Idealismul este o orientare fundamentală în filozofie. Ca orientare monistă (spre deosebire de ontologiile dualiste sau pluraliste ea se opune materialismului prin soluţia pe care o dă raportului dintre spirit şi materie sub aspectul primordialităţii. Grupările idealiste ale filozofilor consideră astfel ca fiind primordial sub aspectul cronologic şi cauzal, spiritul. Orientarea idealistă consideră materia ca fiind factorul secund, dependent de spirit sau chiar neagă existenţa materiei.Pentru idealişti tot ce există, există în consecinţă datorită spiritului.In interiorul idealismului s-au ramificat două suborientări: una consideră că entitatea primordială, spiritul este ceva situat in afară şi independent de conştiinţa individuală - acesta fiind idealismul obiectiv - iar cealaltă consideră că esenţa lumii nu există decât ca spirit al individului şi tot ce există în lume nu este decât produsul conştiinţei individuale din care omul nu poate ieşi orice ar face - acesta fiind idealismul subiectiv.
Reprezentanţi ai idealismului:
- Platon (428/427 - 348/347 î.Hr.)
- Gottfried Wilhelm von Leibniz (1646 - 1716)
- Immanuel Kant (1724 - 1804)
- Johann Gottlieb Fichte (1762 – 1814)
- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770 - 1831)
- Arthur Schopenhauer (1788 - 1860 ) Platon a dezvoltat filozofia socratica, creind un sistem original monumental, ce a avut o insemnatate hotaritoare pentru intreaga evolutie a gindirii filozofice si a vietii spirituale a popoarelor europene. "O punte de aur duce de la lumea ideilor lui Socrate la imperiul filozofiei platonice. Cine stie sa treaca peste acest pod, acela intelege usor ca toti ceilalti elevi ai lui Socrate au batatorit, mai mult sau mai putin, drumuri gresite, intrucit ei au pierdut din ochi idealul spre care se indrepta tinarul din istorioara lui Kirolenko", pentru care a trait si a murit Socrate. Sau, ca sa intrebuintam o alta asemanare a lui Kinkel, "daca Dumnezeu, care cintareste sufletele oamenilor in cintarul de aur al destinului, ar pune intr-o parte a balantei sufletele lui Socrate si Platon, iar in alta sufletele tuturor filozofilor despre care am aratat pina acum, partea balantei in care se gasesc sufletele celor doi ar cintari mai mult. Atit de mult depasesc acestia pe ceilalti ginditori in ceea ce priveste spiritul stiintei si al moralitatii". De aceea, era natural ca filozofia socratica-platonica sa influenteze hotaritor evolutia gindirii umanitatii, caci spiritul filozofiei Platonice formeaza fermentul, care misca si fecundeaza viziunile despre lume si viata ale marilor filozofi ai epocii patristice, ai evului mediu, ai Renasterii si ai timpurilor moderne. Parintii Bisericii, marii teologi ai scolasticii, filozofii Renasterii, Kant, Fichte, Hegel, neokantismul si neobegelianismul ii sint tributari lui Platon.
- ca aceasta nu se sfirseste in dogme fixe, ce in chip necesar trebuiau sa fie depasite in decursul istoriei gindirii omenesti, ci valoarea ei mare si sensul ei adinc consta in metoda pe care a intrebuintat-o Platon si in nazuinta stiintifica a acestuia, ce a deschis spiritului uman posibilitati creatoare nesfirsite.
Platon a fost cel dintai filozof antic grec care a elaborat un sistem filozofic, ce cuprinde toate disciplinele filozofice, ce au ca obiect toate aspectele vietii, ale lumii si ale omului. El trateaza, dintr-un punct de vedere unitar, epistemologia, psihologia, metafizica, etica si teoria statului. Desigur ca problemele etice, antropologice si religioase se afla si la Platon pe primul plan. Acesta avea convingerea, ca si Socrate, dealtfel, ca punctele de vedere etice-religioase sint hotaritoare in solutionarea tuturor problemelor filozofice, aceasta din motivul ca si pentru Platon eticul constituieadevarata natura a omului.
Nietzsche i-a adus lui Socrate printre alte acuze si pe aceea ca inteleptul grec n-a avut nici o intelegere pentru arta. Aceasta acuza nu-l priveste pe Platon, care se pare ca are prea mult simt artistic, fiindca in sistemul platonic fantezia creatoare artistica joaca un rol hotaritor. Se stie ca inainte de a-l cunoaste pe Socrate, Platon a scris poezii foarte reusite. De aceea cine vrea sa-l inteleaga pe Platon, trebuie sa-l inteleaga ca poet si filozof intr-una.Idealismul este teoria care spune că totul se bazează pe minte sau idee. Filosoful Immanuel Kant spune: „Singurele lucruri care pot fi cunoscute în mod direct sunt doar idei“. Idealismul este opusul materialismului, ambele fiind teorii ale monismului*, spre deosebire de dualism şi pluralism. Idealismul este o mişcare filosofică în gândirea occidentală şi îi este asociată lui Platon. Antiphon, un orator din Atena, spune într-una din scrieri: „Timpul este o idee, nu o substanţă“, prezentând timpul ca o operaţie mentală, ceva ce gândeşti, nu ca un obiect. Plotinus spunea că:„Singurul spaţiu sau loc din Univers este sufletul“.Idealismul are câteva ramuri principale. Cel subiectiv susţine că spiritul se identifică cu conştiinţa individuală şi nu poate trăi fără realitatea materială. Cel obiectiv** porneşte de la nevoia omului de a crede în ceva, în cazul creştinilor, în Dumnezeu. A fost ideea cum că există o forţă supremă care controlează tot ce se întâmplă. Idealismul absolut este cel care admite identitatea spirituală cu realitatea obiectivă, un fel de realitate necondiţionată.Prietena mea, I., spune că fiecare om are Universul lui, în sensul că fiecare persoană vede un Lucru diferit de oricare altă persoană (şi nu faceţi mişto de mine că eu văd un avion şi tu vezi o căruţă cu aripi de metal), plecând de la Ideile pe care le-a deprins. Asta merge şi pe principiul „e frumos ce-mi place mie“.Ideea e că nu putem şti cum a început sau cum se va sfârşi, nici măcar nu ştim sigur dacă lucrurile din jurul nostru există sau sunt creaţiile imaginaţiei. Vom continua însă să privim lucrurile ca până acum şi…*Monismul – este o concepţie conform căreia în Univers există o singură substanţă, temei pentru tot ceea ce există.
**Obiectivitatea – priveşte mecanismele generante de realitate şi tratarea obiectului cumva diferenţiat de individ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu