Pilde

AMANAREA

''Un barbat, condamnat la moarte, s-a aruncat la picioarele marelui judecator, implorand eliberarea sa.
Intrucat nu credea in cuvintele sale si in nevinovatia lui, judecatorul a ramas de neinduplecat.

Cand toate rugamintile sale s-au dovedit a fi inutile, barbatul a cerut sa i se indeplineasca ultima sa dorinta.

''Este usor'', a gandit judecatorul. Poate sa arate mila fata de un om condamnat la moarte. Si a fost de acord.
- Care este dorinta ta? a intrebat judecatorul.

- Doamne, singura mea dorinta este sa mi se permita sa spun cele doua parti ale rugaciunii mele.

Judecatorul a facut gestul de generozitate si i-a indeplinit omului dorinta.
Dar omul privea temator spre judecator. Nu spunea niciun cuvant.

Dupa un timp, judecatorul si-a pierdut rabdarea si a intrebat brusc:
- Ce mai astepti? De ce nu spui rugaciunea?

- Doamne, a raspuns barbatul. Nu ma simt in siguranta. Cine imi garanteaza ca, sabia executorului nu imi va reteza capul, inainte de a-mi termina rugaciunea?

- Bine! a raspuns judecatorul. Nimic nu ti se va intampla, atat timp cat nu ti-ai terminat rugaciunea!

Barbatul s-a asezat in genunchi si a inceput sa se roage.
Dupa prima parte, s-a ridicat brusc si nu si-a mai continuat rugaciunea.

- Ce inseamna asta? a strigat judecatorul furios. Vrei sa simti taisul sabiei in ceafa ta?

- Ai jurat in fata tuturor ca, pot sa spun cele doua parti ale rugaciunii, inainte de executia mea!
Am terminat prima parte a rugaciunii si tocmai am decis sa astept, sa spun si cea de-a doua parte, inca 25 de ani de acum incolo!''

''Se spune ca intr-o zi, unul dintre discipoli, l-a intrebat pe Socrate:
- Tu continui sa ne spui ''CUNOASTE-TE PE TINE INSUTI!''
Dar tu, te cunosti pe tine insuti?

Socrate a raspuns:
- Nu! dar inteleg ceva despre aceasta necunoastere!''


''Intr-o zi, intr-un sat, un intelept le vorbea discipolilor sai.
Din multimea de invatacei, unul era doar ochi, urechi si cucernicie si se ruga mai cu foc decat toti ceilalti.
Seara, cand toti se indreptau catre casele lor, cucernicul se intoarse la intelept, strigand disperat:

- O, inteleptule! Dimineata am venit calare pe camila mea, pentru a te asculta pe tine, profetul lui Dumnezeu.
Acum, camila mea a disparut. Nu se vede nicio camila, pana in departare.
Ti-am fost supus, am acordat atentie fiecarui cuvant de-al tau si am crezut in puterea lui Dumnezeu.

O, inteleptule, acum, camila mea a disparut. Este asta dreptatea divina? Aceasta este recompensa pentru credinta mea? Acestea sunt multumirile pentru rugaciunile mele?

Si, se tot vaicarea in acest fel.

Netulburat si cu un aer detasat, inteleptul ii raspunde:
- CREDE IN DUMNEZEU si LEAGA-TI BINE CAMILA!''

''Un maestru îşi ducea un ucenic în junglă.
Chiar dacă era în vârstă, îşi croia drum cu agilitate, în timp ce discipolul tot aluneca şi cădea de multe ori.

Tânărul se ridica şi mormăia mânios de fiecare dată, dar continua să-şi urmeze maestrul.
După o bună bucată de drum, au ajuns într-un loc sacru.
Fără să se oprească o clipă, maestrul si-a întors privirea catre drumul pe care il strabatusera.

- Nu m-ai învăţat nimic astăzi! spuse novicele suparat, după ce alunecase si căzuse de foarte multe ori.

- Te-am învăţat un lucru, dar nu ai reuşit să-l înţelegi! raspunse maestrul.
Încerc să te învăţ cum să nu mai repeti greşelile în viaţă si ce ar trebui sa intelegi.

- Şi cum ar trebui să le înfrunt? intreba discipolul.

- În acelaşi fel în care ar fi trebuit să înfrunţi si fiecare căzătură! a raspuns maestrul.
În loc să blestemi de fiecare data ca ai cazut, si locul unde ai căzut, trebuia să încerci SA INTELEGI CE ANUME TE-A FACUT SA ALUNECI SI SA CAZI DE FIECARE DATA! ''