ECHILIBRU= SANATATE=ARMONIE

           Corpul fizic este un vehicul pentru suflet si spirit. Echilibrul celor 3 (fizic+emotional-mental+spirit) presupune o impletire a lor, o armonie in IUBIRE a celor 3 prin flexibilitate, fluiditate, impletire armonioasa.

          Tratarea unui singur aspect , izolat de celelalte , conduce la dezechilibru.

         Boala amplifica nivelul de constientizare al individului pentru a realiza dizarmonia prezenta. Ea actioneaza ca un vehicul al schimbarii, ca un mesaj, ca dezechilibru intre el (micul univers) si Marele  Univers s-a produs.
         "In fata bolii toti suntem egali"

Inteligenta si intelepciunea corpului uman excede de o suta de ori puterea intelectului, lipsa de educatie, ignoranta, vanitatea, autoritarismul si aroganta noastra profesionala. Nu putem intelege conceptul de infinitate si suntem depasiti de multe realitati ale existentei. 

Atat de mare este intelepciunea corpului incat ar trebui sa adoptam aceasta atitudine: niciodata sa nu interferam cu viul. Nu putem sa-l ajutam decat prin a-i face rau.

Singurul lucru pe care il putem face pentru corpul nostru este sa lasam propria lui inteligenta sa-si faca treaba. El stie foarte bine ce are de facut daca ne imbinam cu universul.

Toata stiinta actuala nu egaleaza inteligenta unei singure celule din corpul uman!

Intelepciunea corpului cuprinde o multitudine de facultati prin care recunoaste, comunica si efectiv raspunde.

Corpul uman contine peste 70% limfa, unde se inregistreaza informatiile biologice (vitamine, proteine, lipide, enzime) ca pe o banda magnetica, in acest fel optimizandu-se metabolismul la nivel celular.

Fiecare celula a corpului este un organism in sine. Mitocondriile - forme de viata independente din interiorul celulei, au un sistem metabolic independent si opereaza simbiotic cu respectiva celula si cu celelalte celule ale corpului. Toate componentele fiecarei celule actioneaza atat pentru binele respectivei 

celule cat si pentru binele intregului organism.

Corpul uman contine intre 75 si 300 trilioane de celule (functie de autor). Facand o comparatie, este foarte dificil pentru mintea umana sa conceapa cateva sute de oameni cooperand intr-o armonie desavarsita in toate actiunile pe care le au de facut. Daca acest lucru pare greu de imaginat, imaginati-va toti cei peste 6 mld. locuitori ai planetei actionand la unison dar, comparand cu corpul uman, acest aspect pare insignifiant.

Poate facand aceasta comparatie ne putem face o idee despre cat de infinita este cunoasterea, intelegerea, expertiza si perfectiunea creierului uman. El coordoneaza activitatile unui numar astronomic de celule din corp care coopereaza intre ele.

  

Daca ne-am afla la inteligenta unei celule am realiza ca binele personal depinde de armonia in care traim cu noi insine, apoi cu ceilalti  in fiecare clipa.

Legile vietii in viziunea Dr. Isaac Jennings

In 1882, Dr. Isaac Jennings a formulat legile vietii, cateva dintre ele le mentionam aici:

• Legea actiunii si reactiunii - necesitatea activitatii si a odihnei
• Legea economiei de resurse - modul in care organismul isi managerieaza energiile vitale
• Legea distributiei fiziologice - modul in care organismului furnizeaza energie in intregul sau, la toate celulele
• Legea stimularii - modul in care organismul isi accelereaza activitatile fiziologice cand o substanta toxica este introdusa in el
• Legea acomodarii - modul in care corpul isi activeaza mecanismele de aparare prin scaderea energiei vitale si “intrarea in carantina” sau chiar in coma, pe masura ce este supus unor factori exteriori din ce in ce mai nocivi
• Legea limitarii - modul in care organismul isi conserva energia vitala
• Legea echilibrului - modul in care organismul isi revitalizeaza partile afectate si capacitatea de a reintra in normalitate a intregului organism

“Organismul are propriul lui sistem de refacere, purificare si insanatosire”

Inteligenta si intelepciunea corpului uman excede de o suta de ori puterea intelectului, lipsa de educatie, ignoranta, vanitatea, autoritarismul si aroganta noastra profesionala. Nu putem intelege conceptul de infinitate si suntem depasiti de multe realitati ale existentei.
Cele 7 stadii de evolutie ale bolii

“Permiteti organismului sa se insanatoseasca cu alimente naturale si prin pauza alimentara”

“Nu-i jigniti inteligenta”

“Nu-l stresati cu medicamente sau cu alimente denaturate”

Alimentatia denaturata contribuie la cresterea gradului de toxicitate in organism, constituind cauza esentiala a imbolnavirilor de orice fel. Desi toxicitatea poate aparea din diverse surse ea exista datorita insuficientei energii necesare pentru eliminarea otravurilor si a reziduurilor.

In functie de nivelul de toxicitate al organismului, boala are 7 stadii de dezvoltare sau evolutie:

1. Oboseala

Starea de oboseala poate fi inlaturata prin odihna, care regenereaza celula nervoasa si implicit reface energia intregului organism.

2. Toxicitatea

Toxicitatea apare atunci cand lichidele corpului au un anumit nivel de toxicitate, nivel ce nu a putut fi redus datorita cresterii in permanenta a substantelor toxice ingerate. Toxicitatea are loc si cand dormim prea putin, suntem stresati sau suparati, cand avem socuri emotionale sau experiente traumatice, in momentul in care corpul, prin energia disponibila nu mai poate asigura procesul regenerativ.

3. Enervarea sau iritarea

Acest stadiu se manifesta atunci cand simtim ca devenim ultrasensibili la anumite substante, agitati, iritabili, tulburati, cand avem mancarimi ale pielii si dureri in anumite parti ale corpului, cand ne curge nasul sau cand avem senzatia de a urina mai des.

Starea de iritare se datoreaza unui exces de substante acide din alimentatie, respectiv o dereglare a echilibrului acido-bazic. O aciditate crescuta a alimentelor rezulta in eliberarea rezervelor alcaline din organism si are loc o iritare a tesuturilor datorate acidozei. Majoritatea oamenilor, din cauza alimentatiei denaturate, au pH-ul acid, iar pentru neutralizarea reziduurilor acide din sange, sangele disponibilizeaza rezervele alcaline, ca de exemplu calciul si magneziul din dinti, oase si ficat. Aceasta stare de iritare ar trebui interpretata ca un semnal de alarma.

In acest moment corpul isi pune in actiune mecanismele de aparare si isi accelereaza activitatea interna. Daca starea de iritare persista, atunci apare stare de inflamatie. Simptomele iritarii, netratate, se pot manifesta ulterior prin sinuzite, colite, iritarea intestinelor, nefrite, hepatite, apendicite, ce cauzeaza umflaturi si inflamatii.

4. Inflamatia

Inflamatia este stadiul in care medicii recunosc caracterul patologic al pacientului. Acest stadiu implica durerea. Inflamatia este un raspuns de criza al organismului la “tratamentul” la care a fost supus o perioada mai lunga de timp.

De obicei, in inflamatie, toxinele se concentreaza intr-un organ sau o zona bine determinata. Corpul alege sa elimine cantitatea prea mare de toxine prin organul sau partea din corp afectata si isi redirectioneaza energia vitala in locul inflamat. In acest stadiu corpul creeaza febra, care este un simptom al cresterii si intensificarii proceselor din interiorul corpului in scopul curatarii si refacerii. Extraordinara energie angajata in febra se realizeaza cu pretul sau in detrimentul energiei directionate in mod normal catre procesele de digestie, activitate sau joaca, creatie sau recreere. Febra este o reactie de vindecare a organismului.

Daca gradul de toxicitate continua sa creasca, efortul de eliminare a toxinelor de catre organimsm este suprimat si nivelul de toxicitate apare si alte organe, de obicei la plamani sau rinichi, care ajung la un grad de saturatie a toxicitatii, in special cand sunt administrate medicamente. In acest caz, pot aparea boli ca pneumonia sau inflamatii ale cailor urinare. Urmatorul stadiu al bolii este distructiv si degenerativ si va rezulta daca starea de intoxicatie generala a organismului continua.

5. Ulceratia

Acest stadiu consta in distrugerea efectiva a unor celule sau tesuturi, aceasta stare fiind deoseori dureroasa. In timp ce corpul poate folosi o ulceratie pentru a elimina cantitatea extraordinara de toxine acumulata in corp, se va vindeca doar daca cauza este eliminata sau se va agrava daca gradul de toxicitate se mentine sau creste.

6. Pietrificarea sau rigidizarea

Rigidizarea consta in transformarea tesuturilor distruse in tesuturi tari, asa numitele cicatrici. Materiile toxice sunt invelite intr-un sac de tesut protector. Aceasta este o forma de carantina a toxinelor, deseori denumita tumora. Acest pas este ultimul in care corpul isi exercita controlul inteligent si incearca repararea disfunctiilor.

Daca starea patogena continua si alte toxine vor fi introduse in corp, celulele si sistemele tisulare nu mai pot fi controlate. Celulele devin parazitare, traind de pe urma nutrientilor pe care pot sa-i obtina din limfa dar fara a mai contribui in vreun fel la necesitatile organismului.

Informatia la nivel genetic a celulelor a fost alterata de otravuri si nu mai sunt capabile de a actiona inteligent, in contextul eficientei intregului organism. Cand celulele ajung in acest punct, se numesc celule canceroase.

7. Cancerul - punctul final al evolutiei bolii

Acest stadiu este de cele mai multe ori fatal, in special daca, cauzele si nivelul de toxicitate se mentine sau este in crestere. Inceperea in acest stadiu final a unei detoxifieri a organismului poate avea rezultate pozitive insa acest lucru depinde de mai multi factori, intre care de gradul de afectare a anumitor organe vitale pentru functionarea normala a organismului.

Celulele canceroase traiesc intr-un mediu ostil in care continua sa se inmulteasca si sa prospere atata timp cat nutrientii le sunt disponibili. Celulele canceroase sunt acele celule care au devenit independente, si nu mai pot fi controlate. In acest stadiu final se ajunge datorita constantei violari a legilor vietii, de la nastere pana la moarte.

Pe parcursul celor 7 stadii de dezvoltare a bolii, organismul actioneaza in permanenta in sensul eliminarii substantelor anorganice, moarte, sau straine de natura vie, levogira a acestuia, pe care le considera substante toxice.

Organismul consuma permanent energie pentru eliminarea acestor substante toxice si, pe masura ce nivelul de toxicitate creste, si caile prin care organismul elimina aceste toxine se modifica. Aceste cai sunt cunoscute sub denumirea de simptome si, in functie de acestea, putem aprecia nivelul de toxicitate al propriului organism.

A continua sa ne hranim denaturat sau a lua medicamente in orice stadiu al bolii, nu va face decat sa sporeasca cantitatea de toxine a organismului si asa slabit, iar disparitia momentana a simptomelor nu este sinonima cu vindecarea.

Actionand asupra simptomelor, adica asupra efectelor bolii, nu vom elimina cauzele acesteia, singurul rezultat fiind amanarea bolii respective sau, mai mult, manifestarea acesteia, ulterior, intr-un stadiu mai avansat.

In orice stadiu al bolii, alimentatia naturala, si in cazuri mai grave insotita de pauza alimentara permit refacerea celulelor si tesuturilor afectate, curatarea de toxine a organismului si recuperarea sanatatii.“Germenii nu sunt cauza bolilor si nici dusmanii omului”

“Alimentatia naturala ignora infectiile, prin preventie, prin mentinerea unui mediu in care microorganismele nu au ce curata, deci, nu apar”

Microorganismele nu sunt dusmanii nostri

Bacteriile sunt omniprezente - ele sunt cu noi si in jurul nostru in permanenta. Viata nu ar fi posibila fara ele.

Microorganismele ne sunt de fapt prieteni si au rol de gunoieri care au nevoie de hrana pentru a se reproduce. Ei actioneaza imediat ce apare o acumulare de materie toxica care ameninta integritatea si vitalitatea corpului.

Microorganismele indeplinesc o functie utila, de a “curata mizeria” si, odata ce si-au terminat “treaba”, revin la starea pasiva.

Nu este nici un dubiu ca bacteriile sunt in mod intim asociate cu multe boli grave. Ele produc anumite toxine puternice, in procesul de metabolizare a materiei bolnave din tesuturi.

Nimeni nu neaga importanta bacteriilor in evolutia unei boli insa acestea nu constituie cauza primara a bolilor asa cum majoritatea oamenilor cred, ci starea pacientului se agraveaza datorita toxinelor eliminate de acestea prin metabolizarea celulelor din tesuturile afectate.

Nu exista boli contagioase Acceptarea ideii de boala contagioasa este echivalenta cu acceptarea teoriei germenilor sau agentilor care cauzeaza boala. Germenii sunt premiza indiscutabila in baza careia o multitudine de proceduri medicale au luat amploare de la an la an.

Teroria germenilor patogeni afirma ca singurii responsabili pentru orice boala sunt organismele microscopice, germenii patogeni si, se bazeaza pe faptul ca acesti germeni nu isi schimba structura biologica si caracteristicile chimice.

Numerosi bacteriologi au combatut aceasta teorie, intre care Dr. Rene J. Dubois, castigator al Premiului Pulizer in 1968, afirmand ca virulenta microorganismelor este variabila.

Chiar si Pasteur si-a admis greseala admitand in jurul varstei de 60 de ani faptul ca speciile microbiotice pot suferi numeroase transformari.

Cercetarile din Laboratoarele Mayo din Rochester, Minnesota mentionate in Journal of Infectious Diseases 1914 au condus la concluzia ca streptococii pot sa-si schimbe caracteristicile in pneumococi daca sunt hraniti cu virusul pneumoniei si, de asemenea, intr-un experiment similar, s-au convertit cocci in bacili si invers; ulterior s-a observat ca si alte microorganisme sufera mutatii cand mediul si alimentatia sunt schimbate.

Astfel, s-a concluzionat faptul ca nu bacterii specifice produc boli specifice ci mediul si tipul de tesut determina tipul de bacterie care prolifereaza.

Louis Pasteur este cunoscut ca fiind primul care a descoperit teoria germenilor, in anul 1860.

Claude Bernard (1813-1878) a criticat validitatea teoriei germenilor si a afirmat faptul ca, conditiile corpului pacientului sunt principalul factor a bolilor.

Aceasta idee a fost ignorata de lumea medicala si de public in general si, nu este de mirare, avand in vedere implicatiile la nivel financiar, respectiv fondurile enorme ce sunt vehiculate de industria de medicamente in dorinta declarata de a “vindeca bolile” si de a ne usura sau curma suferinta.

Credinta lui Pasteur in malignitatea si benignitatea germenilor, fobia lui de infectii, puterea lui de influenta asupra contemporanilor, au convins oamenii de stiinta si populatia de amenintarea lumii microbiene.

De atunci s-a nascut perioada bacteriofobiei (frica de microbi), ce dainuie si in prezent, pericolul administrarii medicamentelor si antibioticelor ajungand sa fie mai mare decat prevenirea infectiilor.

Cand, datorita acumularilor de toxine, o boala isi manifesta primele simptome, corpul izoleaza zona respectiva si incepe curatarea si repararea tesutului afectat.

In aceasta perioada, in care corpul isi redirectioneaza cea mai mare parte din energie spre procesele de curatare si vindecare, administrarea oricarui medicament nu face altceva decat sa mareasca si mai mult toxicitatea organismului si, fie ca in urma administrarii de medicamente simptomele bolii dispar, fie ca nu, nivelul de toxicitate ramane si va constitui baza pentru urmatoarea boala, manifestata sub aceeasi forma sau, sub o forma mai grava. Antibioticele sunt deosebit de nocive, prin gradul lor de toxicitate si prin efectele adverse, totodata distrugand si bacteriile prietenoase.

Bacteriofobia s-a concretizat in eforturi multiplicate de a scapa de amenintarea germenilor mortali, luptand impotriva lor. Tot sub acelasi motiv a fost dezvoltat si procedeul de pasteurizare, sterilizare, procesare, etc. Populatia a fost avertizata sa fiarba alimentele, cu inevitabila deteriorare a sanatatii prin distrugerea calitatii nutrientilor esentiali. Practica uciderii microorganismelor cu medicamente otravitoare a fost initiata rezultand din ce in ce mai multe boli degenerative si iatrogene. Pe de o parte fierbem si procesam, pe cealalta luam medicamente pentru a ne vindeca. Omul este singurul care sufera intre cei 2 mari beneficiari: industria alimentara si industria de medicamente.

In aceeasi ecuatie, au fost initiate diferite programe si scheme nationale de vaccinare, pentru a conferi imunitate impotriva germenilor, rezultand un sistem monstruos de inoculare a germenilor, cu efecte dezastruoase, dar prea putin prezentate la vedere.

Pasteur insusi a concluzionat ca “prezenta anumitor germeni in organism nu dovedeste ca acestia sunt cauza bolilor”.

Pe de alta parte, prin postulatele elaborate, Robert Koch (1843-?) si-a mentinut ideea ca, pentru ca o anume bacterie specifica sa cauzeze o boala este necesar ca:

1. sa fie gasita in fiecare caz de boala
2. sa nu se gaseasca cand boala nu e prezenta
3. sa fie capabila sa traiasca in afara tesuturilor
4. sa fie capabila sa intre in organism si sa produca boala

Asa cum s-a demonstrat, bacteriile specifice nu indeplinesc aceste cerinte.
Primul postulat a lui Koch nu este indeplinit in cazuri de tuberculoza, difterie, febra tifoida, pneumonie sau alte boli. Bacterii specifice nu se gasesc in anumite cazuri in boli specifice.

Nici al doilea postulat nu este indeplinit deoarece se cunoaste faptul ca anumite bacterii care se gasesc in corp nu genereaza simtome ale unor boli specifice.

Bacteriile nu sunt capabile sa traiasca in afara tesuturilor.

Astfel, nici al treilea postulat nu este indeplinit. Nici Pasteur si nici succesorii lui nu au reusit sa induca o boala prin inoculare pe calea aerului ci numai prin injectii de la un corp sursa deja infectat. Motivul este evident: germenii sunt dependenti de organismul uman sau animal pentru a trai.

Cel de-al patrulea postulat a fost de asemenea contrazis printr-o serie de experimente care au constat in introducerea germenilor de febra tifoida, difterie, pneumonie, tuberculoza si meningita in hrana si bautura unui grup de voluntari. Rezultatul a fost ca nici unul nu au manifestat boala.

O alta evidenta ne este adusa la cunostinta de fizicianul canadian Sir William Osier (1849-1919) care a descoperit ca, bacilul care creeaza difteria a fost absent in 28-40% din cazurile de difterie. S-a afirmat ca bacilii pot fi prezenti in organism mai devreme, de cele mai multe ori mai tarziu sau, in rare cazuri sa fie absenti in timpul unei maladii.

In 1972, Dr. Shelton afirma: “microbii singuri nu pot cauza o boala la fel cum un chibrit nu poate produce un incendiu. Exact ca un foc, asa este si microbul, daca este sa aiba vreun rol in cauza bolilor, trebuie sa gaseasca un organism care sa produca mediul necesar pentru activitatile sale".

Putem evita boala numai prin a ne mentine intr-o asemenea stare de sanatate astfel incat microbii sa nu aiba putere asupra noastra.”

Hrana vie actioneaza la nivel de cauza, prin eliminarea substantelor toxice.

Alimentatia naturala ignora infectiile, prin preventie, prin mentinerea unui mediu in care microorganismele nu au ce cauta, nu au ce curata, nu au ce face, prin urmare, nu apar.

Doctrina medicala a bolii este marele refugiu al celor neinformati, a unui mental instabil si temator. Nu exista boli specifice ci conditii specifice de boala, conditii specifice in care boala se manifesta pentru a curata toxinele si a permite corpului sa-si recupereze sanatatea si vitalitatea.

Conceptia actuala este ca anumite microorganisme se transmit de la o persoana la alta insa, boala este rezultatul intoxicarii. Febra sau inflamatia, sunt rezultatul actiunii initiate de organism pentru a se curata de acumularile toxice.

Boala este rezultatul iritarii - la nivelul energiei corpului care consuma mai mult decat este capabil sa produca, pentru a se regenera. Nivelul general de energie se diminueaza si eficienta functionala se deterioreaza. Evoluam intr-o stare numita toxicoza, o conditie a saturarii corpului cu materie toxica.

Toxicoza implica o dereglare a sangelui si fluidelor tisulare si o acumulare a substantelor toxice secundare rezultate in urma metabolismului.

Cauzele bolilor sunt multiple si direct influentate de modul in care traim, de existenta noastra.

Satisfacerea propriilor nevoi biologice, emotionale si psihice printr-o dieta sanatoasa, prin miscare, prin echilibru la nivel mental si emotional, prin activitatea pe care o desfasuram, prin faptele noastre, determina si masura sanatatii noastre.

Toate cauzele bolilor sunt in fiecare dintre noi si pot fi controlate si eliminate numai de noi. Prin trecerea la o alimentatie naturala, simtomele bolilor dispar.

Medicamentele actioneaza doar asupra efectelor, cauzele ramanand aceleasi.

Pe un fond toxic deja existent, un medicament actioneaza in doua sensuri: pe de o parte, pe termen scurt poate da senzatia de vindecare prin disparitia simptomelor iar, pe de alta parte, pe termen lung, va conduce la acumulari de substante toxice pentru organism si va genera alte manifestari sub forma bolilor. Deseori complicatiile generate de medicamente si de tratamente medicamentoase sunt mult mai rele decat insasi simtomele bolilor.