miercuri, 19 septembrie 2012

Ienupărul (Juniperus communis)

Ienupărul (Juniperus communis - L.) este un conifer care aparține genului Juniperus din familia Cupressaceae
Ienuparul, raspandit in mai toata Europa si in Asia, pana sus, in Himalaya, este un conifer rezistent atat la cele mai puternice geruri, cat si la caldurile cele mai mari. Se spune ca ienuparul nu are preferinte pentru un anumit sol, adica nu este mofturos. La noi, creste mai ales prin zonele muntoase din Apuseni si Podisul Transilvaniei. 

Afectiuni pentru care se recomanda: edeme renale; guta; reumatism; edeme cirotice; balonari abdominale; bronsite acute si cronice; dispepsii de fermentatie; anorexie; trateaza hepatita cronica, icterul si ciroza; bun remediu pentru bolile de rinichi (insuficienta renala, litiaza renala, insuficienta renala cu retentie de apa); guta, reumatism articular, artrite; steatoza hepatica; varice esofagiene; diabet zaharat; cistite recidivante; obezitate; prostatite cronice; arterioscleroza; viroze recidivante si persistente; poliartrita cronica; dismenoree si leucoree. S-a dovedit activ si prescris impreuna cu alte plante, mai ales cu iarba neagra si frasin, in bolile de ficat.

Fructele uscate de ienupăr (boabe mari, negre, zbârcite) se utilizează în bucătărie drept condiment, în special în marinade, pentru vânat sau varză, și ca ingredient la fabricarea ginului.Reprezinta o plantă medicinală ale cărei proprietăți terapeutice sunt utilizate în tratarea multor afecțiuni și boli: tratează și vindecă reumatismul, răceala, bronșita, bolile de piele, elimină piatra existenta la nivelul vezicii urinare. Fructele de ienupăr constituie și ele un remediu natural pentru anemie, lipsa poftei de mâncare, artrită, asigurând o funcționare optimă a organismului. Pulberea rezultată din mărunțirea fructelor de ienupăr este foarte eficientă în tratarea obezității, viermilor intestinali, oboselii, arteriosclerozei. Ceaiul preparat din fructe de ienupăr calmează tulburările digestive și balonările. Important de menționat este că fructele de ienupăr nu trebuie consumate de femeile însărcinate. Un alt remediu natural oferit de ienupăr îl reprezintă tinctura de ienupăr eficientă în vindecarea afecțiunilor urinale, gripei, bronșitei, colitei de fermentație.
Intern, uleiul de ienupar face minuni in afectiunile bronhice si pulmonare. Se iau cate trei - cinci picaturi, de doua ori pe zi, in cure de cate 14 zile, cu pauza de alte 14 zile. Acelasi ulei poate fi folosit si extern, in masaje. Intr-o suta de ml de ulei de masline ori floarea soarelui se dizolva 3 ml de ulei de ienupar. Dupa omogenizare, se maseaza usor pieptul.

Uleiul, astfel preparat pentru masaj, se recomanda si pentru calmarea durerilor reumatice, care devin de nesuportat mai ales cand vremea este urata. In caz de guta, uleiul se foloseste sub forma de bai la picioare ori comprese. 

Pulberea si tinctura, inca doua forme sub care poate fi folosit ienuparul, potenteaza alte virtuti ale plantei. 

Pulberea din fructe de ienupar se obtine macinand bobitele bine uscate prin rasnita de cafea. Pulberea se pastreaza in borcane de sticla, inchise ermetic, la loc rece si intunecos. Se macina atata pulbere cat se consuma in doua saptamani, perioada dupa care uleiurile volatile se evapora. Se ia cate o lingurita rasa de pulbere de trei ori pe zi, pa stomacul gol, in caz de lipsa a poftei de mancare ori dispepsie. 

Bun si in caz de pietre la rinichi

Ienuparul este unul din cele mai puternice remedii naturiste cu efect diuretic, antiseptic reno-urinar si depurativ din flora noastra, de aceea tinctura preparata din boabele sale se recomanda in caz de guta, infectie urinara, infectie cu candida, obezitate, pietre la rinichi, retentie de lichide. La nevoie, se administreaza cate o lingurita de tinctura de ienupar, de patru ori pe zi, in cure de cate 18 zile, urmate de alte 10 - 12 zile de pauza. 

Tinctura de ienupar se poate prepara in casa din 15 linguri de pulbere peste care se toarna doua pahare de alcool alimentar si un pahar de apa. Se agita bine vasul si se lasa la macerat timp zece zile, dupa care se filtreaza si se pastreaza la rece si intuneric, in sticle mici, de culoare inchisa. Tinctura astfel preparata se foloseste timp de doi ani de la data cand au fost culese fructele. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu