INGRIJORAREA--"Nehotărârea este o ţinere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei auto-definiri". definiţie de Gabriel Liiceanu în Despre limită

"Fiecare om îşi alcătuieşte de-a lungul vieţii un edificiu afectiv. MASURA în care el este, e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni, ei nu pot fi mulţi, pe care i-a preluat în el şi i-a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul lui critic, chiar dacă a fost prezent, a rămas neputincios. Aceşti oameni puţini, care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem, reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie care ne ajută să trecem prin viaţă'".

Gabriel Liiceanu în Declaraţie de iubire

Mark Twain a spus odată: “Sunt bătrân şi m-am îngrijorat de multe, dar majoritatea lucrurilor de care m-am îngrijorat, nu mi s-au întâmplat niciodată.”


Unul din sentimentele inutile care ne face viata neplacuta si care trebuie eliminat este ingrijorarea. 
"Ingrijorarea este imobilizarea in prezent a unor lucuri care se vor petrece in viitor", spune dr.Dyer in "Zonele tale eronate". 


Inutil, de ce? Fiindca in primul rand nu traiesc, ce AM SIGUR, si anume PREZENTUL, si fiindca nu pot sa ma ingrijorez despre eventualitatea ( DACA, POATE ....se intampla si nu vedem ca in spatele lui DACA  nu este nimic) unor lucruri care se vor petrece in viitor. Adica, nu are sens sa ma ingrijorez pentru niste lucruri care se pot produce dar la fel de bine se poate sa nu se produca. Ma ingrijorez pentru mine. Fiindca pentru ceilalti nu pot face nimic. De fapt, ingrijorarea mea nu poate face nimic pentru ei. Ma ingrijorez de cum o sa ma simt eu daca celor dragi li se va intampla ceva rau . Deci, ma gandesc la mine. Si gandidu-ma la mine, de ce ma ingrijorez ? Fiindca... iar ne intoarcem la vechea problema...nu am incredere in mine. Nu am incredere in mine ca voi rezista suferintei provocate de ceva ce se poate intampla cuiva drag. Nu am incredere in mine ca voi rezista in fata unui eveniment neasteptat. In consecinta, ma sperie tot ce nu pot controla. Cel mai ciudat este ca fiecare data cand am avut o temere, lasand-mi imaginatia sa teasa cele mai ingrijoratoare perspective ale producerii evenimentului respectiv, cand momentul producerii lucrului sosea, totul era mult mai usor de infaptuit decat in gandurile mele.Cred ca este unul din sentimentele nocive cel mai greu de eliminat, insa printr-un exercitiu constant putem sa ne debarasam de el. 

Si cred ca de fiecare data cand ne ingrijoreaza ceva trebuie sa ne intrebam care este cel mai grav lucru care se poate intampla. Si vom avea tot timpul acelasi raspuns: nu putem controla. Viata e cumplit de scurta si nu avem nici o dovada ca ne putem intalni cu alte vieti vreodata. Ceea ce avem este ASTAZI, PREZENTUL (AICI SI ACUM); el este cel mai pretios. Nici ieri, nici maine. 

Orice se poate intampla. Este foarte trist, este foarte adevarat, dar sunt lucuri cu care trebuie sa ne impacam in viata. Ceea ce trebuie sa facem este sa fim CURAJOSI, cu INCREDERE in fortele proprii, sa mergem mai departe, cu prezentul de mana. 

Nu putem sa fim proprii nostri dusmani. Nu putem sa ne facem rau singuri. 
Nu putem sa traim facand scenarii despre cum va fi. Dar putem face foarte multe lucruri in viata cu puterile pe care le AVEM. Putem interveni in schimbarea multor lucruri. Hai mai bine sa ne concentram asupra lucrurilor pe care le PUTEM FACE si nu asupra carora nu putem interveni. Si nu trebuie sa ne gandim ca suntem o picatura de apa intr-o furtuna. Sa ne gandim ca furtuna e suma multor picaturi de apa.

1. Cauza îngrijorării

Dumnezeu nu a vrut ca cei ce-L urmează să fie nişte suflete învinse şi descurajate, aflate într-o continuă căutare după pacea inimii şi a minţii. Cu toate acestea creştinii sunt victimele îngrijorării.

Grija pentru viaţa personală este cauza îngrijorărilor. Griji acasă, griji la locul de muncă, griji în afaceri, teamă de ceea ce se petrece în lume, preocupare obsesivă cu sănătatea, probleme financiare, influenţa lumii de afară, toate acestea produc îngrijorări. Îngrijorarea este contagioasă! Oamenii din lumea care ne înconjoară se îngrijorează – iar noi tindem să cădem în cursa de a privi lucrurile ca toţi ceilalţi. Domnul Isus a spus: “Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile (păgânii) le caută.” Îngrijorarea este păgână şi lumească.

O altă cauză a îngrijorărilor este o anumită IGNORANTA în ceea ce priveşte natura lui Dumnezeu. Întunericul şi disperarea vor înşfăca sufletul celui ce nu reuşeşte să se ancoreze prin credinţă în realitatea unui Tată Ceresc, iubitor şi plin de grijă. Dumnezeu se îngrijeşte de copii Săi. Domnu Isus a spus că n-ar trebui să acceptăm nici o îngrijorare pentru ziua de mâine, ci că ar trebui să predăm fiecare zi (cu toate nevoile ei) în mâinile Tatălui nostru care ne poartă de grijă. Domnul Isus a spus că trebuie să ne uităm la păsări şi la flori. Un Dumnezeu care se îngrijeşte cu atâta grijă de rândunele, se va îngriji cu siguranţă şi de sfinţi.

2. Blestemul îngrijorărilor

Îngrijorarea nu îmbunătăţeşte niciodată situaţia, ci o înrăutăţeşte. Ea îl vatămă pe cel care se îngrijorează. Din punct de vedere mental el nu mai reuşeşte să gândescă şi acţionează sub tensiune. O anxietate inutilă îi controlează mintea. Din punct de vedere fizic, medicii spun că îngrijorarea face ca stomacul să secrete sucuri dăunătoare pentru sănătate, slăbind rezistenţa organismului faţă de boli.

spune: “dar năvălesc în ei grijile lumii, care îneacă Cuvântul, şi-l fac astfel neroditor.” Marcu 4.19

Din punct de vedere spiritual, descurajarea şi îngrijorarea întunecă capaciatea noastră spirituală de a vedea şi slăbeşte dorinţa noastră după rugăciune şi meditaţie. Domnul Isus 

Îngrijorarea este vătămătoare pentru cei din jur. Nici un om nu trăieşte pentru sine (Romani 14.7). Este descurajant să-i obligi pe ceilalţi să-ţi asculte vaietele. Prietenii şi vecinii ne privesc şi văd mărturia pe care o depunem când trecem prin încercări şi prin necazuri. Dacă văd că ne îngrijorăm, ne mâhnim, ne descurajăm şi ne sfărâmăm în bucăţi când trecem prin crize – ca şi cum nu am avea nici o sursă de ajutor – atunci au toate motivele să se îndoiască de realitatea Dumnezeului în care spunem că ne încredem.

Vedeţi deci că îngrijorarea este dăunătoare şi pentru reputaţia lui Dumnezeu. Dumnezeu este Atotştiutor şi Atotputernic. Nici o problemă de-a noastră nu-l poate lua prin surprindere. Creştinul care se zbate în îngrijorare afirmă în mod implicit că Dumnezeu nu poate să-i poarte de grijă sau că Dumnezeu nu vrea să-i poarte de grijă.

3. Vindecarea îngrijorărilor

i; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” Ioan 16.33

Sfânta Scriptură ne oferă o viaţă de pace, nu de îngrijorare. Domnul Isus a spus: “V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume ve-ţi avea necazur

Cei ce sunt în Hristos pot avea pace, în primul rând prin încredere. A te încrede înseamnă a “crede cu străşnicie în onestitatea şi veridicitatea unei alte persoane”. Nu te poţi încrede în Dumnezeu şi să te şi îngrijorezi în acelaş timp.

Putem avea pace, prin dragoste. Romani 8.28 spune: “De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.” Cei care iubesc pe Dumnezeu respectă poruncile Sale.

Putem avea pace şi prin rugăciune. Biblia spune: “ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” Filipeni 4.6-7

Rugăciunea nu pretinde să ai o calificare specială sau vreo experienţă anterioară. Prima rugăciune a unui om întors de curând la Hristos poate fi la fel de eficace ca şi rugăciunea elaborată a unui preot.

În final, putem avea pace prin “aruncare”. Iată ce ne sfătuişte Biblia: “Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuş îngrijeşte de voi.” 1Petru 5.6

O feţiţă s-a rătăcit odată prin pădure. A continuat să meargă toată ziua. Nu a auzit nimic în   afară de propriile ei suspine, de foşnetul frunzelor sub paşii ei şi de trosnetul ramurilor care îi biciuiau hainele.. Într-un târziu, ruptă de oboseală, s-a oprit şi s-a aşezat jos. În tăcerea care s-a aşternut a auzit chemările celor ce o căutau. Probabil că ar fi putut şă le audă şi mai înainte dacă ar fi făcut linişte şi n-ar fi făcut zgomot cu alergarea ei. 

Adesea, dacă ne-am opri din murmurat, am putea să-L auzim pe Hristos cum ne cheamă la pace şi la slujire. Am putea să-L auzim cum ne cheamădin mijlocul preocupărilor lumii la realităţile eterne ale prezenţei Sale.

Dumnezeu care călăuzeşte universul nostru imens în zborul său grăbit prin spaţiu şi care totuş marchează căderea unei rândunele, care observă fiecare fir de păr care cade din capul nostru va ţine toate lucrurile în stăpânirea Sa.

Dacă nu eşti un creştin – atunci da, ai motive să te îngrijorezi. Biblia spune: “Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!” Evrei 10.31

Dacă însă crezi în El, poţi avea pacea care întrece orice pricepere. Supune-te în faţa Domnului, predă-ţi soarta în mâna Lui şi-ţi va fi bine. Ioan 6.47

Frica duce  la aparitia nelinistilor, a ingrijorarilor, a unei stari de continua preocupare care reprezinta, intr-o mai mare sau mai mica masura, tot o incapacitate de a ne bucura de viata.Trebuie sa precizam, pentru inceput, ca in anumite momente ale trairii noastre cotidiene e imposibil sa nu ne facem griji. De exemplu, daca un copil are un puseu de febra, e de inteles ca parintii sa fie ingrijorati. Daca afacerile merg prost, e logic ca persoana implicata sa-si faca probleme in privinta viitorului. Dar nelinistea devine anormala atunci cand parintii se dau de ceasul mortii, desi copilul e sanatos, sau cand omul de afaceri se chinuie singur cu ganduri negre despre viitor, cu toate ca afacerile ii sunt infloritoare.

E foarte usor sa devenim prapastiosi cronici si sa ne facem probleme din orice. Fiecare ocazie e buna pentru un astfel de individ: “Daca mi se intampla si mie asta?”, “Daca lucrurile se schimba?”… Unii cred ca reusesc sa depaseasca acest obstacol devenind fatalisti: “De ce sa-mi fac griji?”, incearca ei sa se convinga singuri, “Daca soarta vrea sa ma ruinez, n-o sa pot face mare lucru ca sa evit asta”.

Ce adult n-a visat candva ca se afla in fata unui profesor cu o figura grava si severa si nu stie sa raspunda la intrebarile de neinteles pe care i le pune acesta? Visul dezvaluie, fara putinta de tagada, un complex de inferioritate care s-a cuibarit in noi. Ne facem probleme din cauza autoritatii care ne judeca, in aceasta atitudine reunindu-se cateva elemente: origoliul, simtul datoriei, nevoia de a fi apreciati pentru inteligenta sau capacitatile noastre, necesitatea de a evita o umiliere etc. Nelinistea cronica actiuoneaza ca un automobil al carui motor merge pe loc 24 de ore din 24, fara sa se miste nici inainte, nici inapoi. Iata o comparatie excelenta. Cel ce se obisnuieste sa-si faca griji din orice nu se calmeaza niciodata si isi consuma energia cautand de zor idei care, in mod normal nu ar trebui sa reprezinte deloc motive de neliniste.  Gandurile, cuvintele si atitudinile negative cauzeaza stari si actiuni negative. Cand gandim negativ, in sange sunt eliberate o serie de substante daunatoare, care provoaca si mai multa nefericire si negativitate. Sentimentele negative si fricile sunt exacerbate consumandu-ne toata energia, starile de rau genereaza in lant reactii si decizii de o calitate indoielnica, persoana emana labilitate, si asta e calea cea mai sigura catre frustrare, dezamagire, esec, boala, teama, ingrijorare.

Vizualizati intotdeauna doar situatii favorabile si benefice. Folositi cuvinte pozitive in dialogurile dumneavoastra interioare sau atunci cand vorbiti cu altii. Zambiti mai mult, pentru ca acest lucru va va ajuta sa ganditi pozitiv. Alungati lenea sau dorinta de a va da batuti. Daca refuzati sa va transformati intr-o victima si sunteti optimisti si increzatori, veti reusi sa va modificati treptat modul de gandire si mai departe intregul univers interior si exterior, reusind sa gasiti solutiile cele mai bune si sa obtineti rezultate cu adevarat remarcabile.

In momentul in care aveti un gand negativ, trebuie sa fiti constient de el si sa va straduiti sa il inlocuiti in mod firesc si natural cu unul constructiv. Daca va luptati cu el aruncadu-l cat mai departe, gandul negativ va incerca sa revina, de data aceasta cu si mai mare forta.

Daca simti vreo rezistenta interioara atunci cand doresti sa plece gadurile negative, nu alimenta conflictul. Ai invatat din greu sa fii o victima si ti-ai exersat bine rolul. Sa nu crezi ca invincibilitatea vine acum fara exercitiu. Lasa starea de rau psihic sa treaca devenind pentru inceput constient de ea si de lipsa ei de orice constructiv. Pur si simplu fii constient de cat de mult ti s-a incordat si ti s-a strans inima. Fii constient de modul in care te-ai inchis emotional. Intreaba-te daca te simti mai ocrotit acum decat inainte, daca esti mai liber, mai bun, mai implinit, mai puternic. Constientizand ca unde ai cautat pana acum nu e nimic de gasit, realizezi ca vrei sa faci o alta alegere: vei alege sa nu-ti mai investesti energia in nefericire. Realizezi ca doar tu esti eroul propriului tau vis. Esti cel care viseaza intunericul sau cel care poate aduce lumina.

Incearcati sa vedeti paharul pe jumatate plin si, in curand, el se va umple pana la refuz. Faceti acest lucru in mod constient si, odata ce ati reusit, incercati sa va concentrati in permanenta doar pe gandurile benefice, frumoase si vesele. Circumstantele nu au nici o importanta. Ganditi pozitiv in mod autentic, asteptati-va doar la rezultate pozitive, iar circumstantele se vor modifica in consecinta. Va fi nevoie de o perioada de timp pentru ca modificarile sa se produca, dar, in cele din urma, vor aparea cu prisosinta.

In prezent exista multe persoane care se pot considera implinite pe foarte multe planuri, care stapanesc arta gandirii pozitive si, drept rezultat, traiesc o viata de calitate in adevaratul sens. Si TU poti. Ai incredere in tine, in mintea si inima ta. Nu exista nici un fel de limite in afara celor in care alegem noi sa credem.

"A-ţi pune ordine în viaţă înseamnă pur şi simplu să-ţi priveşti viaţa şi să încerci s-o înţelegi. Să te înţelegi'.

"Curajul este mersul prin frică înspre faptul de a fi liber"

definiţie de Gabriel Liiceanu în Despre limită
".Oamenii au căutat dintotdeauna să obţină o certitudine absolută în ordinea minţii, o propoziţie care să nu poată fi niciodată infirmată, o formă de adevăr absolut; de pildă, "suma unghiurilor unui triunghi este egală cu 180°". Ei bine, nevoia unei certitudini afective este şi mai crâncenă în noi. Există oare bucurie mai mare decât să găseşti corespondentul afectiv al propoziţiei de mai sus? Să ştii că există o constelaţie umană la care poţi oricând să faci recurs?

Gabriel Liiceanu în Declaraţie de iubire

"Inteligenţa este de aceea permanentă punere sub întrebare a proiectului propriu"

"Cel curajos este cel căruia, fiindu-i frică, merge înainte".

definiţie de Gabriel Liiceanu în Despre limită