Lumânărica (Verbascum phlomoides)-efecte benefice în tratamentul bolilor aparatului respirator.

Denumiri populare (regionale)
Coada lupului, coada boului, coada vacii, coada mielului, corovăţica, corovatic, pur, lumânărica-pământului – beșicuță, ințură, tăietură, lumânărică-albastră, brusture, lipan, Toiagul lui Aaron, Muc de lumânare.

În India, lumânărica este considerată ca fiind cea mai puternică protecţie împotriva spiritelor rele şi a magiei – motiv pentru care este agăţată la uşi, ferestre şi în săculeţi. De asemenea, este utilizată pentru a alunga demonii şi negativitatea. Într-un timp, vrăjitoarele şi magicienii utilizau lămpi cu petrol pentru a ilumina vrăjile şi ritualurile şi foloseau tulpina sau frunzele pufoase pe post de fitil. 

Planta de foloseşte pentru protecţie, divinaţie, sănătate, curaj, determinare, exorcism, apărare.

Este foarte răspândită şi la noi, prin locuri însorite, uscate, mai ales pe terenuri nisipoase, pietroase. Poate fi cultivate pe terenuri improprii agriculturii, îndeosebi pe versantele dealurilor.
Creşte pretutindeni în ţară, dar mai ales în zonele de şes şi deal.

În scopuri medicinale se folosesc florile şi frunzele.

Mierea parfumată a florilor aromatizează lichioruri şi produce un mucilagiu ce înmoaie pielea. Este o plantă bienală

Înfloreşte din iunie până în luna august – septembrie, perioadă în care se pot recolat florile. Acestea se recoltează fără caliciu şi trebuie să aibă corola rotată, colorată în galben. Florile se recoltează eşalonat, pe măsura deschiderii lor. Recoltatul se face manual prin ciupirea florilor (corola + staminele) dimineaţa, după ce s-a ridicat roua şi până la orele 11-12.

Lumânarica are proprietăţi EXPECTORANTE, ANTITUSIVE, ANTIINFLAMATOARE, SUDORIFICE, ANTIASMATICE, ANTIMICROBIENE, ANTIHISTAMINICE, ANTISPASTICE, ANTIVIRALE.
 Uz intern: recomandată în bronşită, astm, răguşeală, laringită, angine, gastroenterintă, tuberculoză, traheită (sub formă de infuzie, decoct).
Uz extern: în hemoroizi, degerături, furuncule, plăgi atone (sub formă de băi locale, comprese).
Aport
Planta conţine mucilagii, saponine, flavonoide, zaharuri, tanin, rezine, ulei volatil, steroli vegetali, carotenoizi, iridoide, ulei eteric.
Sfaturi de consum
Numai sub formă de ceai.
Calităţile EXPECTORANTE, CALMANTE şi SEDATIVE  ale frunzelor sunt folosite pentru a trata tusea convulsivă şi sunt adăugate la tutunul pe bază de plante. Frunzele lânoase ce împachetează smochinele sunt utilizate ca iască sau ca bandaje de urgenţă. Frunzele cu un fel de pudră pe ele sunt numite “Cimitirul prafului” şi pot fi folosite în aceleaşi scopuri. Frunza de lumânărică este un remediu clasic pentru BRONŞITĂ (precum şi pentru tuse) şi pentru urinare deficitară, cu arsuri (disurie). Un ceai de flori se bea înainte de culcare pentru a dormi mai uşor. Cataplasmele din frunze de lumânărică ajută la răni. Frunzele puse în oţet şi apă vor calma inflamaţiile, afecţiunile dureroase ale pielii şi hemoroizii atunci când sunt folosite extern sub formă de cataplasme.
Lumânărica poate fi utilizată şi sub formă de tinctură, 15-40 de picături la fiecare 2 sau 4 ore.
Preparatele din această plantă trebuie bine filtrate, prin panză deasă, pentru a opri trecerea perilor care pot să dea fenomene de iritaţie în gat şi pe faringe.