"Esenţa fericirii la Aristotel" - Valentin Mureşan

"Viaţa oamenilor tinde, aşadar, asimptotic spre perfecţiunea vieţii zeilor.  Aceasta e o metaforă, dar una care are darul de a ierarhiza tipurile de activităţi care compun fericirea umană. Căci nu diferitele forme de fericire sunt ierarhizate, ci tipurile diferite de activităţi care compun conceptul unic de fericire umană.  Poate de aceea foloseşte Aristotel noţiunea de „virtute” în sensul său generic atunci când defineşte fericirea:  “Cel mai desăvârşit bine e fericirea; ea constă în actualizarea şi practicarea perfectă a virtuţilor. Dar, aşa cum se întâmplă adesea, unii participă la ea în întregime, alţii pot să participe la ea parţial sau să nu participe deloc. Evident, acesta e temeiul pentru care există diferite genuri şi varietăţi de cetăţi, ca şi un număr de constituţii diferite.  Urmărind acest scop pe căi diferite şi cu mijloace diferite, oameni diferiţi îşi crează moduri de viaţă diferite şi constituţii diferite” (Pol. 1328a, 30).

Unii cetăţeni vor duce o viaţă decentă în virtutea bunei educaţii primite acasă, ignorând însă total luminile filosofiei; despre aceştia nu vom spune că sunt propriu-zis fericiţi, ci că sunt “buni cetăţeni”. Aceştia “participă parţial la fericire”. Însă calea spre exersarea nous-ului şi spre viaţa contemplativă le e deschisă şi lor. Alţii îşi vor perfecţiona caracterul şi se vor strădui totodată să afle misterele cele mai profunde ale lumii în şcolile superioare ale vremii – aceştia vor avea şansa unei vieţi fericite. Parcurgând această cale şi perfecţionându-şi mereu virtuţile, aceşti oameni vor deveni tot mai fericiţi. Procesul acesta e oarecum firesc deoarece cultul virtuţilor etice îi obligă să-şi perfecţioneze phronesis-ul iar legătura acestuia cu virtuţile epistemice e permanantă şi stimulativă în sensul că, deşi  înţelepciunea practică (phronesis) e inferioară înţelepciunii speculative (sophia), totuşi, ea nu e separată de aceasta ci “se îngrijeşte de mijloacele de a o produce” (1145a, 6-10). Nefericiţi în sensul propriu al cuvântului sunt vicioşii sau cei ce nu şi-au dezvoltat în mod echilibrat virtuţile etice şi pe cele intelectuale. 

 Sunt incapabili de fericire cei ce nu sunt capabili de a avea nous, nu cei ce nu şi l-au dezvoltat efectiv: animalele şi sclavii se află în această situaţie, dar nu copiii şi nici străinii.

Trebuie să acceptăm că limitele fericirii unei fiinţe umane sunt trasate de ceea ce poate ea să facă, nu de ceea ce face efectiv. Fericirea, spune Stagiritul, nu e apanajul unei elite intelectuale restrânse numeric, ci e “accesibilă multor oameni” şi anume “tuturor celor care nu sunt inapţi de virtute” (1099b, 20). Pot fi fericiţi toţi cetăţenii Atenei care sunt bărbaţi şi maturi. Pot fi fericite fiinţele vii care sunt capabile de perfecţionarea nous-ului, nu doar cei ce şi l-au dezvoltat efectiv printr-un studiu asiduu. Aristotel admite că limitele fericirii umane nu sunt date de posesia şi actualizarea virtuţilor etice şi intelectuale, ci de posibilitatea de a le poseda. Animalele nu sunt capabile de fericire pentru că „sunt incapabile să participe la o activitate de acest fel” (la contemplare) (1100a).

Fericirea e accesibilă tuturor celor care sunt în potenţă virtuoşi, atât moral cât şi intelectual şi, în plus, se dedică „studiului şi STRADUINTELOR ATENTE” în acest sens (1099b, 20). 

 Analiza de mai sus a dus la concluzia  că fericirea omului este o combinaţie de viaţă contemplativă şi de viaţă etică susţinută şi desăvârşită de bunurile exterioare şi de mijloacele utile.

Nu poate exista viaţă fericită fără exerciţiul simultan al virtuţilor pur raţionale şi al celor etice. Superioară e însă forma de viaţă care pune ca scop central cunoaşterea raţională, marca distinctivă a omului. Aici avem o singură definiţie a fericirii care acoperă două moduri de viaţă[1]; nu e vorba de două feluri de fericire, de fericirea pur contemplativă, respectiv de fericirea pur etică, ci de două combinaţii diferite de activităţi contemplative şi etice numite mai precis „fericire desăvârşită” (teleia) a omului şi „fericire în sens secundar”. Diferenţa dintre ele provine de la raportul dintre etic şi dianoetic, nu de la unicitatea tipului de virtuţi implicate. Trăsătura comună a acestor două forme compozite de viaţă fericită e că nu sunt optimizate doar de o virtute sau de un gen de virtuţi ale sufletului, ci de toate virtuţile, combinate însă şi ierarhizate în mod diferit în cazul fiecărui mod de viaţă[2]. De exemplu, aşa-zisa „fericire desăvârşită” a omului – în sensul de cea mai înaltă într-o ierarhie, cea mai asemănătoare cu fericirea divină – e „viaţa filosofică” şi e optimizată înainte de toate de virtuţile intelectuale, cele mai înalte virtuţi umane; dar ea nu poate fi trăită de om ca fiinţă socială dacă nu e sprijinită pe o viaţă etică şi dacă nu e alimentată de bunurile exterioare.  „Fericirea în sens secundar”  nu e viaţa conform celei mai înalte virtuţi, ci conform virtuţilor etice; dar şi acestea trebuie completate de virtuţile intelectuale dacă vrem să avem o formă desăvârşită a acestui gen secund de fericire

[1] „Modul de viaţă politic şi modul de viaţă filosofic” (Pol. 1324a,20).

[2] Una dintre tezele aristotelice e aceea a unităţii virtuţilor: “În felul acesta se respinge şi argumentul prin care se susţine teza separării virtuţilor sub pretextul că unul şi acelaşi om nu este înzestrat de natură în modul cel mai fericit pentru toate virtuţile şi deci, posedând deja una, nu este încă şi posesorul celeilalte” (1144b, 34-). Această unitate priveşte toate virtuţile. În cazul virtuţilor etice, ea are loc sub semnul unei virtuţi intelectuale (phronesis) care, chiar dacă e inferioară virtuţilor epistemice, ne lămureşte de ce avem nevoie pentru a ne exersa bine înţelepciunea speculativă (sophia) (1145a, 1-10).

Soluţia lui Aristotel nu este atât de abstractă şi artificială cum pare la prima vedere. Şi astăzi ne întrebăm, precum Stagiritul, cum e mai bine să trăim, alăturându-ne celorlalţi cetăţeni şi lucrând spre binele comunităţii (dedicându-ne carierei politice) sau retrăgându-ne din viaţa publică şi consacrându-ne unei profesii nepolitice şi bunăstării în viaţa privată? Căci prin tradiţie pentru atenieni „viaţa de succes” (eudaimonia) înseamnă unul dintre aceste două moduri de viaţă: cel politic şi cel filosofic. Această alegere pune în încurcătură şi astăzi pe mulţi tineri aflaţi în pragul maturităţii. Pentru a alege, ei vor să ştie ce înseamnă cele douăcăi în viaţă atunci când sunt practicate la cel mai înalt nivel, când sunt „desăvârşite”? În primul rând, ce înseamnă să fii un om împlinit în calitate de cetăţean bun, de om politic bun? Să ne gândim, mai concret, ce înseamnă pentru noi un ministru bun? Răspunsul e asemănător cu felul în care intuia lucrurile şi Aristotel: un ministru bun nu e acela care are doar experienţă politică şi profesională (deşi aceasta e o condiţie necesară), ci acela care a şi studiat teorie politică, morală, legislaţie sau economie (şi, desigur, multe alte discipline care le condiţionează pe primele). Deci e acela care-şi îndeplineşte funcţiile publice în cunoştinţă de cauză, utilizând abilităţile sale ştiinţifice la nivelul celui mai bun expert. E un experimentat specialist cult având talent managerial (un phronesis dezvoltat). Dar oare poate fi el un bun om politic dacă nu e totodată un om bun (deci apt să ducă o viaţă bună, fericită)? Adică poate să fie el bun doar pentru că ştie legisla bine dar, pe de altă parte, este corupt sau mincinos? Evident că nu, căci el trebuie să fie un model de om pentru restul cetăţenilor. El trebuie să fie încorporarea tuturor virtuţilor, şi mai cu seamă a virtuţilor etice. Calea politică în viaţă ne duce spre idealul regelui-filosof, adică al omului politic competent şi abil – cum spunem noi astăzi.

La fel, putem întreba ce înseamnă un cercetător ştiinţific bun (Aristotel vorbea de omul ce a ales să se consacre filosofiei)? Desigur, acesta e cercetătorul care şi-a dezvoltat abilităţi intelectuale corespunzătoare şi ştie să-şi facă divina meserie  la nivel de expert. Dar poate fi el un bun cercetător şi totodată un caracter mic? Nu, căci dacă nu are repere morale, el şi produsele cercetării sale se pot întoarce împotriva intereselor societăţii pe ansamblu.  

Sub aspect moral el e  lăudabil nu numai ca posesor al unor capacităţi intelectuale dezvoltate prin studiu, ci şi pentru că e, eventual, o persoană integră şi mai ales pentru că e capabil să orienteze cercetarea după valorile moralităţii pe care le respectă şi le promovează; altfel, ea poate deveni un pericol pentru ceilalţi. Teza aristotelică a subdeterminării etice a activităţii contemplative poate fi citită şi ca precursoarea temei actuale a dirijării cercetării ştiinţifice după mai multe criterii decât cele strict epistemice, în speţă după criterii morale. În plus, Aristotel are argumentele lui pentru care viaţa filosofică e un ideal de reuşită ce trebuie ales înaintea vieţii politice, aşa cum cred şi azi cei mai mulţi intelectuali care refuză cariera politică. O viaţă fericită e o viaţă în care toate calităţile specific umane ale persoanei se pot manifesta pe deplin. Iată deci că, într-un fel sau altul, întrebările lui Aristotel sunt şi întrebările noastre.

  În concluzie, ierarhizarea şi combinarea sui generis a dimensiunii morale şi a celei contemplative ale unei vieţi în cadrul conceptului de eudaimonia, ca şi adăugarea “bunurilor exterioare” şi a “mijloacelor utile” pe o poziţie complementară, de suport, sunt  fireşti pentru obţinerea unui concept realist de fericire, utilizabil politic. Există numai o definiţie a fericirii umane  în care se combină diferit activităţi ale virtuţilor etice şi dianoetice pe săgeata care duce de la animalitate la divin. Absenţa componentei etice sau absenţa componentei contemplative anulează caracterul de “fericire” al unei vieţi.

Absenţa temporară sau parţială a bunurilor exterioare nu anulează caracterul de “fericire” al vieţii, dar îi împiedică buna derulare.

Când însă aceste instrumente necesare sunt total absente, e greu să mai vorbim despre fericire.

Cum ar arăta oare, la modul ideal, portretul robot al unui OM fericit (în sens aristotelic)?

Înainte de toate, nu e vorba aici de sentimentul de satisfacţie sau plăcere pe care ni l-ar oferi viaţa; fericirea nu e satisfacţia trăită a vieţii. Apoi, e vorba de evaluarea unei întregivieţi, nu a unor secvenţe limitate  de exaltare emoţională.

Prin eudaimonia se înţelege o viaţă împlinită, 

adică o viaţă în care omul reuşeşte să-şi manifeste maximal menirea, podoabele ei nefiind arbitrare, ci depinzând de esenţa fiinţei umane.

Pe scurt, e vorba de o viaţă virtuoasă, în care omul se străduieşte să trăiască tot timpul întru virtute.

E viaţa unui bărbat care, în cele mai grele încercări la care-l supun obligaţiile lui de cetăţean, anume INDATORIRILE RAZBOIULUI, ale APARARII şi proPASIRIIi cetăţii, răspunde cu CURAJ, nu se ascunde şi nu se fofilează, dar nici nu bravează în faţa concetăţenilor.

E omul pe care ostaşii l-ar vrea drept comandant pentru INDRAZNEALA lui PONDERATA de calcul. Şi cu toate că e un bărbat puternic, frumos, de care natura a avut parcă grijă, e totodată CUMPATAT în privinţa plăcerilor lumeşti, a mâncării, băuturii şi deliciilor sexului, nededându-se la excese şi opunându-se desfrânării unor concetăţeni.

A propus chiar legi pentru DESCURAJAREA  FAPTELOR DESFRANATE  care-i afectează pe ceilalţi.

E un om care nu e sărac, a ştiut să acumuleze o bogăţie moderată, atât cât să poată trăi DECENT , dar ştie să fieGENEROS  când trebuie şi să nu cadă pradă metehnei avariţiei. Şi chiar dacă nu e bogat, mai ştie şi să fie marINIMOS cu cei aflaţi la grea încercare.  Nu e vanitos şi nici meschin, dar îi place să-i fie recunoscute meritele şi să se simtă înălţat deonoruri.  E moderat la mânie, nu devine niciodată violent, fiind de aceea plăcut tuturor. Te poţi BAZA  pe cuvântul lui. E un om vesel, tonic, cu el râzi mult, dar nu cade totuşi în bufonerie. Ştie cum să se poarte dacă doreşte să placă puternicilor zilei: el nu devine brusc linguşitor, ci mai degrabă agreABIL  într-o JUSTA MASURA , ceea ce atrage atenţia şi impune.

Se comportă decent, evitând atât timiditatea excesivă cât şi aroganţa.   Invidia şi răutatea în relaţiile cu cei din jur nu-i sunt caracteristice, el fiind nu atât răzbunător, cât mai degrabă SINCER INDIGNAT  de nedreptăţile pe care le vede sau de îngâmfarea celor ce au acumulat averi peste măsură. Şi peste toate acestea, e un om  drept, un om care respectă legea, se străduieşte să judece drept în tribunale şi să propună legi drepte, controlându-şi la măsura justă impulsul de a câştiga tot mai mult sau de a profita de pe urma abuzurilor pe care le-ar putea comite în raporturile cu ceilalţi datorită încrederii de care se bucură.

În fine, e omul rar care, pe lângă toate aceste lucruri, a reuşit să se dedice măcar o parte din viaţă contemplării, studiului filosofiei şi celor mai înaintate ştiinţe, fiind convins că puterea înseamnă şi ştiinţă. El a trăit în direct plăcerile descoperirii adevărului şi ştie, aşadar, cum e să te asemeni cu zeul. Mai ştie că un mare om de stat nu se poate complace în ignoranţă ci trebuie să-şi dezvolte cât mai deplin virtuţile intelectuale pe lângă cele civice. El trebuie să fie un “rege-filosof” şi omul nostru se străduie să ajungă astfel. Toate aceste tipuri de virtuţi se completează pentru a da naştere unei vieţi reuşite. Dar prioritare pentru a trăi desăvârşit sunt virtuţile intelectuale şi gradul exersării lor, căci ele sunt mai specific umane deoarece ne îndepărtează cel mai mult de animalitate şi ne înrudesc cu zeii. Şi pentru că nu putem numi fericită o viaţă virtuoasă dar plină de suferinţă, pentru ca fericirea să fie desăvârşită, mai trebuie să te poţi sprijini pe prieteni, să te bucuri de copii, de prosperitate materială şi recunoaştere publică, să fi avut şansa să te fi născut într-o familie bună, să fii sănătos şi să ai noroc. Dacă le ai pe toate acestea atunci poţi spune, la sfârşit, că un daimon bun (eu-daimon) ţi-a vegheat viaţa."    

Esenţa fericirii la Aristotel

Valentin Mureşan

Neale D.Walsch - 25 mesaje esentiale care vor schimba Lumea

„Aici , în 1000 de cuvinte ce reprezinta 25 de mesaje de baza din Conversatii cu Dumnezeu , este tot ceea ce  rasa umană trebuie să știe , în scopul de a trăi viața pentru care a tânjit și care , în ciuda încercarilor de mii de ani , inca se mai asteapta sa se  produca . Impartaseste-le in lumea ta :

 ( 1 ) Suntem cu totii Una . Toate lucrurile sunt un lucru. Există doar un singur lucru , și toate lucrurile sunt parte a acestui singur lucru care este . Aceasta  înseamnă că ești divin . Tu nu esti  corpul tau , nu esti mintea ta , și tu nu esti sufletul . Tu ești o combinație unică de toate trei , care cuprinde totalitatea a ceea ce esti tu . Ești o individualizare a Divinității , o expresie a lui Dumnezeu pe Pământ .

( 2 ) Este de ajuns . Nu este necesar de a concura, de a te lupta pentru resurse. Tot ce ai de facut este sa le folosesti.

( 3 ) Nu e nimic ce trebuie să faci . Adica este ceea ce simti sa faci, dar niciodata nu sunt impuse cerinte, conditii . Dumnezeu nu vrea nimic , nu are nevoie de nimic , nu cere nimic , nu comanda nimic .

( 4 ) Dumnezeu vorbește cu toată lumea , tot timpul . Întrebarea nu este : Cui îi vorbeste Dumnezeu ? Întrebarea este : Cine il ascultă ?

( 5 ) Există trei principii de bază ale vieții : funcționalitate, adaptabilitate, și sustenabilitate .

( 6 ) Nu există nici un lucru , cum ar fi bine și rău, este numai ceea ce funcționează și ceea ce nu funcționează , având în vedere ceea ce încercăm să facem .

( 7 ) În sens spiritual , nu există victime și nici răufăcători in lume , deși în sensul uman , se pare că există cu siguranță. Cu toate acestea, pentru că voi sunteți Divinul , nimic nu se poate intampla impotriva vointei tale .

( 8 ) Nimeni nu face nimic nepotrivit , dat fiind modelul lui despre lume .

( 9 ) Nu există nici un loc  numit  iad , și osânda veșnică nu există .

( 10 ) Moartea nu exista . Ceea ce numim " moarte " este pur și simplu un proces de re - identificare .

( 11 ) Nu există nici un astfel de lucru ca spatiu si timp, există doar aici și acum.

( 12 ) Iubirea este tot ce există .

( 13 ) Tu ești creatorul propriei realitati , folosind cele trei instrumente de creație: gând, cuvânt și acțiune .

( 14 ) Viața ta nu are nimic de-a face cu tine . Este vorba despre toți cei a căror viață o atingi , și cum o atingi .

( 15 ) Scopul vietii tale este de a te recrea din nou în următoarea grandioasa versiune a celei mai mare viziuni pe care au avut-o  vreodată despre cine ești .

( 16 ) În momentul în care declari orice ai dori, ceva contrar  acestui va intra în spațiul tau  . Aceasta este legea contrariilor , producerea unui câmp contextual în care ceea ce doriți să exprimati poate fi experimentat .

( 17 ) Nu există nici un astfel de lucru ca adevăr absolut . Tot adevărul este subiectiv . În acest cadru , există cinci niveluri de a spune adevărul: Spune adevarul tau tie insuti despre tine insuti; Spune adevarul tau tie insuti despre un altul ; Spune adevarul tau despre tine la altul ; Spune adevarul tau despre un altul la altul ; Spune adevarul tau despre tot la toată lumea.

( 18 ) Rasa umană trăiește într -un set precis de iluzii . Cele zece Iluzii ale oamenilor sunt : necesitate exista , esec exista , separare există, insuficienta există, cerințe există , judecata există, condamnare există, condiționare există, superioritate există, ignoranța există. Aceste iluzii au menirea de a servi omenirea , dar  trebuie să învețe cum să le folosească .

( 19 ) Cele trei concepte de bază ale Trairii Holistice sunt Onestitate ,  Constienta , și Responsabilitate . Trăieste conform acestor precepte și  mania pe tine insuti va dispărea din viața ta .

( 20 ) Viata functioneaza in paradigma: A FI – A Face – A Avea  . Cei mai mulți oameni cred ca ea functioneaza invers, imaginându-si că in primul rand trebuie să " aibă " lucruri , în scopul de a " face " lucruri , astfel, să ajunga sa " fie " ceea ce ei doresc să fie . Inversarea acestui proces este cel mai rapid mod de a experimenta măiestria în viață .

( 21 ) Există trei niveluri de conștientizare : 1.speranta, 2. credinta , și  3. a sti . Maestria spirituala se refera la a trai de pe al treilea nivel.  

( 22 ) Există cinci idei eronate despre Dumnezeu care creează criza , violența , ucidere și război . În primul rând , ideea că Dumnezeu are nevoie de ceva . În al doilea rând , ideea că Dumnezeu poate să nu obțina ceea ce are nevoie . În al treilea rând , ideea că Dumnezeu te-a despărțit de El, pentru că nu I-ai dat ceea ce are nevoie . În al patrulea rând , ideea că Dumnezeu încă mai are nevoie asa de  tare de ceea ce are nevoie , astfel că Dumnezeu vă cere acum , de pe poziția dumneavoastră separata , să Ii dati . În al cincilea rând , ideea că Dumnezeu te va distruge , dacă nu îndeplinesti cerințele Sale .

( 23 ) Există, de asemenea, cinci erori despre viața care creează  criza , violența , ucidere și război . În primul rând , ideea că ființele umane sunt separate unele de altele . În al doilea rând , ideea că nu este suficient din ceea ce ființele umane au nevoie ca sa fie fericite. În al treilea rând , ideea că , în scopul de a obține lucrurile din care nu este suficient , ființele umane trebuie să concureze unele cu altele . În al patrulea rând , ideea că unele ființe umane sunt mai bune decât alte ființe umane . În al cincilea rând , ideea că  este adecvat pentru ființele umane ca pentru a rezolva diferențele grave create intre ele, trebuie sa se ucida reciproc.

 ( 24 ) Crezi că esti terorizat de către alte persoane , dar în realitate nu esti terorizat decat de convingerile tale . Experiența voastra despre voi și lumea voastra se va schimba dramatic dacă adoptați , colectiv , cei cinci pași pentru Pace :

-1. P ermiteti-va sa recunoasteti faptul că unele dintre vechile voastre credințe despre Dumnezeu și despre viața nu mai sunt functionale de mult timp. .

-2. E xplorati posibilitatea că există ceva ce nu înțelegeti pe deplin despre Dumnezeu și despre viață , si ca aceasta înțelegere ar putea  schimba totul .

-3. A nunțati  că sunteți deschisi pentru noi înțelegeri despre  Dumnezeu și  viață, înțelegeri care ar putea produce un nou mod de viață pe această planetă .

-4. C u mult curaj examinati aceste noi înțelegeri și , în cazul în care se aliniază cu adevarul vostru  interior și cunoașterea interioara, includeti-le in sistemul vostru de credințe.

-5. E xprimati viata  ca o demonstrație a celor mai mari convingeri ale tale , mai degrabă decât ca o negare a lor.

( 25 ) Să fie o nouă Credinta pentru toți oamenii de pe Pământ : " Suntem cu Toții Una . Calea noastra nu este o cale mai bună , ci este doar una diferita. "

Cele 1000 de cuvinte de aici , asumate si actionand conform lor, ar putea schimba lumea într-o singură generație .”

Sigmund Freud

"În unele cazuri, putem afla care este tendinţa perTURBAToare chiar din gura persoanei care vorbeşte şi care, după ce a comis lapsusul, îşi revine şi restabileşte cuvântul potrivit." Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză

"INCONSTIENTUL este asemănător cu un cerc mare care ar include conştiinţa ca pe un cerc mai mic. NU poate EXISTA fapt de CONSTIINTA FARA o preparaţie INCONSTIENTA, în timp ce inconştientul se poate lipsi de stadiul conştient, având totuşi o valoare psihică. INCONSTIENTUL ESTE PSIHICUL INSUSI în realitatea esenţială. NATURA sa INTIMA este la fel de NECUNOSCUTA ca şi aceea a realităţii exterioare, iar conştiinţa se informează despre el într-un fel atât de incomplet ca şi organele noastre de simţ despre lumea exterioară." Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene

"Găsesc cu adevărat uimitor puţinul RESPECT pe care oamenii îl au, în fond, pentru faptele psihice. Există ILUZIA unei libertăţi psihice, la care nimeni nu doreşte să renunţe. Regret, dar nu împărtăşesc opinia privitoare la acest lucru." Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză

"În cadrul actelor ratate, uitarea unor proiecte poate fi corelată, în general, cu acţiunea unui proces psihic contrar care se opune înfăptuirii lor. Este nu numai opinia psihanaliştilor, ci toată lumea este de aceeaşi părere. Este opinia la care fiecare aderă în viaţa de toate zilele, dar o neagă în teorie." Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză

"Esti stapanul a ceea ce nu spui si sclavul a ceea ce vorbesti" Sigmund Freud

"Dar se poate merge şi mai departe cu încercarea de a scăpa de realitate, îndrăznind să transformi lumea, să făureşti în locul ei o alta, ale cărei aspecte supărătoare să fie şterse şi înlocuite cu altele, potrivit propriilor noastre dorinţe. Acela care, pradă unei revolte disperate, se angajează pe această cale pentru a dobândi fericirea, de regulă nu va ajunge la nimic; realitatea va fi mai puternică decât el. El va fi considerat un nebun extravagant pe care nimeni, multă vreme, nu-l va ajuta să-şi realizeze obsesia."Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie

"Geneza convingerii în delir nu se deosebeşte de modul în care se constituie convingerea în cazurile normale, unde nu intervine refularea. Cu toţii investim convingerea noastră în conţinuturi de gândire care îmbină adevărul şi falsul şi extindem această convingere de la unul la celălalt. Ea se difuzează de la elementele adevărate la cele false şi le apără pe acestea din urmă, chiar dacă mai puţin obstinat decât în cazul delirului, împotriva criticii cuvenite. Şi în psihologie, relaţiile, protecţia pot înlocui valoarea proprie."Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată

"Cultura umană – înţeleg prin aceasta tot ceea ce a permis vieţii omului să se ridice deasupra condiţiei sale animale şi prin care ea diferă de viaţa dobitoacelor, refuzând să separ cultura de civilizaţie – prezintă cercetătorului, după cum este ştiut, două laturi. Pe de o parte, ea cuprinde întreaga ştiinţă şi tehnicile dobâdite de om în scopul stăpânirii forţelor naturii şi obţinerii bunurilor necesare satisfacerii trebuinţelor omeneşti, iar pe de altă parte instituţiile necesare reglementării raporturilor dintre oameni şi în special a repartiţiei bunurilor accesibile."Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii

"Diferenţa care produce plăcere se poate obţine şi dintr-o singură parte: fie prin intermediul sim-patiei, fie din procesele ce se desfăşoară în propriul eu. Aceasta dovedeşte că între sentimentul de superioritate şi plăcerea comică nu există o legătură esenţială. O comparaţie este însă necesară pentru naşterea unei asemenea plăceri, iar ea se realizează între două consumuri de investire ca se succed cu rapiditate şi care privesc aceeaşi performanţă; cele două consumuri sunt produse prin sim-patie sau le găsim, fără o astfel de raportare, în propriile noastre procese psihice."Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată

"Patologia ne aduce la cunoştinţă o mulţime de stări în care delimitarea eului de lumea exterioară devine incertă, graniţele dintre ele fiind într-adevăr greu de trasat; în anumite cazuri, părţile din propriul nostru corp şi chiar elemente din propria noastră viaţă psihică, percepţii, gânduri, sentimente, ne apar ca străine, părând să nu mai facă parte din eu; în alte cazuri se atribuie lumii exterioare ceea ce în mod vădit a fost generat de către eu şi ar trebui să fie recunoscut de dânsul. Aşadar, însuşi sentimentul eului e supus unor alterări, limitele sale nefiind constante."Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie

"Efectul comic depinde de diferenţa dintre cele două consumuri de investire – consum prin sim-patie şi consum al propriului eu – indiferent cui îi este favorabilă diferenţa. Această ciudăţenie care derutează judecata dispare de îndată ce ne amintim că sensul dezvoltării noastre spre o treaptă de cultură superioară constă în limitarea activităţii musculare şi în sporirea activităţii mentale. Prin augmentarea consumului cerebral obţinem o diminuare a consumului de mişcare pentru respectiva performanţă, strădanie al cărei succes în planul culturii este atestat de maşinăriile noastre."Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată


"Lapsusurile se produc adesea îndeosebi atunci când eşti obosit, când suferi de dureri de cap, sau în perioada de debut a unei migrene. În aceleaşi împrejurări se produce cu uşurinţă uitarea numelor proprii. Multe persoane recunosc apropierea iminentă a unei migrene exclusiv printr-o astfel de amnezie. La fel, în stare de iritare, confundăm adesea atât cuvintele, cât şi lucrurile, ne "înşelăm", iar uitarea proiectelor, ca şi a multor alte acţiuni neintenţionale devine deosebit de frecventă când suntem distraţi, adică atunci când atenţia ne este concentrată în cu totul altă direcţie."Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză

"Autocritica este cea care l-a împiedicat pe bolnav să-şi exteriorizeze imaginile sau chiar să le conştientizeze. Dacă poate fi convis ca, renunţând la criticarea ideilor sale, să continue pur şi simplu să enunţe toate asociaţiile, pe care un efort susţinut al atenţiei le face să-i vină în minte, se obţine un material psihic care se află în legătură directă cu ideea morbidă iniţială şi permite descoperirea asociaţiilor existente între această idee şi viaţa psihică a bolnavului, graţie cărora medicul va sfârşi prin a înlocui ideea morbidă cu o idee nouă, adaptată exact cerinţelor psihologice ale pacientului său." Sigmund Freud în Interpretarea viselor

"Un om sănătos, străin de psihanaliză, va spune despre actele ratate "O, faptele acestea nu merită nici o explicaţie, sunt întâmplări mărunte." Ce înţelege el prin aceasta? Va pretinde că există evenimente neglijabile, aflate în afara înlănţuirii fenomenale a lumii şi care ar fi putut, tot atât de bine, să nu se fi produs? Rupând însă determinismul universal, fie şi într-un singur punct, răsturnăm întreaga concepţie ştiinţifică asupra lumii. Va trebui să-i demonstrăm omului nostru că concepţia religioasă asupra lumii este mai consecventă cu ea însăşi când afirmă lămurit că vrabie nu cade de pe acoperiş fără intervenţia expresă a voinţei divine. Presupun că amicul nostru, în loc de a trage concluzia care decurge din primul său răspuns, se va răzgândi şi va spune că el găseşte întotdeauna explicaţia fenomenelor pe care le studiază." Sigmund Freud

"Atitudinea noastră faţă de acest proces de creştere (a umanităţii) ar trebui să se orienteze după exemplul unui educator înţelept, care nu se opune transformării în faţa căreia se află, ci, dimpotrivă, caută s-o favorizeze, limitând violenţa surpării. " Freud

"Marile probleme ale lumii şi ale ştiinţei trebuie să ne solicite îndeosebi ATENTIA . Adesea, însă, nu serveşte la nimic formularea simplului proiect de a te consacra cutarei sau cutarei mari probleme, pentru că nu ştii întotdeauna încotro trebuie să-ţi îndrepţi paşii.  În munca ştiinţifică este mai raţional să abordezi faptele pe care le ai în faţă, obiectele care se oferă de la sine investigaţiei noastre. Dacă procedăm cu seriozitate, FARA IDEI PRECONCEPUTE  , fără speranţe exagerate şi dacă norocul ne surâde, se poate întâmpla ca, mulţumită conexiunilor care leagă tot şi toate, părţile şi întregul, această cercetare întreprinsă fără pretenţie să deschidă calea de acces pentru studiul unor mari probleme."

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză

"Individul care, plimbându-se, abia dacă ştie unde se duce, cu toate acestea nu rătăceşte drumul şi ajunge la destinaţie fără a bâjbâi. Pianistul exersat lasă să-i cadă degetele, fără a reflecta, pe clapele potrivite. Fireşte că i se poate întâmpla să greşească, dar dacă actul automat ar fi de natură să sporească şansele de eroare, atunci tocmai virtuozul al cărui act, ca urmare a unui exerciţiu îndelungat, a devenit pur automat, ar trebui să fie şi cel mai expus greşelii. Dimpotrivă, vedem însă că multe acţiuni reuşesc îndeosebi atunci când nu constituie obiectul unei atenţii speciale, iar greşeala se poate produce tocmai atunci când ţinem în mod deosebit să reuşim o execuţie perfectă, adică atunci când nu are loc o abatere a atenţiei. În acest caz, putem spune că greşeala este efectul "emoţiei". Dar de ce emoţia nu ar mări mai curând atenţia îndreptată spre o acţiune căreia i se acordă maximum de interes?"

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză

"Pare-mi-se că va trebui să cucerim şi ocultismul pornind de la teoria libidoului. Actualmente, mă orientez spre astrologie a cărei cunoaştere pare indispensabilă pentru înţelegerea mitologiei. Există lucruri foarte ciudate în aceste obscurităţi extreme. Lăsaţi-mă, rogu-vă, să rătăcesc fără grijă în aceste infinităţi. Voi aduna o recoltă bogată pentru cunoaşterea sufletului omenesc. Pentru moment trebuie să mă îmbăt cu efluvii magice pentru a înţelege ce secrete ascunde inconştientul în profunzimile sale." Sigmund Freud în Psihanaliza fenomenelor oculte

"Nevrozele reprezintă, aşa zicând, negativul perversiunilor."   Sigmund Freud în Explorarea trecutului
"Iubire şi muncă... muncă şi iubire, asta e tot ce există."Sigmund Freud

"Complexul oedipian la scara umanităţii: păcatul originar constă în uciderea tatălui şi posedarea mamei, crime ce au dat omenirii o perpetuă conştiinţă a vinovăţiei." Sigmund Freud în Totem şi Tabu


"Anxietatea este preţul pe care îl plătim civilizaţiei." Sigmund Freud

ADEVARUL NOSTRU

Cineva ma intreba ce este ADEVARUL. Cred ca cel  mai bine sa ne cautam propriul adevar in noi inSINE, sa ne gasim propriul adevar in functie de ce simtim , de sentimentele noastre dar si de ratiunea ce-o avem si sa nu contenim in a cauta toata viata. C G Jung spunea ca simturile ne spun ca  un lucru ESTE , apoi gandirea CE Este acel lucru, sentimentul CE ESTE acel lucru PENTRU NOI inSINE, daca ne este necesar sau nu, daca putem trai fara el sau cum traim cu el. Mai cred ca ADEVARUL NOSTRU este un cumul de VIRTUTI, VALORI MORALE ce ne ajuta sa FIM in asa fel incat  sa nu incalcam libertatea altui OM dar si sa nu ne-o lasam incalcata pe a noastra. Un cumul de virtuti ce pot fi puse in practica in egala MASURA in care le punem pentru noi inSINE. Oare cum putem inainta daca nu stim SENSUL nostru? Suntem ca o sfera ce trebuie mereu raportata  la propriul centru , la BUNUL SIMT. Sa nu uitam de resPECT, STIMA si pretuire. 

           Doar sa fim ATENTI la ce simtim si ce gandim inainte de a actiona, sa fim ATENTI la noi inSINE , la "barna din ochiul nostru" cinstiti cu noi insine, sa nu ne lasam coRUPTI de placerile altora inainte de a le analiza cu propriul nostru BUN SIMT . Apoi sa analizam consecintele actiunilor noastre. Caci orice virtute este o mediere dintre 2 extreme. Curajul este medierea dintre lasitate si temeritate. 

              Generozitatea este medierea dintre lacomie si risipa.

              Blandetea este medierea dintre apatie si delasare.

Nu este usor. Daca era usor o facea de mult toata lumea. Doar mai multa ATENTIE si RABDARE CU NOI inSINE. Daca noi nu avem rabdare cu noi inSINE cine sa aibe? Daca noi nu suntem ATENTI la interiorul nostru cine altcineva s-o faca? Spunea Confucius ceva de genul ca natura ne aseamana,eDUCatia ne deosebeste. Si AUTOeDUCatia inseamna autocontrol al gandurilor, emotiilor si reACTiilor noastre, si o GRIJA pentru noi si pentru ceilalti  in asa fel incat sa nu ne pierdem de propriul drum, de propriul CENTRU. Sa ne cantarim bine dorintele, nevoile, motivatiile  in asa fel incat puterea noastra s-o directionam in folosul nostru si al celorlalte fiinte cu toata IUBIREA de care disPUNEM.

Viaţa ne îndeamnă să ne punem mereu întrebări despre ceea ce trebuie să învăţăm când trecem prin diferite situaţii. Dar... ne în+drum+ă să-i găsim şi răspunsurile dacă suntem ATENŢI. NIMENI nu ştie ABSOLUTUL. De aceea VIAŢA şi SITUAŢIILE fiecărui OM sunt un EXEMPLU sau un AVERTISMENT din care să învăţăm, să înŢELegem că suntem AICI şi ACUM pentru a COMUNica prin INTER+ACŢIUNE ce ne determină ACŢIUNEA, adică SCHIMBAREA, TRANSFORMAREA noastră şi a celorlalţi. Nimeni nu-i mai preSUS de ABSOLUT.

Numai descoperindu-ne propriul adevar putem obtine si Fericirea.  Arta vietii este sa fii in echilibru cu tine si sa continui sa-ti urmezi drumul cu acelasi echilibru, adica centrat pe propriul tau SINE.

Din pacate MULTI nu isi conSTIEntizeaza anumite limitari si disFUNCTIONALitati si mai mult, daca nu le accepta, continua sa actioneze in virtutea unor scenarii, introiectii si mecanisme nocive, nefiltrate, care devin din ce in ce mai discrepante fata de realitate si conduc astfel evolutia personala catre o panta descendenta finalizata in cel mai rau caz in boala psihica/somatizare sau, intr-o varianta mai usoara, in CRIZE existentiale, personale, disfunctii in comunicare, frustrari, relatii nesatisfacatoare, etc. Este de aici usor de imaginat cum se transmit acestea toate din generatie in generatie. Si uite cum iar am ajuns la CRIZE Morale, crize ale eDUCatiei.
Tot ceea ce manifestam in exterior  prin ACTIUNI este  este necesar sa fie SUStinut de echilibrul INTERIOR( psihic).