luni, 28 mai 2012

Viaţa merită trăită- "ŞTIINŢELE FĂRĂ AUTOCUNOAŞTERE UMANĂ SUNT DĂUNĂTOARE" RUDOLF STEINER

Viaţa merită trăită cu toată bucuria, luând pozitivul din ea. Chiar dacă, uneori eşuăm, este necesar să apelăm la forţa noastră interioară, la voinţa noastră şi cu perseverenţă să continuăm , învăţând din tot ceea ce ni se oferă.  "Cand ajuti pe altul sa-si poarte sarcina, atunci sarcina ta devine mai usoara! "

"Iubeste-ma cand merit cel mai putin, caci atunci am nevoie cel mai mult"
"Iubind pe cineva, l-ai luat in sufletul tau fara ca el sa piarda ceva"

"Orice obstacol are in el si bucuria omului care il va depasi."    de Napoleon Bonaparte

- VOINTA - Îndrazneala în actiuni; hotarâre; fermitate; decizie;  voie.

- PERSEVERENTA - (Despre manifestarile, actiunile etc. oamenilor) Care demonstreaza perseverenta, staruinta, tenacitate.

Toti avem o "doza" mai mare sau mai mica de vointa.Vointa de obicei este temporara si poate fi sustinuta la cote maxime pe termen scurt deoarece necesita o concentrare deosebita si pentru ca pot aparea alte lucruri care sa distraga atentia.
Capacitatea de a duce actul de voinţă până la realizare, de a înfrunta orice piedici şi greutăţi ivite în calea scopului propus, se numeşte perseverenţă. Calitatea de a fi stăruitor, consecvent în acţiuni este susţinută de claritatea şi forţa scopului propus, de impulsionarea afectiv-motivaţională. Într-adevăr, interesul pentru acţiunea desfăşurată, satisfacţia trăită în aşteptarea victoriei, speranţa înfăptuirii sunt însemnaţi factori dinamizatori. "Dacă nu reuşiţi de la început în stradaniile voastre, dublaţi stăruinţa şi nădăjduiţi", afirma istoricul Plutarh.


Uneori, perseverenţa poate acţiona în situaţii limită. Este cunoscută fapta eroului antic care a străbătut distanţa de 42 km Între satul Maraton şi Atena pentru a anunţa victoria asupra perşilor, după care a căzut mort.
                      La antipodul perseverenţei stă cedarea cu uşurinţă în faţa dificultăţilor, delăsarea. Unii oameni renunţă la lupta de la primul impediment. Alţii, deşi au la început tăria să înainteze, nu rezistă greutăţilor până la capăt şi cedează pe parcurs. Alţii, cedează aproape de momentul când să atingă piscul.
Independentă, ca trăsătură de voinţă, exprimă capacitatea omului de a se conduce potrivit cu prevederile proprii, în funcţie de convingerile şi aprecierile sale. Omul independent nu întoarce spatele părerilor sau sfaturilor celorlalţi, ci le primeşte, dar numai după ce le-a judecat , selectat pe cele  bune lui .
Reversul spiritului independent, este sugestibilitatea, acea însuşire negativă, care îl caracterizează pe omul de acord cu toţi şi toate, care nu are o opinie proprie; el se lasă condus de părerile celorlalţi.
                      Un alt aspect negativ al independenţei este respingerea negândită a oricărei sugestii, oricărei păreri, tendinţa de a contrazice fără temei, de a se opune de dragul opoziţiei, ceea ce numim de obicei negativism.
"Nici un dezgust, nici o descurajare! Daca se întâmpla sa nu reusesti, reîncepe lucrul tau." de Marcus Aurelius
"Insusirea este numita perseverenta, cand este folosita pentru o cauza buna,si incapatanare, daca este pusa in slujba unei cauze rele."               de Lawrence Sterne
  Cu toţii trecem prin greutăţi, dar, fiecare trece diferit prin ele. In calitatea noastra de fiinte umane, noi venim pe acest pamant pentru a invata anumite lectii, cea mai importanta fiind aceea de a ne aminti de natura noastra divina chiar in timpul experientelor noastre umane. Toate aceste lectii pe care trebuie sa le invatam reprezinta o scoala pentru sufletul nostru. Unii au de invatat lectia  iubirii, altii pe cea a prosperitatii sau a sanatatii fizice. Alte lectii se pot referi la incredere si angajament, sau la relatiile de familie. Exista lectii ale saraciei, abandonarii si pierderii, dar si lectii ale bogatiei, achizitiilor si devotiunii, a respectului şi trăbdării, a echiilibrului, a comunicării...etc.Singurul mod de a ne elibera singuri de obişnuinţele şi înclinaţiile dăunătoare pe care avem tendinţa să le repetăm este să ne modificăm atitudinea în care privim lucrurile, să răspundem într-un mod superior diferitelor conjuncturi ale vieţii, astfel încât să devenim cât mai conştienţi şi să învăţăm din lecţiile pe care le primim de la viaţă. Pentru a depăşi aceste situaţii neplăcute care se repetă, este necesar să înţelegem faptul că ceva din interiorul nostru continuă să atragă acelaşi tip de persoană sau de problemă, oricât de dureroasă ar fi o astfel de relaţie sau situaţie. Lecţiile vieţii se vor repeta pentru noi, în forme variate, până când le vom învăţa.

"Cele mai bune si frumoase lucruri din lume nu pot fi vazute si nici atinse, dar,  sunt resimtite in inima"
Indiferent care sunt lectiile pe care trebuie sa le invatam in aceasta viata, exista cateva certitudini de care nu ne putem indoi:

•    Mai intai de toate, putem fi siguri ca la nivelul sufletului, noi singuri ne-am oferit ca voluntari pentru a invata aceste lectii, oricat de dure ni s-ar parea la ora actuala
•    In al doilea rand, nu putem vorbi de o lectie prea dificil de invatat pentru sufletul nostru
•    Putem fi siguri de faptul ca, daca invatam o lectie, urmeaza imediat o alta. Atat timp cat ramanem in viata, lectiile nu inceteaza niciodata

Principalul motiv pentru care ne-am asumat aceasta realitate fizica este necesitatea sufletului nostru de a creste si de a se maturiza, lucru care nu devine posibil decat prin confruntarea cu diferitele provocari ale vietii. Viata este o scoala pentru suflet. De aceea, ea trebuie imbratisata si acceptata cu tot cu lectiile ei dificile. Spre deosebire de scolile de pe pamant, pe care le absolvim pentru a intra apoi in “lumea reala”, lumea “reala” a sufletului este aceea a lectiilor nesfarite, care se succed continuu pe intreaga durata a vietii noastre fizice si al caror scop unic este proclamarea divinitatii noastre.
Carl Jung afirma: “Nu se ajunge la conştiinţă fără suferinţă”. Această afirmaţie este valabilă doar atunci când fiinţa în cauză nu ajunge să înţeleagă necesitatea producerii unui anumit eveniment. Nu este absolut necesară suferinţa pentru o transformare reală şi profundă.
Cu totii avem de prestat o anumita munca la nivelul sufletului. Cu totii avem de dezvoltat anumite aspecte ale personalitatii noastre pentru a ne putea maturiza din punct de vedere spiritual. De aceea, nu lasa aceste lectii sa te priveze de bucuria de a trai. Dimpotriva, cultiva aceasta bucurie a spiritului, pentru a putea trece cu succes prin examenele vietii.
Daca te privezi singur de iubire si de bunatate, vei trece prin viata fara sa inveti nimic. Este important sa iti iubesti spiritul si sa il asculti, caci altfel nu ai cum sa depasesti provocarile vietii. Iubirea de sine si manifestarea propriului spirit te pot invata lectiile pe care le ai de invatat.

Nu ii permite ego-ului sa te convinga  ca problemele cu care te confrunti sunt mai grave decat in realitate sau mai serioase decat ale altor oameni, lamentandu-te din acest motiv
"Cu rabdarea treci si marea."
" Niciodata nu trebuie sa te lasi învins. Existam pe lume spre a suferi si a lupta, pentru a ne pregati o viata mai aleasa si mai buna. Cu cât vom fi suferit si îndurat necazurile mai cu curaj, cu atât vom fi mai demni de noua viata".
"Perseverenta este munca grea efectuata în continuarea muncii grele care deja te-a obosit pâna la epuizarea totala."   definitie de Newt Gingrich
Egoismul, necinstea, îngâmfarea, sunt semnul slăbiciunii voinţei.
"Să nu descurajezi  niciodată pe nimeni...care progresează continuu... indiferent cât de încet" PLATON
 "Orice progres înseamnă război cu societatea"GEORGE BERNARD  SHAW
"ŞTIINŢELE FĂRĂ AUTOCUNOAŞTERE UMANĂ SUNT DĂUNĂTOARE" RUDOLF STEINER
"Existam unii pentru altii. Pare o banalitate sa afirm asa ceva, dar in fiecare zi realizez cat de mult depinde viata mea interioara si exterioara de munca altora - deopotriva oameni in viata sau plecati deja in lumea de dincolo."Albert Einstein

Râsul este un medicament capabil să prevină boli dar şi să vindece numeroase boli.
Pe langa rolul sau eliberator si pozitiv contra nervozitatii si a tristetii, rasul exercita - in acelasi timp- o actiune mecanica, relaxanta si analgezica. Pe scurt, ar fi pacat sa subestimam puterea deosebita a unei scurte pauze de ras. Ce-ar fi sa ne oprim din cand in cand si sa nu mai fim atat de serioşi? Studiile doctorului Henri Rubinstein, neurologul care a asociat profesia cu natura sa joviala, au condus la concluziile din cartea sa, "Psihosomatica rasului" care explica actiunea pozitiva a rasului asupra sanatatii.
 Din punct de vedere strict fiziologic, rasul este un raspuns fizic involuntar la o EMOŢIE POZITIVĂ. Este vorba, deci, de un reflex care consta intr-o serie de scurte expiratii sacadate, insotite de o vocalizare (ha!ha!ha!), provocate de miscari violente de inspirare-expirare ale diafragmei. Desigur, asta nu e totul: efectele secundare directe ale rasului trec dincolo de simpla actiune fizica.  Rasul antreneaza si o scadere a presiunii arteriale si o deschidere a bronhiilor. Daca repriza de ras se prelungeste, acesta se propaga la fel ca o unda. Expresia "a face pe tine de ras" reflecta o realitate: relaxarea musculara generala (care uneori atrage dupa sine o usoara scurgere) este vinovata si de o scadere a tonusului muscular al membrelor. Dupa o criza de ras nebun, in hohote, v-ati "rupt" de ras: de fapt, va lasa picioarele! Simtiti nevoia sa va asezati, nu-i asa?
Rasul favorizeaza in mod natural schimburile respiratorii: este una dintre putinele activitati, alaturi de cantat, tusit si stranutat, care impinge expirarea dincolo de limita respiratiei de baza. Inspirarea este mai profunda, pauza de respiratie este mai lunga decat in momentele de odihna, iar expiratia este prelungita si sacadata. Acest tip specific de respiratie contribuie la oxigenarea tuturor tesuturilor din corp.
"Frumosul este simbolul binelui moral."Immanuel Kant
Daca trebuie sa recunoastem ca din antichitate intelepciunea populara a asociat mereu rasul, veselia si buna dispozitie cu sanatatea, starea de bine si longevitatea, abia de curand s-a demonstrat ca aceasta constatare empirica poate fi considerata ca o informatie medicala explicata si verificata.
Putem încerca să depăşim o stare negativă printr-un zâmbet sau o glumă, nu degeaba înţelepciunea populară a născut expresia “ a face haz de necaz”. Această atitudine nu înseamnă minimalizarea situaţiei, ci doar o altă abordare, mai puţin subiectivă şi deci generatoare de tensiune şi resentimente sau îngrijorare. Dacă reuşim să ne detaşăm puţin vom vedea că orice problemă are o soluţie chiar dacă nu imediată şi uşor de realizat.
Situaţiile tensionate, stresul pot fi reduse considerabil prin această reacţie spontană – râsul. 
 În timpul râsului tot corpul se destinde, apare o senzaţie de bine, uneori aproape de extaz. Iată de ce specialiştii recomandă râsul ca mijloc de prevenire a producerii accidentelor cerebrale, cardiovasculare şi a depresiei. Deasemenea în timpul râsului sunt accelerate circulaţia sangvină şi procesul de eliminare a toxinelor. Sub efectul râsului muşchiul diafragmei se destinde contribuind la îmbunătăţirea procesului de oxigenare a plămânilor. Studiile au demonstrat că numai câteva activtăţi sportive( tenisul, aerobicul, joggingul) contribuie la fel de bine la eliminarea bioxidului de carbon din plămâni. " Rasul reprezinta o supapă de siguranţă a vietii " consideră psihologul Arcadie Percek , aşa că nu vă sfiiţi să râdeţi cu poftă atunci când vi se oferă ocazia!
   În plan emoţional râsul are acelaşi efect ca şi ciocolata- eliberează de stress, energizează şi are chiar rolul unui afrodisiac( prin creşterea libidoului), deoarece în momentul în care râdem organismul eliberează endorfine- substanţe apropiate din punct de vedere chimic opiaceelor, dar care, spre deosebire de acestea nu creează dependenţă.
“Raspunsul este simplu…iubeste-te pe tine insuti, traieste la unison cu spiritul tau!”, 
"Vei fi mai fericit in clipa in care vei renunta la dorinta de a-ti controla viitorul"
"Buna fericire consta intr-o multumire a inimii"


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu