Darurile duhovnicesti.

ÎNTÂIA EPISTOLĂ CĂTRE CORINTENI

A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL

CAPITOLUL  12 
Despre darurile duhovniceşti şi despre dreapta lor întrebuinţare. 

1. Iar cât priveşte darurile duhovniceşti nu vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă. 
2. Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, vă duceaţi la idolii cei muţi, ca şi cum eraţi mânaţi. 
3. De aceea, vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! - tot aşa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, - decât în Duhul Sfânt. 
4. Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. 
5. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn. 
6. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi. 
7. Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos. 
8. Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei. 
9. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh; 
10. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor. 
11. Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte.