“Rugaciunea fara fapte moarta este” (sau “Credinta fara fapte bune este in van”), se spune. Un mod popular de a transpune ideea actiunii practice care iti dovedeste starea de a fi.
Oamenii isi amintesc faptele, ceea ce ai lasat in urma. Acestea dainuiesc si te definesc in univers – ca o consecinta fireasca a starii tale interioare. Noi ne materializam starile in planul fizic intotdeauna si suntem invitati sa o facem in mod constient, alegand acele fapte care sa ne exprime adevarata esenta. Sa faci lucruri bune pentru tine, pentru oameni si pentru univers.Oamenii pot fi caracterizati prin fapte.
Compasiunea este, probabil, cel mai inalt nivel al experientei umane. Este o stare ce le cuprinde pe toate celelalte, asa cum albul ingemaneaza toate culorile curcubeului. A da dovada de compasiune fata de intreaga umanitate a fost privit ca apanajul unor fiinte inaltate precum Buddha sau Christos.
Cu toate acestea, compasiunea nu inseamna a fi “prost de bun”. Acel “a intoarce si obrazul celalalt” a fost interpretat atat de defectuos incat s-a ajuns uneori ca “lipsa de riposta” sa fie considerata o virtute. “Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti” s-a dovedit in atatea cazuri o realitate mult mai valabila…
Privita ca “neimplicare” sau “ajutorarea oricui”, compasiunea pare o slabiciune. Sa-l salvam dintr-o situatie grea pe cel cu care ne “luptam”? Pentru ce? Ca sa isi recapete forta de a ne combate mai cu putere? Sau sa-l lasam sa se piarda singur, scapand astfel de probleme, in mod “elegant”? Compasiunea duce in mod inevitabil la actiune – inseamna ca la un anumit nivel ai rezonat (empatizat) cu celalalt, ai capatat intelegerea asupra acelui lucru/eveniment/ persoana, ai devenit constient de o realitate. iar asta – dobandirea constientei – nu are cum sa te lase inert; actionezi nu pentru ca trebuie, ci pentru ca e singura cale posibila, singura alegere care poate exista la un moment dat.
Compasiunea este abilitatea de a-l vedea pe celalalt fara sa-l judecati si fara sa aveti dorinta de a comenta sau sa dati sfaturi, ci doar sa-l vedeti cu iubire si intelegere. Este abilitatea de a recunoaste ca ei au propria cale de viata, la fel ca si voi si sa nu interveniti in aceasta cale de viata si sa aveti iubire pentru ei – totala si neconditionata, fara judecati, frica, sau oricare alta emotie. Este putinta de a fi in prezentul lor fara ca Sinele sa vrea sa fuga deoarece nu-i place ceea ce vede. Compasiunea este IUBIRE NECONDITIONATA, ea vine din inima, ea doar ESTE! Cand aveti compasiune, ea poate spune atit de multe lucruri, deoarece vine din inima si nu se interfereaza cu Sinele. Ea este FORTA IUBIRII. Adevarata compasiune este ceva foarte rar astazi in lume, dar odata ce stapiniti aceasta, ea poate fi cea mai mareata vindecare deasemenea!
Compasiunea vine odata cu iertarea si intelegerea, cu acceptarea si respectul celuilalt. Este forta libertatii interioare, de a accepta si libertatea si dreptul celuilalt la experientele vietii. Este acea IUBIRE Spirituala pentru TOT ce exista in UNIVERS.
Nu exista nimic mai avansat decat relationarea cu ceilalti. Nu exista nimic mai avansat decat comunicarea - comunicarea plina de compasiune. In fiecare din noi exista multa blandete, multa sensibitate. Atingerea acestui loc deosebit de vulnerabil trebuie sa fie punctul de plecare. De fapt aceasta este compasiunea. Adevarata compasiune este intelegerea problemelor altui suflet. Ne apreciem ca suntem buni sau rai, priceputi sau nepriceputi, realizati sau ratati in fiecare zi, in fiecare saptamana, in fiecare luna si in fiecare an al vietii noastre. Nu vrem sa gresim, pentru ca atunci ne vom simti rau. Insa am putea fi mai plini de compasiune fata de toate partile din care suntem alcatuiti. A ne simti buni ne poate face sa ne simtim bine.
Nu exista nimic mai avansat decat relationarea cu ceilalti. Nu exista nimic mai avansat decat comunicarea - comunicarea plina de compasiune. In fiecare din noi exista multa blandete, multa sensibitate. Atingerea acestui loc deosebit de vulnerabil trebuie sa fie punctul de plecare. De fapt aceasta este compasiunea. Adevarata compasiune este intelegerea problemelor altui suflet. Ne apreciem ca suntem buni sau rai, priceputi sau nepriceputi, realizati sau ratati in fiecare zi, in fiecare saptamana, in fiecare luna si in fiecare an al vietii noastre. Nu vrem sa gresim, pentru ca atunci ne vom simti rau. Insa am putea fi mai plini de compasiune fata de toate partile din care suntem alcatuiti. A ne simti buni ne poate face sa ne simtim bine.
Daca suntem dispusi ca prin meditatie sa fim constienti nu doar de ceea ce este confortabil, ci si de cum se simte durerea, daca chiar aspiram sa ramanem treji si deschisi la ceea ce simtim, sa recunoastem si sa luam cunostinta de acestea in fiecare moment si in cel mai bun mod, atunci simtim schimbarea. Actiunea compasionista - a fi acolo pentru ceilalti, a fi capabil sa actionezi si sa vorbesti intr-un mod care comunica - incepe cu a ne vedea pe noi insine cand devenim rai sau cand suntem buni. Chiar in acel punct, putem vedea faptul ca exista o alternativa mai larga, un loc mai gingas in care putem trai. Acel loc daca-l putem atinge, ne va ajuta sa ne deschidem la orice am simti. Vom descoperi aceasta pe masura ce se va schimba ceva in noi . Esenta vorbirii pline de compasiune sau a actiunii pline de compasiune este sa fii acolo pentru oameni, fara a te da inapoi ingrozit, infricosat sau infuriat. Daca vom incepe sa fim sensibili la orice simtim cu un fel de bunatate, scutul nostru se va topi si vom gasi ca mai multe domenii din viata noastra sunt practicabile. Pe masura ce invatam sa avem compasiune pentru noi insine, cercul compasiunii pentru ceilalti - 'ce' si 'pentru cine' si 'cum' putem lucra - devine tot mai larg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu