Cuișoarele (Caryophyllus aromaticus, Eugenia caryophyllata sau Syzygium aromaticum)

                                                                   Un condiment obținut din mugurii floriferi ai unui arbore exotic (Caryophyllus aromaticus, Eugenia caryophyllata sau Syzygium aromaticum) din familia mirtaceelor, care mai include printre altele mirtul și eucaliptul. Arborele este originar din Insulele Moluce ale Indoneziei, dar în prezent este cultivat și în alte regiuni tropicale sau ecuatoriale, în special în Asia și Africa. Pentru păstrare mugurii sînt uscați și au forma unor mici cuie, de unde și denumirea; uneori cuișoarele sînt măcinate și comercializate sub formă de pulbere. Principalul producător este Indonezia, cu 70–80% din producția mondială, urmată de Madagascar, Tanzania, Sri Lanka și altele.

Întrebuințarea cuișoarelor se pierde în negura timpului. Au început să fie transportate și comercializate în restul Asiei și în Europa încă înainte de Hristos, cînd singurii arbori Syzygium aromaticum se găseau exclusiv în „Insulele Mirodeniilor”, adică Insulele Moluce (Maluku) din Indonezia. Astfel, arheologii au descoperit, la situl arheologic Terqa (vechea Mesopotamie, azi în Siria), un vas ceramic conținînd un cuișor și alte obiecte incinerate, datate cu o bună precize în jurul anului 1721 î.Hr, ceea ce sugerează existența unui comerț timpuriu între Orientul Apropiat și Asia de Sud-Est, posibil prin intermediul indienilor.

Epopeea indiană Ramayana, scrisă cîndva în jurul anului 200 î.Hr., face referiri la cuișoare. Acestea sînt menționate și în timpul dinastiei Han dinChina (206 î.Hr. – 220 d.Hr.), cînd erau mestecate pentru a da respirației un miros plăcut.

În Imperiul Roman și în Grecia Antică cuișoarele, piperul, nucșoara și alte mirodenii erau la mare preț. Comerțul cu mirodenii din Oceanul Indian, foarte profitabil, s-a aflat începînd cu Evul Mediu în mîinile arabilor, portughezilor și apoi ale olandezilor. Abia tîrziu, în 1770, francezii au reușit să introducă în Maurițius cultura arborelui de cuișoare; au urmat insulele Caraibe, Guiana, Brazilia și Zanzibarul.

Cuișoarele sînt utilizate în principal în alimentație, de exemplu la prepararea vinului fiert, a unor ceaiuri sau la numeroase sosuri din bucătăria indiană.

Alte utilizări sînt în medicina tradițională chineză, în aromaterapie și adesea sub formă de ulei în tratarea unor afecțiuni. Proprietățile antiseptice și anestezice sînt cunoscute de multă vreme și au dus la întrebuințarea cuișoarelor în combaterea durerilor dentare.

În Indonezia se confecționează țigaretele parfumate kretek din tutun, cuișoare și alte substanțe aromatizante, inventate de Haji Jamahri la începutul anilor 1880 pentru a ameliora simptomeleastmei de care suferea; efectul benefic se datorează inhalării eugenolului din compoziția cuișoarelor. În prezent mai mult de jumătate din producția de cuișoare a Indoneziei se folosește pentru fabricarea acestor țigarete, care în această țară sînt preferate de circa 90% din fumători.

Pentru sanatate
Aromele exotice ale cuisoarelor nu fac din ele numai un condiment deosebit, ci si un remediu pentru diferite afectiuni si boli.
  
Daca mai de mult ele erau considerate in principal un afrodisiac puternic si intrebuintate in dulapurile cu haine, contra moliilor, astazi specialistii spun ca sunt cei mai puternici antioxidanti naturali. De asemenea, cuisoarele stimuleaza digestia si apetitul, calmeaza problemele de stomac, se folosesc impotriva vomei, diareei, indigestiei si balonarii, crampelor, si sunt eficiente de asemenea impotriva viermilor intestinali. In egala masura, ele calmeaza durerile de dinti, uleiul de cuisoare fiind un anestezic natural in chirurgia dentara, dar se folosesc si impotriva mirosului urat al gurii provocat de dantura stricata ori infectii. Avand proprietati, antivirale, antiseptice, antibiotice, cuisoarele sunt de mare ajutor la intarirea sistemului imunitar, impotriva racelii, virozei, si calmarea tusei si astmului. Si lista mai poate continua.
  
Daca le ai la indemana, ele te pot scapa pe tine si familia ta de durerile de dinti cauzate de carii. Piseaza cateva cuisoare, iar pulberea obtinuta aplic-o pe maseaua dureroasa pentru cateva minute. Efectul anesteziant apare imediat, insa atentie, nu vindeca de tot!

Le mai poti folosi si cand esti balonat. Un varf de cutit de pulbere de cuisoare luata inainte si dupa masa, combate aceasta neplacere. Tot asa se poate interveni si pentru majoritatea problemelor enumerate mai sus.

Datarea istorică a cuişoarelor ca şi condiment, s-a găsit mult timp în urmă în relatările referitoare la vasele comerciale din 1721 Î.H. Referinţe bibliografice timpurii susţin că apropiaţii împăratului Chinei trebuiau să ţină cuişoare în gură, pentru a le împrospăta respiraţia. Ca multe alte condimente, cuişoarele au fost o marfă mult apreciată şi de către de romani. Alături de nucşoară, cuişoarele au fost unul din cele mai preţioase condimente din secolele XVI şi XVII, una din navele lui Magelan întorcându-se în 1522 încărcată cu nucşoară şi cuişoare, spre deliciul spaniolilor. Desigur, mulţi râvneau preţioasa marfă, cuişoarele la vremea aceea valorând mai mult decât greutatea lor în aur. În 1605 olandezii au găsit drumul spre Moluccas şi au început comerţul cu cuişoare, şi extinzând cultivarea plantei, au menţinut un monopol efectiv asupra comerţului, ajungând chiar, în 1816, să dea foc unor plantaţii pentru a-i creşte preţul. În jurul anilor 1800, planta a fost introdusă în India prin Mauritius. În medicina tradiţională chineză, cuişoarele au fost îndelung utilizate pentru a trata indigestia, diarea, hernia, şi viermii intestinali, precum şi diferite infecţii fungice precum cele de la nivelul picioarelor la atleţi. În folclorul asiatic se spune că ţinând în gură două cuişoare fără a le mesteca sau înghiţi, putem să renunţăm la dorinţa pentru alcool. Vindecătorii tradiţionali ayurvedici au utilizat cuişoarele din vremuri antice pentru tratamentul bolilor respiratorii şi digestive. Naturaliştii medievali germani utilizau cuişoarele ca parte din mixturile anti-gutoase. Medicii eclectici americani timpurii le-au folosit ca tratament pentru problemele digestive, adăugându-le de asemenea medicamentelor amare, făcându-le astfel mai plăcute la gust. Ei au fost primii care au extras uleiul esenţial şi l-au aplicat pe gingii pentru uşurarea durerilor de dinţi. Câteva picături de ulei în apă erau antivomitive, iar infuzia reducea senzaţia de greaţă. Astăzi este folosită ca plantă medicinală în special datorită efectelor sale stimulent-aromatice, având efecte pozitive şi în ulcerele stomacale, vomă, flatulenţă. Infuzia de cuişoare, la fel apa distilată de cuişoare, pudra sau tinctura stimulează apetitul şi digestia. Uleiul esenţial este antiseptic şi analgezic, proprietăţi datorită cărora, mai ales în trecut, se folosea mult în stomatologie. Şi astăzi se foloseşte în produsele naturiste pentru cunoscutele sale calităţi bactericide împotriva bacteriilor de tip streptococ, stafilococ şi pneumococ. Uleiul esenţial este bogat în eugenol, substanţă cu proprietăţi antiseptice şi antitermice, utilizată în medicina românească încă din secolul XIX, în afecţiuni pulmonare, sau ca analgezic local. Uleiul mai conţine acetat de eugenol, acid oleanolic, şi caryophyllen. Cercetătorii japonezi, au mai descoperit în compoziţia cuişoarelor substanţe cu efect antioxidant.