CUPLU

Intr-o relatie de cuplu INCREDEREA, COMUNICAREA si RESPECTUL formeaza un triunghi astfel incat oricare dintre cele trei dispare .IN CUPLU sunt implicate atat de multe trairi, ganduri, valori, sentimente din toate planurile biostructurale ale OMULUI: fizic, mental, emotional si spiritual.
Cuplul presupune pentru o vreme : sentimente de afectiune (iubire ,respect , incredere,intelegere, acceptare)
                                                  Atractie vibrationala (iar pe toate planurile)
                                                  Scopuri comune
                                                  Timp petrecut impreuna
                                                   Dorinta de a fi impreuna
   "Scopul cuplului este cresterea personala prin experienta conjugalitatii si parentalitatii"(Mitrofan, 1998)
Cuplu este o provocare pentru autodezvoltare si autoevolutie, caci invatam intimitatea, iubirea, sexualitatea,  emotiile pozitive si negative, iertarea si toleranta. Acesta depinde de abilitatile de RELATIONARE. 
Un cuplu are nevoie de intimitate si distanta in diferite  grade si forme.
     Armonia planului erotic stă la baza întregii relaţii. Forţa uriaşă de transformare prin transfigurare provine din sublimarea energiilor de pe acest nivel. Putem transforma lumea prin modul în care o privim şi atâta timp cât privirea noastră este susţinută de o forţă suficientă.
     Armonia afectivă prelungeşte prin joc încântarea începutului mereu proaspăt şi face ca sufletul să se deschidă din ce în ce mai mult către divin prin fiinţa iubită.
      Înţelegerea ce provine din armonia planului mental furnizează forţa de transformare interioară a unei relaţii de tip pătrat, în care cei doi se privesc unul pe altul, într-o relaţie de tip triunghi, în care cei doi privesc în aceeaşi direcţie. 
Armonia în plan spiritual provine dintr-o aspiraţie comună şi din angrenarea la unison a unei practici comune prin care fiecare îşi dezvoltă capacitatea de a vedea în celălalt esenţa divină printr-o transfigurare superioară dar şi din înţelegerea micilor diferenţe. Dacă nu percepi micile defecte ale celuilalt ca pe nişte calităţi, atunci nu iubeşti cu adevărat.

 'Daruiti-va inimile, dar nu le lasati celuilalt in pastrare

 caci numai mana VIETII poate contine inimile  voastre.

Ramaneti impreuna , dar nu exagerat de aproape,

caci chiar si stalpii pe care se sprijina TEMPLUL au o anumita distanta intre ei"   Kahlil Gibran

Cuplu este un sistem dinamic, deschis ,viu, cu influente multiple si diverse din partea mediului interior si exterior, suferind multiple modificari, adaptabile sau nu, numeroaselor interactiuni.
                                                  
Cu ingredientele corecte, increderea poate fi construita, intarita si mentinuta indiferent de experientele partenerilor.
Dar ce este increderea? 
Prin definitie, omul este o fiinta sociala, deci are nevoie de relationare. Una dintre nevoile ce pot fi satisfacute in urma relationarii cu ceilalti este nevoie de incredere. Relationarea cu cei din jur presupune comunicare de sentimente, ganduri, emotii personale care comparate cu valorile celorlalti conduc la increderea pe care o putem acorda sau castiga. INCREDEREA este RASPUNSUL RATIONAL, cat si EMOTIONAL al unei persoane fata de alta, aparut in urma relationarii. 

Este un raspuns rational deoarece se bazeaza pe analiza unor actiuni, activitati, insusiri proprii sau ale altor persoane in urma carora fiecare isi construieste propriile convingeri. Consideram ca avem incredere in cineva dupa ce amevaluat balanta probabilitatilor de pierdere sau castig, plecand chiar de la convingerile construite in experientele anterioare cu acea persoana.

Este si un raspuns emotional. OK! Am revazut in plan mental momentele care ne-au facut sa acceptam ca putem avea incredere. Insa, culoarea este data de trairile care insotesc acest gand si anume confort, RELAXARE, DARUIRE si de ce nu VULNERABILITATE, in fata celui/celei despre care credem noi ca nu va profita de sinceritatea noastra.

Cum iti poti construi un spatiu emotional de siguranta in relatia de cuplu?
• Imbunatateste-ti constant abilitatile de COMUNICARE. Invata sa fii un bun ASCULTATOR. Nu intrerupe, INCURAJEAZA dezvaluirile personale, REPETA CE AI INTELES TU din ce a spus celalalt, aproba prin mimica si gesturi. Fii SINCER cu propria persoana si cu partenerul tau, un lucru aparent simplu, dar care devine adesea o piatra de incercare.

• Asuma-ti RESPONSABILITATEA pentru propriile nevoi. Invata sa-ti exprimi nevoile intr-un mod cat mai asertiv, clar, concret şi explicit fara a leza in niciun fel persoana din fata ta. Adesea nu ne exprimam propriile nevoi din doua motive, fie ne este teama de un refuz, fie ne este teama sa nu ne facem de ras pentru ca avem astfel de nevoi. 

• FII POZITIV. In mod natural tindem sa avem incredere in persoanele care se poarta frumos cu noi. In general persoanele care au incredere dezvolta relatii interpersonale de mai buna calitate, in timp ce la polul opus, persoanele care au tendinta de a nu avea incredere sunt mai competitive, cu resentimente, usor iritabile.

• Invata sa lupti cinstit. Da, conflictul face parte din orice relatie. Problema nu este conflictul in sine, ci modul in care se desfasoara. Daca lupti necinstit distrugi increderea. Daca lupti cinstit intaresti increderea. Este util sa te feresti de generalizari “tu niciodata…”, de apelative negative, de implicarea familiei sau prietenilor care te sustin, de rememorarea evenimentelor trecute si nerezolvate. Nu incepeti o discutie in contradictoriu, seara tarziu, cand amandoi sunteti obositi, si posibil cu un control scazut asupra propriilor emotii.
"

"Iubirea începe printr-o sclipire de simpatie, se substanţializează

cu forţa afecţiunii şi se sintetizează în adoraţie…

O Căsătorie Perfectă este unirea a două fiinţe,

una care iubeşte mai mult şi alta care iubeşte mai bine…

A iubi, cât de frumos este să iubeşti!

Doar sufletele mari pot şi ştiu să iubească…"

Samael Aun Weor

GELOZIA

Gelozia este un sentiment atat de ravasitor pentru persoana care-l traieste si are cauze atat de diverse, adanci si complexe, incat este aproape imposibil de tratat, dezbatut intr-un singur articol. 

Gelozia este o traire afectiva sub imperiul careia persoana dezvolta o teama de a pierde ceea ce poseda, dragoste sau putere, dar si o atentie exacerbata fata de un posibil rival sau situatie de rivalitate. In dragoste, asa cum stie toata lumea, gelozia este acel sentiment care ne cuprinde atunci cand simtim ca persoana iubita prefera pe altcineva sau chiar pierdem persoana iubita in favoarea altcuiva, sentiment ce este adesea insotit de durere, manie sau rusine.Poate exista un motiv real sau unul imaginar. Daca gelozia este imaginara, ea indica o tulburare de personalitate, adesea datorata unui complex de inferioritate. Teama ca persoana iubita ar putea sa ne insele porneste de la increderea insuficienta acordata partenerului de viata si implica sentimentul suparator si chiar distrugator, al posesiei. 

Gelozia apare fiind cea mai dureroasa dintre emotiile umane. Daca gelozia infantila este fatisa, agresiva si instinctuala, la pubertate gelozia este insotita de melancolie si depresie. Aparuta foarte timpuriu in istoria omenirii, gelozia este o constiinta de sine, al carei continut este determinat de rivalitatea instinctiva mostenita de la regnul animal, si de influentele mediului ambient social. Ea se dezvolta transformandu-se in forme complexe si rafinate, paralel cu diferentierea constiintei de sine.

Freud vorbeste despre gelozie asemanand-o cu doliul. La indivizii la care ea nu se manifesta a tras concluzia ca ea exista in viata psihica inconstienta insa este supusa unei refulari puternice. Acolo unde ea se manifesta intens si anormal se poate clasifica pe trei nivele: concurentiala sau normala, proiectata si deliranta.

Gelozia normala este compusa din doliu din durerea pentru persoana iubita pierduta, din umilirea narcisica, din sentimente dusmanoase fata de rivali, autocritica in care propriul eu devine vinovat pentru pierderea iubirii.

Desi numita normala, ea nu este o gelozie rationala fiindca nu porneste din relatii actuale, nu este proportionala cu situatia reala si este inradacinata in inconstient din afectivitatea copilariei si provine din complexul Oedip sau din complexul fratern al primei perioade sexuale. Caracterul triunghiului geloziei se intelege, pe de o parte, copilul concureaza cu unul din parinti pentru dragostea celuilalt, iar, pe de alta parte, fratii rivalizeaza pentru dragostea, atentia, favorizarea sau exclusivitatea cu parintii. Asemanator se intampla si in conflictele de iubire ale adultilor. 

In teoria lui Freud gasim explicat si cazul unor persoane care au o traire bisexuala a geloziei: de ex. la barbat, in afara de durerea pentru femeia iubita, apare si ura impotriva rivalului masculin care ii rapeste iubita.

Gelozia proiectata provine din propria infidelitate avuta deja sau din impulsuri spre infidelitate care cad sub refulare. Prin proiectie aici se intelege ca sentimentele, insusirile, dorintele resprinse sunt transferate in afara, la o alta persoana. Se proiecteaza propriul impuls spre infidelitate:”Nu eu sunt infidel, ci ea, respective el este.” Gelosii de la acest nivel, obisnuiesc sa se serveasca de formula: “Se poate ca si eu sa fi vrut/sa fi fost infidela, dar la mine este altfel.”

Dupa cum arata Freud, este mai usor sa-i atribui celuilalt infidelitatea si sa te simti ranit de ea, decat sa ti-o asumi si s-o prelucrezi. Pentru a putea face acest lucru, ar trebui sa fii constient de faptul ca oricarui om ii este greu sa-si respecte promisiunea de fidelitate.

Realitatea cotidiana ne arata ca fidelitatea, chiar si cea pretinsa in casatorie, nu poate fi pastrata impotriva unor ispite constante. Fiecare din noi percepem aceasta ispita si ne comportam diferit. Cel care neaga ispita este pentru ca a gasit o usurare, o eliberare de constiinta morala apeland la un mecanism inconstient care presupune proiectarea propriilor porniri intr-o infidelitate din partea celuilalt, astfel reusind sa ramana el fidel. 

In societate s-a tinut cont de aceasta tendinta proiectiva lasand un spatiu de joc pentru dorinta de a fi placuta/de a placea, a femeilor si pentru dorinta de a cuceri a barbatului, asteptandu-se astfel la o toleranta a tendintei catre infidelitate facand-o mai inofensiva. Regula stabileste ca femeia si barbatul sa nu dea seama unul altuia de acest mic pas in directia infidelitatii. Gelosul nu recunoaste aceasta conventie sociala, nu realizeaza ca flirtul social poate fi si o asigurare impotriva unei infidelitati reale. El vede astfel intr-o exagerare nerealista ceea ce exista realmente – dorintele relationale multilaterale ale tuturor oamenilor.

Gelozia care se naste din proiectie este greu de analizat in procesul terapeutic, care duce la descoperirea fantasmelor inconstiente ale propriei infidelitati.

Gelozia deliranta este cea mai grea, fiindca aici gasim gelozie la toate cele trei niveluri. Si aceasta apare din tendinta la infidelitatea refulata, dar obiectul fantasmei este de acelasi sex cu persoana in cauza. Aceasta gelozie corespunde unei homosexualitati in fermentatie si este o forma clasica a paranoiei. Ea se transcrie astfel, de ex. la barbat: “Eu nu il iubesc pe el, ea il iubeste.” Delirul de gelozie poate sa-l faca pe cel afectat incapabil de munca si-l transforma intr-un real pericol vital pentru altii, ca si pentru sine insusi.

Groaza geloasa, furia violenta, aprinsa apare mai des in gelozia masculina decat la femei. Daca la barbati intalnim teama, in cazul conflictului de gelozie, femeile sufera mult mai multa vreme si mai intens.

Teama de pierdere a iubirii este strans legata de sentimentele feminine de vinovatie. Femeile inclina spre acest sentiment prin apartenenta la cultura, educatie si dezvoltare afectiva in care privarea de dragoste este vazuta ca o consecinta a comportamentului ei. Modul traditional de comportament in fata infidelitatii sotului, pretins de la o femeie este sa nu faca prea mult tapaj, sa nu-si manifeste gelozia, sa-si caute propriile greseli care l-au trimis spre alte femei si, sa astepte pana ce el renunta. 

Potrivit lui Freud, oamenii deosebit de predispusi la gelozie sunt cei care au fost ei insisi sau ar fi vrut sa fie infideli, ca si cei cu impulsuri homosexuale puternice, dar refulate. 

Gelozia este cea mai mare dintre toate patimile, nu are mila fata de cel pe care pretinde ca-l iubeste, sustine La Rochefoucauld. Fiecare agresiune contine un element narcisic, de autoaparare, insa la gelos este greu de inteles agresiunea impotriva partenerului care este intoarcerea nu impotriva dusmanului, ci impotriva unei persoane iubite peste masura. Nemarginirea unei astfel de iubiri, ostilitatea si pretentia de control ingrozesc, condamnand iubirea gelosului ca fiind inumana, imatura.

In timp ce barbatii au inclinatii spre furie, violenta si au tendinta de a se razbuna pe celalalt barbat care a intervenit,femeile devin slabe si depresive, delasatoare, plang continuu. Gelozia este o tendinta foarte des intalnita si, in anumite limite, aceasta este fireasca. Aceasta diferenta de comportament, considera unii cercetatori, are radacini ancestrale si este strans legata de necesitatile de reproducere. Barbatii nu sunt gelosi pe o probabilitate, ci pe un fapt real: a fi tata presupune o anumita doza de incertitudine (exista posibilitatea ca acel copil sa nu fie al lor, ceea ce nu este cazul in situatia femeilor) si posibilitatea nedorita de a creste copilul unui rival. Femeile sunt geloase numai la gandul posibilitatii de a se intampla ca partenerul lor sa fie atras de altcineva, pentru ca asta ar insemna mai putine resurse pentru odrasla lor. Reactiile variaza in functie de dependenta fata de partener (adevarat si in cazul femeilor si al barbatilor), de ura fata de competitor sau fata de partener (mai mult barbatii), curiozitatea de a afla faptele si gandurile partenerului, criticarea propriei persoane, depresie, durere si resentiment, rusine, dorinta de a te intoarce la partener, regret pentru renuntarea la planurile facute, etc.Unii specialisti sunt de parere ca gelozia este o dovada de imaturitate, de posesivitate si ca nu ar trebui sa restrangem libertatea partenerului nostru. Astfel, ei sustin ca multi oameni confunda gelozia cu iubirea, crezand ca aratandu-se gelosi le demonstreaza partenerilor iubirea pe care le-o poarta. Ei nu stiu ca a iubi inseamna a-ti castiga binemeritata independenta si autonomie, pentru a sti sa-i respecti cu incredere si lui/ei aceeasi independenta si autonomie. A-ti dori sa-l posezi cu totul pe celalalt, inseamna a-i ingradi nu numai lui/ei libertatea, dar si a-ti limita tie dreptul la libertate interioara. Parti din tine vor fuziona cu parti din celalalt, astfel incat relatia ajunge sa se sufoce si in final sa moara. 

De unde isi ia un gelos forta sau puterea de a pretinde sa dispuna total de persoana iubita, ajungand, in caz extrem, pana la omor? Raspunsul gelosului suna astfel: Tu si Eu ar fi trebuit sa fim un singur tot, nu doar in momentele de contopire sexuala, erotica sau spirituala ci intotdeauna. Tu nu trebuie sa ridici nici un fel de pretentii proprii sau doar pe cele care ii convin lui Eu; daca ridici altele, teama va fi extraordinar de amenintatoare, insuportabila, incat singura. gelozia ca mecanism de aparare nu va fi suficienta, ci inlaturarea partenerului recalcitrant va aparea ca unica iesire sigura. 

O astfel de tendinta de posesiune se naste din acel sentiment de inferioritate, care nu este altceva decat stima de sine scazuta. O persoana cu o slaba incredere de sine isi va dori sa se intareasca posedand parti din celalalt, iar pentru asta va cauta sa afle tot despre el si sa-i traiasca viata cu totul.

Prin agresarea partenerului cu intrebari de genul "Unde ai fost?", "De ce ai intarziat?", "Cu cine ai fost?", "Ce ati vorbit?" "Ai fost vazut in cutare loc, la ora cutare, cu cutare persoana. Ce faceai?", nu faceti altceva decat sa va indepartati partenerul/a, care va simti nevoia sa fuga.

Chiar daca accepti rational o astfel de afirmatie, cum ca gelozia nu este altceva decat o dovada de imaturitate, de posesiune asupra celuilalt, daca esti indragostit gelozia intervine instinctiv.

Gelozia prezinta 2 stadii: 

Suspectarea
Cand nu suntem siguri de relatie dar, in acelasi timp, si dependenti de partenerul nostru atunci atunci exista toate sansele sa devenim gelosi. Semnele dezastrului apar chiar si acolo unde nu exista. Ele se bazeaza insa pe un pericol care ar putea sa existe intrucat jumatate dintre oameni obisnuiesc sa aiba aventuri si in acelasi timp sa pretinda ca sunt fideli.

Evaluarea pericolului
Atunci cand suntem gelosi stam si analizam la nesfarsit ceea ce se intampla sau ceea ce s-ar putea intampla in lipsa noastra. "Il/o iubeste sau nu?", "Cine a facut prima miscare?", "Oare toata lumea in afara de mine stie deja de aceasta situatie?"
Femeile cel mai adesea se simt amenintate de alte femei care sunt mai atragatoare sau mai inteligente si sunt preocupate de pierderea dragostei partenerului. Barbatii se simt amenintati de altii care pot oferi mai multa securitate sau o implicare mai mare, acestia sunt preocupati de recastigarea increderii in ei.


Cand gelozia se bazeaza pe argumente clare, fapte reale, persoana inselata are posibilitatea de a alege: sa ramana o victima plangacioasa si cicalitoare, sau sa-si asume cu maturitate ca in viata o poti lua oricand de la capat intr-o alta relatie.

In cazul geloziei patologice, adica imaginare , avem de-a face cu o tulburare de personalitate pe fondul unui complex de inferioritate. Problema fiind mai delicata, ea se poate rezolva cu ajutorul psihologului. 

Ce e de facut?
Sunt doua lucruri pe care le poti face: sa te chinui sa salvezi relatia sau sa iti salvezi egoul ranit. Barbatii sunt mai inclinati decat femeile sa devina combativi si sa aiba reactii de manie. Cu cat competitorul este mai atragator cu atat barbatul inselat are tendinta de a face sex cu cat mai multe femei. Acest lucru nu se intampla si in cazul femeilor. De cele mai multe ori ele nu mai doresc sa aiba de a face cu nici un barbat.

Gelozia nu poate fi eliminata total, insa poate fi controlata. Pentru ca acest lucru sa fie pozibil este necesar sa avem incredere in noi si sa acceptam posibilitatea de a pierde persoana iubita in favoarea altcuiva. Nu trebuie sa ne limitam tot universul in jurul unei singure persoane pentru ca acest fapt duce la slabirea increderii in propria persoana. Ceea ce conteaza este reactia pe care o avem in momentul in care simtim coltii geloziei, cat de mult ne lasam consumati, iar daca ajungem sa actionam astfel incat sa distrugem relatia de cuplu, inseamna ca gelozia a pus stapanire pe noi.           Indiferent ca pornim de la teza unui singur vinovat sau teza implicarii multilaterale nu se poate avansa fara o intelegere fundamentala a proceselor intrapsihice a individului, dar ea trebuie pusa in relatie de reciprocitate cu comportamentul, istoricul si cu cei din jurul sau. In sistemul familial cei doi parteneri sunt supusi unei influente reciproce a carui rezultat nu este mereu previzibil. 

Nu putem gandi doar linear, considerand vinovat o singura persoana fiindca ceilalti, chiar daca in mod constient vor ca gelosul sa se vindece, inconstient contribuie la mentinerea problemei. De aceea, circularitatea in cazul geloziei este bine analizata. Comunicarea dintre parteneri mentine reteaua relationala in care solutiile problemelor pot fi cele care rezulta din solutii eronate, repetate la nesfarsit insa pot fi identificate unele noi care vor sparge secventele insusite. Astfel, gelozia apare ca rezultat al unor incercari de solutionare gresite, alaturi de rigidizare ca simptom fundamental.

Completarea reciproca, indispensabila in orice casnicie, nu este modelata productiv, ci fiecarui partener ii sunt repartizate acele segmente pe care celalalt nu indrazneste sa le cunoasca. De exemplu, unul are voie doar sa ingrijeasca si sa ocroteasca, celalalt doar sa fie neajutorat si dependent. Daca se schimba pozitiile sau rolurile, atunci se ajunge la criza.

In gelozie-infidelitate, regasim lupta conjugala pentru putere in care jocul este formulat: “sunt atat de gelos/geloasa doar fiindca tu esti infidela/infidel “ iar la celalalt: “sunt atat de infidel/infidela pentru ca esti tu atat de geloasa/gelos”. Pe de o parte, actiunea dorintelor de libertate si temerile de despartire, pe de alta parte, dorintele de apropiere si aspiratia despartirii trebuie privite ca ceva ce stau la baza foarte multor procese relationale legate de gelozie. 

In cazul unei gelozii delirante nu ne putem intreba cine este mai dement – sotia, care-si imagineaza o fascinatie de indragostire inexistenta a sotului ei pentru o femeie anume, sau barbatul care ani de zile si clipa de clipa LASA SA I SE CONTROLEZE  intreg comportamentul si incearca mereu sa-si convinga cu dragoste sotia ca ii este credincios, se scuza daca odata s-a infuriat si multe altele. 

Gelozia, alaturi de sentimentele de ura si invidie intra in campul de interes al psihoterapiei , care se confrunta in mod curent cu ele. Gelozia este partea intunecata a iubirii iar in exces, ea devine dificultate pentru ambii parteneri de iubire si poate distruge relatia si sentimental valori proprii ale celui care o traieste. Gelozia nu poate fi depasita fara confruntare, intelegere si schimbare.

Evolutia spirituala este independenta

"Daca intr-un om pe care-l intalnesc nu remarc decat slabiciunile - pentru a le judeca - nu fac decat sa ma lipsesc de o forta de cunoastere superioara. Dimpotriva, daca ma apropii cu dragoste pentru a-i descoperi calitatile, concentrez aceasta forta in mine."

"La inceput, este greu de crezut ca sentimente ca RESPECTUL, STIMA, VENERATIA ar putea avea legatura cu cunoasterea, avand in vedere ca exista tendinta de a considera cunoasterea ca fiind o facultate in sine, independenta de tot ceea ce se intampla in viata interioara. Se uita un lucru: ca SUFLETULl este cel care cunoaste. Si sentimentele sunt hrana sufletului tot asa cum alimentele o reprezinta pe cea a corpului. Daca un corp primeste pietre in loc de paine, activitatea lui moare. La fel se intampla si in cazul sufletului: RESPECTUL, STIMA, DEVOTAMEENTUL sunt substante HRANITOARE ce asigura sanatatea si puterea activitatilor lui in general si a cunoasterii in special. Pe cand dispretul, antipatia si denigrarea paralizeaza si distrug forta cunoasterii. "

(Rudolf Steiner, "Treptele initierii")

Pana acum am inteles viata prin paradigma “dinspre exterior inspre interior”, crezand ca nevoile noastre trebuie indeplinite de cineva sau de ceva din afara noastra. Insa a sosit momentul sa acceptam ca fericirea noastra, respectul nostru de sine si implinirea noastra in viata nu depind de nimeni altcineva decat de noi insine.

Starile codependente sunt bazate pe mecanismele ego-ului, iar ego-ul refuza intotdeauna sa creeze dragoste, succes si fericire. Este timpul sa ne schimbam! Neincrederea si lipsa de conexiune cu cei din jur si cu mediul in care traim devin din ce in ce mai greu de suportat in vietile noastre. De aceea, e recomandat sa incepem sa facem cativa pasi de la codependenta la independenta si apoi la interdependenta.Co-dependenta inseamna a ne baza pe ceilalti sa ne ofere ceea ce nu ne oferim singuri. Intr-un astfel de stadiu se afla un bebelus. El nu are capacitatea sa-si ofere singur siguranta, sa-si indeplineasca singur nevoile de supravietuire si de sustinere emotionaal. Prin acest stadiu de viata am trecut toti si am fost extrem de vulnerabili, pentru ca intreaga noastra incredere era orientata catre actiunile si resursele celor din jur. Ce este trist este ca uneori continuam sa perpetuam comportamentul codependent si dupa ce ne maturizam.

Independenta poate fi definita astfel: a ne putea baza pe noi insine, a ne putea indeplini singuri nevoile din punct de vedere emotional, mental, fizic si spiritual. Pe masura ce ne maturizam incepem sa facem progrese catre independenta. In stadiile independente ale vietii noastre incepem sa construim increderea in noi insine, sa ne indeplinim scopurile si sa avem o directie clara in viata. Stim ca putem conta pe noi insine si ca ne putem indeplini nevoile. 

Un stadiu superior este interdepenedenta, care presupune sa fii o persoana echilibrata, capabila sa imparta si sa se bucure impreuna cu ceilalti de resursele pe care le ofera viata. Acest lucru ofera o expansiune a vietii mai mare decat in stadiul de independenta, pentru ca, conectandu-ne cu ceilalti, vom avea acces la mai multa dragoste, succes si fericire decat am fi putut sa ne oferim singuri. 
Codependenta este un aspect care poate fi greu de depasit, in anumite situatii. Este o stare de privare de putere si reprezinta modul in care a fost inteleasa viata timp de secole.

Cand ne comportam codependent, ne situam intr-o pozitie de lose/win sau de lose/lose. Energia noastra se canalizeaza pe ceilalti oameni si pe situatiile exterioare mai degraba decat asupra noastra. Continuand sa fim codependenti, vom fi intotdeauna in postura de a pierde. Incercand sa controlam aspectele exterioare noua, vom sfarsi prin a deveni extrem de implicati si controlati emotional de detalii ale vietii sau de oamenii care ne deranjeaza. Oamenii nu se comporta co-dependent atunci cand lucrurile merg bine, cand viata si ceilalti le indeplinesc nevoile. Ei incep sa se poarte astfel atunci cand lucrurile merg rau, cand nevoile nu le mai sunt implinite din afara.
Prioritatea numarul unu este sa incetam sa fim doar o persoana “de vreme buna” si sa fim constienti ca putem face fata si furtunilor din viata noastra. Acestea sunt inevitabile in viata si ne ajuta sa castigam incredere in noi insine. Misiunea noastra este sa ne construim caracterul, sa ne ridicam nivelul constiintei.  Pentru a evolua, este necesar sa renuntam la atasamente, la dependente.  Fiecare evolueaza independent.  Caci nivelul de constiinta nu este acelasi la toti. Atunci cand frecventa nivelului se schimba, intervine si separarea (independenta ) de persoana sau obiectul de care suntem dependenti. Nu putem urca cu aceleasi bagaje in spate. Pentru a evolua intervine necesitatea renuntarii la "tiparele vechii educatii"( bagajele acumulate pana atunci). Iar renuntarea aduce schimbare. Nici o schimbare (transformare, sublimare)  nu se face fara suferinta. Orice urcus necesita efort (actiune) si suferinta, rezistenta pentru a trece de suferinta, devotament SINELUI nostru. Dar, asa cum dupa o inspiratie urmeaza o expiratie, dupa o contractie urmeaza o relaxare, si dupa o suferinta urmeaza  o bucurie. O bucurie a LIBERTATII, a independentei castigate. O independenta a IUBIRII NECONDITIONATE pentru tot ce ne inconjoara. Caci asa cum fiecare OM este unic , asa si evolutia sa este unica. 
    Transformarea proprie implica intimitatea cu tine, cu SINELE  launtric, devotament SINELUI NOSTRU DIVIN. 
„E un semn de evoluţie atunci când nu mai simţim nevoia de a fi iubiţi?”, ”Da, când iubim chiar noi suntem iubirea...”, a răspuns un mare intelept.  Aşa cum spune un proverb sufit: Strugurii copţi la soare îşi zâmbesc unii altora.”


Iar schimbarea nivelului vibrational, atrage automat acelasi nivel de vibratie si-l respinge sau indeparteaza pe cel ce nu corespunde. Atunci  cand se produce schimbarea , se face pe toate nivelurile : fizic, mental-emotional si spiritual. Iar schimbarea (transformarea) se face numai prin ACCEPTARE.  Totul curge, este fluent, flexibil...., transparent.  Atunci cand avem un cub de gheata, el se modifica (schimba, transforma, sublima ) doar prin incalzirea lui la o flacara. Atunci devine din solid, lichid. Apoi daca focul continua sa arda asupra apei aceasta se  transforma in vapori... si numai asa se dizolva in univers  si  urca de la nivelul pamantului , la alte nivele ale universului.

Acest FOC este IUBIREA care  numai asupra noastra ar reusi sa ne ajute sa evoluam. Sa nu uitam sa ne daruim noua iubire, sa nu uitam de noi risipindu-ne in exterior.  Ajutandu-ne pe noi, ii ajutam pe altii.
Evolutia spirituala incepe cu planeta Jupiter, dar numai pentru cei care acceseaza octava superioara a "marelui benefic". Vibratia jupiteriana elevata confera omului putere de intelegere, aspiratie spirituala, dorinta de apropiere de Divin, tendinta de a cauta un indrumator spiritual sau un maestru, preocuparea de a transmite celorlalti principiile spirituale acumulate sau cunoasterea proprie. Fiinta ce se ridica la acest nivel este deja un aspirant spiritual aflat la poarta initierea, pe care deja o poate depasi.

Principiile vietii fericite

PRINCIPIUL NR. 1
Esenţa fiinţei noastre este iubirea 
PRINCIPIUL NR. 2
Sănătatea înseamnă pace interioară. Vindecarea înseamnă să renunţi la frică
 PRINCIPIUL NR. 3
A dărui şi a primi sunt unul şi acelaşi lucru .

PRINCIPIUL NR. 4
Putem renunţa la trecut şi la viitor ...
   Adaugă un pic de "acum" la "mai târziu" ...
   Frica te epuizează, pe când iubirea te face să renaşti ...
   Încetează să te mai joci de-a "dacă, atunci" şi "când, atunci" ...
   Fii un începător ...
   Scapă de tabela de marcaj ...
   Fii conştient de momentul prezent ...
   Petrece-ţi mai mult timp amintindu-ţi cine eşti, decât devenind cine vrei să fii ...

PRINCIPIUL NR. 5
Acum este singurul timp care există şi fiecare moment există pentru a dărui ...
   Stabileşte-ţi ca unic scop pacea minţii ...
   Toate gândurile creează ...
   Ascultă mai mult decât vorbeşti ...
   Decide pentru ce a sosit timpul ...
   În loc să cauţi aprobare şi acceptare, dăruieşte-le ...
   Căutarea-în-mine-însumi ...
   Trimite în fiecare oră câte un gând de iubire ...

PRINCIPIUL NR. 6
Putem învăţa să ne iubim pe noi înşine şi pe ceilalţi prin iertare, mai degrabă decât prin judecare...
   Vrei să fii furios sau fericit? ...
   Alege-ţi jocurile cu atenţie ...
   Gândeşte-te la Dumnezeu ca la un bun serviciu de curăţătorie ...
   Programează-ţi "sesiuni practice de iertare" ...
   Dezvoltă o voce "care nu judecă" pentru a-ţi supraveghea mintea ...
   Vezi dincolo de imperfecţiune ...
   Alege unde vrei să-ţi apară ridurile ...

PRINCIPIUL NR. 7
Putem deveni descoperitori ai fericirii, În loc de descoperitori ai erorilor ...
   Orice ranchiună te trage înapoi ...
   Fii puţin mai amabil decât e nevoie să fii ...
   Oferă-ţi singur darul liniştii ...
   Dacă tu crezi că ceva s-a întâmplat, probabil că n-a fost aşa. Dar dacă crezi că ceva se va întâmpla, probabil că aşa va fi ...
   Caută asemănările, şi nu diferenţele ...
   Fă totul cu ceva mai multă blândeţe decât de obicei ...
   Întinde-te pe spate şi priveşte stelele ...
   Află ceea ce poţi schimba şi ceea ce nu poţi ...

PRINCIPIUL NR. 8
Putem alege să trăim în pace, în interior, indiferent de ceea ce se întâmpla în exterior ...
   Când arăţi spre altcineva cu un deget, arăţi în acelaşi timp spre tine cu trei ...
   Dezvoltă-ţi o atitudine plină de recunoştinţă ...
   Renunţă să te mai întrebi: "Ce altceva mai poate merge rău?" ...
   Nu accepta toate rolurile care ţi se oferă ...
   Oferă mai multe complimente decât plângeri şi critici ...
   Scapă de "da, dar" ...

PRINCIPIUL NR. 9
Suntem unii pentru alţii atât elevi, cât şi profesori ...
   Aruncă-ţi măsura ...
   Nu încerca să potriveşti nuca în perete ...
   Dacă se întâmplă, poţi învăţa din asta ...
   Cum să scapi de toţi inamicii: transformă-i în învăţători ...
   Lumea întreagă este plină de fraţii şi surorile tale ...
   Mergi prin tot oraşul spunându-ţi: "Aş putea fi fericit aici" ...
   Învaţă să spui "Nu" cu graţie ...

PRINCIPIUL NR. 10
În loc să ne focalizam pe fragmente, mai bine privim viata ca un întreg ...
   Dezvoltă-ţi intenţia şi detaşează-te de perfecţiune ...
   Crengile rigide se rup la prima rafală de vânt ...
   Viaţa ta nu este un casting pentru o telenovelă ...
   Nu-ţi pune pietre în rucsac ...
   A şti când să te opreşti ...
   Ai grijă la limbajul tău ...
   Fii mândru de realizările tale, dar nu le lua prea în serios ...
   Caută ceea ce este corect şi observă că de acolo nu lipseşte nimic ...

PRINCIPIUL NR.11
Având în vedere că iubirea este eternă, moartea nu ar trebui privită cu teamă ...
   Nu pune preţ pe lucrurile lipsite de valoare ...
   Nu eşti stăpânul universului ...
   Pe patul de moarte, nimeni nu spune: "Doamne, mi-aş fi dorit să petrec mai mult timp la serviciu!" ...
   Dricul nu are cârlig pentru remorcă ...
   La ce vrei să te gândeşti când vei muri? ...
   Nu aştepta o înmormântare ca să ierţi sau ca să spui ce simţi ...
   Petrece în natură atât timp cât petreci cu tehnologia ...

PRINCIPIUL NR. 12
Ne putem percepe întotdeauna pe noi înşine sau pe ceilalţi fie oferind iubire, fie ca pe o chemare în ajutor ...
   Răbdarea este cel mai de preţ dar pe care îl poţi oferi ...
   Caută să fii cât mai conştient, încrede-te în inima ta şi treci la acţiune ...
   Fă mici acte de bunătate, iar marile tale probleme nu vor mai părea la fel de mari ...
   Învaţă să fii cu tine însuti ... cinstit
   Alege o persoană pe care o cunoşti, una pe care nu o cunoşti şi fă ceva bun pentru fiecare... şi nu le lăsa să afle că tu ai făcut-o ... 

Compasiunea

COMPASIÚNE ~i f. livr. Sentiment de înțelegere și de compătimire față de suferințele și nenorocirile cuiva; milă; compătimire; milostenie. [G.-D. compasiunii; Sil. -si-u-] /<fr. compassion 


“Rugaciunea fara fapte moarta este” (sau “Credinta fara fapte bune este in van”), se spune. Un mod popular de a transpune ideea actiunii practice care iti dovedeste starea de a fi.
Oamenii isi amintesc faptele, ceea ce ai lasat in urma. Acestea dainuiesc si te definesc in univers – ca o consecinta fireasca a starii tale interioare. Noi ne materializam starile in planul fizic intotdeauna si suntem invitati sa o facem in mod constient, alegand acele fapte care sa ne exprime adevarata esenta. Sa faci lucruri bune pentru tine, pentru oameni si pentru univers.Oamenii pot fi caracterizati prin fapte.

Compasiunea este, probabil, cel mai inalt nivel al experientei umane. Este o stare ce le cuprinde pe toate celelalte, asa cum albul ingemaneaza toate culorile curcubeului. A da dovada de compasiune fata de intreaga umanitate a fost privit ca apanajul unor fiinte inaltate precum Buddha sau Christos.

Cu toate acestea, compasiunea nu inseamna a fi “prost de bun”. Acel “a intoarce si obrazul celalalt” a fost interpretat atat de defectuos incat s-a ajuns uneori ca “lipsa de riposta” sa fie considerata o virtute. “Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti” s-a dovedit in atatea cazuri o realitate mult mai valabila…

Privita ca “neimplicare” sau “ajutorarea oricui”, compasiunea pare o slabiciune. Sa-l salvam dintr-o situatie grea pe cel cu care ne “luptam”? Pentru ce? Ca sa isi recapete forta de a ne combate mai cu putere? Sau sa-l lasam sa se piarda singur, scapand astfel de probleme, in mod “elegant”? Compasiunea duce in mod inevitabil la actiune – inseamna ca la un anumit nivel ai rezonat (empatizat) cu celalalt, ai capatat intelegerea asupra acelui lucru/eveniment/ persoana, ai devenit constient de o realitate. iar asta – dobandirea constientei – nu are cum sa te lase inert; actionezi nu pentru ca trebuie, ci pentru ca e singura cale posibila, singura alegere care poate exista la un moment dat.

  Compasiunea este abilitatea de a-l vedea pe celalalt fara sa-l judecati si fara sa aveti dorinta de a comenta sau sa dati sfaturi, ci doar sa-l vedeti cu iubire si intelegere. Este abilitatea de a recunoaste ca ei au propria cale de viata, la fel ca si voi si sa nu interveniti in aceasta cale de viata si sa aveti iubire pentru ei – totala si neconditionata, fara judecati, frica, sau oricare alta emotie. Este putinta de a fi in prezentul lor fara ca Sinele sa vrea sa fuga deoarece nu-i place ceea ce vede. Compasiunea este IUBIRE NECONDITIONATA,  ea vine din inima, ea doar ESTE! Cand aveti compasiune, ea poate spune atit de multe lucruri, deoarece vine din inima si nu se interfereaza cu Sinele. Ea este FORTA IUBIRII. Adevarata compasiune este ceva foarte rar astazi in lume, dar odata ce stapiniti aceasta, ea poate fi cea mai mareata vindecare deasemenea!

Compasiunea  vine odata cu iertarea si intelegerea, cu acceptarea si respectul  celuilalt. Este forta libertatii interioare, de a accepta si libertatea si dreptul  celuilalt la experientele vietii. Este acea IUBIRE Spirituala pentru TOT ce exista in UNIVERS.
 Nu exista nimic mai avansat decat relationarea cu ceilalti. Nu exista nimic mai avansat decat comunicarea - comunicarea plina de compasiune. In fiecare din noi exista multa blandete, multa sensibitate. Atingerea acestui loc deosebit de vulnerabil trebuie sa fie punctul de plecare. De fapt aceasta este compasiunea. Adevarata compasiune este intelegerea problemelor altui suflet. Ne apreciem ca suntem buni sau rai, priceputi sau nepriceputi, realizati sau ratati in fiecare zi, in fiecare saptamana, in fiecare luna si in fiecare an al vietii noastre. Nu vrem sa gresim, pentru ca atunci ne vom simti rau. Insa am putea fi mai plini de compasiune fata de toate partile din care suntem alcatuiti. A ne simti buni ne poate face sa ne simtim bine.

Daca suntem dispusi ca prin meditatie sa fim constienti nu doar de ceea ce este confortabil, ci si de cum se simte durerea, daca chiar aspiram sa ramanem treji si deschisi la ceea ce simtim, sa recunoastem si sa luam cunostinta de acestea in fiecare moment si in cel mai bun mod, atunci simtim schimbarea. Actiunea compasionista - a fi acolo pentru ceilalti, a fi capabil sa actionezi si sa vorbesti intr-un mod care comunica - incepe cu a ne vedea pe noi insine cand devenim rai sau cand suntem buni. Chiar in acel punct, putem vedea faptul ca exista o alternativa mai larga, un loc mai gingas in care putem trai. Acel loc daca-l putem atinge, ne va ajuta sa ne deschidem la orice am simti. Vom descoperi aceasta pe masura ce se va schimba ceva in noi . Esenta vorbirii pline de compasiune sau a actiunii pline de compasiune este sa fii acolo pentru oameni, fara a te da inapoi ingrozit, infricosat sau infuriat. Daca vom incepe sa fim sensibili la orice simtim cu un fel de bunatate, scutul nostru se va topi si vom gasi ca mai multe domenii din viata noastra sunt practicabile. Pe masura ce invatam sa avem compasiune pentru noi insine, cercul compasiunii pentru ceilalti - 'ce' si 'pentru cine' si 'cum' putem lucra - devine tot mai larg.

Semnificatia generala a numerelor

Numerologia este cea mai usoara dintre stiintele oculte, usor de inteles si de utilizat. Pentru a afla totul despre o persoana, sunt necesare numai data nasterii si numele complet. Prin numerologie veti putea descifra toate secretele ascunse in numere si veti afla ce ii rezerva viitorul persoanei respective.

In numerologie se folosesc numai 11 numere, cu ajutorul carora se construiesc numerograme. Aceste numere sunt: Numarul 1, Numarul 2, Numarul 3, Numarul 4,Numarul 5, Numarul 6, Numarul 7, Numarul 8, Numarul 9, Numarul 11 si Numarul 22. Atunci cand se insumeaza numerele ce compun data de nastere sau valorile atribuite fiecarui nume, numerele obtinute trebuie reduse prin insumarea cifrelor lor pana cand se obtine unul dintre numerele fundamentale. Suma redusa se obtine adunand cifrele numerelor mari - de mai multe ori, daca este necesar - pana cand se obtine un numar dintr-o singura cifra sau unul dintre numerele maiastre (11 sau 22). Fiecare dintre aceste numere fundamentale are anumite semnificatii.In numerologie se incepe adesea de la data nasterii. Aceasta data, exprimata numeric in formatul zz.ll.aaa (zz = numarul zilei, de la 1 la 28/29/30/31, dupa caz; ll = numarul lunii, de la 1 la 12; aaaa = numarul anului, de exemplu 1989), este folosita pentru a calcula numarul destinului.

Ziua ta de nastere iti influenteaza personalitatea si destinul. In functie de ea, iti poti afla aptitudinile si chiar defectele. Indiferent de luna, ziua ta este foarte importanta. Persoanele care sunt nascute in intervalul zilelor 11-31 isi calculeaza numarul facand suma celor doua numere din care este alcatuita ziua de nastere. Destinul prin numerologie - sugereaza calea pe care o vei urma in viata si se bazeaza pe data ta de nastere. Este foarte usor de calculat. Introdu datele tale in formularul de mai jos si afla care este numarul tau in functie de data nasterii si numarul tau in functie de numele pe care il porti.

Semnificatia generala a numerelor in numerologie

Numarul 1: Initiator al actiunilor, spirit de pionierat, conducator, independent, realizator, individualist.

Numarul 2: Spirit de cooperare, adaptabilitate, respect pentru ceilalti, bun partener, mediator.

Numarul 3: Capacitate de exprimare, exprimare verbala, capacitate de a stabili relatii sociale, spirit artistic, bucuria de a trai.

Numarul 4: Baze solide, ordine, solicitudine, lupta impotriva limitarilor, dezvoltare continua.

Numarul 5: Expansivitate, spirit vizionar, aventurier, libertate folosita in mod constructiv.

Numarul 6: Responsabilitate, spirit protector, ocrotitor, echilibru, capacitatea de a-i intelege pe ceilalti.

Numarul 7: Spirit analitic, intelegere, cunoastere, studiu, meditatie.

Numarul 8: Pragmatism, dorinta de a obtine o pozitie sociala, dorinta de putere, materialism.

Numarul 9: Spirit umananitar, generozitate, altruism, capacitate de exprimare artistica.

Numarul 11: Gandire profunda, o persoana idealista, cu incredere in oameni, dar totodata exigenta cu cei din jur.

Numarul 22: Scop bine determinat in viata si isi asuma sarcinile si responsabilitatile cu calm si hotarare.