...Bunul simţ, măsură şi echilibru, se regăseşte într-un cod nescris al bunei cuviinţe pe care-l descoperim în înţelepciunea tuturor popoarelor din timpuri îndepărtate...
Descartes considerându-l „lucrul cel mai drept împărţit în lume” (să fi fost bunul simţ atât de răspândit în acele vremuri, sau mai mult, să se fi găsit în aceeaşi măsură la fiecare?), aşa cum ne uităm noi astăzi la el, plin de încărcătură morală, constituie o valoroasă calitate umană care, în mod cert, nu este împărţită în mod egal.
Bunul simt, un ansamblu de idei despre lume, viaţă şi om, având ca izvor tradiţia populară şi cuprinzând elemente ale gândirii ştiinţifice. Noi însă, cei mulţi şi neavizaţi, ne-am obişnuit să-l privim drept o măsură a bunei creşteri, a bunei cuviinţe, a respectului pentru cei din jur.
SIMȚ ~uri n. 1) Însușire a organismului viu de a recepționa și de a prelucra excitanți externi sau interni sub formă de senzații conștiente. ◊ Organe de ~ organe care recepționează excitațiile din mediul exterior și interior.
2) Capacitate de a înțelege, de a prelucra real un lucru. ~ul responsabilității. ~ul măsurii. ~ul umorului. ◊ ~ practic priceperea de a rezolva chestiuni practice. /v. a simți
SIMȚÍ, simt,. 1. Tranz. A avea, prin intermediul organelor de simț, senzația sau percepția unui lucru, a unui fapt, a unei calități, a percepe efectul unei excitații; a prezenta sensibilitate. ♦ Refl. A-și da seama de propria stare fizică. 2. Tranz. A băga de seamă, a prinde de veste, a observa prezența unei ființe sau o acțiune a acesteia, mai mult pe baza unui reflex la o excitație a simțurilor decât cu ajutorul judecății. ♦ (Despre animale) A adulmeca. 3. Tranz. A-și da seama, a fi conștient, a înțelege, a bănui o acțiune, o situație etc., bazându-se atât pe informații și elemente logice, cât și pe intuiție, instinct sau legături afective cu altă persoană. ♦ Refl. A fi conștient de o însușire, de o dispoziție sau de o stare proprie. ◊ Expr. A se simți în stare (de ceva sau să facă ceva) = a se ști, a se socoti, a se crede capabil (de ceva sau să facă ceva). 4. Refl. A avea, a da dovadă de bun-simț; a fi un om simțit (2). 5. Tranz. A fi cuprins de o stare afectivă, a încerca un sentiment, o emoție etc.; a fi mișcat, impresionat, tulburat de ceva. ◊ Expr. A simți lipsa (cuiva sau a ceva) = a suferi din cauză că cineva sau ceva lipsește. A simți nevoia să... = a dori să... ♦ A avea impresia că..., a încerca sentimentul că... ◊ Expr. (Refl.) A se simți la (sau în) largul lui sau (ca) acasă (la el) = a încerca un sentiment plăcut, a avea impresia că se află într-un mediu familiar, înconjurat de lucruri sau de oameni cunoscuți; a fi familiarizat cu ceva; a nu fi stânjenit sau jenat de nimic; a se simți bine. ♦ Refl. (Înv.) A se resimți de pe urma efectelor produse de un factor extern, de o situatie
Găsim reale lecţii de educaţie, norme de comportament, reguli şi legi de căpătâi pentru acest cod atât de necesar lor pe care-l puteau aplica singuri, fără intervenţia judecătorilor nedrepţi şi corupţi în încercarea de a schimba lucrurile, de a învinge tarele societăţii.
Găsim reale lecţii de educaţie, norme de comportament, reguli şi legi de căpătâi pentru acest cod atât de necesar lor pe care-l puteau aplica singuri, fără intervenţia judecătorilor nedrepţi şi corupţi în încercarea de a schimba lucrurile, de a învinge tarele societăţii.
Bunul simţ ţine mai degrabă de o nobleţe a spiritului şi a inimii.
După bogăţia şi varietatea acestor creaţii colective şi anonime, noi, românii, ar trebui să fim un etalon al bunului simţ. Proverbele şi zicătorile noastre sunt edificatoare în acest sens. Grăiri pline de tâlc, ele comprimă în nenumărate nuanţe codul etic al poporului român amendând minciuna, lăcomia, hoţia, corupţia, avariţia, înşelătoria, impoliteţea şi câte, Doamne, s-ar mai putea înşira, toate avându-şi rădăcinile în lipsa bunului simţ, dar arătând şi preţuirea cuvenită adevăratelor virtuţi, cu aceleaşi rădăcini, bunul simţ. Valoarea lor stă în faptul că sunt nişte concluzii ale vieţii sociale perfect valabile şi acum şi multă vreme de acum înainte. „A da cinstea pe ruşine”, „A nu-ţi cunoaşte lungul nasului”, „A uita de unde ai plecat”, „A sta în banca ta”,"Buna ziua caciula ca stapanul n-are gura" „A fi domn e o-ntâmplare, a fi om e lucru mare”, „A te întinde cât ţi-e plapuma”,
„A vedea paiul din ochii altuia” sunt doar câteva adevăruri care se rostesc şi astăzi cu năduf, cu sarcasm, cu durere şi dezamăgire, cu satisfacţie, în toate mediile.
"Panza vietii noastre este tesuta din bine si din rau laolalta: virtutile s-ar preschimba in trufie de nu le-ar biciui erorile, iar viciile in disperare de n-ar fi mangaiate de VIRTUTI." WILLIAM SHAKESPEARE
"Paşii bunului simţ formează drumul sincerităţii".(MIHAI ENACHI)
"Bunul simţ, nu vârsta, descoperă înţelepciunea".(PUBLILIUS SYRUS din Sentinte)
"Suferinţa îi redă prostului bunul simţ".(citat din HESIOD)
"Bunul simţ este bazat numai pe o mică parte din elementele universului".(citat din IAN J.DAVENPORT)
"Să nu crezi nimic din ce ai citit sau ai auzit, chiar dacă am spus-o chiar eu, dacă nu este în acord cu propria ta gândire şi cu propriul tău bun simţ".(citat din BUDDHA)
- "Ipocrizia este zidul care separă politeţea de bun simţ".
"Este de o mie de ori mai bine să ai bun simţ fără educaţie decât să ai educaţie fără bun simţ".(Robert Ingersoll)
"Bunul simţ este o colecţie de prejudecăţi dobândite"(Albert Einstein)
"Bunul simţ este un instinct al adevărului".(Max Jacob)
- "Bunul simţ este însuşirea, puterea de a judeca bine şi de a distinge ce-i adevărat de ce este fals".
- Bunul simt inseamna sa poti selecta si pune in practica cu justa masura, un comportament care sa dea fiecaruia ceea ce merita. Starea de bun simt este o stare de empatie la nivel afectiv. Poate fi exprimata si prin zicala "Ce tie nu-ti place, altuia nu face" . Cu ajutorul bunului simt, reusesti sa-i simti pe cei cu care intri in contact si pe tine insuti , astfel incat sa te comporti fara a (te) rani si fara a face sa sufere, stii cum sa ajuti simtind starea sufleteasca a celorlalti. "Bunul simţ înseamnă talentul de a vedea lucrurile aşa cum sunt şi de a face lucrurile aşa cum ar trebui făcute".
Geneza spune că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Ioan din Damasc scrie: 'Exprimarea după chipul indică raţiunea şi libertatea, în timp ce exprimarea după asemănarea indică îndumnezeirea prin virtute.’ Toate virtuţile omului sunt atribuite lui Dumnezeu. Ele sunt caracteristicile divine care trebuie să fie regăsite în toate persoanele omeneşti prin darul lui Dumnezeu în creaţie şi mântuire prin Hristos. Dobândirea virtuţilor este redobândirea asemănării cu Dumnezeu. Asemănarea depinde de alegerea morală, de ‘virtute. Virtuţile nu sunt o înzestrare pe care omul o are de la început, ci un obiectiv la care trebuie să ajungă, ceva ce poate fi obţinut în diverse trepte prin Harul lui Dumnezeu.
Virtuţile sunt
- Dreptatea(onestitatea)
- Hărnicia "Virtutea constă în a nu depăşi măsura cu nimic".definiţie de Socrate "Virtute: să faci bine, din viciu".definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme "Virtutea e absenţa exceselor".definiţie de Andrei Pleşu în Minima moralia "Virtutea este calea unei medii intre doua excese" Aristotel "Bunul simt este suma echilibrata (in armonie) a tuturor simturilor (intuitie, vaz, auz , pipait, gust, miros)". (Marlena) Valorile educaţiei pentru cetăţenie democratică
– Independenţa în gândire; respectul pentru argumentul raţional; respectarea legii ; Flexibilitate şi adaptare la schimbare, responsabilitate socială şi morală
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu