Despre voință

”Voinţa omului este un privilegiu, o idee înaltă, chiar când nu se ia în consideraţie folosirea ei morală. Simpla voinţă ridică deja pe om deasupra animalităţii, iar voinţa morală îl saltă până la divinitate.”Schiller

”Nu căuta să meargă lumea după voinţa ta, ci îndreaptă voinţa ta după mersul lumii. Şi vei ieşi bine.”Epictet

”Dreptul este totalitatea condiţiilor în care voinţa liberă a fiecăruia poate coexista cu voinţa liberă a tuturora, în conformitate cu o lege universală a libertăţii.” Immanuel Kant

”Elementul intelectual se epuizează, voinţa este neobosită. După o îndelungată MUNCĂ intelectuală, oboseala creierului este evidentă aşa cum obosesc braţele după o muncă fizică grea. A acumula cunoştinţe presupune efort... Voinţa este propria noastră existenţă.”Arthur Schopenhauer

”Se face o pledoarie în favoarea răului, căci "omul are nevoie de ce e mai rău în el, dacă vrea să parvină la ce are mai bun". Pentru aceasta sunt exaltate voluptatea, nevoia de dominare, grandoarea solitară, iubirea de sine, refuzul laşităţii, dispreţul faţă de înţelepciunea plângăreaţă. Specia se conservă numai prin spiritele puternice şi rele, acestea asigură progresul umanităţii. Sunt elogiate pasiunile afirmative: orgoliul, bucuria, sănătatea, ostilitatea, războiul, respectul, voinţa puternică, înalta disciplină intelectuală, voinţa de putere, recunoştinţa faţă de Pământ şi viaţă, tot ceea ce e bogat şi vrea să dăinuiască, forţa virtuţilor ce transfigurează.Friedrich Nietzsche În ”Așa grăit-a Zarathustra” 

Voința este un concept filozofic.  Reprezintă capacitatea de a transforma intenția în acțiune, chiar dacă se întrevăd dificultăți în obținerea lucrului dorit. Este puterea care dă impulsul de a porni la drum și concentrarea de forțe fizice și psihice pentru a pune lucrurile în mișcare. Un exemplu de „aplicare” a voinței este încercarea de a lăsa fumatul sau a scăpa de alte vicii.

Înainte de a beneficia de voință, trebuiesc parcurse câteva etape:

• Alegerea obiectivului dorit;
• Crearea unui „plan de atac”;
• Executarea planului.

Voința nu poate fi susținută la cote maxime la nesfârșit, fiind de obicei temporară. Menținerea voinței necesită o concentrare deosebită, este foarte obositoare și de aceea foarte greu de menținut, de obicei apar alte lucruri care vor distrage concentrarea. Pentru a nu pierde concentrarea trebuiesc folosite o serie de metode pentru a menține vionța la cote maxime. Rezultatul este mai bun atunci când în loc să fie folosită voința direct în lupta cu problemele, aceasta este folosită în principal în lupta cu transformarea mediului, a obstacolelor sociale și a obiceiurilor.

 ”Voința inimii dă aripi picioarelor” proverb  românesc