OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV - A primi şi a dărui -

”Să ne amintim de sfatul dat de Iisus:” Chiar dacă cineva îţi ia asta sau cealaltă, dă-i
haina ta şi vino “. Ah, şi de ce? Pentru a semăna soarelui, pur şi simplu! Nu s-a spus chiar aşa:
să-i semănăm soarelui, dar să putem deveni atât de puternici, deasupra fricii şi temerii, încât nu
vom mai muri de foame niciodată. Această frică, temere, trebuie învinsă. De ce? Pentru că
personalitatea este aceea care se teme, nu individualitatea. De ce se teme personalitatea?
Fiindcă se simte izolată, sărmană, mică, nefericită, încearcă să se asigure, să înveţe..., numai
frica o împinge, temerea. Iar când există frică, nu poate exista iubire. Iubirea nu călătoreşte cu
frica, acolo unde frica apare, iubirea dispare, iar unde este iubire nu există frică. Iată întreg
mecanismul, performanţele personalităţii. Iată cum procedează ea, de ce îi este frică, cum
acţionează, rezultatele, consecinţele, greutatea, opacitatea, tenebrele, într-un cuvânt răul. În
timp ce, cu cealaltă lege, a soarelui, oh, la la la, ce bogăţie, ce bogăţie!
Iată, omul înţelege, se află la mijloc şi ce ar trebui să facă acum? Trebuie să se
îndepărteze din ce în ce mai mult de această personalitate, de care s-a apropiat într-atâta, care
i-a aruncat plase să-l prindă, fiindcă astfel omul va lucra pentru ea, pentru a o mulţumi. Ea are
mereu nevoie de hrană, de băutură, de femei şi omul se supune. Atunci, ea se teme şi îl ţine. Şi
cum a proiectat plase, tentacule, l-a acaparat şi el nu mai vede adevărul, ca şi caracatiţele
urmărite care aruncă în urma lor cerneală pentru a se salva. Astfel acţionează personalitatea
asupra omului. Omul nu vede ... politica şi scopurile ei. Ea are un scop determinat, dar nu-l
vede, este orb, aleargă s-o mulţumească Şi care este mijlocul pentru...? Trebuie să ne
îndepărtăm, foarte simplu, pentru că nu o putem ucide, nu o putem opri să mănânce ceva, să se
îmbrace... Dar, îndepărtându-ne, efectul ei se va reduce, va fi mai rezonabilă, mai economică şi
omul va supravieţui. Îndepărtându-ne, el se va apropia din ce în ce mai mult de cealaltă natură,
individualitatea, adică soarele. Va începe să simtă căldura, lumina, viaţa, bunătatea,
frumuseţea, dilataţia... Şi ca şi soarele, lumina se va transforma în aur, va fi mult aur
înăuntru, înţelegeţi, şi în acest fel omul se poate salva de personalitate, numai prin îndepărtare
de ea şi prin apropiere de individualitate.
Şi ce este individualitatea? Un mod de a judeca lucrurile diferit, o filozofie diferită, un
spirit diferit, este ideea, inteligenţa, înţelepciunea, adică apropierea către tot ce este rezonabil,
inteligent, simţit, frumos. Şi cum individualitatea este nemuritoare, este foarte puternică, îi
comunică toatecalităţile omului şi el se simte nemuritor, foarte puternic, calm şi sigur. Iată
avantajele unui Iniţiat, unui adevărat Iniţiat care se depărtează din ce în ce mai mult de
personalitate, pentru a se apropia din ce în ce mai mult către spirit, către inteligenţă, către
această individualitate, cum o numim noi. Atunci el începe să nu mai simtă atacurile, răutăţile,
şmecheriile, toate lucrurile diabolice, se simte la adăpost fiindcă cealaltă, individualitatea, îi
furnizează, îi comunică calităţile sale. Şi cum calităţile sunt formidabile, lui nu îi mai este frică,
are o siguranţă, o convingere absolută, o certitudine, o claritate, nu îi este frică, nu mai doreşte
lucruri pe care personalitatea le doreşte, el se eliberează. Aceasta este eliberarea! Nu ne putem
elibera acum de toate forţele cosmosului, totuşi. Ne aflăm în acest cosmos, trăim, dar a
ne elibera de ghearele personalităţii, de tine însuţi, de toate atracţiile, dereglările,
calculele, de a le scoate din cap, din inimă, iată ce înseamnă adevărata eliberare. Vă este
clar acum?
Ce este un adevărat Iniţiat? Ei bine, el este mereu acelaşi, trage după sine
personalitatea, darSă ne amintim de sfatul dat de Iisus:” Chiar dacă cineva îţi ia asta sau cealaltă, dă-i
haina ta şi vino “. Ah, şi de ce? Pentru a semăna soarelui, pur şi simplu! Nu s-a spus chiar aşa:
să-i semănăm soarelui, dar să putem deveni atât de puternici, deasupra fricii şi temerii, încât nu
vom mai muri de foame niciodată. Această frică, temere, trebuie învinsă. De ce? Pentru că
personalitatea este aceea care se teme, nu individualitatea. De ce se teme personalitatea?
Fiindcă se simte izolată, sărmană, mică, nefericită, încearcă să se asigure, să înveţe..., numai
frica o împinge, temerea. Iar când există frică, nu poate exista iubire. Iubirea nu călătoreşte cu
frica, acolo unde frica apare, iubirea dispare, iar unde este iubire nu există frică. Iată întreg
mecanismul, performanţele personalităţii. Iată cum procedează ea, de ce îi este frică, cum
acţionează, rezultatele, consecinţele, greutatea, opacitatea, tenebrele, într-un cuvânt răul. În
timp ce, cu cealaltă lege, a soarelui, oh, la la la, ce bogăţie, ce bogăţie!
Iată, omul înţelege, se află la mijloc şi ce ar trebui să facă acum? Trebuie să se
îndepărteze din ce în ce mai mult de această personalitate, de care s-a apropiat într-atâta, care
i-a aruncat plase să-l prindă, fiindcă astfel omul va lucra pentru ea, pentru a o mulţumi. Ea are
mereu nevoie de hrană, de băutură, de femei şi omul se supune. Atunci, ea se teme şi îl ţine. Şi
cum a proiectat plase, tentacule, l-a acaparat şi el nu mai vede adevărul, ca şi caracatiţele
urmărite care aruncă în urma lor cerneală pentru a se salva. Astfel acţionează personalitatea
asupra omului. Omul nu vede ... politica şi scopurile ei. Ea are un scop determinat, dar nu-l
vede, este orb, aleargă s-o mulţumească Şi care este mijlocul pentru...? Trebuie să ne
îndepărtăm, foarte simplu, pentru că nu o putem ucide, nu o putem opri să mănânce ceva, să se
îmbrace... Dar, îndepărtându-ne, efectul ei se va reduce, va fi mai rezonabilă, mai economică şi
omul va supravieţui. Îndepărtându-ne, el se va apropia din ce în ce mai mult de cealaltă natură,
individualitatea, adică soarele. Va începe să simtă căldura, lumina, viaţa, bunătatea,
frumuseţea, dilataţia... Şi ca şi soarele, lumina se va transforma în aur, va fi mult aur
înăuntru, înţelegeţi, şi în acest fel omul se poate salva de personalitate, numai prin îndepărtare
de ea şi prin apropiere de individualitate.
Şi ce este individualitatea? Un mod de a judeca lucrurile diferit, o filozofie diferită, un
spirit diferit, este ideea, inteligenţa, înţelepciunea, adică apropierea către tot ce este rezonabil,
inteligent, simţit, frumos. Şi cum individualitatea este nemuritoare, este foarte puternică, îi
comunică toatecalităţile omului şi el se simte nemuritor, foarte puternic, calm şi sigur. Iată
avantajele unui Iniţiat, unui adevărat Iniţiat care se depărtează din ce în ce mai mult de
personalitate, pentru a se apropia din ce în ce mai mult către spirit, către inteligenţă, către
această individualitate, cum o numim noi. Atunci el începe să nu mai simtă atacurile, răutăţile,
şmecheriile, toate lucrurile diabolice, se simte la adăpost fiindcă cealaltă, individualitatea, îi
furnizează, îi comunică calităţile sale. Şi cum calităţile sunt formidabile, lui nu îi mai este frică,
are o siguranţă, o convingere absolută, o certitudine, o claritate, nu îi este frică, nu mai doreşte
lucruri pe care personalitatea le doreşte, el se eliberează. Aceasta este eliberarea! Nu ne putem
elibera acum de toate forţele cosmosului, totuşi. Ne aflăm în acest cosmos, trăim, dar a
ne elibera de ghearele personalităţii, de tine însuţi, de toate atracţiile, dereglările,
calculele, de a le scoate din cap, din inimă, iată ce înseamnă adevărata eliberare. Vă este
clar acum?
Ce este un adevărat Iniţiat? Ei bine, el este mereu acelaşi, trage după sine
personalitatea, darSă ne amintim de sfatul dat de Iisus:” Chiar dacă cineva îţi ia asta sau cealaltă, dă-i
haina ta şi vino “. Ah, şi de ce? Pentru a semăna soarelui, pur şi simplu! Nu s-a spus chiar aşa:
să-i semănăm soarelui, dar să putem deveni atât de puternici, deasupra fricii şi temerii, încât nu
vom mai muri de foame niciodată. Această frică, temere, trebuie învinsă. De ce? Pentru că
personalitatea este aceea care se teme, nu individualitatea. De ce se teme personalitatea?
Fiindcă se simte izolată, sărmană, mică, nefericită, încearcă să se asigure, să înveţe..., numai
frica o împinge, temerea. Iar când există frică, nu poate exista iubire. Iubirea nu călătoreşte cu
frica, acolo unde frica apare, iubirea dispare, iar unde este iubire nu există frică. Iată întreg
mecanismul, performanţele personalităţii. Iată cum procedează ea, de ce îi este frică, cum
acţionează, rezultatele, consecinţele, greutatea, opacitatea, tenebrele, într-un cuvânt răul. În
timp ce, cu cealaltă lege, a soarelui, oh, la la la, ce bogăţie, ce bogăţie!
Iată, omul înţelege, se află la mijloc şi ce ar trebui să facă acum? Trebuie să se
îndepărteze din ce în ce mai mult de această personalitate, de care s-a apropiat într-atâta, care
i-a aruncat plase să-l prindă, fiindcă astfel omul va lucra pentru ea, pentru a o mulţumi. Ea are
mereu nevoie de hrană, de băutură, de femei şi omul se supune. Atunci, ea se teme şi îl ţine. Şi
cum a proiectat plase, tentacule, l-a acaparat şi el nu mai vede adevărul, ca şi caracatiţele
urmărite care aruncă în urma lor cerneală pentru a se salva. Astfel acţionează personalitatea
asupra omului. Omul nu vede ... politica şi scopurile ei. Ea are un scop determinat, dar nu-l
vede, este orb, aleargă s-o mulţumească Şi care este mijlocul pentru...? Trebuie să ne
îndepărtăm, foarte simplu, pentru că nu o putem ucide, nu o putem opri să mănânce ceva, să se
îmbrace... Dar, îndepărtându-ne, efectul ei se va reduce, va fi mai rezonabilă, mai economică şi
omul va supravieţui. Îndepărtându-ne, el se va apropia din ce în ce mai mult de cealaltă natură,
individualitatea, adică soarele. Va începe să simtă căldura, lumina, viaţa, bunătatea,
frumuseţea, dilataţia... Şi ca şi soarele, lumina se va transforma în aur, va fi mult aur
înăuntru, înţelegeţi, şi în acest fel omul se poate salva de personalitate, numai prin îndepărtare
de ea şi prin apropiere de individualitate.
Şi ce este individualitatea? Un mod de a judeca lucrurile diferit, o filozofie diferită, un
spirit diferit, este ideea, inteligenţa, înţelepciunea, adică apropierea către tot ce este rezonabil,
inteligent, simţit, frumos. Şi cum individualitatea este nemuritoare, este foarte puternică, îi
comunică toatecalităţile omului şi el se simte nemuritor, foarte puternic, calm şi sigur. Iată
avantajele unui Iniţiat, unui adevărat Iniţiat care se depărtează din ce în ce mai mult de
personalitate, pentru a se apropia din ce în ce mai mult către spirit, către inteligenţă, către
această individualitate, cum o numim noi. Atunci el începe să nu mai simtă atacurile, răutăţile,
şmecheriile, toate lucrurile diabolice, se simte la adăpost fiindcă cealaltă, individualitatea, îi
furnizează, îi comunică calităţile sale. Şi cum calităţile sunt formidabile, lui nu îi mai este frică,
are o siguranţă, o convingere absolută, o certitudine, o claritate, nu îi este frică, nu mai doreşte
lucruri pe care personalitatea le doreşte, el se eliberează. Aceasta este eliberarea! Nu ne putem
elibera acum de toate forţele cosmosului, totuşi. Ne aflăm în acest cosmos, trăim, dar a
ne elibera de ghearele personalităţii, de tine însuţi, de toate atracţiile, dereglările,
calculele, de a le scoate din cap, din inimă, iată ce înseamnă adevărata eliberare. Vă este
clar acum?
Ce este un adevărat Iniţiat? Ei bine, el este mereu acelaşi, trage după sine
personalitatea, dar nu îi dă ceea ce doreşte ea, o menţine, o controlează, îi oferă cu picătura,
pentru a nu muri repede, fiindcă nu ea este stăpâna! În casă nu mai stă scris: “Eu sunt stăpânul,
dar personalitatea mea comandă”. Nu, nu mai este aşa. Nu, personalitatea este servitoarea mea,
iar eu îi sunt patronul. Iată ce va spune un Iniţiat. El nu o va ucide, ca toţi oamenii, săracii, care
nu înţelegeau nimic, numiţi asceţi, ermiţi, dezechilibraţi... lor li se inoculase faptul că aşa
trebuiau să se biciuiască, să se masacreze, să stea pe cuie, să se bată, şi sărmana personalitate
era inutilă apoi; nu aşa trebuia făcut, ci ea trebuia hrănită, spălată, nu pentru a merge către
capricii şi combinaţii, ci pentru a fi o slujitoare... O lăsaţi pe servitoare fără hrană şi fără
adăpost? Nu, nu-i aşa? Ce faceţi cu servitorii voştri? Nu le mai daţi să mănânce şi să bea? Ba
da, ba da, dar servitorii vă conduc afacerile, vă domină... Bine, sunt şi cazuri când o servitoare
îşi comandă patronul! Fiindcă îl dirijează prin stomac, îi prepară ceva şi cum el este lacom, nu
mai vrea să se despartă de ea, se căsătoreşte cu ea, pentru simplu fapt că este controlat prin
stomac. Sunt destule cazuri ca acesta, Dumnezeule!
Deci, servitoarea nu trebuie ucisă. Nu trageţi asupra ei! Aprovizionaţi-o, dominaţi-o,
controlaţi-o şi n-o lăsaţi prea mult în libertate, fiindcă ştie să-şi convoace vecinii, din când în
când, şi atunci când veniţi acasă nu veţi mai găsi nici o sticlă, nimic, totul este gol, cioburi peste
tot, fiindcă a fost ospăţ în lipsa voastră. Iată de ce este capabilă personalitatea când inteligenţa
lipseşte, ea a mâncat tot, şi-a invitat prietenii din planul astral la o petrecere. Vedeţi, este
formidabil, dar totodată purul adevăr.
Iată rezumatul. Există două legi: a da şi a primi. A primi, a lua, ţine de vechea
învăţătură, a da nu este încă cea nouă. Mai trebuie ceva şi mai nou. Dar, sp spunem că noua
învăţătură înseamnă a da. Şi care este darul cel mai mare? Când vorbim de daruri, nu este
vorba de a dărui întotdeauna idioţilor, leneşilor, imbecililor, golanilor, criminalilor... ci de a
dărui spiritelor luminoase, îngerilor, arhanghelilor, sfinţilor, profeţilor, şi mai ales
bunului Dumnezeu. Să dai totul, totul, din propria-ţi viaţă. Atunci când ajungi să-ţi
consacri viaţa Eternului, să dai, să dai şi nu să dai mici lucruri, mărunţişuri, ci să dai
mereu, mereu forţe, iată gândurile, viaţa, nu există un dar mai mare ca acesta. Trebuie să
ştiţi acestea. Omul nu poate ajunge aici, atâta timp cât este aproape de personalitate, pentru că
personalitatea îţi schimbă hotărârile, te convinge, te asigură că eşti idiot, că nu trebuie să
accepţi, te convinge şi astfel nu vei ajunge niciodată o divinitate!... Nu poţi deveni o divinitate
urmând, în exclusivitate legile pământului. Trebuie respectate legile soarelui, atunci vom deveni
o divinitate. Pentru a ajunge aici, trebuie să ne îndepărtăm de pământ.
Acum, aş vrea să vă prezint legea lui Newton în planul spiritual. El spunea că atracţia
universală creşte cu masa şi scade cu distanţa. El a dat şi o formulă. Bine. Aici, dacă aveţi un
bloc de piatră, pe undeva, în spaţiu, între soare şi pământ, şi dacă acest bloc de piatră se
apropie de pământ, el va deveni din ce în ce mai greu. Dacă îl măsurăm, vom vedea că el
cântăreşte mult mai mult. În acest mod, savanţii au făcut experienţe cu obiecte care aveau o
greutate determinată la polul nord şi una mai mică la ecuator. Se întrebau de ce, după legea lui
Newton, spre Ecuator - el se găseşte puţin mai departe de centrul pământului, pentru că
pământul este bombat spre ecuator şi aplatizat spre poli. Atunci eu trag o concluzie: “Dacă
această piatră se îndepărtează din ce în ce mai mult de pământ, ea nu va cântări deloc, există o
limită, nu-i aşa, o linie de demanrcaţie, unde nu există greutate. Şi dacă o forţă o plasează un
pic spre soare, în acel moment pământul va înceta să o influenţeze, pentru a o atrage soarele,
conform aceleiaşi legi, va începe să o atragă. Iată că acelaşi bloc îl vedem dirijându-se spre
soare, absorbit, atras de soare.
Dar omul? Aceleşi lucru. Vă aflaţi undeva, între pământ şi soare, iată, undeva aceasta
vrea să însemne între personalitate şi individualitate, sunteţi aici. Dacă sunteţi foarte aproape,
oh, la, la, cântăriţi enorm, pentru că personalitatea vă strangulează, vă reţine, dar dacă reuşiţi
să vă îndepărtaţi, sunteţi mai uşori, ea nu mai are această putere asupra voastră;dacă ajungeţi
să vă detaşaţi, ajungeţi la un moment în care ea nu mai are nici o influenţă asupra voastră.
Atunci, în acel moment, latura divină vă atrage şi veţi merge spre centrul soarelui. Iată aceeaşi
lege, priviţi-o. În orice caz, savanţii şi astronomii sunt departe de a descoperi acest lucru, ei îşi
îndreaptă mereu atenţia spre pământ, latura mecanică. În domeniul psihic este acelaşi lucru.
Deci, acum, pentru a te îndepărta, adică să devii mult mai luminat, mai uşor, mai fericit, mai
mulţumit, ei bine, trebuie să te îndepărtezi, pentru că personalitatea atrage enorm şi omul este
legat, limitat, el nu se poate desprinde, nu poate călători aşa în spaţiu, nu se mai simte liber.
Atunci, trebuie tăiate anumite legături, câteva fire mici, aşa, pentru a te detaşa şi îndepărta.
Pentru a te îndepărta trebuie să te exersezi în legea dăruirii. Iată, asta înseamnă
îndepărtarea, atunci când veţi începe să vă detaşaţi de acestea, adică să faceţi eforturi,
sacrificii, renunţări, să aveţi generozitate, bunătate, clemenţă, compasiune, eforturi ca să
daţi, iată toleranţa. Acestea sunt eforturi ca să daţi. Şi când începeţi să daţi, atunci vă
veţi îndepărta. Când vă veţi îndepărta, veţi fi absorbiţi, atraşi de soare. Atunci, viitorul
devine total diferit, luminos pur şi simplu.
Pentru mine, totul este aşa de simplu, clar, caut numai cuvintele pentru a mă exprima în
faţa voastră. Prefer, chiar să nu le spun, fiindcă le văd înlăuntrul lor toate aceste lucruri, aşa
cum le simt eu, este greu să găseşti cuvinte şi imagini, dar în forul meu interior este aşa de clar
totul, aşa cum doi şi ci doi fac patru. Dificultatea apare când te exteriorizezi, când încerci să
explici oamenilor. Pentru mine, a nu vorbi înseamnă claritate, în loc de fraze lungi, mai bine tac.
Este mai clar acum, mai clar ca ieri? E adevărat? Şi acum vă întreb, este avantajos? Şi
cum! Atunci de ce nu mergem în această direcţie? Fiindcă nu i-am văzut avantajele, nu le-am
ştiut. La fel, pentru cei care menţin vechile mentalităţi, ei nu posedă încă lumina. Fiindcă dacă
ar fi avut lumina, n-ar mai fi continuat acest mod deplorabil de viaţă, egoist, mizerabil şi
condamnabil, urât. Când vor înţelege avantajele, vor fi atraşi imediat. Există mari avantaje.
Acum, cunoscând toate acestea, dacă oamenii nu vor dori să urmeze noua înţelegere, filozofie,
aceasta înseamnă că personalitatea îi ţine bine înlănţuiţi. Atâta i-a insuflat cu filozofia ei,
milenii, prin bunici, părinţi, savanţi, încât orice i-aţi spune, omul va acţiona după sfaturile
personalităţii. Da. Foarte puţini vor scăpa, cei care se vor sătura de ei înşişi, şi îşi vor spune:
“Am mers toată viaţa în mlaştini, în străfunduri, vreau acum să ies”; iar ceilalţi vor răspunde:
“Dar nouă ne place aşa, puţină agitaţie, aşa e viaţa...” Ei vor accepta, cu temere, cu frică, cu
furie, cu srâşnit de dinţi, ei găsesc că este minunat, nu caută nici eliberarea, nici fericirea, nici
împlinirea. Am întâlnit destui oameni care nu caută, se mulţumesc cu viaţa aşa cum este ea. Şi
animalele, insectele se complac în murdărie. Dacă le-aţi spune: “Vă aflaţi în materia brută, vă
vor răspunde că se simt bine, că totul e bine aici”.
Iată o altă concluzie. Această filozofie nu va fi acceptată de acei care sunt în ghearele
personalităţii. Atât de înlănţuiţi sunt, încât nu mai vor să facă nimic, nu mai au nevoi, gusturi,
nu mai caută ceva mai bun. Ei nu mai doresc nimic frumos, superior, mai poetic, ce vreţi, se
simt bine în agitaţiile lor, mulţumiţi chiar. De ce, oare, trebuie cunoscute aceste lucruri? De ce
vă mai vorbesc? Pentru unii dintre voi, care nu sunt încă atât de înlănţuiţi de personalitate.
Pentru ei vorbesc eu, fiindcă există speranţă, şi aceste fiinţe vor ieşi, se vor îndepărta, se vor
întări, se vor apropia de legile divine, unde materia nu mai este atât de puternică, ca să vă
măture sau să vă sfărâme şi unde sunt alte legi care vă vor reconforta, însufleţi, înfrumuseţa.
Deci, eu vorbesc pentru discipoli, pentru fraţi şi surori, care se află deasupra, poate
puţin înlănţuiţi, dar nu complet, nu în întregime. Cât despre ceilalţi, nu îmi fac prea multe iluzii,
sunt realist. Cine ştie, mai târziu, după multe nenorociri, catastrofe, transformări, în cine ştie
care încarnare, ei vor scăpa de ghearele personalităţii. Unde a început ea? A început pe când ne
aflam în Regatul animalelor. Natura inferioară nu se poate dezbăra aşa de repede de lucrul
acesta. Natura superioară se află acolo, adormită, la animale. La oameni totuşi ea a ieşit puţin
în evidenţă, dar nu îndeajuns. La supraoameni, ea reprezintă ceva. La Marii Maeştrii, ea se
plimbă, e vastă, largă, domină. Iată ceea ce trebuie să avem într-o zi ca ideal, iar cât timp ne va
lua, nu contează.
Iar soarele este un simbol al acestei perfecţiuni, al acestui ideal, pe care noi l-am luat ca
model, iar dacă religioşii ne vor critica, le voi spune: “Fiindcă vă folosiţi de mici obiecte
vulnerabile şi credeţi că acestea icoane, lumânări, medalii vă aduc binele, noi vă spunem că am
găsit altele mult mai eficace”. Deci nu este ilogic, nu am încălcat legile, am înlocuit unele
lucruri uzate cu altele, iar voi faceţi la fel. Vedeţi, ei fac la fel dar nu văd lucrul acesta, iar noi
am înlocuit aceste lucruri uzate cu ceva care nu va fi niciodată uzat. Iată, ce este atât de ilogic
de extraordinar în acestea! Ne-am oprit asupra soarelui, ca un simbol, ca un model de
perfecţiune. Veţi spune: “Dar soarele nu este un om”. Dar, cum nu este om, el depăşeşte ceea
ce oamenii sunt capabili să facă. Deci, este preferabil să mergem către cei care nu sunt oameni,
pentru a-i depăşi pe oameni, în loc să rămânem alături de oameni, care sunt mereu certăreţi,
bolnavi, răi, criminali. Chiar să presupunem că este o piatră, un metal, mie îmi este egal, din
moment ce el manifestă calităţi mai mari decât cele omeneşti, voi merge spre el, fără a întreba
dacă este o piatră, un metal sau orice altceva. Văd că are calităţi care le depăşesc pe cele
omeneşti, lângă el eu pot creşte, devin mai inteligent, mă vindec, mă exaltez. În timp ce, alături
de voi sunt bolnav, nefericit, nervos. Iată, înţelegeţi ceva acum. Atât sunt de deformat, încât îi acord soarelui o inteligenţă, calităţi. Şi de ce nu? Nu sunt
singurul. Am imitat exemplul celor care m-au precedeat. Am ieşit din multe lucruri plicticoase
care nu mă mai mulţumeau. Dacă alţii sunt mulţumiţi să rămână aşa, eu nu pot să rămân aşa, în
această ordine absurdă.
Nu am terminat încă cu personalitatea şi individualitatea. Dar, reţineţi aceste cuvinte, să
nu lucraţi prea mult pentru personalitate, să o diminuaţi, ca şi în parabola ispravnicului
necredincios. Ei bine, ispravnicul necredincios era discipolul aflat în serviciul unui patron care
era personalitatea. Dar, el a înţeles că există altceva alături de patronul său şi a dorit prietenia,
dragostea acestuia, adică a individualităţii. Totul este prezentat altfel, bineînţeles. Şi cum se afla
la serviciu, trebuie să lucreze pentru el, să-i dea tot şi atunci a început să gândească spunânduşi:
“Ei, dacă eu nu-mi fac prieteni, când voi fi în lumea de dincolo cine mă va primi, voi fi în
mizerie, în ruină. Acum am înţeles ceea ce dădeam patronului meu, adică sută la sută; de acum
îi voi da jumătate sau un sfert”. Şi a invitat pe ceilalţi spunându-le: “Cât datoraţi patronului
meu? Oh, 100 de litri de ulei sau făină...” “Scrieţi aici 50 sau 80”, şi aşa şi-a făcut prieteni, iar
Iisus l-a aprobat. Adică, discipolul în loc să dea corpului său 50 de pui, câţiva miei sau vaci, a
micşorat cantitatea, adică hrana, băutura, ţigara, celelalte distracţii, toate energiile datorate
personalităţii le-a dat în altă parte, spre Cer, spre alţi locuitori, făcându-şi astfel prieteni.
Iată ce trebuie făcut, acum, având aprobarea lui Iisus; noi suntem servitorii, dar cine
este patronul nostru? Este personalitatea. Trebuie să fim necredincioşi şi în loc să-i dăm sută la
sută, îi vom da douăzeci la sută, adică tot ce înghiţea ea ca energie, ca gânduri şi sentimente, ca
plăceri, ca activităţi, iar când vom ajunge pe lumea cealaltă, ceva ne va aştepta acolo. Este
minunat, aşa este. Nu am inventat nimic, am descifrat, am interpretat ceea ce a spus Iisus. De
aceea vi le transmit vouă acum, nu veţi putea spune că nu este adevărat. Întrebaţi-l pe El şi vă
va spune: “Este absolut adevărat, Maestrul vi le spune aşa cum le aude, nu se îndepărtează de
adevăr, acoperă totul în cuvinte. Eu îl aprob fiindcă lucrează de mult aşa, îşi mulţumeşte
personalitatea atît cât să nu moară, iar restul pleacă în altă parte”. Da, Iisus o ştia foarte bine...
DRAGOSTEA DE DUMNEZEU REZOLVĂ TOATE PROBLEMELE.
Un minut de meditaţie.
Rugăciune:
Tatăl meu care eşti în ceruri, Domn al iubirii, coboară în inimile noastre şi locuieşte în
ele, pentru ca noi să-Ţi îndeplinim dorinţa şi să fim Una cu Tine. (de 3 ori)”

Cuișoarele (Caryophyllus aromaticus, Eugenia caryophyllata sau Syzygium aromaticum)

                                                                   Un condiment obținut din mugurii floriferi ai unui arbore exotic (Caryophyllus aromaticus, Eugenia caryophyllata sau Syzygium aromaticum) din familia mirtaceelor, care mai include printre altele mirtul și eucaliptul. Arborele este originar din Insulele Moluce ale Indoneziei, dar în prezent este cultivat și în alte regiuni tropicale sau ecuatoriale, în special în Asia și Africa. Pentru păstrare mugurii sînt uscați și au forma unor mici cuie, de unde și denumirea; uneori cuișoarele sînt măcinate și comercializate sub formă de pulbere. Principalul producător este Indonezia, cu 70–80% din producția mondială, urmată de Madagascar, Tanzania, Sri Lanka și altele.

Întrebuințarea cuișoarelor se pierde în negura timpului. Au început să fie transportate și comercializate în restul Asiei și în Europa încă înainte de Hristos, cînd singurii arbori Syzygium aromaticum se găseau exclusiv în „Insulele Mirodeniilor”, adică Insulele Moluce (Maluku) din Indonezia. Astfel, arheologii au descoperit, la situl arheologic Terqa (vechea Mesopotamie, azi în Siria), un vas ceramic conținînd un cuișor și alte obiecte incinerate, datate cu o bună precize în jurul anului 1721 î.Hr, ceea ce sugerează existența unui comerț timpuriu între Orientul Apropiat și Asia de Sud-Est, posibil prin intermediul indienilor.

Epopeea indiană Ramayana, scrisă cîndva în jurul anului 200 î.Hr., face referiri la cuișoare. Acestea sînt menționate și în timpul dinastiei Han dinChina (206 î.Hr. – 220 d.Hr.), cînd erau mestecate pentru a da respirației un miros plăcut.

În Imperiul Roman și în Grecia Antică cuișoarele, piperul, nucșoara și alte mirodenii erau la mare preț. Comerțul cu mirodenii din Oceanul Indian, foarte profitabil, s-a aflat începînd cu Evul Mediu în mîinile arabilor, portughezilor și apoi ale olandezilor. Abia tîrziu, în 1770, francezii au reușit să introducă în Maurițius cultura arborelui de cuișoare; au urmat insulele Caraibe, Guiana, Brazilia și Zanzibarul.

Cuișoarele sînt utilizate în principal în alimentație, de exemplu la prepararea vinului fiert, a unor ceaiuri sau la numeroase sosuri din bucătăria indiană.

Alte utilizări sînt în medicina tradițională chineză, în aromaterapie și adesea sub formă de ulei în tratarea unor afecțiuni. Proprietățile antiseptice și anestezice sînt cunoscute de multă vreme și au dus la întrebuințarea cuișoarelor în combaterea durerilor dentare.

În Indonezia se confecționează țigaretele parfumate kretek din tutun, cuișoare și alte substanțe aromatizante, inventate de Haji Jamahri la începutul anilor 1880 pentru a ameliora simptomeleastmei de care suferea; efectul benefic se datorează inhalării eugenolului din compoziția cuișoarelor. În prezent mai mult de jumătate din producția de cuișoare a Indoneziei se folosește pentru fabricarea acestor țigarete, care în această țară sînt preferate de circa 90% din fumători.

Pentru sanatate
Aromele exotice ale cuisoarelor nu fac din ele numai un condiment deosebit, ci si un remediu pentru diferite afectiuni si boli.
  
Daca mai de mult ele erau considerate in principal un afrodisiac puternic si intrebuintate in dulapurile cu haine, contra moliilor, astazi specialistii spun ca sunt cei mai puternici antioxidanti naturali. De asemenea, cuisoarele stimuleaza digestia si apetitul, calmeaza problemele de stomac, se folosesc impotriva vomei, diareei, indigestiei si balonarii, crampelor, si sunt eficiente de asemenea impotriva viermilor intestinali. In egala masura, ele calmeaza durerile de dinti, uleiul de cuisoare fiind un anestezic natural in chirurgia dentara, dar se folosesc si impotriva mirosului urat al gurii provocat de dantura stricata ori infectii. Avand proprietati, antivirale, antiseptice, antibiotice, cuisoarele sunt de mare ajutor la intarirea sistemului imunitar, impotriva racelii, virozei, si calmarea tusei si astmului. Si lista mai poate continua.
  
Daca le ai la indemana, ele te pot scapa pe tine si familia ta de durerile de dinti cauzate de carii. Piseaza cateva cuisoare, iar pulberea obtinuta aplic-o pe maseaua dureroasa pentru cateva minute. Efectul anesteziant apare imediat, insa atentie, nu vindeca de tot!

Le mai poti folosi si cand esti balonat. Un varf de cutit de pulbere de cuisoare luata inainte si dupa masa, combate aceasta neplacere. Tot asa se poate interveni si pentru majoritatea problemelor enumerate mai sus.

Datarea istorică a cuişoarelor ca şi condiment, s-a găsit mult timp în urmă în relatările referitoare la vasele comerciale din 1721 Î.H. Referinţe bibliografice timpurii susţin că apropiaţii împăratului Chinei trebuiau să ţină cuişoare în gură, pentru a le împrospăta respiraţia. Ca multe alte condimente, cuişoarele au fost o marfă mult apreciată şi de către de romani. Alături de nucşoară, cuişoarele au fost unul din cele mai preţioase condimente din secolele XVI şi XVII, una din navele lui Magelan întorcându-se în 1522 încărcată cu nucşoară şi cuişoare, spre deliciul spaniolilor. Desigur, mulţi râvneau preţioasa marfă, cuişoarele la vremea aceea valorând mai mult decât greutatea lor în aur. În 1605 olandezii au găsit drumul spre Moluccas şi au început comerţul cu cuişoare, şi extinzând cultivarea plantei, au menţinut un monopol efectiv asupra comerţului, ajungând chiar, în 1816, să dea foc unor plantaţii pentru a-i creşte preţul. În jurul anilor 1800, planta a fost introdusă în India prin Mauritius. În medicina tradiţională chineză, cuişoarele au fost îndelung utilizate pentru a trata indigestia, diarea, hernia, şi viermii intestinali, precum şi diferite infecţii fungice precum cele de la nivelul picioarelor la atleţi. În folclorul asiatic se spune că ţinând în gură două cuişoare fără a le mesteca sau înghiţi, putem să renunţăm la dorinţa pentru alcool. Vindecătorii tradiţionali ayurvedici au utilizat cuişoarele din vremuri antice pentru tratamentul bolilor respiratorii şi digestive. Naturaliştii medievali germani utilizau cuişoarele ca parte din mixturile anti-gutoase. Medicii eclectici americani timpurii le-au folosit ca tratament pentru problemele digestive, adăugându-le de asemenea medicamentelor amare, făcându-le astfel mai plăcute la gust. Ei au fost primii care au extras uleiul esenţial şi l-au aplicat pe gingii pentru uşurarea durerilor de dinţi. Câteva picături de ulei în apă erau antivomitive, iar infuzia reducea senzaţia de greaţă. Astăzi este folosită ca plantă medicinală în special datorită efectelor sale stimulent-aromatice, având efecte pozitive şi în ulcerele stomacale, vomă, flatulenţă. Infuzia de cuişoare, la fel apa distilată de cuişoare, pudra sau tinctura stimulează apetitul şi digestia. Uleiul esenţial este antiseptic şi analgezic, proprietăţi datorită cărora, mai ales în trecut, se folosea mult în stomatologie. Şi astăzi se foloseşte în produsele naturiste pentru cunoscutele sale calităţi bactericide împotriva bacteriilor de tip streptococ, stafilococ şi pneumococ. Uleiul esenţial este bogat în eugenol, substanţă cu proprietăţi antiseptice şi antitermice, utilizată în medicina românească încă din secolul XIX, în afecţiuni pulmonare, sau ca analgezic local. Uleiul mai conţine acetat de eugenol, acid oleanolic, şi caryophyllen. Cercetătorii japonezi, au mai descoperit în compoziţia cuişoarelor substanţe cu efect antioxidant.

Tipul SCHIZO

În limba greacă „schizo” înseamnă „rupt” (adică separat de lume afectivă, în altă lume, fara conexiuni cu lumea). 

Caracteristicile:

1. Lipsa de căldură sufletească, de sensibilitate, lipsă de empatie

Este rece, distant, detasat, nepasator, inchis. Raspunsul emotional la evenimente importante precum pierderea, esecul, respingerea violenta sau succesul este foarte modest, ca si cum aceste lucruri care i se intampla lui sau celor apropiati nu ar conta. Termenul tehnic este rezonanță afectivă redusă, sau.. lipsă de sensibilitate, de empatie.

 Este indiferent la evaluare, fie ea pozitiva (lauda) sau negativa (critica). Unii naivi ar putea crede ca asa este un intelept. Nicidecum! Un om intelept se bucura sau este ranit, adica sufletul lui raspunde la stimulii din mediu, adesea in forme variate si creative. Diferenta este ca el e capabil sa-si asume responsabilitatea pentru experienta lui si sa o contina. Un om intelept plange atunci cand pierde pe cineva drag. Un schizoid ascunde sub detasarea prost inteleasa a intelepciunii incapacitatea lui de a vibra emotional. Ii vine foarte greu sa fie tandru, iubitor, apropiat sau furios. Uneori te intrebi daca are suflet (dar nu in sensul psihopatului antisocial, capabil sa omoare pe cineva fara sa simta nimic).

2. Sociofobie

Nu-i plac oamenii, ii evita, fuge de ei, refuza sa stabileasca relatii sociale. Este deja mare lucru sa aiba o retea sociala formata din cativa indivizi. Se simte foarte bine in singuratate. La scoala este elevul sau studentul care de fiecare data ramane in coltul lui sau merge undeva departe de grup. Pur si simplu nu se simte bine in compania oamenilor si prefera sa se izoleze. Adesea nu are o relatie de parteneriat. Si pulsiunea sexuala este redusa ca intensitate (poate fi abstinent cu usurinta, spre deosebire, de exemplu, de un histrionic interesat mereu de cate o aventura). Profesiile care presupun contacte cu alti oameni sunt complet contraindicate (niciodata nu vei intalni un schizoid in PR dar e posibil sa-l vezi uneori la catedra, suferind in mod vizibil)

3. Neimplicarea

Nu este interesat de problemele celor din jur (pe care le poate totusi asculta politicos). Nu se angajeaza in proiecte care l-ar putea avantaja, pare „rupt de lume” sau „de pe alta lume”. Nu-i pasa de evenimentele prin care trece propriul lui grup social sau profesional, adesea nu e la curent cu evenimente majore produse recent .

O persoana mai mereu distanta, impasibila, solitara, neafectata de frustrari, incapabila sa guste bucuria intensa, inclinata puternic spre introspectie si reverie, evitand apropierea si contactele sociale, deconectata de la actualitate, neinteresata de propria imagine sociala si mai degraba rece din punct de vedere emotional corespunde profilului de „personalitate de tip schizoid” care, repet.  Ca orice alta vulnerabilitate de personalitate, creeaza dificultati in relatiile cu ceilalti, fara ca aceste dificultati sa fie insurmontabile. Se poate trai cu orice fel de vulnerabilitate cu conditia ca si cei din jur sa fie avizati si sa le inteleaga.

Akhtar (1987) a grupat aceste contradictii in manifestari aparente si manifestari ascunse: “Individul schizoid aparent este detasat, autosuficient, distrat, neinteresant, asexual si moral la un mod idiosincratic, in timp ce, pe ascuns, este deosebit de sensibil, cu mari nevoi emotionale, vigilent in mod acut, creativ, frecvent pervers si vulnerabil la coruptie” (p. 510). 

5 TEHNICI PENTRU A INDEPĂRTA UN GAND NEGATIV…

5 TEHNICI PENTRU A INDEPĂRTA UN GAND NEGATIV…

Ti se intampla sa ai ganduri negative ?
Toți avem uneori, indiferent cată cunoastere am avea. Este ceva uman, totusi… aceste ganduri pot fi tinute sub control… transformate…
Ele sunt cauzate DE FRICĂ….
Da, int-adevar, absenta fricii este la baza adevaratei fericiri, a dragostei si a compasiunii.
Si ce genereaza frica ? Printre altele, multe ganduri negative care locuiesc in mentalul nostru. Ele isi fac aparitia, deseori, cu un scop : acela de a ne proteja, dar este mereu cel mai bine pentru noi ? Preferam sa le lasam sa decida pentru noi ?
Cum indepartezi gand negativ?

Iata 5 metode :
1. Metoda Bruce Lee.
Atunci cand simtea ca un gand ramanea prins de el ca un scaiete, si il urmarea peste tot, Bruce Lee il scria pe o foaie de hartie. Il citea, apoi avea un adevarat ritual : lua o scrumiera prevazuta pentru aceasta metoda, si ardea hartia cu gandul negativ in acea scrumiera. Privea atent cum hartia, incet incet se transforma in scrum. Apoi iesea afara, mai arunca o privire gandului transformat in cenusa, si il imprastia cu un suflu puternic. In momentul in care cenusa era spulberata in vant, el stia ca incredinteaza acel gand naturii, marelui Univers. Stia ca acesta are mijloacele necesare de a se ingriji de gandul negativ, asa ca el se putea detasa complet, deoarece gandul era acum pe cele mai bune maini, pe cale de a fi rezolvat.
2. Tehnica Zen.
Atunci cand simti ca un gand negativ se aproprie, priveste-l. Inchipuie-ti ca esti intr-o mare piesa de cinema si vezi pe ecran un cer senin, si gandul tau devine un norisor care se apropie….. Plimba-te prin sala, daca acum esti in primul rand, poti alege sa te asezi in al 5 lea rand, apoi in ultimul rand. Acum poti vedea sentimentul pe care il genereaza gandul , fara sa mai fii inecat in el, sau terorizat. Nu te agati de el, dar nici nu il respingi, doar il observi, cu dragoste si cu atentie, este un sentiment al tau. Asadar, dupa ce l-ai observat, a doua etapa este sa il primesti : in loc sa spui « Pleaca de aici frica, eu nu te iubesc, nu vreau sa imi fie frica . », ai putea spune : « Salut Frica, cum mai merge astazi ? » Acum stii ca esti capabil sa te ingrijesti de frica ta… si ea se reduce la minimum, devine mai maleabila, mai putin dezagreabila, este acum doar norisorul acela de pe ecran, pe care il privesti surazand, si il lasi sa treaca, in bataia vantului.
3. Marius Simion ne invata sa testam frica, pentru a o depasi.
Sa facem lista cu fricile noastre, si sa le infruntam, sa facem acele actiuni, una cate una. Asa vom descoperi ca frica este doar un sentiment, nu este ceva real. In acest fel ne vom dezvolta vigilenta, care va detecta gandul chiar inainte ca el sa se manifeste ca si sentiment.
4. Tony Robbins ne invita sa alegem o cutie speciala, cu incuietoare, pe care o investim cu puterea magica de a ne pastra gandurile negative.
Imediat ce observam un gand negativ, il scriem pe o bucatica de hartie. Deschidem cutia, si putem chiar sa ii vorbim, sa ii spunem ca acum ii incredintam acest gand, si ea il va prelua in totalitate si se va ingriji de el. In momentul in care punem gandul in cutie, si o incuiem suntem eliberati de acel gand. Asta nu inseamna ca excludem pasii de actiune, putem foarte bine si chiar este indicat sa actionam in sensul de a regla problema respectiva, dar fara gandul negativ care ne tinea inainte in loc. Putem de asemenea, odata ce il lasam in cutie, sa il inlocuim imediat cu un gand pozitiv, si sa trecem la actiune.
Din cand in cand te poti intoarce la cutie, sa faci curat. E interesant sa faci urmatorul experiment. Deschide hartiutele cu ganduri negative, si vezi, cate dintre ele au devenit realitate ? Din experienta mea, niciunul, ceea ce dovedeste ca gandurile negative nu sunt realitate….
5. Mark Hansen ne ofera o metoda pe care eu o aplic zilnic.
Este extrem de practica pentru gandurile care revin frecvent, si pentru a rezolva pe loc un gand negativ. Spre exemplu, daca acum faci o actiune importanta, si te gandesti : “ si daca nu-mi iese?”, de acord, nu este timp ca sa ajungi la cutia magica, sau sa arzi o hartie, sau sa il vezi ca la cinema. Tocmai de aceea vei adora aceasta tehnica extrem de simpla si de eficace.
Iata ce poti face tu chiar acum : ia o banda din elastic (poate fi chiar o banda de prins parul sau un elastic ca acela care tine firele de sparanghel impreuna, la piata) si pune-l ca pe o bratara. Imediat ce observi un gand negativ, de care vrei sa te eliberezi, trage de elastic ca la prastie si apoi da-i drumul. Da, vei simti o piscatura la incheietura mainii, si atunci spune cu voce tare daca esti singur, sau in gand « Anulez si sterg », si reformuleaza pozitiv. Chiar acum am aplicat aceasta tehnica, deoarece am gandit : “Si daca articolul asta e un nimic, si nu va servi nimanui ? Daca oamenii o sa il gaseasca complet inutil ?”. Am folosit bratara roz, am spus in gand “Anulez si sterg.” si am reformulat : ” Acest articol este extrem de util, foarte valoros, si va ajuta foarte multe persoane sa anuleze gandurile negative si sa fie fericite.”
Gandul revine ? Sau vezi un altul trecand ? Repeta actiunea.

Misterele căsătoriei

"Dacă sunteţi capabili de a înţelege misterele căsătoriei, veţi înţelege toate secretele vieţii. 
Căsătoria este lucrul cel mai răspândit, dar foarte puţini îi cunosc sensul ei profund. Câte unul se plictiseşte, şi se căsătoreşte pentru a se distra… sau are nevoie să plăceri senzuale şi căută partenera (sau partenerul) care îi va da aceste plăceri… sau e sărac şi se căsătoreşte pentru a se îmbogăţi… sau e incapabil de a se descurca singur în viaţă şi îi trebuie o servitoare sau un valet pentru a-l ajuta. Despre motivele pentru care oamenii se căsătoresc, să nu mai îmi spuneţi!
Pentru mine, căsătoria este un act atât de sublim încât nu sunt sigur că l-am aprofundat cu adevărat. Ceea ce ştiu, este că numai căsătoria spirituală permite realizarea lucrurilor mari. Cât timp bărbatul nu este căsătorit interior, el are forţa, chintesenţa, dar nu o poate condensa pentru ca ea să fie vizibilă, tangibilă, reală în planul fizic: lui îi lipseşte factorul capabil de a furniza materia pentru realizarea lucrurilor, adică tocmai principiul feminin. Şi dacă femeia nu este căsătorită interior, ea are
toate materiale, dar nu are flama, scânteia care trebuie să îmbrăţişeze totul. Ea poate avea multă materie, dar această materie nu se aprinde, e moartă, stagnantă, pentru că spiritul e absent. Nu uitaţi aceasta."
Omraam Mikhael Aivanhov

Eşti un suflet care evoluează pe Pământ. Pentru a trăi în planul terestru, sufletul tău are nevoie de un vehicul – corpul tău. Sufletul se găseşte în centrul acestui vehicul, deci în zona inimii. Iar scopul sufletului tău aici, pe pământ, este armonia, fericirea totală. Singurul mod de a atinge acest scop este dragostea necondiţionată. Nu degeaba sufletul este situat în zona inimii! Deschizându-ne inima, ne ajutăm sufletul să evolueze. Iar vehiculul, corpul tau este expresia trăirilor sufletului nostru. Pe măsură ce sufletul evoluează, vehiculul său se apropie şi el de perfecţiune. Inveţi să-ţi stăpâneşti experienţele de viaţă şi, ajungi să fii stăpân în întregime pe simţurile tale.
Lise Bourbeau

Evenimentele din viaţa ta au raţiunea lor de a fi

Toate evenimentele din viaţa ta au raţiunea lor de a fi: te învaţă să iubeşti mai mult. Atunci, în loc să te superi mereu pe unul sau pe altul pentru ceea ce ţi se întâmplă şi să-i învinuieşti pe ceilalţi, observă-te pe tine însăţi şi încearcă să-ţi dai seama că tot ceea ce trăieşti acum face parte din planul tău de viaţă. O situaţie va dura atâta vreme cât o accepţi. Ii poţi opune rezistenţă o viaţă întreagă. Din momentul în care accepţi că e vorba despre ceva semănat de tine, de vreme ce tu îl recoltezi, de când începi să-ţi pui întrebarea: ,,Ce am de învăţat din asta? în ce fel pot învăţa să iubesc mai mult. din aceasta experienţa pe care o trăiesc?", situaţia neplăcută se va resorbi mult mai repede. Tot ce ţi se întâmplă e trecător. Depinde numai de tine dacă va dura mai mult sau mai puţin.
Lise Bourbeau

Pentru a evolua

Pentru a evolua, e important să accepţi schimbările fără de care creşterea nu e posibilă. Priveşte în jurul tău: ai multe de învăţat contemplând copacii, florile, întreaga natură. Când priveşti un trandafir, nu-ţi dai seama că el se schimbă în fiecare clipă? Dacă şi-ar înceta creşterea, ar muri. La fel se întâmplă şi cu oamenii. 
Poate ai observat că în prezent sunt mulţi oameni despre care te întrebi dacă trăiesc cu adevărat! Despre ei se poate spune cel mult că există. In realitate, sunt ca şi morţi. Motivul? Aceşti oameni se închid total faţă de energia dragostei. Conştiinţa lor se trezeşte foarte greu şi se împiedică singuri să ajungă mai repede la adevărata fericire interioară.
Lise Bourbeau

Permite doar adevărului

Urmărind o ţintă măreaţă, vei fi călăuzit către oameni cărora le vei inspira încredere în tine şi pe care îi vei putea convinge, vorbindu-le.
Cerând pentru tine însuţi dreptatea, tu o ceri în numele întregii omeniri.
A permite să te înşele, să te păcălească, să te chinuiască, fără a protesta mental sau verbal, te identifici cu înşelăciunea şi ticăloşia.
Muldorf Prentice ( In zarea nemuririi )

ESTI CEEA CE VEZI!- proiecții

ESTI CEEA CE VEZI!
Da, chiar aşa! Tot ceea ce vezi încearcă să-ţi arate cine eşti cu adevărat, ca o oglindă. Această teorie nu e uşor de acceptat. Deşi nu e complicată, e dificil de pusîn practică fiindcă orgoliul nostru se simte profund lezat, mai ales dacă ceea ce observăm ne deranjează. Şi chiar atunci când admirăm pe cineva, uneori e greu să acceptăm că nu suntem o persoană atât de deosebită,că suntem într-adevăr imaginea celui pe care-l privim.
Ce vezi în jurul tău? Cum îi vezi pe oamenii alături de care trăieşti? Cum îi vezi pe cei cu care lucrezi? Cum îi vezi pe oameni în general, pe stradă sau la cumpărături?
Tot ceea ce priveşti te reflectă pe tine. Dacă ai folosi această teorie a oglinzii măcar câteva momente în fiecare zi, în viaţa ta s-ar produce o schimbare importantă.

Lise Bourbeau

FIȚI doar

O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.
- Cine esti? a intrebat-o o Voce.
- Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
- Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
- Sunt mama a patru copii.
- Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
- Sunt invatatoare.
- Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci tine esti tu.
Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: "Cine esti tu?"
- Sunt crestina.
- Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
- Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana ceIor sarmani.
- Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.
In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, intreaga ei viata s-a schimbat.
Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic - caci asa se nasc lacomia si ambitiile; nu sa fiti cutare sau cutare - caci asa deveniti conditionati; ci pur sii simplu sa fiti.
Anthony de Mello

Aceeasi LEGE CAUZA-EFECT, Agresor-Victima, Lege karmica.

Exista mecanisme de copiere ale EU-lui (sub+constiente) pentru obtinerea unei placeri imediate, fara investitie pe termen lung in rezistenta pentru adevar,Iubire, pentru credinta in oameni si nu in lucruri, fara investitii in oameni (educatie, sanatate) ci in lucruri , fara rabdarea obtinerii prin constructia pas cu pas a unor virtuti umane...fara medierea dintre minte si inima...Nimic nu se castiga fara munca interioara si exterioara, fara perseverenta si vointa, fara iubire pt tine si in egala masura pt aproapele tau, fara rabdare , altruism, generozitate, blandete, cinste ...etc.
EU-l invata prin copiere. Experienta a ceea ce am invatat dezvoltand abil+itati traite. Cu cat sunt mai traite, mai exersate, cu atat abilitatile se duc in profunzimile psihicului (sufletul) adica subconstient si apoi inconstient.
Toate sunt virtuti ce se implinesc doar prin medierea dintre minte si inima, dintre iubire si ratiune...Nu poti ajunge la etajul 10 al unei cladiri netrecand prin celelalte etaje. De acord, viteza de ajungere in varful cladirii difera de la individ la individ, dar... pe scari, cu liftul, cu avionul... pornesti de pe pamant , unde ai aterizat cand te-ai nascut pt a experimenta pas cu pas...
MECANISME DE COPING
-procese (sub)conştiente
-produse în contact cu realitatea ;
-permit confruntarea cu realitatea ;
-implică scop şi perspectivă (sunt orientate spre prezent şi/sau viitor);
-au (necesită) flexibilitate ;
-permit exprimarea afectivă ;
-preced sau succed reacţiei de stress;
-sunt orientate spre interior sau exterior;
-au eficienţă situaţională.
"Copingul desemnează un “efort cognitiv şi comportamental de a reduce, stăpîni sau tolera solicitările interne sau externe care depăşesc resursele personale” (Lazarus şi Folkman)
Coping-ul este o adaptare la stres, copiind uneori doar prin memorare, fara intelegerea profunda (ne+afectiva) a unor metode exterioare.
Sunt fff putin oameni ce se adapteaza in aceeasi masura , exteriorului si interiorului propriu, adica sa-si pastreze
propriul echilibru, propria masura a BUNULUI SIMT.

Cand stresul (presiunea interioara) interior depaseste pe cel
exterior, inseamna ca a intervenit de+pres+ia.
copingul desemnează orice mecanism de prevenţie şi adaptare la stres, orice tranzacţie între subiect şi mediu în vederea reducerii intensităţii stresului. De subliniat că adaptarea se referă nu numai la convieţuirea cu stresul. Mecanismul de coping este mai general decât cel de adaptare. El vizează nu numai modificarea funcţiilor unui sistem pentru a face faţă cerinţelor unui mediu dinamic, ci chiar ANIHILAREA FACTORILOR de MEDIU care au reclamat noua adaptare, o forma de EGO+ism .

Studiile moderne relevă că sănătatea psihosomatică a
persoanei umane se află în dependenţă mai strânsă de mecanismele de AUTOcontrol sau de adaptare la stresul interior si exterior (echlibru, autocentrare ) decât de intensitatea şi formele stresului la care este supusă.
Adaptarea la stres se face prin mecanisme de coping. Unele mecanisme sunt intuitive interiorizate (ex; absenteismul, evitarea, fuga, autoaparare... ) altele se învaţă într-o intervenţie psihologică exteriorizata(ex; cooperarea,
conlucrarea, cooperarea= interrelationarea ) .


Rezumând mecanismele de copiere sunt totalitatea modalităţilor de CONTROL (manifestate in interior sau exterior)
-preventive ( care anihilează sau modifică prezumtivele efecte negative ale unei situaţii viitoare) sau
-adaptative la distres, dacă acesta a fost deja indus.

Ce e mai simplu să schimbăm lumea şi mersul ei ? sau ne schimbăm noi după lume (prin mecanisme de coping)?

Cei nerealişti –aleg aceea de a schimba lumea, uitand de ei, dand vina pe altii, aratand cu degetul catre altii nevazand ca alte degete se intorc catre ei insisi, criticand si crezand ca pot controla pe altii mai mult decat se autocontroleaza pe ei insisi, asteptand mai mult de la altii decat de la ei, neasumandu-si, neresponsabilizandu-se ...

Si toate exagerarile de control asupra altora sunt din TEAMA de a nu pierde ceea ce deja au castigat, de a nu pierde PUTEREA, FUNCTIA, LOCUL, propria putere de autocontrol...deVALORIzand, disPRETuind si crezand ca pot controla mai mult decat pe ei insisi.

Lacomia este sora ci des+frana+rea, lipsa propriei masuri
interioare, lipsa chiar a autocontrolului, a echilibrului interior.
Mecanisme de copiere sunt mecanisme de control, lipsite de supraconstienta, sau o forma de EGO-ism dorind sa controlezi exteriorul mai mult decat propriul interior, o pierdere a autocontrololui prin dorinta de a domina exteriorul , dorinta manipulativa prin agresiune. Aceeasi LEGE CAUZA-EFECT, Agresor-Victima, Lege karmica.

RESPECTUL

”Respectul este iubire în haine simple.” Frankie Byrne

”Respectul este temelia, sau mai exact, soclul din care se înalţă statuia armoniei  ”Teodor Mazilu în Doamna Voltaire (1979)
”Copilul trebuie primit cu RESPECT , crescut cu IUBIRE şi apoi lăsat în libertate deplină.” Rudolf Steiner


”Sunt pentru respectul legii, fără a uita că aceasta va fi folosită pentru a-i ocroti pe cei slabi.” Romano Prodi

”Conştiinţa naţională înseamnă mai întâi recunoştinţă şi respect înaintaşilor, apoi răspunderea şi grija urmaşilor.”

”Daţi în mâna educatorului cât mai puţine măsuri coercitive cu putinţă, astfel încât singura sursă a respectului tinerilor faţă de el să fie calităţile lui umane şi intelectuale.”  Albert Einstein

”Baza respectului de sine o constituie autocontrolul, iar autocontrolul începe prin autocunoaştere.”
Colin Turner în Născut pentru succes

”Secretul educaţiei constă în respectul faţă de elev.” Ralph Waldo Emerson

”Am învăţat să respect misterul ” Albert Einstein

”Găsesc cu adevărat uimitor puţinul respect pe care oamenii îl au, în fond, pentru faptele psihice. Există iluzia unei libertăţi psihice, la care nimeni nu doreşte să renunţe. Regret, dar nu împărtăşesc opinia privitoare la acest lucru.”Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză


”Respectul este abilitatea de a vedea o persoană aşa cum este, de a fi conştient de individualitatea sa unică. Respectul înseamnă grija ca cealaltă persoană să crească şi să se dezvolte aşa cum este.” ~  Erich Fromm în Arta de a iubi

”Îndepărtaţi-vă cu respect de omul care chibzuieşte. Gândirea e un lucru sfânt. ” Pitagora din Legile morale şi politice
”A fi viu înseamnă a avea simţul umorului, a avea o profundă calitate de a iubi şi de a te juca în voie. Sunt absolut împotriva oricăror atitudini negative în privinţa vieţii, iar respectul acordat Divinului a reprezentat întotdeauna o negare a vieţii. Pentru a transforma acest respect în ceva pozitiv trebuie să i se adauge neapărat calitatea jocului, simţul umorului şi iubirea. Respectul faţă de viaţă este singurul fel de respect care poate fi arătat Divinului, deoarece nimic nu este mai divin decât viaţa însăşi.”de Osho în Viaţa este aici şi acum

”Trăirii îi datorăm respect, însă morţii îi suntem datori numai cu adevărul. ”Voltaire

”Orice om are pretenţii îndreptăţite la respect din partea semenilor săi şi, reciproca, el este obligat de asemenea, să-l respecte pe fiecare dintre ei.”  Immanuel Kant
”Bătrâneţea e vrednică de respect când a fost în urma ei o bărbăţie.”  de Nicolae Iorga din Cugetări

”Iubirea necesită independenţă şi respect de sine.”  Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului 


”Un om poate fi pentru mine şi un obiect de iubire, de frică sau de admiraţie, care poate merge chiar până la uimire şi totuşi să nu fie pentru aceasta un obiect de respect. Firea lui hazlie, curajul şi forţa lui, puterea pe care o are prin rangul său printre semenii lui îmi pot insufla asemenea senzaţii, totuşi lipseşte încă respectul interior faţă de el.”  Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Despre mobilurile raţiunii pure practice (1972) 

”Un plugar care stă drept e mai demn de respectul nostru decât un nobil în genunchi.” Benjamin Franklin

”Cel mai mare respect îl datorăm copilului.” Juvenal

”Respectul este un tribut pe care nu-l putem refuza meritului, fie că vrem, fie că nu; dacă putem eventual să-l împiedicăm de a se exterioriza, nu putem împiedica totuşi să-l resimţim interior.”

definiţie de Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Despre mobilurile raţiunii pure practice (1972)



”Teologia n-a mai păstrat pentru Dumnezeu decât respectul majusculei.”


Emil Cioran în Amurgul gândurilor