"În determinarea structurii actului moral , Aristotel începe prin a face distincţia
dintre conceptele de "voluntar" şi "involuntar" , caracterul voluntar incumbând respon-
sabilitatea (imprimată de intenţie şi cunoştinţă de cauză) şi , implicit, libertatea psihologică
a subiectului . Principiul actului moral, elementul formal ce determină calitatea
unei acţiuni de a fi specific umană, liberă şi responsabilă , îl constituie însă alegerea
deliberată ; ea este momentul decisiv, marcând traducerea în act a intenţiei
morale , proces raţional precedat de deliberarea asupra alegerii mijloacelor adecvate de atingere a scopului propus.
Actul exterior nefiind posibil decât ca expresi e concretă a intenţiei morale, virtutea implică în mod necesar
ambele condiţii ; pentru a deveni un om virtuos este necesară îndeplinirea repetată
a actelor de virtute, a căror valoare obiectivă se comunică subiectului prin maniera de
a le executa . Scopul oricărei virtuţi constând în frumuseţea morală a actului (frumuseţe
imanentă , întrucât actul moral îşi este sieşi propriul scop), îndeplinirea unor astfel de
acte imprimă o anumită rectitudine intenţiei .
Factorul ce imprimă alegerii deliberate (şi, în consecinţă, actului moral) rectitudinea
este regula raţională. identificabilă cu înţelepciunea practică , virtute dianoetică în absenţa căreia nimeni nu poate fi considerat virtuos în adevăratul sens al cuvântului. Determinând funcţia altor virtuţi , ea reprezintă virtutea specific umană ,proprie celor dotaţi cu capacitatea de a delibera corect ; dar cum deliberarea nu poate avea ca obiect decât posibilul, adică ceea ce este susceptibil de schimbare , domeniul
înţelepciunii practice , ca virtute a deliberării , se reduce la lumea contingenţei , cu alte
cuvinte a indeterminării (ceea ce , în concepţia aristotelică , reprezintă forma propriu-zisă
a răului) . Ş i totuşi , dacă contingenţa esk răul, tot ea este şi remediul , când asupra
ei acţionează determinismul raţiuni, imperfecţiunea însăşi a acestei lumi este cea care
face posibile iniţiativele umane în vederea binelui , constituind, prin propria- i indeterminare
, o deschidere spre acţiunea raţională , acţiune prin care , în viziunea aristotelică, omul este
chemat să corecteze nu numai propria sa imperfecţiune , ci şi pe cea a lumii
în care trăieşte . Dacă contingenţa ţine de neputinţa formei de a domina materia , omului
îi este dat, pentru a realiza în el însuşi perfecţiunea celestă, să ordoneze lumea , nu să
o nege în favoarea altei lumi : morala lui Aristotel.
De aceea, înţelepciunea practică nu are raţiune decât într-o lume a contingenţei;
şi tocmai asta face din ea virtutea propriu-zis umană, cea care permite omului să se
conducă după binele. realizabil în această lume, aşa cum e, lume în care , dacă ar fi
perfectă, el n-ar mai avea nici un rol activ .
Dar dacă înţelepciunea practică este o virtute demnă de elogiu , dirijând ansamblul
virtuţilor etice , în care majoritatea oamenilor îşi găsesc sursa fericirii , ea rămâne totuşi
o virtute a compusului uman , fericirea ce rezultă din actualizarea ei fiind una doar de
ordin secundar.
Elementul cel mai elevat din om , care-i constituie esenţa , reprezentând
"fiinta însăşi a fiecăruia dintre noi", este intelectul , a_ cărui natură înrudeşte
omul cu divinul atât prin origine, cât şi prin obiectele activităţii sale specifice ,
contemplarea . Virtutea sa, înţelepciunea speculativă sau filosofică ,
este singura "separată" ,-adică liberă de orice legături cu corpul , făcând din filosof cel mai independent şi cel mai fericit dintre oameni ; ea este virtutea perfectă, a cărei activitate constituie suprema treaptă a fericirii , echivalentă cu binele suprem , de unde rezultă că şi modul de viaţă cel mai fericit va fi cel contemplativ"ARISTOTEL
"Independenţa spiritului , din care Aristotel face una dintre piesele esenţiale ale mordlci sale , apare ca una dintre primele exigente ale fericirii , dar şi ultima ce poate fi satisfăcută, şi anume atunci când omul , atingând viaţa conformă intelectului , găseşte în el însuşi tot ce este necesar propriei fericiri"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu