sâmbătă, 19 noiembrie 2011

UMILINTA PSIHICA- DISCRIMINARE (jigniri, amenintari, intimidari, agresiuni verbale)

Citat Christopher Marlowe, : "Nu exista pacat, doar ignoranta"
"INDIFERENTA NASTE MONSTRI"Si IGNORANTA ESTE UN PACAT

   Ceea ce îşi doresc astăzi majoritatea oamenilor este ceva care să îi scape de realitate. De aceea cel ce lucrează în industria spectacolelor, cinematografiei sau muzicii este plătit mai mult decât medicul. El asigură o evadare din realitate. Acesta este de asemenea motivul pentru care se cheltuiesc atât de mulţi bani pe băutură. Oamenii pun mare preţ pe evadare. Pentru aceasta ei sunt dispuşi să plătească scump. Totuşi scăparea pe care o obţin este temporară; poate funcţiona pentru un timp scurt, dar în final realitatea ne ajunge din urmă şi trebuie să o înfruntăm. Şi aici vine măreţia credinţei noastre creştine. Nu ne oferă o evadare, ci victorie. Ne permite nu să fugim de viaţă, ci să o cucerim prin Cristos care a spus: “… îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”.        Vince Lombardi a spus cândva: “A învinge nu este important; este esenţial.” Cristos Înviat ne-a oferit victoria Sa. Cât de mult avem nevoie astăzi de această stare de spirit de victorioşi! Sarcinile noastre sunt copleşitoare. A-ţi pierde încrederea înseamnă a pierde totul. Răul câştigă de fiecare dată când noi ne pierdem siguranţa. A fi siguri în Cristos, pe Cristos, înseamnă începutul victoriei. Mai mult: este victoria! Dacă nu revendicăm DREPTATEA  noastră victoria lui Cristos asupra păcatului, asupra noastră şi asupra morţii,ne furăm singuri pălăria, pierzând cea mai mare victorie ce ne este dat să o cunoaştem acum şi în vecii vecilor. 

Umilinta este si opusul mandriei. “Umilinta poate duce la trufie?”
Nu va mirati – ea zamisleste mândrie când nu-i sincera. Cum asa? Când ea urmareste încuviintarea oamenilor si nu a lui Dumnezeu, când e savârsita întru asteptarea laudei si spre propria desfatare. Ceea ce e diavolesc.  Unii se trufesc umilindu-se, cugetând pentru ei o îndestulare binevoitoare. De pilda, vine la tine un frate, iar tu îl primesti – si-i speli picioarele – si de îndata, mândru esti de aceasta. Am facut – zici – ceea ce nimeni n-a facut: am savârsit umilinta.Asadar, cum poate cineva ramâne umil? Aducându-si aminte de acel sfat al lui Hristos: când ati savârsit tot ceea ce-ati putut, ziceti: “SUNTEM niste   SLUGI  NETREBNICE”. Cel   ce   însusi   pe   sine   s-a încredintat ca n-a facut nici o isprava de seama, orice ar fi facut, acela singur e umil, fiindca deloc nu-si închipuie ca a ajuns tinta. Multi au scos laudarosenie din umilinta lor. Sa nu facem asa. Ai savârsit o fapta de umilinta, nu te mândri,  ca  pierzi  roada.   Ca  sa  nu  se  întâmple  ca fariseului: s-a mândrit ca a platit dijma – si si-a pierdut toata rasplata.  Altfel face vamesul…
A primi ocarile altuia, a recunoaste greselile, a suferi sa fim vorbiti de rau. Iar în purtarea aceasta, afara de umilinta, vom afla si noblete.   Caci iata: acum ne facem pe noi însine pacatosi, nedemni, si alte multe învinuiri de acestea, dar daca altcineva ni le spune, iata-ne  Nemultumiti si Mâniosi. Bagati de seama, nu este asa, ca la aceasta întâmplare, nu-i nici marturisire adevarata si nici noblete?     Ziceti ca sunteti asa si asa, nu va suparati, daca si altii zic si va vorbesc de rau – caci atunci ei sunt acei care lorusi îsi aduc osânda – si asa va duc pe caile întelepciunii. Ascultati ce zice preafericitul David, când Samuel îl blestema: “Lasati-l, Domnul este acela care l-a însarcinat a face asa, ca sa mi se vadeasca umilinta – si Domnul, în schimbul acestor blesteme pe care mi le da azi, îmi va darui bine”.Voi, care ziceti de rau de voi însiva pâna la trufie, intrati în mânie de îndata ce altii nu va aduc laudele de care va socotiti îndreptatiti. Vedeti cât de mult va lipseste cumpatarea în treburile cele de seama? Din dorinta altor laude departam laudele, ca altele mai mari sa capatam. Departând lauda, vrem s-o marim, în toate acestea nu urmarim decât slava si nu adevarul.
A fi umil înseamna sa te COBORI CU GANDUL  când FAPTELE tale bune TE INALTA. Ci Dumnezeu, fara nume de bun, primeste si lasa sa vina la El, pe lânga cei cu INIMA SMERITA, si pe cei care, cu marinimie, îsi marturisesc pacatele, întru care se arata milostiv si iertator. Ca sa întelegem ce mare bine este sa nu va faceti cine stie ce autoapreciere, închipuiti-va doua carute, înhamati la una dreptatea si mândria, la cealalta pacatul si umilinta. Si veti vedea caruta pacatului luând înaintea celei a dreptatii, nu atât datorita puterii însasi a pacatului, ci tariei umilintei, tovarasa lui.Umilinta, prin avântul puternic pe care-o însufleteste, biruieste greutatea pacatului – si izbuteste a se urca la cer. TRUFIA  sfârseste prin a UCIDE AVANTUL DREPTA .  Aduceti-va aminte de fariseu si de vames. Fariseul întovarasea dreptatea cu trufia, când zicea: “îti multumesc, Doamne, ca nu sunt ca ceilalti oameni, tâlhari si nedrepti, nici ca acest vames…”TRUFIA-i nu se mai satura sa BATJOCOREASCA   firea omeneasca, asuprind pe OMUL de lânga el.  Si OMUL nu înlatura de la sine asuprirea, si nici nu se supara fiindca se vedea învinuit. Ci primi cu inima larga tot ce zicea fariseul despre el. Lovitura dusmanului sau fu pentru el un leac, o putinta de vindecare. Asuprirea, o lauda. Acesta-i pretul acestei prisosinte a umilintei. E nesimtitoare când batjocorirea musca din ea – si nicidecum nu se înfurie împotriva jignirilor aproapelui. Ba chiar, din aceste jigniri, se poate culege o mare si nobila roada: e tocmai ceea ce s-a întâmplat cu vamesul. Primind ocarile, el se despovara de greseli. Zise: “îngaduie-ma si pe mine, pacatosul!…”; si cobori de la templu mai îmbunatatit ca fariseul.   Unul punea înainte dreptatea lui, ajunarile si dijma ce dadea; celalalt graia niste vorbe simple si fu despovarat de pacate. Caci Dumnezeu nu auzi numai vorbele, ci vazu si sentimentele care însoteau vorbele. Si aflându-le ca erau de umilinta si de parere de rau, avu mila – si-si arata bunatatea.Si IGNORANTA ESTE UN PACAT
 Umilinta si o forma de Hartuire psihologica sistematica si continua  la locul de munca, cand un salariat este atacat si stigmatizat de colegi sau superiori prin zvonuri, intimidare, umilire, amenintare, discreditare si izolare, punandu-se in pericol atat starea emotionala cat si abilitatile profesionale -aceasta este definitia fenomenului numit mobbing( mobbing =intimidare in lb germană)
Daca agresiunea fizica este usor de identificat, agresiunea psihica este la fel de grava si desi multe femei au parte de ea, este mai greu de demonstrat. 

Un sondaj realizat de o asociatie din Dublin, care se ocupa cu studierea fenomenului de mobbing, a scos la iveala faptul ca in anul 2000, 9% din angajatii UE, adica 12 milioane de persoane, au fost victime ale agresiunii psihice la locul de munca. Interesant este faptul ca aceste date au fost subestimate. De ce? Pentru ca multe persoane nu stiu ca sunt victimele acestui fenomen, gradul de cunoastere a fenomenului fiind scazut, sau au tendinta sa ascunda acest abuz de TEAMA ca ar putea fi concediate.

The Campaign Against Workplace Bullying ofera o distributie pe sexe, la nivel global, in ceea ce priveste victimele hartuirii psihologice: barbatii sunt agresati in proportie de 45%, in timp ce femeile in proportie de 55%.  

Un alt sondaj realizat in 2006 ne arata faptul ca in nordul Europei, rata violentei morale este mai crescuta: Olanda - 10%, Franta si Marea Britanie - 9%, Irlanda - 8%, in timp ce in Italia si Bulgaria, doar 2% din populatia angajata a declarat ca a fost agresata psihic. De ce aceasta diferenta de procente? Din cauza gradul scazut de cunoastere a acestui fenomen.Psihologul Paola Mencarelli, reprezentat in proiectul "Femeia conteaza!", initiat de Asociatia Colfasa, spune ca tinerele angajate sunt cele mai afectate de mobbing si agresiune la job: "In multinationale s-a inregistrat o crestere de 10% a acestui fenomen, in comparatie cu alte organizatii. Important de stiut este faptul ca oricine poate deveni victima a abuzurilor psihologice si de aceea, daca recunoaste acest fapt, trebuie sa ia masuri imediat".

Desi faci treaba buna la job, ti s-a intamplat sa primesti remarci degradante, ofensive si obraznice din partea colegilor sau a sefului, cei de la birou au inceput sa rada de tine, fara motiv intemeiat, nimeni nu iti mai raspunde la salut, esti ridiculizata, umilita,  amenintata, si stigmatizata de colegi, iti sunt puse sub semnul intrebarii viata privata sau/si principiile prin zvonuri, ai inceput sa fii izolata de catre colegi, iti sunt atribuite o serie de sarcini cu mult peste capacitatile tale, nu ti se ofera ocazia sa te justifici atunci cand esti acuzata pe nedrept... Daca acestea se intampla in mod constant, pe o perioada de 6 luni sau mai mult, este clar ca esti victima fenomenului de HARTUIRE PSIHICA (jigniri, amenintari -" asteapta sute la poarta", intimidari-"va dau afara", etc )

In Romania, nu exista inca cifre oficiale referitoare la mobbing sau hartuire psihologica (caci lumea inca se TEME si nici nu recunoaste aceasta forma de intimidare generala -"va dau afara" "asteapta sute la poarta" ) si nicio lege speciala, dar acest fenomen poate fi socotit drept DISCRIMINARE si sanctionat ca atare.

In Franta, actul de agresiune morala se plateste cu 1 an de inchisoare si o amenda de 15.000 de euro. 

Ce poti face daca esti hartuita psihologic?


Actioneaza! NU IGNORA ceea ce se intampla, pentru ca te poate afecta mai mult decat crezi. Exista o mare posibilitate sa ajungi sa te invinovatesti fara motiv, sa crezi ca nu esti potrivita jobului respectiv si te gandesti sa renunti, sa iti dai demisia.  "Consecintele sunt devastatoare pentru persoanele afectate de HARTUIRE PSIHICA", spune psihologul Paola Mencarelli. "Psihic si emotional, HARTUIREA duce la stres, depresie, anxietate, sentimente de autoculpabilizare, afectarea stimei de sine, alterarea comportamentului, aparitia atacurilor de panica, diminuarea eficacitatii profesionale, poti dezvolta diferite fobii. Din punct de vedere fizic, HARTUIREA  poate duce la tulburari de somn, afectiuni digestive etc.", a adaugat psihologul Mencarelli. 

Simptomele hartuirii morale la job pot persista foarte mult timp dupa producerea incidentului si de aceea util este sa iei atitudine:
  • Recunoaste daca esti victima unei agresiuni, fii atenta inca de la primele semnale;
  • Documenteaza-te cat mai mult despre acest fenomen;
  • Strange dovezi scrise, cere ajutorul sefului sau departamentului de HR;
  • Nu reactiona la agresitivitate cu agresivitate;
  • Nu te descuraja, pentru ca ai nevoie de o stare fizica si psihica foarte buna;
  • Nu te izola, pastreaza toate caile de comunicare (colegi, agresor, HR);
  • Daca e nevoie, cere ajutorul unui doctor si a unui psiholog.                                                                                 
Si IGNORANTA ESTE UN PACAT

  • Isus ne-a avertizat: "În lume veţi avea necazuri". Fiţi siguri de asta! El a spus: "veţi avea", nu "s-ar putea să aveţi". Problemele fac parte din acest domeniu pământesc. "Dar INDRAZNITI", a spus Isus, "Eu am biruit lumea.". Fi-ti Intelepti la minte ca sarpele si curati la sufket si in inima ca porumbelul. Dacă Îl avem pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor, nu suntem singuri, nu suntem niciodată singuri. Când viaţa mugeşte în jurul nostru, ameninţând să ne spulbere casa, putem avea pace pentru că trăim într-o fortăreaţă puternică. Pentru că suntem ascunşi sub aripi puternice, pentru că avem un puternic Frate mai mare care ne stă alături şi-şi suflecă mănecile.
Si IGNORANTA ESTE UN PACAT
Sfintele Scripturi relatează în prima carte Geneza, povestea celor doi pământeni care nu au ascultat de porunca lui Dumnezeu, aceea de a nu mânca din cei doi pomi interzişi; în ciuda acestei restricţii, aceştia au mâncat pe săturate. Ei bine de aici să născut doctrina mult sărutată de marii teologi şi mintoşi, anume că păcatul originar care să născut din acţiunea celor doi, a fost neascultarea. Simplul fapt că minunata coastă a mâncat un gutui implicându-l şi pe sexul dur la complot, neascultând astfel amândoi de porunca Arhitectului, le-a adus izgonirea din minunata şi nepoluata grădină. Ei bine dacă privim mai atent şi fără credinţe ori interese pe care să le protejăm în favoarea “siguranţei egoului”, vom observa că  IGNORANTA  a fost primul meta- program distructiv, care să reprodus cu uşurinţă fiind printre primele forme de ego care sau perpetuat din generaţie în generaţie.   Suntem ignoranţi în ceea ce priveşte hrana pe care o consumăm. Felul în care ne-o procurăm sau o consumăm. Suntem ignoranţi de efectele letale ale armelor de toate nuanţele. Suntem ignoranţi de faptul că două oraşe în urmă cu ceva timp au fost măturate de nările înfocate ale bombelor atomice. Suntem ignoranţi că ni se livrează frumos ambalată moartea în rate; iar rechinii bipezii pe lângă că fac un munte de bani, râd cu gura până la urechi de jegul numit om, şi halul în care acesta a ajuns. Suntem ignoranţi faţă de beculeţul din bord (culmea prostiei este să îl scoţi afară, că deranjează cu picuiutul lui) care ne indică faptul ca uleiul este uzat, sau nu mai există apă în instalaţia de răcire a motorului, sau pneurile arată ca la raliurile de Formula1. Suntem ignoranţi în ceea ce priveşte relaţiile, anturajele în care ne înscriem. Suntem ignoranţi la şcoală, când învăţăm, când ne alegem cariera ori specializarea. Suntem ignoranţi cu familiile noastre, cu cei apropiaţi nouă. Suntem ignoranţi în ceea ce priveşte RESPONSABILITATEA de părinte. Suntem ignoranţi de PLANSUL unui copil care este încălţat în piele naturală dată de mama natură şi aleargă după noi pe strada înzăpezită după un leu.Suntem ignoranţi la PLANSUL  unei mame care îşi pierde unicul ei fiu; toţi trec pe lângă ea pe strada învolburată şi aglomerată de oamenii gărbiţşi foarte ocupati cu lucruri neprioritare...dar suntem ignoranţi şi cu sufletul nostru.  Suntem tot mai focusați pe a extinde şi a perpetua tot mai mult egoul, crezând că aşa vom atinge libertatea, pacea, fericirea. Suntem ignoranţi la frumuseţea vieţii care radiază dintr-o floare, simfonie, răsărit de soare, stea căzătoare, gângurit de copil, design-ul unui fluture, etc. Ignoranţa este alegerea conştientă sau inconştientă a oricui individ care beneficiază de această facultate mentală, verbul, a gândi. Ignoranţa este o atitudine a fiecărui individ. Şi asta e drama dramelor, că de fiecare dată când ni se iveşte ocazia să fim ignoranţi fie o facem inconştient fie conştient. Iar dacă individul o face inconştient nu este din cauza genelor, este din cauză că acel obicei a fost învățat atât de bine încât mintea operează de la sine fără să mai ceară permisiunea cuiva. M-am întrebat de ce ignorăm noi oamenii? ... Pentru că nu gândim numai pasul dinainte care trebuie făcut si nici urmarile pasului pe care il facem...  Mereu ne grabim si uitam  SA NE GANDIN LA CONSECINTELE faptelor noastre. Uitam sa invatam din greseli, uitam sa ne tratam ca niste oameni, uitam sa ne punem in functiune uneori si inima , ne limitam numai la "judecata" , uitam  sa promovam un OM care este adevarat un lider pt ca promoveaza toate valorile unui OM din trecut, prezent si viitor NU BANII : ‎"Liderii sunt cei care păstrează credinţa în trecut, ţin pasul cu prezentul şi îşi ţin promisiunea faţă de urmaşi.". UITAM sa fim OAMENI...uitam, uitam, uitam Şi dacă acesta este confortabil totul e ok. Numai se întâmplă că acel pas să fie confortabil, dar să ducă la mii de mile de chinuri.  


   














  •      




















  • Acesta este motivul în baza căruia putem să ne debarasăm de îngrijorare, nu pentru că nu am avea nici o preocupare, ci pentru că avem pe Cineva care se poate ocupa de acestea mult mai bine decât noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu