Valeriana

(Valeriana officinalis) Este cea mai folosita planta medicinala din lume.
Utilizarea valerianei are o traditie de peste patru mii de ani, fiind considerata o planta de referinta, atat in Europa, cat si in Asia. Investita si cu insusiri magice de traditia populara, in ultimele patru decenii i-au fost dedicate sute si sute de studii medicale, care toate atesta acelasi lucru: valeriana este una dintre cele mai eficiente remedii in tratarea tulburarilor emotionale, precum si a bolilor fizice asociate lor. O problema de extrema actualitate in vremurile noastre, care stau sub semnul tensiunii si-al stresului. 
Denumirea uzuala: Valeriana (lat. Valeriana officinalis), denumiri alternative: odoleanul
Se mai numeste popular si odolean sau Gusa Porumbelului. Creste spontan, in locurile umede, cu pamant afanat, din zonele de deal si de munte. Are florile de un roz palid, cu un miros slab-dulceag, la fel ca si frunzele. Radacina este puternica si bine dezvoltata (in ea sunt depozitate peste iarna substantele de rezerva), avand si ea un miros specific: dulceag-intepator si destul de neplacut, usor emetic (vomitiv). Radacina se recolteaza acum, la sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie. Se dezgroapa cu cazmaua, apoi se spala in curent de apa rece, se despica pe lungime in patru si se intinde la uscat, in locuri bine ventilate si lipsite de umiditate. 


Afectiuni pentru care se recomanda: afectiuni cardiace cu substrat nervos (aritmii, palpitatii); stari de nervozitate, anxietate; insomnii; colici stomacale de natura nervoasa; stari de astm; voma. Mai "grea" decat sunatoarea, cu efecte sedative mai puternice, valeriana este indicata in simptomele mai dure ale debutului menopauzei, cum ar fi starile de anxietate (teama fara motiv aparent), de nervozitate, de iritabilitate psihica, de furie etc. Este unul dintre cele mai bune leacuri si in diferitele tipuri de insomnie, foarte frecvente in perioada premenopauzei, dand un somn adanc si linistitor. In fine, valeriana este pe termen lung un ajutor pretios pentru tratarea aritmiei cardiace, a hipertensiunii si, in general, a problemelor cardiovasculare care apar pe fond nervos in aceasta perioada.
Extractul de valeriană se foloseşte în perioadele cu stres intens, deoarece compuşii activi din tratament intervin la nivelul creierului, pentru eliberarea unor substanţe care induc stări de calm, mulţumire şi relaxare. In intreaga lume exista peste 200 de spe­cii de valeriana, insa una singura este uti­lizata in medicina, pentru efectul cal­mant: 
Extractul hidroalcoolic (tinctura) 
Este forma de administrare terapeutica cea mai frecvent utilizata, intrucat are o actiune rapida si intensa, chiar si in doze relativ mici. Iata metoda de preparare: se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de radacina de valeriana, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa vreme de doua saptamani intr-un loc calduros, dupa care maceratul obtinut se filtreaza si se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi cate 50 de picaturi diluate in putina apa. 

Pulberea 

�

Se obtine prin macinare cat mai fina a plantei, cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de radacina de valeriana se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, de pulbere de valeriana, pe stomacul gol.

Infuzia combinata
Se pun la macerat 3-4 linguri rase de radacina de valeriana maruntita in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).

Baia terapeutica
Medicina populara recomanda baile complete cu un extract de valeriana obtinut astfel: o mana de planta (aproximativ 50 de grame) se pune la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineata pana dupa amiaza), apoi preparatul se strecoara, maceratul rezultat punandu-se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), care se vor pune in apa de baie, potrivita la o temperatura de 39-40 de grade Celsius. Baia dureaza 10-15 minute, dupa care pacientul se va usca putin prin tamponare cu prosopul si va ramane sa se odihneasca la loc foarte calduros, vreme de jumatate de ora.

Tratamente cu valeriana

Insomnie - intr-un studiu german efectuat in anul 2001 se afirmau, in mod categoric, urmatoarele: "Multe plante si remedii naturale pot fi recomandate contra insomniei, insa doar in cazul valerianei eficienta poate fi garantata". Intr-adevar, nenumarate teste clinice, facute pe pacienti de toate varstele si care sufereau de diferite tipuri de tulburari de somn, au dovedit eficienta valerianei ca sedativ si somnifer. Administrarea tincturii de valeriana inlatura dificultatea in a adormi, micsoreaza semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizeaza aparitia fazei de somn profund fara vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte, valeriana ajuta la marirea perioadei de somn si - foarte important - imbunatateste calitatea acestuia. Se fac tratamente de cate 6 saptamani, in care se administreaza seara, la ora 7, si apoi inainte de culcare, cate o lingurita de tinctura, diluata cu putina apa. Efectele evidente de imbunatatire a somnului apar dupa 3 saptamani de administrare, in cazul valerianei efectul fiind cumulativ.

Crampe musculare - valeriana are calitati relaxante asupra muschilor. Se administreaza, atunci cand este nevoie, cate 1-2 cani de infuzie combinata pe zi, pe o perioada nu mai lunga de trei zile. Este eficienta in combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorita supra-efortului fizic si, mai ales, datorita incordarii psihice.

Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasa - se administreaza infuzie combinata de valeriana, cate o cana (300 ml), care se bea in reprize, pe parcursul unei zile. Un tratament dureaza 12 zile, cu 5-10 zile de pauza. Se foloseste conjunctural, in perioadele cu stres intens, substantele active din valeriana intervenind la nivelul creierului, pentru eliberarea unor substante (neurotransmitatori) care induc stari de calm, multumire, relaxare. De asemenea, are efect sedativ, ajutand la diminuarea durerilor gastrice.

Spasme gastrointestinale - valeriana are calitati relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficienta in colici si in spasme intestinale. Se administreaza sub forma de infuzie combinata, cate 2 cani pe zi. Tratamentul dureaza 3-7 zile.

Adjuvant in sindromul premenstrual - se face un tratament de o saptamana cu tinctura de valeriana, din care se iau cate 2-3 lingurite pe zi. Tratamentul incepe cu aproximativ 5 zile inaintea menstruatiei si se prelungeste pana in a doua zi a ciclului menstrual. Inlatura starile de iritare si de excitabilitate nervoasa, diminueaza durerile de sani, durerile din zona ovarelor, senzatia de tensiune sau de greutate in bazin.

Crampe in timpul menstrelor - se administreaza o doza soc, de 2 lingurite de tinctura de valeriana, care are efect rapid antispastic si sedativ. Suplimentar, se pot face bai fierbinti cu valeriana la membrele inferioare, ale carei substante active ajunse in circulatia sanguina periferica au efecte antispastice si calmante rapide.

Aritmie cardiaca, ischemie cardiaca - cu ajutorul valerianei se trateaza in mod special tulburarile cardiace care apar pe fond de stres si de anxietate. Un studiu efectuat in SUA, pe un lot de 480 de persoane, a demonstrat ca administrarea de valeriana, cate 30 de picaturi de tinctura de trei ori pe zi, diminueaza rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, in special a aritmiei si a ischemiei cardiace. De asemenea, administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres.

�

Anghina pectorala - un studiu facut in China arata ca tratamentul cu valeriana a avut efecte benefice pentru 88% din pacientii supusi testului. Se administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita de tinctura, in cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Valeriana reduce semnificativ frecventa si intensitatea crizelor de anghina pectorala, imbunatateste activitatea inimii (actiune pusa in evidenta prin analizarea evolutiei electrocardiogramelor celor tratati).

Anxietate - valeriana este (alaturi de o planta exotica - kava-kava) cel mai bun remediu natural anti-anxietate. Rezultatele cele mai evidente apar dupa 4 saptamani de tratament, care va consta in administrarea unei jumatati de lingurite de pulbere, de 4 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de doua luni, cu 14-21 de zile de pauza. Are efecte similare ca intensitate cu cele ale medicamentelor anxiolitice de intensitate slaba si medie, dar fara efectele adverse majore ale acestora.

Depresie - se recomanda o cura de 15-30 de zile cu valeriana, pentru pacientii ce duc lipsa de exercitiu fizic ori mental, precum si pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvata, manifestand din aceasta cauza stres asociat cu depresie si astenie. Se administreaza cate o jumatate de lingurita de pulbere dimineata la ora 8, seara la ora 19 si cu putin timp inainte de culcare.

Precautii si contraindicatii la administrarea valerianei

Adjuvant in sindromul colonului iritabil - se face un amestec in proportii egale de pulbere de radacina de valeriana si de seminte de fenicul. Se administreaza cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi din acest amestec, in cure de cate doua saptamani.

In doze normale, valeriana da foarte rar reactii adverse, care constau in somnolenta si - uneori - usoara senzatie de vertij. Depasirea acestei doze produce insa efecte cum ar fi: senzatii de ameteala, lipsa de concentrare si coordonare, dureri de cap etc. Un studiu facut in Statele Unite pe 102 voluntari a aratat ca administrata in doze mari, seara, valeriana poate da dimineata incetineala de reactie, de decizie, si poate slabi concentrarea. Contra acestor simptome se administreaza sunatoare, care pastreaza efectele calmante, dar are totodata si o actiune invioratoare. Ca somnifer si calmant, doza la care valeriana isi face efectul nu depinde neaparat de greutatea corporala sau de varsta, cantitatea optima pentru obtinerea efectelor terapeutice fiind gasita prin incercare, insa fara a depasi doza maxima admisa. Merita mentionat in acest context ca, in conformitate cu mai multe studii recente, marirea dozei de valeriana nu inseamna neaparat si marirea efectului terapeutic.

Valeriana ca planta magica

�

In medicina populara romaneasca, valeriana era considerata cea mai puternica arma pentru alungarea tuturor spiritelor rele. In unele zone de munte din Ardeal, ea se amesteca in turtele date drept merinde feciorilor cand plecau cu oile la pascut, pentru a-i feri de iele. In Moldova, fetele tinere purtau o radacina de valeriana in san pentru a fi ferite de zburatori si de tot felul de ispite ale trupului. In zona Neamtului se punea o radacina de valeriana pisata intr-un ulcior cu apa neinceputa si se lasa de la rasaritul pana la asfintitul soarelui. Apa respectiva era bauta de barbatii cu aplecare spre desfrau, iar radacina ramasa se ingropa la stalpul de la cerdacul casei (ca sa le fie sufletul chemat langa familie si sa nu uite randuielile firii). In zona muntoasa a Olteniei, radacina de valeriana pisata se dadea vreme de 49 de zile celor posedati de necurat. La rasarit si la asfintit, se lua cate un praf (aproximativ 1,5 grame) de valeriana, care se inghitea cu agheasma. Noaptea se dormea cu o legatura de valeriana, leustean si iarba creata la cap, pentru a alunga toate necuratiile din suflet si din trup. In Bucovina, copiii mici si agitati, care plangeau peste masura, nu dormeau noaptea si pareau chinuiti de spirite rele, erau scaldati in apa calda, in care se punea o cana de fiertura de valeriana. Tratamentul se facea sapte zile la rand, dupa care numaidecat copilul se linistea.

 

Imaginatia

Imaginaţia ocupă o poziţie aparte pe continuumul activităţii de cunoaştere. Pe de o parte, ea vine în continuarea reprezentării, bazându-se direct pe memorie, pe de altă parte, ea deviază traiectoria care merge spre gândire, făcând o buclă.

În Psihologie, imaginaţia se defineşte ca proces intelectual (cognitiv) de selectare şi combinare în imagini noi, elemente din experienţa anterioară sau de generare de imagini fără corespondent în această experienţă. Produsul activităţii imaginative nu se reduce doar la imagini singulare, disparate, ci el presupune proiecte şi planuri complexe, care se obiectivează în diferite forme – inovaţii,invenţii, descoperiri, opere literare, muzicale, plastice, etc.

 Desi dezvoltarea imaginatiei la un inalt nivel e caracteristica omului, germenii ei pot fi descoperiti si in conduita unor animale suprioare. Iataun exemplu, povestit de un scriitor. Avea un caine de rasa, foarte rasfatat, caruia ii placea sa doarma intrun fotoliu foarte comfortabil. Intr-o zi, venind din alta parte, catelul constata ca stapanul sau sta asezat tocmai in fotoliul sau preferat. Dupa ce se invarte de cateva ori nemultumit, se indreapta spre usa de iesire afara si scanceste pentru a I se da drumul. Scriitorul se scoala si se duce sa o deschida, dar, in acel moment, cainele se repede triumfator si se aseaza la locul sau preferat. Desigur, acest truc a fost rodul imaginatiei sale, n-avea cum sa fi fost invatat. 

 IMAGINATIA este procesul cognitiv superior prin care se produc imagini si 

proiecte noi pe baza prelucrarii (combinarii si transformarii) datelor din experienta 

anterioara. 

 Numai omul este capabil de performanta realizarii unitatii dintre trecut, prezent si 

viitor = de a IMAGINA. 

 IMAGINATIA este un proces psihic cognitiv complex care apare in contextul 

eforturilor omului de a se adapta la mediu; ea apare pe o anumita treapta a 

dezvoltarii psihice umane, dupa dezvoltarea reprezentarilor, achizitia limbajului, 

evolutia gandirii si imbogatirea experientelor de viata. 

IMAGINATIA  joacă un rol esenţial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă componentă centrală a creativităţii. Ea aduce un spor considerabil la cunoaşterea realităţii date şi a viitorului, a posibilului.

Spre deosebire de gândire, care se încapsulează în reguli şi norme riguroase, ce-i impun întotdeauna congruenţa sau compatibilitatea cu realitatea obiectivă, IMAGINATIA este LIBERA de canoane, ea putându-se mişca nu numai pe tărâmul realului perceptibil, ci şi pe cel al fantasticului şi fantasmagoricului. Ea nu are aşadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna o notă de inedit, de noutate.

"Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea, cunoasterea este limitata, imaginatia inconjoara lumea". (Albert Einstein

În cursul vieţii, imaginaţia traversează o traiectorie complexă: exuberantă, irezistibilă şi nearticulată în copilărie, devine structurată, persistentă şi orientată finalist constructiv în adolescenţă, productivă şi instrumentală în tinereţe şi slabă, rigidă, la vârstele avansate. Pe măsura dezvoltării şi consolidării structurilor gândirii, imaginaţia se mulează din ce în ce mai mult pe probleme reale, integrate activităţilor sociale actuale în domeniul artei, tehnicii, ştiinţei.

Din punct de vedere al mecanismelor interne prin care se realizează, imaginaţia se organizează în adâncime pe câteva niveluri funcţionale, şi anume: nivelul oniric, nivelul reveriei şi nivelul intenţional orientat, în cadrul căruia se delimitează imaginaţia reproductivă, imaginaţia creatoare şi visul de perspectivă.

Imaginaţia este procesul psihic cognitiv, complex, de reflectare mijlocită, constructivă şi transformatoare a datelor experienţei, a cunoştinţelor, informaţiilor stocate la nivelul memoriei sau a situaţiilor şi evenimentelor trăite în prezent.

IMAGINATIA îşi extrage conţinuturile în cea mai mare parte din stocul memoriei. Imagini, idei, cunoştinţe sunt supuse unui proces de combinatorică imaginativă în vederea elaborării de noi imagini, idei, concepţii. De asemenea, imaginaţia îşi extrage conţinuturile şi din zonele profunde ale inconştientului, supunându-le în timpul visului la combinări şi transformări dintre cele mai variate.

Imaginaţia are o funcţie cognitivă, ea având roluri importante în lărgirea sferei cunoaşterii, explorând zone noi şi căutând soluţii noi la problemele existente. Dacă gândirea adânceşte sfera cunoaşterii, imaginaţia lărgeşte această sferă şi oferă astfel gândirii noi teritorii.

În concluzie, imaginaţia exploatează datele trecutului şi experienţa prezentă şi realizează o reflectare constructivă şi anticipativă.

Multa vreme imaginatia a fost definita ca un proces de combinare a imaginatiilor, ceea ce se potriveste numai imaginatiei artistice. Dar procesul creator in stiinta comporta mai multe sinteze in domeniul ideilor, al abstractiunelor. De imaginatie da dovada si coregraful, ea putandu-se observa chiar in comportamentul unor sportivi. Incat azi putem defini imaginatia ca fiind acel proces psihic al carui rezultat il constituie obtinerea unor reacti, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor. 

 Imaginatia, deci si creativitatea, presupun tei insusiri:

     a) Fluidate - posibilitatea de a ne imagina in scurt timp un mare numar de imagini, idei, situatii etc. ; sunt oameni care ne surprind prin ceea ce numim in mod obisnuit ca fiind "bogatia" de idei, viziuni, unele complect nastrusnice, dar care noua nu ne-ar putea trece prin minte;

     b) Plasticitate consta in usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, cand un procedeu se dovedeste inoperant ; sunt persoane "rigide" care greu renumta la o metoda, desi se vadeste ineficienta ;

     c) Originalitatea este expresia noutatii, a inovatiei, ea se poate constata, cand vrem sa testam posibilitatiile cuiva, prin raritatea statistica a unui raspuns, a unei idei. Neindoelnic, ne gandim la raritatea a ceva util, altfel ar trebui sa apreciem favorabil bolnavii mintal care au tot felul de idei bizare, absurde.

     Fiecare dintre aceste trei insusiri are insemnatatea ei ; caracteristica principala ramane originalitatea, ea garantand valoarea rezultatului muncii creatoare.

 IMAGINATIA este in continua interactiune cu celelate procese psihice: 

 MEMORIA este cea care ofera imaginatiei material pentru combinatii – reprezentari, idei, 

trairi afective, etc. – si totodata conserva produsele sale finale. 

 GANDIREA ofera cunoasterea si intelegerea realitatii si totodata ghideaza intr-o oarecare 

masura transformarile imaginative; IMAGINATIA participa la elaborarea ipotezelor si gasirea 

unor strategii pentru rezolvarea problemelor prin explorarea necunoscutului, a posibilului, a 

viitorului; imaginatia faciliteaza invatarea prin intelegerea si integrarea superioara a noilor 

cunostinte.  

 LIMBAJUL este fundamental necesar imaginatiei, cuvintele – ca si instrumente ale operarii 

mintale – permit evocarea selectiva a ideilor si reprezentarilor, punerea lor in cele mai 

variate relatii pe care IMAGINATIA le poate plasmui.  

 AFECTIVITATEA are o interactiune speciala cu IMAGINATIA: tensiunea emotionala pe care 

omul o traieste la un moment dat stimuleaza evocarea elementelor experientei anterioare si 

apoi combinarea variata si neasteptata a acestora; momentele de maxime trairi afective 

(pozitive sau negative) sunt urmate de un maximum al productivitatii imaginative;  

 MOTIVATIA are un rol deosebit in dinamica IMAGINATIEI, dorintele puternice si aspiratiile 

fiecaruia determinand producerea de proiectii imaginative individuale.  

 PERSONALITATEA intreaga este definita si legata de IMAGINATIE, deoarece experientele de viata, dinamica temperamentala, orientarile dominante si configuratia caracteriala 

ghideaza combinarile imaginative si le finalizeaza in produse specifice pentru fiecare.

 Confruntarea cu situatii noi, necesitatea de a anticipa                

desfasurarea activitatilor in detaliile lor specifice fac                  

indispensabil apelul permanent la IMAGINATIE.  

 IMAGINATIA este factorul prin care se pot depasi rutina, conformismul, 

stereotipurile. Acest lucru se poate realiza doar printr-o atitudine 

deschisa spre nou, spre creatie, care este rezultat al educatiei in acest 

sens.  

 IMAGINATIA sta la baza activitatii creatoare a omului, activitati 

aducatoare de nou in toate domeniile vietii umane: stiinta, tehnica, arta, 

etc… IMAGINATIA se afla la baza evolutiei intregii civilizatii umane, 

 Promovarea unui stil de viata neconservator, maleabil si deschis la noile 

omul intai imaginand si apoi punand in practica. 

valori, invatarea prin descoperire si chiar exersarea propriu-zisa a 

modalitatilor creative trebuie sa fie un deziderat al fiecaruia dintre noi, 

deoarece doar astfel progresul uman este posibil! 

IMAGINATIA are o funcţie adaptativ reglatorie, care exprimă locul şi rolul imaginaţiei în sistemul psihic uman, ea constituind procesul predilect al creativităţii. Imaginaţia conferă conştiinţei dimensiunea explorativă şi creatoare.

Finalitatea subiectiv comportamentală a imaginaţiei este proiectul, o imagine nouă, o nouă idee, un nou aranjament, o nouă configuraţie. Fiecare dintre formele imaginaţiei se finalizează în plan subiectiv într-o manieră proprie.

Astfel, visul din timpul somnului este trăit ca o derulare haotică de imagini, emoţii, pulsiuni, dorinţe. Reveria este trăită ca o derulare de imagini animate de proiecte, ipoteze şi aspiraţii. Imaginaţia reproductivă este trăită ca o desfăşurare de imagini despre realităţi şi situaţii pe care le-am perceput. Imaginaţia creatoare este trăită ca proiect, ca model, cu un anumit coeficient de originalitate. Visul de perspectivă este trăit ca un proiect mintal al drumului propriu sau al drumului propriu al unui proiect de la imaginare la realizare.Produsul imaginaţiei îl constituie proiectul, modelele anticipative ale realităţii.

 Dupa criteriul originalitatii produsului imaginat se disting: 

 Imaginatia reproductiva: realizarea unor imagini noi pentru subiect pe baza informatiilor verbale primite, sau a 

unor scheme; foarte utilizata la scoala in procesul invatarii, permite reconstituirea realitatii trecute sau prezente care 

nu poate fi cunoscuta direct. Este diferita de memorie, deoarece amintirile se bazeaza pe fapte reale, rezultate intr-un 

proces perceptiv; imaginatia se desprinde de concret, rearanjeaza datele despre real, se proiecteaza in viitor.   

 Imaginatia creatoare: aceea care aduce noul, originalul, contribuind la progresul tuturor domeniilor de activitate 

umana. Considerata de catre unii sinonima cu fantezia, aceasta imaginatie are ca rezultat operele moderne si clasice, 

eseurile, desenele, creatia culturale; si in viata cotidiana fiecare dintre noi o utilizam, ea este implicata in toate 

activitatile omului; la baza asocierii imaginilor stau raporturile emotionale de preferinta sau de repulsie. 

Ex: situatia in care un roman este pe de o parte creat si pe de alta parte citit: scriitorul foloseste imaginatia creatoare, 

iar cititorii folosesc imaginatia reproductiva cand il citesc, fiecare reproducandu-si ce a produs scriitorul functie de 

personalitatea si cunostintele sale… Asa se explica de ce 2 filme facute de 2 regizori dupa aceeasi carte nu sunt 

deloc identice.   

 Dupa criteriul implicarii vointei in actul imaginativ rezulta:  

 Imaginatie voluntara: imaginatia reproductiva si creatoare (descrise mai sus) 

 Imaginatie involuntara: visul din timpul somnului si reveria. 

 Visul din timpul somnului este o forma de imaginatie inconstienta si involuntara ce consta intr-o succesiune de 

imagini derulate scenic, uneori haotic si avand caracter simbolic. Sigmund Freud, intemeitorul psihanalizei acorda 

o mare importanta viselor, considerandu-le modul cel mai sigur de cunoastere a inconstientului si instituind ideea 

ca visele sunt rezultat al dorintelor noastre ascunse, sau neindeplinite. Cercetarile moderne demonstreaza ca 

visul este un fenomen natural, normal, chiar necesar, care apare intr-o anumita perioada a somnului – somnul 

paradoxal – cand se mai pastreaza legaturi dintre stimulii din mediu si creier; de aceea visele despre un organ 

aflat in suferinta, sau cele legate de evenimente stresante si importante din prezent. 

 Reveria (visul diurn, cu ochii deschisi): are loc in starea de veghe si consta in derularea libera a unor imagini 

atunci cand persoana se afla in stare de relaxare; are ca suport dorinte, sperante, nazuinte si este putin, sau deloc 

cenzurat rational, priveste frecvent relatiile interumane si este orientat afectiv si motivational; apare cu precadere 

la adolescenti si tineri si are efect de relaxare. 

 Procedeele imaginatiei 

 Prelucrarea informatiilor in demersul imaginativ se face printr-o serie de procedee, 

precum: 

 Aglutinarea (combinarea sau amalagamarea) = combinarea unor parti preluate de la 

lucruri diferite (sirena, creionul cu guma, telefonul cu camera foto, altoirea plantelor);  

 Amplificarea sau diminuarea = modificarea proportiilor (Setila, Flamanzila, Degetica, 

masini-utilaje de dimensiuni foarte mari / in miniatura, fustele maxi/mini, sporirea           

vitezei automobilelor, minicamera de luat vederi, copacii bonsai, dictionar                               

de buzunar, etc…) 

 Multiplicarea sau omisiunea = modificarea proportiilor / numarului de componente 

(balaurul cu sapte capete/ calaretul fara cap, modificarea genetica a legumelor – ciorchini 

de struguri cu multe boabe / struguri fara samburi, fusta cu voalne / rochia fara spate, etc.) 

 Empatia = punerea imaginara in locul cuiva, e o modalitate de cunoastere si              

intelegere a altora, a efectului actiunilor noastre asupra altuia;Imaginatie si creativitate 

 Creativitatea = procesul mental direct legat de imaginatie prin care fiecare individ gaseste solutii/

rezolvari/moduri de actiune noi si diferite de ale celorlalti. 

Termenul “creativitate” a fost introdus in stiinta de catre psihologul american Gordon Allport in 1937 – pe baza 

fundamentarii observatiei ca, pentru ca o persoana sa fie creativa nu este suficienta doar prezenta unor 

aptitudini, ci o complexa organizare a proceselor psihice si o constanta deschidere catre nou.  

 Creativitatea se poate educa, deoarece ea este influentata de doua tipuri de factori: 

 Caracteriali (interni) ai fiecarei persoane: motivatii, perseverenta si rezistenta la efort, predispozitii genetice 

si capacitati intelectuale; 

 Sociali (externi) ai mediului cultural in care fiecare individ traieste. 

 Creatia este un proces complex, pe parcursul caruia se identifica urmatoarele etape: 

 Formarea deprinderilor specifice domeniului: insusirea cunostintelor si modul de actiune (pictat, cantat pe scena...); 

 Incubatia: prelucrarea in inconstieint si subconstient a datelor care produc o anume tensiune; 

 Iluminarea: gasirea solutiilor cele mai bune, mai inspirate; 

 Realizarea propriu-zisa a creatiei: infaptuirea unui produs nou, original; 

 Verificarea si imbunatatirea rezultatelor: reflectie de natura critica asupra produsului, detasarea de el. 

 Important: creativitatea se educa, se dezvolta prin utilizarea de tehnici de                             

inovare; importante in acest proces sunt atmosfera nestresanta,                                              

temeinicia informatiilor si rigoarea rationamentului. 

   a)Blocajele creativitatii

     1)Mai intai, sunt amintite blocajele culturare. Conformistul este unul din ele: dorinta oamenilor ca toti cetatenii sa gindesca si sa se poarte la fel. Cei cu idei sau comportari neobisnuite sunt priviti cu suspiciune si chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare pentru asemenea persoane. Apoi, exista in general o neincredere in fantezie si o pretuire exagerata a ratiunii logice, a rationamentelor. Dar, vom vedea cind se va studia gindirea, ca deductiile riguroase nu parmit un progres real decat daca fundamenteza rezultatele unor constructii sau ale unor operatii imaginare. Nici matematica nu poate progresa fara fantezie. Aceasta atitudine sceptica, observata atit la oameni simpli, cat si la cei cultivati, si-ar putea avea originea in existenta unor indivizi cu imaginatie bogata, dar comozi, lenesi, care nici nu-si fac cum trebuie obligatiile serviciului, daramite sa creeze opere de valoare. Cel mult, ei pot distra un grup, la o petrcere.

      2) Blocaje metodologice sunt acelea ce rezulta din procedeele de gindire. Asa e cazul rigiditatii algoritmilor anteriori. Se numeste algoritm o succesiune determinata de operatii permitind rezolvarea unei anumite categorii de probleme. Noi sintem obisnuiti sa aplicam intr-o situatie un anume algoritm si, desi nu pare a se potrivi, staruim in a-l aplica, in loc sa icercam altceva. De asemenea, se observa cazuri de fixitate functionala: folosim obiecte si uneltele potrivit functiei lor obuisnuitesi nu ne vine in minte sa le utilizam altfel. Sa dam un exemplu simplu: in timpul razboiului, o grupa de soldati cartiruita intr-o casa parasita dintr-o localitate evacuata de inamic. Acolo ramasera mai multe scaune, dar nu exista nici o masa. Mai multe zile soldatii s-au chinuit sa manince pe brate, pana cand unuia i-a venit ideea sa scoata usa din balamale si, punind-o pe patru scaune, au avut o masa foarte comoda. Aceasta idee a venit foarte tirziu, intrucat pentru noi toti functia usii este de a inchide o incapere si nu de a servi drept o scandura pentru masa. Tot in aceasta categorie de blocaje gasim si critica prematura, evidentiata de Al. Obsborn, unul din promotorii cultivarii creativitatii. Atunci cand ne gandim la solutionarea unei probleme complexe, spune el, sunt momente cand ne vin in monte tot felul de idei. Daca, indata ce apare o sugestie, ne apucam sa discutam ritic valoarea ei, acest act blocheza venirea altor idei in constiinta. Si cum prima sugestie de obicei nu e cea mai buna, ne aflam in impas. Cand imaginatia trece prinr-un moment de efervescenta, sa lasam ideile sa curga - doar sa le notam. Numai dupa acest izvor de inpiratie seaca, sa trecem la examenul analitic al fiecaruia. Osborn a intitulat acest procedeu brainstorming, ceea ce in traducere literara ar fi "furtuna, asaltul creierului" - in limba noastra iol caracterizam ca "asaltul de idei" sau " evaluarea amanata". Brainstormingul poate fi utilizatsi in munca individula, dar el e cunoscut mai ales printr-o activitate de grup, despre care vom vorbi imediat. 

     3) In fine, mai exista si blocaje emotive, intrucat, asa cum se stie, factorii afectivi au o influenta importanta:teama de a nu grsi, de a nu se face de ras, poate impiedica pe cineva sa exprime si sa dezvolte un punct de vedere neobisnuit. De asemenea, graba de a accepta prima idee este gresita, fiindca rareori solutia apare de la inceput. Unii se descurajeaza rapid, dat fiind ca munca de creatie, de inovatie este dificila si solicita eforturi de lunga durata. Si tendinta exagerata de a-i intrece pe altii implica evitarea ideiilor prea deosebite si dauneaza procesul de creatie.

     b)Metode pentru stimularea creativitatii

     Aspiratia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o parte, sa combata blocajele, iar pe de alta, sa favorizeze asociatia cat mai libera a ideilor, utilizand astfel la maximum resursele inconstientului.

     1) Una din cele mai populare este brainstormingul despre care am amintit mai sus, dar utilizat in conditiile unei activitati de grup. Iata cum recurge: presupunem ca intr-o fabrica s-a ivit o problema dificila, si s-a hotarit convocarea grupului de brainstormig; se trimite cate o invitatie membrilor in care se specifica problema, ziua, ora si locul intrunirii; persoanele respective au fost alese, mai demult, urmarindu-se sa faca parte din cele mai diverse profesiuni, deci, pe langa ingineri, vor fi un biolog, un zierist, un istoric, un agronom, un fizician s.a., asigurindu-se in acest fel, din capul jocului, o varietate a punctelor de vedere. Acesti specialisti iau act de problema, dar nu o analizeaza in mod special.In ziua stabilita vin, adunati in jurul unei mese, si dupa o luare de contact, incepe sedinta propriu-zisa, condusa de un mediator. De obicei , pe o tabla mare se scriu de obicei cele patru reguli ale braistormingului: "judecata critica este exclusa" ; "cat mai multe idei" ; "dati frau liber imaginatiei" si ultima: "combinarile si ameliorarile sint binevenite". Exista si un secretar care stenografiaza tot ceea ce se spune. Unul dintre cei de fata incepe prin a debita tot ce-i trece prin minte in relatia cu problema, fara nici o selectie sau procupare de exacitate. Dupa ce el termina, incepe altul, nu se discuta nimic, urmeza al treilea s.a.m.d. La un moment dat ideile abunda, apoi se raresc si in cca 45-60 de minute inspiratia secatuieste, sedinta se incheie, darmediatorul reaminteste participantiilorca, daca ulterior le mai vine vreo idee, sa o comunice telefonic secretarului. Dupa aceea, se aduna specialistii intreprinderii si parcurgind lista, cauta ideea care sugereza o solutie optima. Metoda da adeseori bune rezultate, altfel n-ar mai fi utulizata cu regularitate in interprinderi si in institute.Comunicarea unor idei intr-un grup are avantajul de a sucita asociatii benefice altuia, poate deschide un nou orizont, dand prilejul persoanei sa formuleze pareri care i-ar fi venit in minte daca ar fi lucrat singur. Experiente riguloase au aratatca, lucrand in grup, se produc mai multe idei, se gesesc mai multe solutii, decat daca membrii grupului ar lucra fiecare separeat. Desigur, nu orice problema poate fi abordata in felul arata, mai ales cele care solicita scrisul si, de asemenea, nu in orice fraza, ci doaratinci cand impasul este bine precizat.

     2) Tot o metoda asociativa este si sinectica inovata de W. Gordon. Acesta era convins de valoarea psihanalizei si deci de rolul hotarator al inconstientului. Cum, dupa aceasta doctrina, "sinele" se exprima pri metafore, in centrul atentiei se afla stradania de a gasi metafore cu problema prezentata. Si aici, din grup fac parte 6-8 persoane de diferite profesii. Mai intai se face "srainul familiar" adica se clarifica bine dificultatiile problemei. Apoi se transforma "familiarul in ceva strain", adica se cauta metafore, comparatii, personificari. De pilda, daca se studiaza inbunatatirea unui carburator, cineva isi imagineaza ca este "un plaman cand rar si profund, cand superfecial si repede" ; altcineva invoca "balenacare, dupa o inspiratie puternica, nu mai respira multa vreme" etc. Dupa ce se formuleaza circa 20 de analogii-metafore, aceleasi persoane studiaza impreuna cu specialistii solutionarea optima a problemei, sugerata de una sau alta din metafore. Acesta e partea cea mai dificila si dureaza mai multe ore. Exista si alte metode in care nu se recurge la asociatii libere, dar se stimuleazacreativitatea prin grup.

     3) Metoda 6-3-5. Este vorba de impartirea unui adunari in grupuri de 6 persoane, in care fiecare propune trei idei intr-un timp maxim 5 minute. Primul grup discuta problema si, pe o fisa, sint trecute trei idei, fiecare fiind capul unei coloanece se va completa de catre celelalte grupuri. Dupa 5 minute, fisa este trecuta unui alt grup care adauga alte trei idei in coloane, sub celelalte s.a.m.d. pana ce fiecare fisa trece pe la toate grupurile. Conducatorul srange foile, le citeste in fata tuturor si se discuta pentru a se hotari care din propuneri sa fie insusita.

     4) Pshilips 6-6. Este tot o metoda menita sa consulte un numar mare de persoane. Aceasta multime segrupeaza in cate 6 persoane, urmand a discuta problema timp de 6 minute. Mai intai, animatorul explica metoda si avantajul ei, apoi expune problema. Se urmareste ca grupurile sa fie cat mai eterogene. Fiecare isi alege un coordonator si se discuta timp de 6 minute. La urma, fiecare grup isi anunta parerea. Urmeza o discutie generala - dupa care se trage concluzia. In felul acesta, intr-un timp scurt, se consulta opinia multora: 4-5 minute organizarea, 6 minute discutia in colectiv, 2 minute raporteaza rezultatul fiecare ; daca sint 10 grupe = 20 minute. Deci avem circa 30 minute. Discutia finala poate dura 30 de minute, deci in circa o ora se pot rezuma parerile a 60 de pesoane. Cand e vorba de o problema complexa, se pot organiza grupuri de 4 membri, avand la dispozitie 15 minute.

     5) Discutia panel. Termenul panel inseamna in engleza ,, jurati. Si in acest caz e vorba de participarea unor colectivitati mai mari. Discutia propriu-zisa se desfasoara intr-un grup restrans (,,juratii), e format din persoane competente in domeniul respectiv. Ceilalti pot fi zeci de persoane- asculta in tacere ceea ce se discuta. Acestia pot interveni prin biletele transmise ,,juratilor. Uneori biletelele sunt de hartie colorata: cele albasre contin intrebari, cele albe-sugestii, cele rosii- pareri personale. Mesajele sunt primite din unul din membrii participanti la dezbatere, care introduce in discutie continutul unui biletel atunci cand se iveste un moment prielnic (i se spune ,,injectorul de mesaje ). Discutia e condusa de un ,,animator. La urma, persoanele din sala pot interveni si in mod direct, prin viu grai. In incheiere, animatorul face o sinteza si trage concluzii. 

     Discutiile panel sunt organizate aprope zilnic de posturile de televiziune. Auditorul (zeci de mii de persoane) urmareste discutia acasa si poate interveni prin telefon. Ceea ce lipseste discutiilor televizate sunt sunt sintezele si concluziile animatorului, totul ramane in aer si cetatenii nu stiu ce sa creada! De altfel, nu sunt discutii urmarind creatia, ci numai informatia.