infuzie combinata de chimen cu miere. Mai multe studii au obiectivat faptul ca administrarea chimenului creste secretia lactata si imbunatateste calitatea laptelui matern, reduce incidenta colicilor la sugari. In cazul in care apar inflamatii ale sanilor (ragade) in timpul alaptarii, se pune pe zona afectata o cataplasma cu seminte de in si de chimen, macerate in prealabil, vreme de patru ore, in apa calda.
* Astenie psihica, incapacitate de concentrare mentala - se iau cate 4 lingurite de tinctura de chimen pe zi, in cure de o luna. Uleiul volatil continut de semintele de chimen are efecte tonice nervoase, favorizeaza circulatia cerebrala, confera o senzatie de vioiciune si tonus mental. Acelasi tratament se recomanda si ca adjuvant in depresie.
* Astm, astm alergic, bronsita cronica - se administreaza amestecul de infuzie combinata si ulei volatil de chimen. Pe langa efectul antispastic mentionat, chimenul are in aceste afectiuni si un efect expectorant (ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii), antiinflamator si antibiotic. De asemenea, uleiul volatil de chimen este antihistaminic, ajutand la calmarea reactiilor alergice la nivelul aparatul respirator.
* Cancer de colon - un studiu de medicina experimentala dat publicitatii in martie 2006 arata ca un tratament facut vreme de 15 saptamani cu pulbere de chimen inhiba dezvoltarea tumorilor in intestinul gros. Interesant este ca efectul antitumoral al chimenului a fost potentat de introducerea in alimentatie si a uleiului de arahide, care este indicat celor care sufera de tumori pe tubul digestiv. Se recomanda administrarea a 7 grame de pulbere de seminte de chimen pe zi (doza exacta este de 0,06 grame pe kilogram-corp), in cure cu o durata de patru luni, urmate de doua luni de pauza.
* Cancer de piele - chimenul, ingerat sub forma de pulbere si aplicat sub forma de ulei pentru uz extern pe formatiunile canceroase aparute pe piele, inhiba cresterea tumorilor maligne si, mai mult, declanseaza procesul de remisie a acestora. Se recomanda un tratament de patru luni cu chimen luat intern (7 grame pe zi) si aplicat extern, sub forma de ulei, pe zonele afectate.

Pentru a-i creste eficienta, chimenul trebuie macinat

�

* Deficit de fier in organism - infuzia combinata de chimen din care se bea cate o cana dimineata si seara, pe stomacul gol, este un eficient remediu contra anemiei feriprive. Acest remediu nu contine decat cantitati infime de fier, in schimb, imbunatateste foarte mult asimilarea acestui oligoelement, care de cele mai multe ori se gaseste in alimentatia de zi cu zi (in oua, in spanac, in urzici, in icre, in peste etc.), dar nu este metabolizat corespunzator de organism.
* Diaree, colita de fermentatie - se administreaza pulbere de seminte de chimen amestecata in proportii egale cu pulbere de frunze de menta. Se iau zilnic cate 4-6 lingurite din aceasta combinatie, pe o perioada de 1-3 saptamani. Combinatia chimen-menta este aproape imbatabila in mai multe afectiuni digestive, printre care diareea si colita de fermentatie, unde efectul lor este rapid, datorita calitatilor antiseptice, antiinflamatoare, carminative (determina eliminarea gazelor intestinale) ale celor doua plante.
* Dispepsie - exista mai multe cercetari care arata fara dubiu ca semintele de chimen, singure sau in combinatii cu alte plante, vindeca fara gres aceasta afectiune. Intr-un astfel de studiu, facut in Germania, un numar de 118 pacienti au fost impartiti in doua grupe de terapie egale. Cei din prima grupa au fost tratati cu seminte de chimen si frunze de menta (Mentha piperita), in timp ce a doua grupa fost tratata cu cisaprida, un medicament de sinteza foarte eficient in tratarea dispepsiei. Dupa patru saptamani, 69,7% din cei tratati cu chimen si menta nu mai prezentau simptome de dispepsie. Durerile abdominale, senzatia de greata sau de greutate in stomac disparusera, la fel si balonarea si eructatiile. In lotul tratat cu cisaprida, procentul pacientilor care nu mai prezentau simptomele dispepsiei a fost foarte apropiat de cel al pacientilor tratati naturist, fiind de 70,2%, dar aici au aparut si reactii adverse (dureri de cap, diaree, aritmie), reactii inexistente la lotul tratat natural. Asadar, pe termen lung, o solutie eficienta si sigura contra dispepsiei este administrarea zilnica, inainte de masa, a unei lingurite de amestec de pulberi de chimen si menta, combinate in proportii egale. Plantele trebuie sa fie proaspat macinate, pentru a avea un continut maxim de uleiuri volatile, care imbunatatesc secretia de bila si de sucuri gastrice si elimina durerile abdominale.

* Gastrita - un studiu facut in laboratoarele Universitatii din Riad, Arabia Saudita, arata ca administrarea semintelor de chimen protejeaza epiteliile gastrice (tesuturile protectoare ce captusesc stomacul) de actiunea secretiilor gastrice acide, dar si de actiunea unor substante iritante, cum ar fi solutia de clorura de sodiu concentrata, alcoolul etilic pur etc. Astfel, desi administrarea chimenului sporeste secretia de sucuri digestive, tratamentul cu infuzia combinata din semintele sale este eficient pentru gastrita, avand efecte calmante, antiinflamatoare, protejand mucoasa gastrica. Se administreaza 2-3 cani de infuzie combinata pe zi, in cure de 3 saptamani, urmate de o pauza de 10 zile, dupa care se poate relua.
* Greata provocata de medicatie - se administreaza infuzia combinata obtinuta din chimen si menta, amestecate in proportii egale, din care se bea, de preferinta neindulcita, cate o jumatate de litru - un litru pe parcursul zilei, inaintea meselor principale. Are efect antiemetic (elimina senzatia de greata), actionand atat local, la nivelul terminatiilor gustative si olfactive de la nivelul tubului digestiv, cat si la nivelul sistemului nervos central. Este un bun tratament si contra anorexiei.
* Halena (miros urat al respiratiei) - se mesteca dupa masa si, intre mese, seminte de chimen. Au un miros placut si, mai mult decat atat, imbunatatesc digestia, eliminand cauzele profunde care duc la aparitia halenei.
* Micoze (adjuvant) - prin teste de laborator s-a constatat ca uleiul volatil de chimen este foarte EFICIENT CONTRA INFECŢIILOR  cu ciupercile parazite Candida albicans, Aspergillus. Se administreaza uleiul volatil de chimen, cate 2-5 picaturi, de trei ori pe pe zi, in cure de 14 zile, urmate de alte 10 zile de pauza. Acelasi tratament este recomandat ca adjuvant in infectiile, de aceasta data bacteriene, cu Pseudomonas aeruginosa.
* Prevenirea cancerului - mai multe studii facute in Japonia, in India si in China arata ca administrarea chimenului impiedica mutatiile celulelor normale spre celule canceroase, fiind un protector de incredere contra bolii canceroase care afecteaza stomacul, intestinele, ficatul, pancreasul. Se consuma chimenul ca si condiment in alimentatie, iar de doua ori pe an se tin cure cu o durata de patru saptamani, timp in care se administreaza cate o lingurita rasa de pulbere de seminte de patru ori pe zi.
* Sindromul colonului iritabil, colon spastic - se beau zilnic 2-3 cani de infuzie combinata de seminte de chimen. Tratamentul se face vreme de 4 saptamani, cu 5-7 zile de pauza. Are efecte spasmolitice si antiinflamatoare intestinale puternice, ajuta la echilibrarea florei intestinale. Tratamentul este valabil si contra crampelor abdominale, care atunci cand sunt foarte puternice vor fi tratate, in prima faza, cu infuzie fierbinte de chimen.

�

* Sindromul de postmenopauza (adjuvant) - se administreaza pulberea proaspat macinata de chimen, cate trei lingurite pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de alte 30 de zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte estrogene blande, ideal pentru femeile care au intrat la menopauza de mai mult de doi ani si se confrunta cu simptome cum ar fi osteoporoza, hirsutismul, astenia, depresia.
* Spasme musculare - se administreaza infuzia combinata de chimen, cate o jumatate de pahar (100 ml), de trei ori pe zi. In fiecare doza de infuzie combinata se pun si doua picaturi de ulei volatil de chimen, pentru a amplifica efectele antispasmodice ale acestui tratament. Studii facute in Statele Unite au aratat ca substantele volatile din chimen inhiba efectul mai multor enzime care determina contractura musculara. Astfel, acest tratament este valabil nu doar in spasmele muschilor voluntari (cum ar fi cei ai bratelor, ai picioare, ai pleoapelor etc.), ci si al celor care nu pot fi controlati voluntar.  Acest tratament antispasmodic s-a dovedit eficient si contra sughitului, contra tusei spasmodice si chiar contra astmului.
* Valori crescute ale colesterolului si trigliceridelor - intr-un studiu din anul 2005, facut de o echipa mixta de cercetatori din Maroc si din Franta, se arata ca administrarea de infuzie combinata de chimen, 1-1,5 litri pe zi, in cure de patru saptamani, scade semnificativ procentul de colesterol negativ (LDL) si de trigliceride din sange. Acelasi studiu arata ca organismul diabetic este ferit de complicatii cardiace si vasculare prin tratamentul cu infuzie combinata de chimen. Un alt efect al tratamentului cu chimen este si o usoara scadere a glicemiei, dar care apare mai ales la tratamentul cu pulbere de chimen si mai putin la tratamentul cu extract apos sau in alcool.
* Viermi intestinali (adjuvant) - se administreaza ulei volatil de chimen, cate 2-5 picaturi de trei ori pe zi, in cure de 21 de zile, urmate de aceeasi perioada de pauza. Acest remediu are efecte puternic vermifuge si insecticide, paralizand centrii nervosi vitali ai acestor organisme parazite.

Aplicatii externe cu chimen

* Crampe abdominale la sugari si la copiii mici - in apa de baie a copilului se toarna 1-3 linguri de tinctura de chimen. Principiile active cu efect calmant gastro-intestinal si carminativ vor fi preluate prin piele de catre circulatia sanguina periferica si isi vor face rapid efectul.
* Micoza bucala - de trei ori pe zi se fac clatiri ale gurii cu 100 ml de infuzie combinata, in care s-au pus 1-2 picaturi de ulei de chimen. Acest tratament are efecte antimicotice, antiinflamatoare, fiind de un real ajutor pentru candida cu localizare pe segmentul buco-faringian.
* Rani deschise (prim ajutor) - se spala rana si se curata foarte bine cu tinctura de chimen nediluata. Este un tratament dureros pe moment, dar extrem de util, mai ales in cazul in care rana se produce intr-un loc cu puternica incarcatura microbiana. Chimenul are efecte antibiotice puternice si distruge, aplicat direct, virusul tetanic.
* Scabie - se aplica uleiul pentru uz extern pe portiunile afectate. Aplicatia se face de 3-6 ori pe zi, pana la vindecarea totala. Este un tratament simplu si eficient, recomandat mai ales celor care nu suporta unguentele cu substante de sinteza folosite in acest scop.

1) Proprietati digestive

• stimuleaza digestia;
• administrat copiilor combate colicii abdominali;
• previne balonarile si flatulenta;
• are proprietati carminative (determina eliminarea gazelor intestinale);
• creste pofta de mancare;
• combate inflamatiile intestinale;
• calmeaza durerile de stomac;
• are efecte antiinflamatoare intestinale puternice;
• ajuta la echilibrarea florei intestinale;
• trateaza diareea;
• previne colita de fermentatie, sindromul colonului iritabil, colicii, enterocolita;
• previne halena (mirosul urat al respiratiei).

2) Efecte dermatologice

• curata tenul prin uleiul volatil pe care il contine;
• este folosit cu succes in industria parfumurilor.

3) Efect galactofor

• stimuleaza secretia lactatiei prin continutul de fitoestrogeni;
• imbunatateste calitatea laptelui matern;
• calmeaza inflamatiile sanilor in timpul alaptarii.

4) Proprietati imunostimulatoare

• intareste imunitatea si combate raceala;
• are calitati antiseptice, antiinflamatoare.

5) Astenie psihica, incapacitate de concentrare mentala

• are efecte tonice nervoase, confera o senzatie de vioiciune si tonus 
  • mental;
  • favorizeaza circulatia cerebrala;
  • confera o senzatie de vioiciune si tonus mental.

  6) In bolile plamanilor, ale inimii

  • in bronsita, chimenul fluidifica secretiile bronsice;
  • are efecte benefice in bolile de inima, prin proprietatile sale diuretice.
  
  

LEURDA---AIURDA, USTUROIATA, USTUROI SĂLBATI, USTUROI DE PĂDURE ori USTUROIUL URSULUI

              Se mai numeste si AIURDA, USTUROIATA, USTUROI SĂLBATIC, USTUROI DE PĂDURE ori USTUROIUL URSULUI. Îi place in mod deosebit semiumbra din padurile noastre, unde aşterne adevarate covoare de un verde deschis in luna martie, ori la începutul lui aprilie. Este o planta prin excelenţă  europeană, care nu s-a lasat pana acum aclimatizata cu succes pe alt continent. In schimb, in toata Europa, de la nord la sud, aceasta planta salbatica este bine cunoscuta ca leac din timpuri imemoriale. Descoperirile arheologice arata ca celtii o foloseau in scopuri medicinale si rituale de acum mai bine de 3000 de ani. Dacii numeau leurda "aibuta"  (ai = usturoi). Se folosea pentru bolile rinichilor si ca depurativ.
              Medicul grec Dioscoride prescria acum doua milenii leurda ca detoxifiant de primavara, pentru curatarea sangelui, a plamanilor si a tractului digestiv, la fel ca si medicii din Imperiul Roman. Din evul mediu si pana in zilele noastre, "stafeta" studiului si a folosirii leurdei in scopuri medicinale au preluat-o aproape in exclusivitate germanii, care au descris-o in tratatele lor inca din anul 1562, pentru ca dupa... 430 de ani sa o declare "Planta anului" (in 1992) si sa o faca astfel din nou cunoscuta in toata lumea. In prezent, leurda este considerata de cateva ori mai puternica in terapie decat mult galonatul usturoi, caruia numai in ultimele doua decenii i-au fost consacrate cateva sute de studii, care ii obiectiveaza eficienta in vindecare. Fata de usturoi, insa, leurda are o concentratie de principii active de cateva ori mai mare, iar efectele sale vindecatoare sunt - vom vedea - pe masura.
Să cunoaştem mai bine acest remediu de primavara:Leurda creste mai ales in padurile noastre rarite, unde are suficienta lumina si caldura, preferandu-le pe cele de stejar si de pin, care sunt mai deschise. Creste mai ales in Muntenia, in Transilvania si in sudul Moldovei. Este o planta inalta de 20-50 cm, cu frunze late, de un verde deschis imediat dupa rasarire (pe parcursul anului verdele devine mai inchis), cu flori albe si delicate. Este foarte usor de recunoscut dupa miros, care este practic identic cu cel al usturoiului, cu care este inrudita, asa cum o arata si denumirile stiintifice ale celor doua: leurda este Allium ursinum, in timp ce numele latin al usturoiului este Allium sativum.
De la leurda se culeg frunzele si, mult mai rar, bulbul. Frunzele se taie primavara devreme, in martie-aprilie, inainte ca planta sa infloreasca, si apoi se prepara imediat ori se depoziteaza la rece, pentru ca altfel se altereaza foarte usor. Bulbul, desi este mai activ in unele boli, nu se recomanda a fi recoltat din flora spontana, deoarece leurda este o planta perena (rasare din bulb de la un an la altul) si prin recoltarea radacinii sale, ea ar fi practic starpita foarte rapid de pe suprafetele unde este culeasa.

Uz intern: hipertensiune arteriala, ateroscleroza, hematurie, diaree acuta si cronica, balonari si colici, tuberculoza pulmonara, hidropizie, helmintiaze, constipatie.
Uz extern: exeme, reumatism, scrofuloza, rani. Este indicata in curele depurative de primavara si ajuta la vindecarea bolilor cronice de piele.

Retete:
Sub forma de condiment: Frunzele proaspete de leurda se maruntesc ca patrunjelul sau ceapa si se presara pe piine, in supe, sosuri, salate si mincaruri cu carne.
Tinctura de leurda: Frunzele sau bulbii taiati marunt se introduc intr-o sticla pina la git fara a se indesa, se toarna deasupra rachiu de secara, sau orice alt rachiu de 38-40 % facut in casa si se lasa 14 zile in soare sau in apropierea masinii de gatit. Se iau de 4 ori pe zi cite 10-15 picaturi in putina apa.
Vin de leurda: Se ia 1 pumn de frunze taiate marunt, se lasa sa dea citeva clocote in ? litru de vin alb, se indulceste dupa gust cu miere sau sirop si se bea din acest vin peste zi, incet, inghititura dupa inghititura.

Salata de leurda

Pentru a obtine o portie de salata, se ia o mana de frunze proaspete, se spala cu apa rece si apoi se taie nu foarte marunt (in fasii de 3-4 centimetri). Se combina intr-un vas cu o lingurita de ulei de masline extravirgin (are un puternic efect anti-colesterol), cu 1-2 lingurite de otet de mere si putin marar tocat. De obicei, nu se pune sare, exceptie facand doar persoanele hipotensive, la care un aport crescut de sodiu este benefic. Se consuma doua asemenea salate pe zi, ca aperitiv la inceputul mesei de pranz si la inceputul mesei de seara. O cura dureaza minimum 3 saptamani. Frunzele de leurda se pot pastra in frigider, puse in punga de plastic, pana la 5 sau chiar 7 zile, daca sunt proaspete si daca nu au fost spalate inainte de a fi puse la rece.

Tinctura de leurda

Se pun intr-un borcan 100 de grame frunze de leurda fin tocate (eventual mixate), care se acopera cu 300 ml de alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile. Dupa trecerea timpului de macerare, preparatul se strecoara, iar extractul astfel obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de regula doua lingurite de tinctura de 4 ori pe zi, in tratamente cu o durata de 1-3 luni.

Uleiul de leurda

In jumatate de litru de ulei de masline extravirgin se pun 150 de grame de frunze de leurda bine zvantate si apoi tocate fin. Se lasa acest amestec sa macereze la soare vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul astfel obtinut se lasa sa stea nemiscat intr-un vas vreme de sase ore, apoi se iau cu o lingura impuritatile care s-au ridicat la suprafata. Extractul limpede si omogen ramas se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se patreaza in locuri intunecoase si reci. Se administreaza cate doua lingurite de ulei de leurda, de 2-3 ori pe zi.

Tratamente interne

* Colesterol marit - un studiu publicat in Germania arata ca mai multe substante continute de leurda, cele mai importante fiind ajoena si adenozina, au efecte de scadere a colesterolului negativ (LDL) din sange. Primavara sunt recomandate curele cu o durata de minimum 3 saptamani, timp in care se consuma doua portii de salata de leurda pe zi. Pe parcursul anului se recomanda patru cure, cu o durata de o luna fiecare, cu ulei de leurda, din care se consuma cate doua lingurite, de 4 ori pe zi, inainte de masa. Aceste cure se recomanda sa fie practicate la sfarsitul fiecarui anotimp, ele avand rolul de a tine sub control valorile colesterolului si de a preveni afectiunile produse de acesta.
* Hipertensiune - se recomanda tinctura de leurda, din care se iau cate doua lingurite, de 3-4 ori pe zi. Tratamentul dureaza vreme de 6 saptamani, fiind urmat de alte 3 saptamani de pauza, dupa care  se reia. Studiile arata ca mai multe substante din compozitia frunzelor si a bulbului leurdei (cea mai importata este y-glutamil peptida) stimuleaza organismul sa produca enzime care regleaza si stabilizeaza presiunea arteriala. Mai mult, leurda are efect vasodilatator, ceea ce duce implicit la scaderea tensiunii.

Adaugata langa orice aliment, leurda il transforma si in medicament

�

* Ateroscleroza, arterioscleroza, prevenirea arteritei obliterante - adenozina, o substanta din compozitia frunzelor de leurda, impiedica formarea placilor de colesterol si sclerozarea vaselor de sange. Aceasta planta este foarte utila in mentinerea elasticitatii si a permeabilitatii vaselor de sange. Se fac tratamente cu o durata de 3 luni, urmate de o luna de pauza, timp in care se administreaza cate o lingurita de tinctura si cate o lingurita de ulei de leurda, de patru ori pe zi. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenireaaccidentului vascular.
* Flebita si tromboflebita - leurda are efecte fluidifiante sanguine si antiagregante plachetare, motiv pentru care este folosita cu mult succes contra tromboflebitei si a trombozelor in general. O echipa de cercetatori de la Universitatea din Leipzig, Germania, condusa de dr. Stefan Dhein, a dat publicitatii, la sfarsitul anului 2008, un studiu care arata ca administrarea de extract de leurda impiedica formarea trombilor (cheagurilor de sange) si migrarea lor prin vasele de sange. Leurda are efecte comparabile cu ale clopidogrelului, un medicament de sinteza utilizat contra problemelor cardiovasculare produse de cheagurile de sange si de rigidizarea arterelor. Pentru prevenirea si combaterea acestor afectiuni se recomanda curele cu leurda proaspata (minimum 150 g zilnic), facute pe o perioada de 3-6 saptamani, pe timpul primaverii. In timpul anului, se administreaza tinctura de leurda, cate doua lingurite luate de 4 ori pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de 10-14 zile de pauza.
* Cardiopatie ischemica, prevenirea infarctului - administrarea uleiului de leurda si a tincturii de leurda este un foarte bun tratament pentru prevenirea si combatereaischemiei cardiace, ce apare pe fondul valorilor crescute ale colesterolului, hipertensiunii si trombozelor. Se tin cure de cate 8 saptamani, timp in care se administreaza cate doua linguri de ulei de leurda si cate 4 lingurite de tinctura de leurda pe zi. Este important sa fie administrate ambele preparate, pentru ca ele contin principii active diferite, extrase din leurda. Astfel, uleiul din aceasta planta contine principii active ce tin sub control valorile colesterolului si impiedica sclerozarea arterelor, in timp ce tinctura previne hipertensiunea, formarea trombilor si migrarea lor pe artere.
* Varice si hemoroizi - se recomanda ca anual sa fie facuta o cura cu o durata de minimum 3 saptamani, timp in care se consuma salata de leurda, cate 100-200 g pe zi. Este un tratament cu efecte antiinflamatoare asupra venelor, care, conform unor studii in curs de desfasurare, tonifica peretele venos, favorizand chiar reducerea in volum a varicelor.
* Astm, astm alergic - se recomanda, de asemenea, cura cu salata de leurda,  consumata zilnic, pe o perioada de timp cat mai indelungata. Substantele volatile ingerate din leurda ajung in mare masura in plamani, de unde sunt eliminate gradat, exercitandu-si efectele usor bronhodilatatoare, expectorante (elimina excesul de mucus din arborele bronsic) si antiseptice. Se recomanda acelasi tratament si contra bronsitei cronice ori a pneumoniilor recidivante, deoarece are efecte antibiotice si antivirale puternice. Ca adjuvant in emfizemul pulmonar, se recomanda uleiul de leurda, din care se iau doua linguri pe zi.
* Colita de fermentatie, constipatie - anumite zaharuri continute de frunzele de leurda ajuta la restabilirea florei intestinale normale, fiind de un extraordinar ajutor in multe cazuri de colita de fermentatie sau de constipatie cronica. Se recomanda cura cu salata de leurda, din care se consuma cate 100-150 g zilnic. Tratamentul cu leurda va fi abordat, totusi, cu prudenta de persoanele cu colita, care in primele 3-5 zile vor lua doze mici (10 g) din aceasta planta. Aceasta, deoarece in aproximativ 10% din cazuri s-a remarcat o sensibilitate particulara la principiile active ale leurdei, unele persoane prezentand simptome de atonie digestiva ori de balonare dupa ingerarea plantei.
* Adjuvant contra viermilor intestinali - se ia ulei de leurda, cate 3 linguri, dimineata, pe stomacul gol. Aceasta doza unica se ia o data la trei zile, pe o perioada de o luna. Tratamentul inhiba proliferarea si ajuta la eliminarea parazitilor intestinali, deoarece leurda, pe langa efectele sale vermifuge, are si o puternica actiune de stimulare a peristaltismului intestinal.
* Adjuvant in infectia reno-urinara - se administreaza tinctura de leurda, cate o lingurita de 4 ori pe zi, in cure de o luna, urmate de 12 zile de pauza. Acest tratament are efecte antibiotice, stimuleaza diureza si, nu in ultimul rand, stimuleaza imunitatea organismului. In medicina populara, rezultate foarte bune se obtin si prin aplicatii externe cu frunze de leurda, zdrobite si puse pe zona vezicii urinare sub forma unor cataplasme, care se tin vreme de patru ore zilnic.
* Raceala, gripa, complicatii bacteriene ale acestora - consumul frunzelor proaspete si administrarea de tinctura de leurda, cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, are efect antiviral si antibiotic. De asemenea, leurda reduce febra, combate tusea si ajuta la o vindecare rapida a virozelor respiratorii. Studii facute in Germania arata ca principiile active din aceasta planta activeaza macrofagele, celule ale sistemului imunitar care distrug bacteriile sau diferite particule straine din organism.
* Dureri si contractura musculara - se recomanda consumul de leurda sub forma de salata, minimum 100 g pe zi. O substanta secretata de aceasta planta (adenozina) , favorizează relaxarea musculară prin acţiunea directă asupra sistemului nervos. * Combaterea efectelor secundare ale tratamentului cu antibiotice - se recomanda cura de primavara cu salata de leurda proaspata. Se consuma minimum doua portii pe zi, in cure de 3-6 saptamani. Ajuta la refacerea rapida a florei intestinale perturbate de antibiotice, stimuleaza imunitatea afectata de aceste medicamente, previne si combate infectiile cu Candida, care apar foarte frecvent la cei care au luat in mod repetat antibiotice.
* Boala canceroasa - din pacate, un studiu de amploare cu extracte de leurda folosite pentru prevenirea si combaterea cancerului inca nu a fost facut, dar datele preliminare indica aceasta planta ca pe o mare speranta contra acestei afectiuni. Leurda stimuleaza sistemul imunitar, care este "gardianul" ce distruge celulele maligne prezente in permanenta in organism.

Leurda cultivata

�

Apoi, anumiti compusi pe baza de sulf secretati de leurda din belsug (alicina, ajoena) au o actiune antitumorala directa foarte puternica, pusa in evidenta de mai multe teste de laborator facute in Japonia, India si China. In plus, leurda contine germaniu si seleniu in forma organica, doua substante rar intalnite in regnul vegetal, cu efecte antitumorale exceptionale. Ca atare, se recomanda frunzele de leurda proaspata in consum, minimum 100 g pe zi, in cure cat mai indelungate posibil. Se recomanda contra urmatoarelor tipuri de cancere: bucal, pulmonar, de esofag, de colon, tiroidian, cancerul testiculelor, cancer genital la femei (uterin, ovarian), cancer urinar.
* Deficit de magneziu - se face o cura de primavara cu salata de leurda, din care se consuma, vreme de minimum 3 saptamani, cate doua portii zilnic. Doua sute de grame de frunze proaspete de leurda asigura mai mult decat necesarul zilnic de magneziu pentru un adult. Aceeasi cantitate asigura si dublul necesarului de fier, leurda fiind un adevarat panaceu si contra anemiei feriprive.
* Imbatranire - studiile facute de dr. H. Torok de la "Central Research Laboratory" din Pecs, Ungaria, arata ca extractul alcoolic (tinctura) de leurda este un excelent remediu contra radicalilor liberi, substante instabile, care ataca permanent membranele celulelor organismului, prin aceasta viciind materialul genetic al acestora si producand ceea ce noi numim imbatranire. Ei bine, curele cu tinctura de leurda, cate 4 lingurite luate zilnic, vreme de 60 de zile, incetinesc acest  proces, neutralizand radicalii liberi.

Aplicatii externe

�

* Micoza vaginala - se dizolva doua linguri de tinctura de leurda intr-o jumatate de cana de apa, iar cu solutia astfel obtinuta se fac spalaturi vaginale. Este un remediu prea putin placut ca miros, dar cu un efect foarte puternic de combatere a infectiei cu diferite specii de Candida. De asemenea, acelasi tratament previne si combate suprainfectiile bacteriene care pot aparea dupa o candidoza severa. Este recomandat ca adjuvant si in cancerul ovarian, in cancerul uterin (endometrial), in fazele precanceroase la nivel genital.
* Micoza unghiilor - pe zonele afectate se pun comprese cu tinctura de leurda nediluata. Se acopera cu folii de nylon (pentru a nu se evapora alcoolul), iar apoi se lasa vreme de 2-4 ore pe zi. Tinctura de leurda astfel aplicata inmoaie unghiile si permite indepartarea zonelor afectate (se face cu ajutorul unei pile de manichiura), distruge ciupercile parazite, favorizeaza cresterea unei unghii noi, neafectata de micoza.
* Articulatii dureroase (artrita, artrita reumatoida) - frunzele proaspete de leurda se zdrobesc pe o planseta de lemn cu ajutorul ciocanului pentru snitele, apoi se infasoara pe articulatia dureroasa si se lasa vreme de minimum o ora. In paralel se face o cura cu leurda consumata intern, sub forma de salata, cate 100 g pe zi. Acest tratament are efecte antiinflamatoare articulare, calmeaza durerea si reda mobilitatea articulatiilor afectate.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

Leurda este contraindicata in perioada alaptarii, deoarece poate dauna calitatii laptelui si poate provoca colici sugarului.
La pacientii cu gastrita hipoacida, cu dispepsie si cu colita, leurda se va administra cu prudenta, in doze mici la inceput. Aceasta, deoarece poate produce, in cazuri particulare, ce tin de o predipozitie individuala, atonie, balonare, stari de greata, tulburari digestive.