vineri, 9 mai 2014

Despre ură și iubirre

Ura ar fi după mine, un sentiment ce deconstruiește, căci sentimentul iubirii construiește
Dar numai sentimentul iubirii personale echilibrat poate construi un altul, în măsura în care nu este egoism (adică sentiment direcționat numai spre interior, fără ca el să se reflecte și-n exterior).
Dacă iubirea o văd ca un sentiment reflectat armonios,rațional,sau o acțiune raportată echilibrat la exterior (real) și conștiință , atunci ura este un sentiment dizarmonios, irațional, o acțiune inegală de relaționare a conștiinței cu exteriorul real, deci un irealism.
Atunci iubirea este un sentiment clar al realității interioare și exterioare.

Sentimentul de ură poate fi provocat de invidie, gelozie sau amor propriu rănit.
”Cand urâm pe cineva, urâm în el ceva ce face parte din noi însine.” Hermann Hesse

Ura nu calculeaza, nu cugeta niciodata si refuza sa vorbeasca limba ratiunii.” Honore de Balzac

Ura este viciul sufletelor inguste; ei o hranesc cu toate meschinariile lor si o folosesc ca pretext pentru tiranii josnice.” Honore de Balzac

Ura este nebunia inimii.” George Gordon Noel Byron

De ce m-as interesa de motivele urii dintre oameni? Ei isi cladesc ura [...] cu aceleasi pietre pe care le-ar fi putut folosi ca sa-si cladeasca dragostea.”Antoine de Saint-Exupery


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu