Iubirea este un principiu ce cuprinde TOT. Ea se îm+PART+ăşeşte în funcţie de persoana cu care se întâlneşte. Un copil poţi să-l iubeşti şi fără un contact sexual. Sexul este o INTIM+itate şi se îm+PART+ăşeşte cu o persoană pt care ai sentimente de iubire dar să aibă aceeaşi capacitate de în+ŢEL+egere (ADULT) pt a împărţi cu tine reciporocitatea lui.
CALITATEA în iubire este dată de proFUN(D)zimea şi tipul LEGĂTURIlor, de COERENŢA şi CONSISTENŢA lor şi de gradul de REFLECTARE.
IUBIREA MATURĂ este proFUNDă , implică ÎN+CREDE+RE, RES+P(A)ECT, ACCEPTAREA partenerului aşa cum este, admiraţie, presupune bizuirea pe partener, loialitate, fidelitate, valorizarea partenerului , autonomie(nu dependenţă), şi totuşi implicate emoţional cu partenerul.
Iubirea matură se învaţă prin disciplină, concentrare, răbdare, sensibilitate, comun+icare, în+ŢEL+egere, dar şi prin depăşirea egocentrismului, egoismului prin manifestarea disponibilităţii şi modestiei în relaţie. Prin urmare o re+LAŢ+ie cere multă muncă în primul rând cu noi înşine dar şi în cadrul ei :cere timp în care virtuţile sunt experimentate prin cuvinte, fapte, emoţii, păstrându-se "tensiunea" prin romantism şi tandreţuri
Atracţia fizică-i comună, cea psihică(mental+emoţional) este rară....
A IUBI ESTE IMPERATIVUL LUI DUMNEZEU. Din lipsa iubirii apar bolile. Iubirea în primul rând pt SINE. Dacă nu ne-am iubi pe noi înşine nu ne-am hrăni, nu am învăţa, nu am face nimic pt noi înSINE.
Numai un partener (iubit, iubită) ne poate aduce la punctul de fierbere, dar asta nu înseamnă să ne temem a mai IUBI.
A IUBI înseamnă a ştii să te JOCI CU FOCUL, să MÂNUIEŞTI FOCUL DRAGOSTEI.
SĂ CONTROLEZI FOCUL IUBIRII PIERZÂNDU-TE ÎN IUBIRE
A iubi înseamnă să vezi drumul luminat de flacăra iubirii.
PERSEVERENTA IUBIRII, CONTINUITATEA, RABDAREA, DESCHIDEREA INIMII cu CURAJ catre noi si cei de langa noi...dupa atatia ani de evitare, negare , teama, ne+con+stie+ntizare, ani in care s-au format anumite tipare de re+actie (tipare Karmice de tip Cauza-Efect, agesor-victima ) tipare ce innabusa sau chiar blocheaza forta vitala.
FORTA VITALA se naste din ACTiune (gandita si simtita) nu din re+ACTiune (emotionala=simtita doar).
TEAMA este sursa neiubirii, sursa tuturor blocajelor.
Teama ne blochează simţurile şi gândirea, făcându-ne să ne refugiem în tipare de tipul fugii, evitării, neimplicării, laşităţii , lăcomiei... , delăsării, apatiei sau alte extreme nefuncţionale.
LEGEA IUBIRII ne îndeamnă Mântuitorul să o ascultăm şi numai de LEGEA IUBIRII, căci IUBIREA este singurul IMPERATIV a lui DUMNEZEU.
Grecii considerau iubirea de cinci varietăţi:
EPITHUMIA – pofta, dorinţa , libidoul
EROS – dorinţa dar şi romantismul, tandreţea, sexul, manifestarea pasiunii
STORGE – cuplul loial şi unit prin fidelitate
FILEO – prietenia , reciprocitatea, îm+part+ăşirea şi
AGAPE – iubirea absolută, fără condiţii, lipsită de ego+ism, iubirea totală. Calitativ, ele erau tot atâtea trepte într-o piramidă cu baza în EPITHUMIA şi vârful în AGAPE. Pofta şi sexul erau considerate drăgosteală, joacă, distracţie, amuzament. Dragostea era în cuplu, iar prietenia şi iubirea în AGAPE.
PIELEA este relaţionarea interiorului nostru cu exteriorul, este graniţa ce ne des+parte de exterior, este hotarul nostru . Totul se raportează la el. Doar să ne vedem propria "MĂSURĂ" sau "lungul nasului" pentru a nu ne întinde mai mult decât ne este "plapuma". Să visăm mai mult decât ne este necesar propriului trup este o iluzie ce are drept efect o dez+iluzie (dez+amăgire).
De aceea în trup se materializează ca boală orice formă a inconştientului drept mesaj al unui dez+echilibru dintre minte şi inimă.
Iar pielea , ca cel mai mare organ al nostru pentru protecţie şi sus+ţinere este destinată şi mângâierilor tandre ce vindecă orice boală. Mângâierile sunt afecţiunea îm+părt+ăşite prin prelungirile inimii, mâinile. Ele se administrează de la naştere, pruncului... până la bătrâneţe. Să nu uităm să dăruim şi tandreţea mâinilor prin mângăieri . AFECŢIUNEA ne diferenţiază de roboţi şi calculatoare
Psihosomatizarea. Iată un argument pentru NECESITATEA PSIHOLOGULUI, PSIHOTERAPEUTULUI pentru tratarea oricărei boli fizice paralel cu tratamentul dat de medic.
Pentru că PSIHICUL con+duce fizicul şi nu invers.
IUBIREA se îm+part+ăşeşte. ORICE ATRACŢIE ESTE PENTRU A NE ASUMA-O, A NE IMPLICA ÎN EA ŞI A ANALIZA CONFRUNTĂRILE EI LA NIVEL ENERGETIC, PSIHIC şi a REZOLVA ACESTE CONFRUNTĂŢI ÎNTR-O FORMĂ CONSTRUCTIVĂ, AŞA CUM ORICE RELAŢIE DE CUPLU AR TREBUII SĂ ÎM+PLIN+EASCĂ IN SINE CUPLUL, SĂ-I ajute pe cei 2 să evolueze împreună la BINE şi la GREU prin transormarea îmbinării lor ca fiinţe energetice, căci dacă între cele 2 personalităţi există un schimb, echitabil ele se transformă şi evoluează echitabil împreună "Asumându-ne IUBIREA. Unul dintre darurile cele mai mari ale vieţii este senzaţia de căldură ce provine din faptul că eşti iubit. Este ceva ce căutăm o viaţă întreagă şi, odată ce am găsit sau credem că a găsit, suntem în stare să facem orice să menţinem acea căldură reală şi constantă. Înţelegerea faptului că dragostea există şi poate fi chiar după colţ este ceea ce ea ce ne face să continuăm s-o căutăm, fără să ţinem seama că în trecut căutarea a avut un sfârşit neplăcut. Amintirea iubirii, a oricărei iubiri, nu contează cât de scurtă, ne poate sus+ţine o viaţă. Deoarece concepţia noastră despre dragoste este axată pe sentimente, ea este strâns legată de emoţiile noastre şi de modul în care ne simţim noi înşine. Amestecate cu aceste sentimente, există multe presupuneri despre iubire şi despre cum am fi şi ce am face dacă am avea-o în viaţa noastră. De asemenea, avem multe presupuneri despre cum ar trebui să ne trateze cei care ne iubesc. Nu vreau să opresc entuziasmul nimănui plecat în căutarea dragostei, trebuie totuşi să punctez că, de fapt, doar presupunerile noastre despre iubire şi ceea ce ne-ar oferi ea ne fac să o dorim mai mult. Noi presupunem de fapt că am fi mai fericiţi şi că viaţa noastră ar fi mai bună dacă am aduce dragostea lângă noi. Şi asta nu se aplică doar la dragostea romantică, ci la toate tipurile de dragoste – pentru familie, prieteni, colegi, angajaţi – toţi cei cu care suntem în contact ne vor oferi o măsură a dragostei, pe care noi o privim ca pe o ACCEPTARE.
Bineînţeles că nu ne aşteptăm ca toţi să ne iubească în acelaşi fel, dar e foarte confortabil când avem acceptarea celorlalţi. Şi atunci facem pasul acela în plus şi acesta e momentul când începem să avem probleme. Nu întotdeauna problema este cine ne iubeşte, ci CUM ne iubeşte.
Pentru că presupunerile noastre despre iubire includ şi CE ar trebui să SPUNĂ, CUM ar trebui să se COMPORTE, cum ar trebui să ne TRATEZE şi ce ar trebui să FACĂ – iar dacă intervine dragostea, apare şi problema. În căutarea asta a iubirii, uităm că ceilalţi ne oferă exact atâta iubire cât pot da şi că asta nu e întotdeauna pe măsura aşteptărilor noastre.
Şi, încă mai important, uităm că ceilalţi ne pot iubi şi aprecia doar în aceeaşi măsură în care ne apreciem şi ne iubim noi înşine. Deseori, cei pe care îi considerăm că nu ne iubesc, totuşi o fac, dar nu se pot exprima în modul în care dorim noi, sau avem nevoie de ea. Asta nu înseamnă însă că ea nu există, doar că nu este manifestată aşa cum am presupus noi, sau nu a produs rezultatul pe care l-am aşteptat. Şi atunci ne simţim dezamăgiţi, deziluzionaţi şi ni se pare că nu suntem demni de a fi iubiţi.
Toţi cei cu care intrăm în contact ne oferă darul iubirii, sub o formă sau alta. Aceasta include mult mai mult decât iubirea romantică, ceea ce pierdem din vedere când suntem inundaţi de imagini şi mesaje despre o iubire perfectă, cum ar trebui să fie şi ce ar trebui să simţim. Dacă am face un inventar al tuturor persoanelor din viaţa noastră, am descoperi că avem la dispoziţie o gamă largă derelaţii iubitoare.
Lecţia despre dragoste ar trebui să ne înveţe să nu mai facem presupuneri înlegătura cu ea. Nu trebuie să presupunem că, dacă nu avem dragoste romantică în vieţile noastre, nu avem dragoste deloc. Sau că dacă alţii nu se comportă într-un anumit mod, înseamnă că nu neiubesc. O fac, dar în felul lor propriu, şi dacă acesta e insuficient pentru noi, atunci pasul următor este alegerea noastră. Gândiţi-vă la persoanele din viaţa voastră care va iubesc, care vă respectă şi vă onorează şi care, în felul lor personal, vă arată aceasta. Apreciaţi-i, deoarece au acest dar pentru voi, darul iubirii. Chiar şi aceia care nu vă arată dragostea în modul în care aveţi nevoie, au un dar pentru voi – darul de a va arăta cum să va iubiţi pe voi înşivă – prin CUNOAŞTEREA importanţei NEVOILOR PE CARE LE AVEŢI şi creând o realitate care să susţină aceste nevoi. Doar atunci când nu mai facem presupuneri despre dragoste, vine momentul când putem face alegeri care să ne-o aducă, în nenumăratele ei forme."
Degradarea masculinităţii se datorează inabilităţii de a menţine "tensiunea" prin ROMANTISM. Bărbaţii cred că afirmarea masculinităţii se face prin agresivitate raţională ori agresivitate fizică.
Disocierea dintre gânduri şi simţuri face ca persoana să simtă un conflict inconştient interior , care, proiectat în afară pe relaţia de cuplu... face ca şi conflictul să se amplifice iar adevărata IUBIRE să se estompeze intervenind suferinţa.
" Dragostea e precum gripa: se ia pe strada si se vindeca in pat" PIERRE ALBERT
Sarcina noastră nu este să căutăm iubirea ci să de+blocăm lanţurile ce ne ţin să n-o simţim, să nu o trăim, să nu credem în ea... adică să rupem lanţutile acelor mecanisme inconştiente de apărare...ce ne ţin în loc, ne autoblochează evoluţia...
Să te dăruieşti... în IUBIRE, să-ţi deschizi sufletul în faţa altcuiva, înseamnă să ai CURAJ şi înCREDEre.
Când nu o să mai avem laţ+urile minţii, atunci o să avem şi o re+laţ+ie cum ne-o dorim.
FORŢA IUBIRII DEMONTEAZĂ TOATE REGULILE
"E uimitor cum cineva iti poate rupe inima dar sa continui sa il iubesti cu toate bucatelele."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu