Asertivitatea

Ce este asertivitatea?

Asertivitatea este una dintre însuşirile psihice deosebit de

importante din constelaţia personalităţii umane, care contribuie

considerabil la menţinerea echilibrului interior, la exprimarea a ceea ce

dorim şi în egală măsură la cultivarea unor relaţii interpersonale agreabile.

Ce înţelegem prin asertivitate? În esenţă, este o combinaţie reuşită

de fermitate şi bun simţ; este, de asemenea, capacitatea de a exprima

ceea ce suntem, ce dorim şi ce cerem într-o anumită situaţie, dar fără a

leza pe cei din jur, in limitele bunului simt. A ne comporta ferm,

neîncălcând spaţiul psihologic personal al celuilalt, cu respect de sine şi

pentru interlocutor, inseamna a fi asertivi. In acest mod, putem sa fim în

cunoştinţă de cauză privind drepturile care ne revin într-un anumit

context  şi să beneficiem de ele.

In analiza tranzacţională, care este o orientare complexă din

psihologie, asertivitatea este explicitată prin adevărate idei-forţă, destinate

celor care doresc să şi-o amplifice.

Mentionam ca acestea nu trebuie aplicate la modul general, ci în

cazul celor cărora le e greu sa spună “Nu” (atunci când îşi fac un

deserviciu acceptând ceva), care îşi asumă responsabilităţi care nu le revin,

neglijându-le pe ale lor; care renunta la ei sau la ceva privind persoana lor

si asta le creeaza un discomfort, care nu-si pot sustine opinia intr-o situatie,

care se simt timizi etc. Cu alte cuvinte, aceste sugestii se adresează celor

care se simt deficitari privind asertivitatea.

Cele 10 reguli ale asertivitatii

1. Avem dreptul să ne evaluăm, să ne judecăm propriul

comportament, gândurile şi emoţiile şi să ne asumăm responsabilitatea

pentru ele şi pentru consecinţele lor asupra noastră.

2. Avem dreptul să nu oferim motive sau scuze pentru a justifica

propriul comportament.

Acest punct se refera doar la faptul ca ne putem asuma deciziile,

comportamentul, actiunile noastre, in limitele bunului simt. Este important

de retinut ca nu invita la comportament egoist, individualist in raport cu

ceilalti.

3. Avem dreptul să judecăm dacă suntem responsabili să găsim sau

nu, soluţii pentru problemele altora.

A fi asertivi presupune a alege si a decide daca intra in
responsabilitatea noastra sa preluam la un moment dat, o problema a
altcuiva. De asemenea, nu face referire la ajutorul binevenit pe care este
firesc sa ni-l acordam reciproc daca prioritatile noastre ne permit aceasta.
4. Avem dreptul să ne răzgândim într-o anumită chestiune.
Privind punctul 4, a lucra organizat, a realiza planul de evoluţie a
unei anumite acţiuni proprii este un mod inteligent şi eficient de a aborda
o activitate. De multe ori, însă, este necesar ca un scop minor sau major ce
ni l-am propus să suporte modificări, ca urmare a schimbărilor intervenite
în ceea ce ne priveşte pe noi sau în ce priveşte situatia. În consecinţă, este
firesc şi avem dreptul să regândim scopul propus şi îndeplinirea lui sau
chiar renunţarea la el, în funcţie de caz.
Acelaşi lucru este valabil şi privind convingerile sau concluziile pe care le
tragem despre ceva sau cineva.
Un exemplu des intâlnit este acela când considerăm că trebuie să ne
schimbăm părerea făcută despre cineva – din rea în bună sau invers - , ca
urmare a faptului că ajungem să cunoaştem mai bine persoana.
5.Ai dreptul să faci greşeli şi să fii responsabil pentru ele.
Această sugestie se referă în special la cei care tind să fie perfecţionişti şi
să-şi supraevalueze greşelile sau la cei care se simt permanent presaţi de
teama că vor greşi sau pot greşi ceva – si chiar ajung sa nu mai actioneze
pentru a evita aceasta. Este omenesc să facem greşeli. De asemenea
această sugestie nu este o permisiune de a greşi oricând, oricum, de
a renunţa la acea latură absolut necesară de a ne autoregla şi controla
gândirea şi comportamentul.
Nu e o tragedie să facem greşeli, dacă învăţăm din ele. Nu trebuie să fim
presaţi de teama reacţiei celor din jur. În măsura în care suntem autonomi

şi responsabili pentru noi, atunci noi suntem cei care ne apreciem o
greşeală, nu ceilalţi. În acelaşi timp, este important să fim deschişi la
comentariile din jur despre eşecul nostru şi să preluăm selectiv ceea ce
considerăm util pentru noi, pentru dezvoltarea noastră ca persoană.
6.Ai dreptul să spui: Nu ştiu.
Avem voie să nu fim atotştiutori, avem voie să nu ştim anumite lucruri, în
special în faţa persoanelor de referinţă pentru noi. Atunci când ne cer
informaţii despre care ei presupun că ar trebui să le ştim, nu e o nenorocire
dacă noi, de fapt, nu ştim să le răspundem. Dacă răspunsul ne scapă,

putem să utilizăm, de la caz la caz, alte opţiuni de a răspunde: nu ştiu; ne
putem informa; răspunsul nu ţine de noi etc.
7.Ai dreptul să te comporţi independent de bunăvoinţa pe care ţi-o
arată sau ţi-a arătat-o cineva, fără să-i fi solicitat tu acest lucru.
De exemplu, dacă îţi face cineva o favoare pentru că aşa doreşte,
acest lucru nu te obligă să-ţi modifici reacţia ta, în cazul în care nu vrei
aceasta. Altfel, acea favoare ar deveni un mijloc prin care celălalt ne
determină să răspundem cum doreşte el, nu cum vrem noi. Cu alte cuvinte,
devine un mod de manipulare. Desigur, putem să ne exprimăm aprecierea
pentru acea favoare, putem să facem o remarcă în acest sens, dacă dorim.
8.Ai dreptul să fii ilogic în luarea anumitor decizii.
Acest aspect nu se referă la deciziile importante în viaţă sau la cele
care presupun reguli de convieţuire în societate, ci la situaţii care contribuie
la menţinerea confortului nostru emoţional. Aceste decizii nu par logice
pentru că nu le putem explica pe moment, dar simţim că este foarte bine
să le urmăm. Ele pot fi expresia unor informaţii pe care le prelucrăm la
nivel inconştient şi ca urmare, nu devenim conştienţi de ele sau pot fi
expresia unor inspiraţii.
De exemplu, deşi mi-am propus să încep azi curăţenia de sărbători,
primesc o invitaţie la film - pot să aleg să-mi schimb programul; urmează
ca ulterior într-adevăr să fac curăţenia. Sau: am o relaţie de 2 ani cu cineva
şi mă cere în căsătorie, simt că lucrurile nu mai merg bine, deşi nu pot să
spun cert despre ce e vorba, (în aparenţă totul este bine), dar decid să nu
accept, pe moment cel puţin, propunerea.
9.Ai dreptul să spui: Nu înţeleg.
Această sugestie face referire în special la spiritul de competiţie
prezent în societatea noastră, pe care îl întâlnim inca din primii ani de
şcoală, când deseori suntem ridiculizaţi dacă nu înţelegem ceva. Ulterior,
rămânem cu această jenă sau disconfort atunci când nu înţelegem o
informaţie şi nu mai putem analiza dacă intr-adevăr situatia este jenanta
sau nu.
În acest sens, putem să ne amintim că avem dreptul să cerem
lămuriri dacă nu am înţeles ceva, de exemplu de la un funcţionar public
căruia ne-am adresat, de la medicul care ne consultă şi vrem să ne pună în
temă despre ce se petrece cu starea noastră de sănătate etc.
10.Ai dreptul să spui: Nu-mi pasă. Mi-e indiferent. Nu mă priveşte.
De asemenea, această idee este aplicabila in limitele bunului simt si
vine doar în sprijinul celor care nu pot spune : Nu, care nu pot pune

limite în relaţiile cu ceilalţi, care îşi asumă sarcini care nu le revin,
neputându-le refuza. Există situaţii în care putem afirma, in limitele
bunului simt, că un lucru nu ne priveşte şi nu dorim să ne implicăm.
           SMARANDA  GROSU
Psiholog Psihoterapeut
Trainer