Fenicul – Foeniculum vulgare Mill. (fam. Umbelliferae)

Se mai numeste si finic, molura sau fincen, si este frecvent utilizat drept condiment si planta medicinala, mai ales in Banat si in sudul Transilvaniei. In medicina populara romaneasca, decoctul semintelor se dadea copiilor mici pentru "matrice" (afectiuni abdominale). Fiertura de seminte de fenicul se lua pentru a spori secretia laptelui la femei si pentru a usura durerile abdominale in perioada "randurilor rosii" (menstre). La origini, este o planta mediteraneana, adusa la noi si cultivata inca din vremea dacilor (a fost adusa din Grecia sau, dupa alte surse, chiar din Egiptul antic). Semintele de fenicul au o aroma dulce, un efect de stimulare a digestiei si a metabolismului bland, fiind probabil planta condimentara cel mai bine tolerata de organism. Poate fi administrata si bolnavilor de gastrita, cu colonul iritabil sau care sufera de cancer localizat pe tubul digestiv.

Partile folosite: frunzele si semintele

Fenicul, “prietenul stomacului”, este folosit in bucatarie si in medicina, din vremuri imemoriale. Este cunoscut efectul sau calmant asupra mucoaselor si eficacitatea contra ragaielilor si a gazelor. Vechile retete il recomanda totodata, pentru ca favorizeaza digestia pestelui, a fasolei a mazarii, a branzeturilor si a verzei.

Feniculul, plantă de grădină foarte cunoscută, este, de asemenea, considerat ca un ajutor pentru pierderea în greutate şi ca un fortifiant al ochilor. În 1657, William Coles scria: „Seminţele, frunzele şi rădăcina de fenicul de grădină sunt mult folosite la băuturi şi fierturi, de către cei care s-au îngrăşat, pentru a-şi remedia aspectul greoi şi pentru a deveni din nou mai slabi şi mai supli.” John Evelyn menţionează că femeile de la ţară fac din el fierturi şi ceaiuri pentru slăbit.

Feniculul este un membru al aceleiaşi familii din care face parte şi pătrunjelul şi este bogat în vitamina A.

Se crede că grecii ştiau bine proprietăţile acestei plante care ajută la slăbit, de vreme ce o numeau „marathon”, derivat din „mariano”, care înseamnă „ a slăbi”.

In Italia folosirea unei specii dulci(Foeniculum dulce), numita “finocchio”,se cunoaste de pe vremea romanilor: gladiatorii il amestecau in hrana , afirmand despre el ca le dadea putere. Si astazi, persoanele de origine italiana sunt cele care cunosc  cel mai bine feniculul, iar in Italia si sud estul Frantei este cel mai des folosit. Se afirma ca alimentele greu de digerat, ca pestele gras, nu pricinuiesc nici un necaz, daca sunt servite cu un sos de fenicul.

Fenicul imbunatateste gustul bucatelor siusureaza digestia”.

Sosul de fenicul. Tocati frunzele de fenicul, punetile in apa clocotita si fierbeti-le circa 10 minute. Strecurati sosul si adaugati-i unt, cald, topit.

Pe timpul bunicelor noastre , unele populatii consumau o alimentatie fara sare si frugala si beau cateva zile la rand 4-5 cani dintr-un ceai foarte agreabil, facut din seminte de fenicul, cand aveau tulburari stomacale. Copiilor care aveau colici li se dadeau 1-2 linguri din acelas ceai. Semintele erau folosite si pentru a contrabalansa efectele nedorite ale laxativelor si purgativelor.

 Principii active : ulei volatil format din anetol , limonen , alfa pinen , fencona , estragol etc , lipide , aleurona , derivati cumarinici , flavonoide (cvercetin sau camferoglicozid) , flavonol – 3 –glucuronid , zaharuri , substante minerale , mucilagii , ceruri , stigmasterina , substante amare .

         Actiune farmacodinamica .

 Datorita componentelor din uleiul vplati , are actiune atispastica si carminativa – calmeaza durerile abdominale , reducand spasmele digestive si balonarile prin evacuarea gazelor intestinale . Este galactogog  (stimuleaza secretia lactata)  , fluidifica secretiile bronhice si are proprietati sedative. Linistitor in tusea convulsiva si asmatica . Usureaza expetoratia in tusea bronhica . Avand un gust placut , se recomanda mai ales la copii .

Extern : antiinflamator si antiseptic la ringo-farinco-amigdalian .

Utilizari terapeutice .

         Intern : in balonari abdominale , tuse convulsiva , astm bronhic si brondite .

         Extern : in laringite , faringite , amigdalite si infectii oculare.

Colici abdominale la sugari si la copii - semintele de fenicul sunt la ora actuala cel mai bun medicament din lume impotriva acestei tulburari. Un studiu recent a dovedit ca semintele de fenicul reduc spasmele intestinale, impiedica formarea gazelor si cresc motilitatea intestinului subtire, reduc durata medie de plans a sugarilor datorita colicilor la mai putin de 9 ore pe saptamana (fata de 16 ore pe saptamana), elimina complet colicile la 35% din copiii tratati, nu au nici un fel de efecte adverse. Aceasta in timp ce medicamentul alopat folosit pentru tratarea colicilor la copii, in 0,5% din cazuri, poate provoca mari complicatii de sanatate. Se administreaza zilnic infuzia obtinuta din 15-20 de seminte la cana, care se ia in 3 reprize.

Dismenoree - un studiu facut in anul 2003, intr-o clinica de obstetrica si ginecologie, la care au participat 70 de femei, a obiectivat efectele semintelor de fenicul in tratarea menstrelor dificile, cu simptome cum ar fi spasmele uterine, durerile abdominale, balonarea, durerile de ovare, iritabilitatea psihica, depresia. Concluzia: semintele de fenicul pot fi folosite cu succes contra dismenoreei primare, fiind eficiente si fara efecte secundare. Se administreaza sub forma de tinctura, din care se iau cate 50 de picaturi de sase ori pe zi. Pentru efecte calmante asupra crampelor abdominale rapide, se recomanda infuzia fierbinte.

Balonare, dureri abdominale produse de balonare - medicii germani recomanda seminte de fenicul pentru probleme digestive cum sunt balonarea, indigestia, dureri datorate acumularilor de gaze, sindromul colonului iritabil. Se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia cate jumatate de lingurita, inainte si dupa fiecare masa.

Gastrita hiperacida - intr-un pahar de lapte clocotit se pune o lingura de seminte de fenicul si se lasa sa se infuzeze vreme de 30 de minute. Se consuma pe stomacul gol. Cu conditia sa suportati laptele, efectele calmante gastrice sunt rapide si pe termen lung.

Astm alergic - se consuma zilnic jumatate de litru de infuzie combinata de seminte de fenicul, in cure de 2 luni, cu 14 zile de pauza. Are efecte antiinflamatoare si antispastice (actioneaza la nivelul sistemului nervos central), reducand intensitatea si frecventa crizelor de astm.

Menopauza - de-a lungul timpului, semintele de fenicul au fost folosite popular pentru efectele lor hormonale echilibrante si reintineritoare. Ele au un efect estrogen bland si puternic, reducand pierderile de substanta osoasa, mentinand elasticitatea si stralucirea pielii, protejand impotriva bolilor degenerative. Se administreaza sub forma de infuzie combinata, cate 2 cani pe zi, in cure de 3 luni cu o luna de pauza.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu fenicul
Depasirea dozei zilnice normale de fenicul, adica 0,09 grame pe kilogram-corp, provoaca fenomene severe gastro-intestinale (iritatii, colici) si nervoase (spasme, tulburari senzoriale).

Preparare si administrare .

         Intern sub forma de infuzie . Pentru copii sugari : 5-6 fructe zdrobite la 200 ml apa clocotita , se bea in 3 reprize , dupa mesele principale . Pentru adulti : jumatate lingurita de fructe zdrobite la 200 ml apa clocotita , se bea in 3 reprize , dupa mesele principale .

         Extern , tot ca infuzie . Doza se dubleaza la aceasi cantitate de apa ; se utilizeaza in gargarisme sau aplicatii locale sub forma de comprese .

         Zone de crestere . Campia Dobrogei , Olteniei , Timisului , Crisurilor , Baraganului , Burnazului , Moldovei (judetul Botosani) si Covurlui.