GELOZIA

Gelozia este un sentiment atat de ravasitor pentru persoana care-l traieste si are cauze atat de diverse, adanci si complexe, incat este aproape imposibil de tratat, dezbatut intr-un singur articol. 

Gelozia este o traire afectiva sub imperiul careia persoana dezvolta o teama de a pierde ceea ce poseda, dragoste sau putere, dar si o atentie exacerbata fata de un posibil rival sau situatie de rivalitate. In dragoste, asa cum stie toata lumea, gelozia este acel sentiment care ne cuprinde atunci cand simtim ca persoana iubita prefera pe altcineva sau chiar pierdem persoana iubita in favoarea altcuiva, sentiment ce este adesea insotit de durere, manie sau rusine.Poate exista un motiv real sau unul imaginar. Daca gelozia este imaginara, ea indica o tulburare de personalitate, adesea datorata unui complex de inferioritate. Teama ca persoana iubita ar putea sa ne insele porneste de la increderea insuficienta acordata partenerului de viata si implica sentimentul suparator si chiar distrugator, al posesiei. 

Gelozia apare fiind cea mai dureroasa dintre emotiile umane. Daca gelozia infantila este fatisa, agresiva si instinctuala, la pubertate gelozia este insotita de melancolie si depresie. Aparuta foarte timpuriu in istoria omenirii, gelozia este o constiinta de sine, al carei continut este determinat de rivalitatea instinctiva mostenita de la regnul animal, si de influentele mediului ambient social. Ea se dezvolta transformandu-se in forme complexe si rafinate, paralel cu diferentierea constiintei de sine.

Freud vorbeste despre gelozie asemanand-o cu doliul. La indivizii la care ea nu se manifesta a tras concluzia ca ea exista in viata psihica inconstienta insa este supusa unei refulari puternice. Acolo unde ea se manifesta intens si anormal se poate clasifica pe trei nivele: concurentiala sau normala, proiectata si deliranta.

Gelozia normala este compusa din doliu din durerea pentru persoana iubita pierduta, din umilirea narcisica, din sentimente dusmanoase fata de rivali, autocritica in care propriul eu devine vinovat pentru pierderea iubirii.

Desi numita normala, ea nu este o gelozie rationala fiindca nu porneste din relatii actuale, nu este proportionala cu situatia reala si este inradacinata in inconstient din afectivitatea copilariei si provine din complexul Oedip sau din complexul fratern al primei perioade sexuale. Caracterul triunghiului geloziei se intelege, pe de o parte, copilul concureaza cu unul din parinti pentru dragostea celuilalt, iar, pe de alta parte, fratii rivalizeaza pentru dragostea, atentia, favorizarea sau exclusivitatea cu parintii. Asemanator se intampla si in conflictele de iubire ale adultilor. 

In teoria lui Freud gasim explicat si cazul unor persoane care au o traire bisexuala a geloziei: de ex. la barbat, in afara de durerea pentru femeia iubita, apare si ura impotriva rivalului masculin care ii rapeste iubita.

Gelozia proiectata provine din propria infidelitate avuta deja sau din impulsuri spre infidelitate care cad sub refulare. Prin proiectie aici se intelege ca sentimentele, insusirile, dorintele resprinse sunt transferate in afara, la o alta persoana. Se proiecteaza propriul impuls spre infidelitate:”Nu eu sunt infidel, ci ea, respective el este.” Gelosii de la acest nivel, obisnuiesc sa se serveasca de formula: “Se poate ca si eu sa fi vrut/sa fi fost infidela, dar la mine este altfel.”

Dupa cum arata Freud, este mai usor sa-i atribui celuilalt infidelitatea si sa te simti ranit de ea, decat sa ti-o asumi si s-o prelucrezi. Pentru a putea face acest lucru, ar trebui sa fii constient de faptul ca oricarui om ii este greu sa-si respecte promisiunea de fidelitate.

Realitatea cotidiana ne arata ca fidelitatea, chiar si cea pretinsa in casatorie, nu poate fi pastrata impotriva unor ispite constante. Fiecare din noi percepem aceasta ispita si ne comportam diferit. Cel care neaga ispita este pentru ca a gasit o usurare, o eliberare de constiinta morala apeland la un mecanism inconstient care presupune proiectarea propriilor porniri intr-o infidelitate din partea celuilalt, astfel reusind sa ramana el fidel. 

In societate s-a tinut cont de aceasta tendinta proiectiva lasand un spatiu de joc pentru dorinta de a fi placuta/de a placea, a femeilor si pentru dorinta de a cuceri a barbatului, asteptandu-se astfel la o toleranta a tendintei catre infidelitate facand-o mai inofensiva. Regula stabileste ca femeia si barbatul sa nu dea seama unul altuia de acest mic pas in directia infidelitatii. Gelosul nu recunoaste aceasta conventie sociala, nu realizeaza ca flirtul social poate fi si o asigurare impotriva unei infidelitati reale. El vede astfel intr-o exagerare nerealista ceea ce exista realmente – dorintele relationale multilaterale ale tuturor oamenilor.

Gelozia care se naste din proiectie este greu de analizat in procesul terapeutic, care duce la descoperirea fantasmelor inconstiente ale propriei infidelitati.

Gelozia deliranta este cea mai grea, fiindca aici gasim gelozie la toate cele trei niveluri. Si aceasta apare din tendinta la infidelitatea refulata, dar obiectul fantasmei este de acelasi sex cu persoana in cauza. Aceasta gelozie corespunde unei homosexualitati in fermentatie si este o forma clasica a paranoiei. Ea se transcrie astfel, de ex. la barbat: “Eu nu il iubesc pe el, ea il iubeste.” Delirul de gelozie poate sa-l faca pe cel afectat incapabil de munca si-l transforma intr-un real pericol vital pentru altii, ca si pentru sine insusi.

Groaza geloasa, furia violenta, aprinsa apare mai des in gelozia masculina decat la femei. Daca la barbati intalnim teama, in cazul conflictului de gelozie, femeile sufera mult mai multa vreme si mai intens.

Teama de pierdere a iubirii este strans legata de sentimentele feminine de vinovatie. Femeile inclina spre acest sentiment prin apartenenta la cultura, educatie si dezvoltare afectiva in care privarea de dragoste este vazuta ca o consecinta a comportamentului ei. Modul traditional de comportament in fata infidelitatii sotului, pretins de la o femeie este sa nu faca prea mult tapaj, sa nu-si manifeste gelozia, sa-si caute propriile greseli care l-au trimis spre alte femei si, sa astepte pana ce el renunta. 

Potrivit lui Freud, oamenii deosebit de predispusi la gelozie sunt cei care au fost ei insisi sau ar fi vrut sa fie infideli, ca si cei cu impulsuri homosexuale puternice, dar refulate. 

Gelozia este cea mai mare dintre toate patimile, nu are mila fata de cel pe care pretinde ca-l iubeste, sustine La Rochefoucauld. Fiecare agresiune contine un element narcisic, de autoaparare, insa la gelos este greu de inteles agresiunea impotriva partenerului care este intoarcerea nu impotriva dusmanului, ci impotriva unei persoane iubite peste masura. Nemarginirea unei astfel de iubiri, ostilitatea si pretentia de control ingrozesc, condamnand iubirea gelosului ca fiind inumana, imatura.

In timp ce barbatii au inclinatii spre furie, violenta si au tendinta de a se razbuna pe celalalt barbat care a intervenit,femeile devin slabe si depresive, delasatoare, plang continuu. Gelozia este o tendinta foarte des intalnita si, in anumite limite, aceasta este fireasca. Aceasta diferenta de comportament, considera unii cercetatori, are radacini ancestrale si este strans legata de necesitatile de reproducere. Barbatii nu sunt gelosi pe o probabilitate, ci pe un fapt real: a fi tata presupune o anumita doza de incertitudine (exista posibilitatea ca acel copil sa nu fie al lor, ceea ce nu este cazul in situatia femeilor) si posibilitatea nedorita de a creste copilul unui rival. Femeile sunt geloase numai la gandul posibilitatii de a se intampla ca partenerul lor sa fie atras de altcineva, pentru ca asta ar insemna mai putine resurse pentru odrasla lor. Reactiile variaza in functie de dependenta fata de partener (adevarat si in cazul femeilor si al barbatilor), de ura fata de competitor sau fata de partener (mai mult barbatii), curiozitatea de a afla faptele si gandurile partenerului, criticarea propriei persoane, depresie, durere si resentiment, rusine, dorinta de a te intoarce la partener, regret pentru renuntarea la planurile facute, etc.Unii specialisti sunt de parere ca gelozia este o dovada de imaturitate, de posesivitate si ca nu ar trebui sa restrangem libertatea partenerului nostru. Astfel, ei sustin ca multi oameni confunda gelozia cu iubirea, crezand ca aratandu-se gelosi le demonstreaza partenerilor iubirea pe care le-o poarta. Ei nu stiu ca a iubi inseamna a-ti castiga binemeritata independenta si autonomie, pentru a sti sa-i respecti cu incredere si lui/ei aceeasi independenta si autonomie. A-ti dori sa-l posezi cu totul pe celalalt, inseamna a-i ingradi nu numai lui/ei libertatea, dar si a-ti limita tie dreptul la libertate interioara. Parti din tine vor fuziona cu parti din celalalt, astfel incat relatia ajunge sa se sufoce si in final sa moara. 

De unde isi ia un gelos forta sau puterea de a pretinde sa dispuna total de persoana iubita, ajungand, in caz extrem, pana la omor? Raspunsul gelosului suna astfel: Tu si Eu ar fi trebuit sa fim un singur tot, nu doar in momentele de contopire sexuala, erotica sau spirituala ci intotdeauna. Tu nu trebuie sa ridici nici un fel de pretentii proprii sau doar pe cele care ii convin lui Eu; daca ridici altele, teama va fi extraordinar de amenintatoare, insuportabila, incat singura. gelozia ca mecanism de aparare nu va fi suficienta, ci inlaturarea partenerului recalcitrant va aparea ca unica iesire sigura. 

O astfel de tendinta de posesiune se naste din acel sentiment de inferioritate, care nu este altceva decat stima de sine scazuta. O persoana cu o slaba incredere de sine isi va dori sa se intareasca posedand parti din celalalt, iar pentru asta va cauta sa afle tot despre el si sa-i traiasca viata cu totul.

Prin agresarea partenerului cu intrebari de genul "Unde ai fost?", "De ce ai intarziat?", "Cu cine ai fost?", "Ce ati vorbit?" "Ai fost vazut in cutare loc, la ora cutare, cu cutare persoana. Ce faceai?", nu faceti altceva decat sa va indepartati partenerul/a, care va simti nevoia sa fuga.

Chiar daca accepti rational o astfel de afirmatie, cum ca gelozia nu este altceva decat o dovada de imaturitate, de posesiune asupra celuilalt, daca esti indragostit gelozia intervine instinctiv.

Gelozia prezinta 2 stadii: 

Suspectarea
Cand nu suntem siguri de relatie dar, in acelasi timp, si dependenti de partenerul nostru atunci atunci exista toate sansele sa devenim gelosi. Semnele dezastrului apar chiar si acolo unde nu exista. Ele se bazeaza insa pe un pericol care ar putea sa existe intrucat jumatate dintre oameni obisnuiesc sa aiba aventuri si in acelasi timp sa pretinda ca sunt fideli.

Evaluarea pericolului
Atunci cand suntem gelosi stam si analizam la nesfarsit ceea ce se intampla sau ceea ce s-ar putea intampla in lipsa noastra. "Il/o iubeste sau nu?", "Cine a facut prima miscare?", "Oare toata lumea in afara de mine stie deja de aceasta situatie?"
Femeile cel mai adesea se simt amenintate de alte femei care sunt mai atragatoare sau mai inteligente si sunt preocupate de pierderea dragostei partenerului. Barbatii se simt amenintati de altii care pot oferi mai multa securitate sau o implicare mai mare, acestia sunt preocupati de recastigarea increderii in ei.


Cand gelozia se bazeaza pe argumente clare, fapte reale, persoana inselata are posibilitatea de a alege: sa ramana o victima plangacioasa si cicalitoare, sau sa-si asume cu maturitate ca in viata o poti lua oricand de la capat intr-o alta relatie.

In cazul geloziei patologice, adica imaginare , avem de-a face cu o tulburare de personalitate pe fondul unui complex de inferioritate. Problema fiind mai delicata, ea se poate rezolva cu ajutorul psihologului. 

Ce e de facut?
Sunt doua lucruri pe care le poti face: sa te chinui sa salvezi relatia sau sa iti salvezi egoul ranit. Barbatii sunt mai inclinati decat femeile sa devina combativi si sa aiba reactii de manie. Cu cat competitorul este mai atragator cu atat barbatul inselat are tendinta de a face sex cu cat mai multe femei. Acest lucru nu se intampla si in cazul femeilor. De cele mai multe ori ele nu mai doresc sa aiba de a face cu nici un barbat.

Gelozia nu poate fi eliminata total, insa poate fi controlata. Pentru ca acest lucru sa fie pozibil este necesar sa avem incredere in noi si sa acceptam posibilitatea de a pierde persoana iubita in favoarea altcuiva. Nu trebuie sa ne limitam tot universul in jurul unei singure persoane pentru ca acest fapt duce la slabirea increderii in propria persoana. Ceea ce conteaza este reactia pe care o avem in momentul in care simtim coltii geloziei, cat de mult ne lasam consumati, iar daca ajungem sa actionam astfel incat sa distrugem relatia de cuplu, inseamna ca gelozia a pus stapanire pe noi.           Indiferent ca pornim de la teza unui singur vinovat sau teza implicarii multilaterale nu se poate avansa fara o intelegere fundamentala a proceselor intrapsihice a individului, dar ea trebuie pusa in relatie de reciprocitate cu comportamentul, istoricul si cu cei din jurul sau. In sistemul familial cei doi parteneri sunt supusi unei influente reciproce a carui rezultat nu este mereu previzibil. 

Nu putem gandi doar linear, considerand vinovat o singura persoana fiindca ceilalti, chiar daca in mod constient vor ca gelosul sa se vindece, inconstient contribuie la mentinerea problemei. De aceea, circularitatea in cazul geloziei este bine analizata. Comunicarea dintre parteneri mentine reteaua relationala in care solutiile problemelor pot fi cele care rezulta din solutii eronate, repetate la nesfarsit insa pot fi identificate unele noi care vor sparge secventele insusite. Astfel, gelozia apare ca rezultat al unor incercari de solutionare gresite, alaturi de rigidizare ca simptom fundamental.

Completarea reciproca, indispensabila in orice casnicie, nu este modelata productiv, ci fiecarui partener ii sunt repartizate acele segmente pe care celalalt nu indrazneste sa le cunoasca. De exemplu, unul are voie doar sa ingrijeasca si sa ocroteasca, celalalt doar sa fie neajutorat si dependent. Daca se schimba pozitiile sau rolurile, atunci se ajunge la criza.

In gelozie-infidelitate, regasim lupta conjugala pentru putere in care jocul este formulat: “sunt atat de gelos/geloasa doar fiindca tu esti infidela/infidel “ iar la celalalt: “sunt atat de infidel/infidela pentru ca esti tu atat de geloasa/gelos”. Pe de o parte, actiunea dorintelor de libertate si temerile de despartire, pe de alta parte, dorintele de apropiere si aspiratia despartirii trebuie privite ca ceva ce stau la baza foarte multor procese relationale legate de gelozie. 

In cazul unei gelozii delirante nu ne putem intreba cine este mai dement – sotia, care-si imagineaza o fascinatie de indragostire inexistenta a sotului ei pentru o femeie anume, sau barbatul care ani de zile si clipa de clipa LASA SA I SE CONTROLEZE  intreg comportamentul si incearca mereu sa-si convinga cu dragoste sotia ca ii este credincios, se scuza daca odata s-a infuriat si multe altele. 

Gelozia, alaturi de sentimentele de ura si invidie intra in campul de interes al psihoterapiei , care se confrunta in mod curent cu ele. Gelozia este partea intunecata a iubirii iar in exces, ea devine dificultate pentru ambii parteneri de iubire si poate distruge relatia si sentimental valori proprii ale celui care o traieste. Gelozia nu poate fi depasita fara confruntare, intelegere si schimbare.