"DESCHIDEREA UNIVERSULUI"

"Oamenii trăiesc într-un sistem, sunt legaţi prin legături văzute şi
nevăzute unii de alţii şi de tot ceea ce-i înconjoară (ecosistemul
înconjurător). Sunteţi de acord, nu? Ei, dacă am hotărât că vrând nevrând, ei există şi se manifestă în cadrul unui sistem, să vedem care sunt caracteristicile unui sistem.
Mai întâi trebuie să precizăm că un sistem este format din mai multe elemente între care e

xistă o interdependenţă mai mare sau mai mică (dar există, pentru că asta e condiţia ca să existe un sistem).
Dacă luăm spre exemplificare sistemul corpului fizic al omului unele dintre aceste elemente ale corpului sunt: inima, plămânii, stomacul, ficatul, ochii, mâinile… Se vede clar că toate aceste elemente sunt legate printr-o reţea foarte mare de interdependenţe şi că deranjarea unui element al sistemului
(să zicem inima, sau stomacul sau…) duce la deranjarea întregului sistem.
Vedem dacă chibzuim puţin, că elementele sistemului se simt mai bine şifuncţionează cel mai bine când toate celelalte elemente ale sistemului funcţionează la fel de bine (deci când întreg sistemul funcţionează bine).
Dacă un element al sistemului va începe să nu mai meargă bine el va deranja întreg sistemul, iar acesta va lua “MĂSURI ” de remediere a deranjului, măsuri care vor fi îndreptate spre elementul deranjant.
Ce legătură are acesta cu egoismul şi altruismul? Simplu: “egoistul”
pretinde că îşi vrea doar lui binele, “altruistul” că vrea doar binele celorlalţi.
Ceea ce ignoră amândoi, e că ei fac parte dintr-un sistem mai mare sau mai mic şi pentru ca fiecăruia din ei să-i meargă bine, va trebui să-i meargă bine şi sistemului. Dacă sistemului nu-i merge bine, acesta va lua “măsuri”, cum am mai spus.

Un egoist “aparent” (sau un om fără minte destulă cu alte cuvinte)
consideră că-şi poate face lui bine (element al sistemului) deranjând sistemul, făcându-i acestuia un rău (ceva nefavorabil, neutil şi dezavantajos pentru acesta). E clar că se înşeală, pentru că, mai devreme sau mai târziu, sistemul va lua măsuri împotriva “elementului” cu pricina, pentru că e deranjat.
Un egoist adevărat ştie că el va obţine şi îşi va face lui cel mai mare bine posibil, doar când acţiunea pe care o desfăşoară e un bine (e favorabilă, utilă şi avantajoasă) şi pentru “cei din jur” şi nu-i deranjează,deci nu-i determină să ia măsuri pentru “deranjarea” sa. Aici e interesant de amintit că poţi fi eliminat din anumite sisteme mai mici dar nu poţi fi eliminat din marele sistem care este Universul.
Să mai precizez că trebuie să fim foarte atenţi în a stabili ceea ce este bine pentru cei din jur (deci implicit pentru noi).
Atenţie, deci! Aici trebuie DIS+CERN+MÂNTcernământ şi PUTERE de A ÎNŢELEGE în profunzime efectele acţiunilor noastre, de a trece dincolo de aparenţe."

"Când a existat cu adevărat a fost prezent iar acum e clar că nu mai
există.
Trecutul nu EXISTĂ!
Acum, există doar prezentul! 
Doar de el ne putem bucura. La fel cum nu putem mânca acum un măr care deja a putrezit sau unul care nici măcar nu există, la fel e cu amintirile (acum nu mai avem ce face cu ele, sunt putrezite şi râncede); şi cu speranţele: nu ne putem sătura

 cu ele. Nu ne putem sătura decât cu merele care există acum, simultan cu mişcarea gândului nostru. Ne putem bucura cu adevărat doar de Prezent.
Pe cei care “se bucură” de “mere putrede” (amintiri) sau de “mere care nu există” (speranţe) în loc să se bucure de “aroma proaspătă şi gustul plăcut al merelor” care există acum, vă las pe voi să apreciaţi dacă sunt normali sau nu!
Renunţă la amintiri şi la speranţe şi bucură-te de prezent. Bucură-te de ce
există! Şi crede-mă, ai de ce te bucura, universul actual, cel de acum e
infinit şi plin de daruri pentru tine. Rămâne doar ca să le descoperi şi să te
bucuri de ele."

"Viziune şi acţiune
Înainte de a acţiona ai în mental o viziune, o idee, un plan după care o să
acţionezi. Asta fie că vrei, fie că nu. Toate acţiunile pe care o persoană le
desfăşoară în planul fizic au fost precedate de un plan de acţiune, existent
în mintea persoanei respective.
Să zicem astfel că la un moment dat ai o viziune (un plan mental) cu
privire la ceea ce o să faci. Apoi începi să acţ

ionezi şi încerci să materializezi
viziunea ta şi în lumea fizică. Vei putea constata în acest mod că pe măsură
ce acţionezi, viziunea ta asupra a ceea ce trebuie să faci se poate schimba.
Acesta e cercul vicios viziune-acţiune. Dacă dezvolţi puţin ideea, poţi
vedea că pentru acţiunile mari, ai nevoie de o viziune mare (cuprinzătoare),
dar această viziune cuprinzătoare nu o să o poţi realiza, nu o vei putea avea
dacă prin acţiunea ta nu încerci să aduni mai multe viziuni mai mici şi să
încerci să faci o sinteză, să stabileşti o corelaţie între ele, care să ducă la o
viziune de ansamblu coerentă, după care apoi acţiunea ta să se poată ghida
fără probleme.
Formarea acestei viziuni de ansamblu, a acestei “viziuni mari” care săpoată fi urmată apoi de o acţiune “mare”, de realizarea unor lucruri sublime,
foarte utile pentru tine şi semenii tăi (o astfel de acţiune mare ar 

putea fi de
exemplu: ”mântuirea”, “iluminarea”, “eliberarea”) se aseamănă cu
completarea unui joc de puzzle. Pentru a pune în ordine şi la locul potrivit
fiecare piesă trebuie să acţionezi. Astfel, se pot aduna “piesele”, şi la un
moment dat gata: imaginea e completă.
“Acum ai o viziune”. Ai o viziune a întregului. Până acum ai tot completat
puzzl-ul dar nu ai văzut decât în ultimul moment, după ultima piesă,
întregul ansamblu.
Dacă nu ai fi acţionat spre a obţine această “viziune mare” nu ai fi
obţinut-o, iar dacă nu ai fi avut diferite viziuni “mai mici” nu ai fi fost
stimulat să acţionezi în vederea căutării viziunii celei mari. Pentru acţiuni
(lucruri) mari trebuie viziuni mari. Mântuirea, iluminarea, eliberarea,
nemurirea… sunt acţiuni mari.Viziunea cea mare în cazul acestora cuprinde cunoaşterea ordinii
exterioare a lumii, plus cunoaşterea modului de gândire propriu, plus
modalităţile de acţiune pentru realizarea mântuirii, iluminării, eliberării,
nemuririi…
Acţionând aşadar pentru a dobândi viziuni mai mici, la un moment dat o
să vină şi viziunea cea mare. Atunci nu ne rămâne decât să facem şi
ACŢIUNEA CEA MARE." DESCHIDEREA UNIVERSULUI de Radu Lucian Alexandru