DECEPTIA-o lectie de viata

Nu pun nici un pret pe ce am sau pe ce voi avea cu exceptia relatiei pe care o am cu regatul lui Isus. David Livingstone (1813 - 18730)
Oricat de mare ar fi deceptia, ea conteaza prea putin; durerea pe care ti-o provoaca o deceptie nu va cantari niciodata mai mult decat placerea care i-a dat nastere.Kimifusa Abe (1924 - 1993)
Nu am averi cu exceptia gandurilor mele. Si totusi acestea sunt suficiente pentru mine.Sara Teasdale (1884 - 1933)
Nu permit sa ma deranjeze nimic. Nu permit sa ma sperie nimic. Toate trec cu exceptia lui Dumnezeu. 

Dumnezeu singur imi ajunge sa ma simt complet.Norman Vincent Peale (1898 - 1993)

Valoarea acordata de noi fiecarui lucru atarna de conceptia noastra generala despre lume si viata.Vasile Pârvan (1882 - 1927) 

Nu am avut nimic de oferit nimanui cu exceptia propriei mele confuzii.Jack Kerouac (1922 - 1969) 

Timpul schimba totul cu exceptia unui singur lucru care este in sufletul nostru si care este mereu surprins de aceasta schimbare.Thomas Hardy (1840 - 1928)

SINCERITATEA este in cele din urma deceptia marilor oameni.Rembrandt van Rijn (1606 - 1669)
Orice substanta este o lume aparte, independenta de orice altceva, cu exceptia lui D-zeu. Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz (1646 - 1716)
Un om poate dobandi orice in singurate cu exceptia caracterului. Stendhal (1783 - 1842)
Toate animalele au o tinuta decenta, cu exceptia maimutelor, simti ca omul e pe-aproape. Emil Cioran (1911 - 1995)
Omul a depasit conditia de animal abia atunci cand in el a aparut ideea nemuririi, care nu trebuie confundata nici cu permanenta speciei, nici cu conceptia estetica a gloriei.Petre Tutea (1902 - 1991)
Oamenii sunt construiti sa transforme schema oricarui eveniment in ceva pozitiv, iar daca realitatea nu ii sustine, atunci contradictia dintre schema pozitiva pe care o vrea sufletul si schema negativa pe care o inregistreaza ratiunea duce inevitabil la o stare numita deceptie.
Deceptia reprezinta in general incapacitatea noastra de analiza corecta a realitatii si de adaptare a universului personal la exterior. Ceea ce ne inconjoara, fie ca este vorba despre oameni, fie ca este vorba despre evenimente, nu are in nici un fel obligatia de a raspunde asteptarilor noastre, iluziilor noastre, schemelor noastre prefabricate.
Daca din confruntarea dintre interioritate si exterioritate rezulta deceptia inseamna ca exista o grava eroare in sistemul nostru de perceptie si de apreciere. Pe plan personal, eroarea este data de iluziile pe care ni le facem in legatura cu un om sau cu o situatie care antreneaza sentimentele noastre, dar pe plan social ori politic, vinovati nu suntem oare tot noi, lasand iluziile si proiectiile noastre sa se substituie ratiunii dar si  realitatii insesi?
Orice ar fi, deceptia este un esec personal, o stare de neimplinire si de inadecvare. Este o suferinta care ar trebui cumva transformata si fructificata in sensul perfectionarii propriilor noastre instrumente intuitive, rationale, sentimentale, cu scopul de a nu mai repeta erorile si de a nu mai suporta, daca se poate niciodata, aceasta traire umilitoare si nedemna care este deceptia!
Deceptia inseamna practic realizarea inadecvarii intre ceea ce ai crezut si ceea ce este real, deci e posibil ca, din punct de vedere politic, deceptia sa devina pentru romani o sansa pentru schimbarea in bine!
Grecii spuneau că începutul înţelepciunii este uimirea.
Deceptia este un feedback, sec, neutru, a carui traire noi ii atribuim sens si valoare. Depinde deci de fiecare dintre noi ce alege in confruntarea cu rezultatul actelor si optiunilor tale… Eu aleg mere apoi sunt deceptionata ca nu am piersici?
Aleg un drum ca sa merg la paine. sunt uimita ca nu ajung...si insist pe acelasi drum si apoi sunt deceptionata ca nu am paine...deci...fiecare deceptie este cate o lectie de viata.

Respectul

 RESPECTUL este strâns corelat cu STIMA  si CONSIDERATIA  fata de semenul nostru, pe care astfel îl e+stimam, îl e+valuam , îl pretuim (valorizam prin pret+uire) ca pe o fiinta valorica si, în acelasi timp, ne exprimam încrederea în el, solidaritatea. Fiindu-i devotati si sprijinindu-l din tot sufletul, în mod reflexiv, subiectul se stimeaza si se respecta, fireste, si pe sine, pretinzând aceasta atitudine si celorlalti, în raport cu justa sa valoare. Stima fata de mine însumi, pe care mi-o acord singur si pe care astept sa mi-o confirme si ceilalti, îmi asigura încrederea în mine, curajul, speranta si demnitatea. (...)

            Pierderea respectului, lipsa demnitatii sunt traite ca rusine, dis+pret sau blam. Rusinea e resimtita mai mult în intimitatea subiectivitatii, determinând, în mod secundar, o retragere sociala: pur si simplu, nu-ti mai vine sa-i privesti în ochi pe ceilalti, nu mai suporti sa fii privit, parca "ai intra în pamânt". Dispretul porneste în egala masura dinspre interior si dinspre exterior. În prima ipostaza, el îndeparteaza persoana, devalorizând-o. În perspectiva subiectiva, traind dispretul de sine, persoana se autodepreciaza, se considera "un nimic". (...) Blamul se desfasoara mai ales în public, fie ca e initiat de altii, fie de subiectul însusi. El se refera nu atât !a pierderea demnitatii, cât mai ales la fapta rea, la actiunea si existenta ce nu îndeplinesc binele, meritând oprobiul celorlalti.

 Omul datoriei etice nu este dimensionat doar prin respectarea normelor, ci si prin angajarea sa întru responsabilitate. RESPONSABILITATEA înseamna angajarea subiectului în comportamente cu sens comunitar si general valoric, astfel încât, în final, el sa poata "raspunde", sa poata "da socoteala" de intentiile si actele sale, în fata unei instante care judeca si sanctioneaza. Iar în cazul în care se ajunge la concluzia ca nu a URMARIT  BINELE, el va fi considerat vinovat. (...)

            Un ultim cerc al constiintei morale este cel al libertatii, nivel la care judecarea se sprijina pe un criteriu ele maxima generalitate si abstractie, evident necircumstantial, pe o "lege morala" care invoca si implica "esenta umanului".    Esenta care se releva în propria existenta, participând la autoconstructia ei libera, la AUTODETERMINAREA IDENTITATII SALE, la introducerea noului în lume, permitând ca orice persoana autentica sa fie exemplara pentru întreaga umanitate.  "Psihologic, un om este liber când conceptul sau de libertate este satisfacut."

            "A fi liber" înseamna (a) a avea posibilitatea de alegere în raport cu sistemul de conditii în care actionezi, (b) a lua decizia în urma unei "rationari" în raport cu anumite interese si scopuri. Libertatea este asadar relativa la posibilitatile de alegere pe care le ofera sistemul de conditii si în raport cu sistemul de interese. Este o prima delimitare.

            Desigur, pentru om "libertate" înseamna mai multe lucruri: (a) libertate sociala (posibilitate de alegere în raport cu mediul social), (b) libertate naturala (posibilitatea de alegere în raport cu conditiile naturale, (c) libertate psihica si (d) libertate rationala (liber de prejudecati). Un om are posibilitate de alegere sociala, dar el nu este "eliberat subiectiv" (de deprinderi sau prejudecati) si deci el "nu alege" (ci merge liniar). Psihologic, un om se poate simti liber chiar când ceilalti îl considera neliber; aceasta înseamna ca pentru el nu prezinta interes o anumita alegere. Un fanatic religios este liber sa aleaga între închisoare si "libertatea sociala" (schimbând conditiile); el totusi nu se sinchiseste si ajunge la închisoare. Trebuie sa distingem deci si "conceptul de libertate" pe care un om sau un grup de oameni îl au. Psihologic, un om este liber când conceptul sau de libertate este satisfacut. În conceptia altora el apare însa neliber."

Gheorghe Enescu, Filosofie si logica, Bucuresti, Editura stiintifica, 1973, p. 69. 

 Judecarea constiintei morale este ghidata acum de persoana însasi, ca valoare suprema, implicând valorile de bine, demnitate si fericire, de sens noetico-valoric. La acest palier, auto-obligatiile si auto-interdictiile se subordoneaza libertatii interioare sintetice, datatoare de sens existential, sustinatoare a propriei deveniri.

Mircea Lazarescu, idem, pp. 118-122.

,,Dreptatea este mama si doica tuturor virtutilor. Fara ea, omul nu poate fi nici intelept, nici curajos, nici luminat" (Ed. Chaignet, Vie de Pytahagore). 

,,Dreptatea inseamna armonie, pacea sufletului intreg, insotita de frumusetea dreptei masuri" (Polus, Sth.). 

,,Marea calitate a Dreptatii este ca stabileste intre partile sufletului ierarhia randuita de natura; nedreptatea consta in a da unei parti asupra unei alte parti o stapanire care este impotriva naturii" (Platon)

"Cu cat IUBIREA va motiveaza mai mult, cu atat mai mult actiunile voastre sunt neinfricate si libere" Dalai Lama

‎"Dispretul inseamna de atatea ori numai neputinta de a pretui."NICOLAE IORGA

‎"Dispretul porneste din cap, ura porneste din inima; una exclude pe cealalta."ARTHUR SCHOPENHAUER

"CELE MAI BOGATE DARURI ISI PIERD VALOAREA CAND NUMAI MANA LE OFERA SI NU INIMA " AL. DUMAS

"Ferice de noi, ca nu suntem PREA fericiti". – William Shakespeare

Rostopasca (Chelidonium majus)

Rostopasca (nume științific Chelidonium majus L.), cunoscută și sub denumirea populară de iarbă de negi sau negelariță, este o plantă erbacee ușor de recunoscut după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifică.

Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radială), bisexuate, de culoare galbenă, grupate în umbele simple. Înflorește din aprilie până în septembrie. Fructul este o capsulă.

Planta este bogată în alcaloizi.

• Chelidonina și homochelidonina au acțiune sedativă și narcotică asupra centrilor nervoși superiori, relaxează musculatura netedă a vaselor mari și au acțiune ușor stimulatoare asupra respirației.
• Sanguinarina are acțiune excitantă asupra centrilor medulari.
• Cheleritrina are proprietatea de a coborî presiunea arterială și stimulează peristaltismul intestinal și contracțiile uterine.
• Chelidonina diminuează tonusul musculaturii netede intestinale, uterine și a altor organe, avînd în această direcție acțiune antispastică de tipulpapaverinei, prezentând totodată avantajul unei toxicități mai reduse.
• Extractele apoase sau slab hidroalcoolice din plantă au și acțiune coleretic-colagogă (înlesnește secreția bilei), fapt cunoscut în medicina populară încă din timpuri străvechi, fiind utilizate în afecțiunile hepato-biliare, colecistopatii și în ciroza hepatică inițială.
• Pe lângă acțiunile majore, extractele totale din această plantă au remarcabile efecte antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. Cercetările mai recente au dovedit că sanguinarina din rostopască are efecte antitumorale.                                                                                                                              Rostopasca (Chelidonium majus) este considerată un remediu natural în tratarea și vindecarea următoarelor afecțiuni: afectiuni renale, reumatism, hemoroizi, cancer de piele, negi, bătături, hepatită cronică, tuse. Rostopasca este cunoscută și pentru proprietatea ei de a echilibra metabolismul.
• Sucul de rostopască se recomandă în tratarea mătreții, constipației, abceselor pe pleoape, iar vinul de rostopască în vindecarea afecțiunilor hepatice.                                                                                             Rostopasca este un adevarat panaceu pentru bolile de ficat de orice natura. Si-e dovedit eficienta in tratarea hepatitei A, hepatitei B, cirozei hepatice. Prin efectele sale drenoare si tonice stimuleaza regenerarea celulei hepatice. Totodata functioneaza si ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot ameliora sau chiar vindeca in urma administrarii preparatelor de rostopasca. Este indicata si in afectiunile biliare precum diskinezii sau inflamatii ale vezicii biliare datorita efectelor drenoare biliare.                                     Extractele din rostopasca au efecte antibiotice pe un mare numar de germeni patogeni. Sucul proaspat este un bun caustic impotriva negilor si verucilor. Pentru aceasta se rupe o tulpina din planta verde si se aplica latexul care se scurge din planta pe neg. Are efecte antitumorale de tip colchicinic, antimitotic.                                                                                                                      Alte beneficii alte plantei de rostopasca includ: stimularea digestiei, cresterea asimilarii unor substante precum vitaminele si mineralele, restabilirea tranzitului intestinal.                 Datorita chelidoninei, preparatele au actiune analgezica -similara cu morfina si spasmolitica la nivelul cailor biliare si al cailor respiratorii. Preparatele din rostopasca maresc secretia de bila si secretia pancreatica. De asemenea, sunt enumerate urmatoarele proprietati: citostatica , hemostatica , bacteriostatica, antivirala, hipotensiva, hipolipemianta.