PATLAGINA

Patlagina ingusta si Patlagina lata (Plantago lanceolata si Plantago Major)
Pătlagina (Plantago) este un gen de aprimativ 200 de specii de plante mici.Ambele specii de patlagina sunt recunoscute ca tratamente excelente in tratarea multor boli, inca din antichitate.Patlagina lata este cunoscuta populat sub urmatoarele denumiri: patlagina mare, minciuna mare, iarba grasa etc.De-a lungul timpului, patlagina ingustaa capatat mai multe denumiri populare: minciuna, limba sarpelui, iarba taieturii etc.In medicina populara patlagina era utilizata pentru vindecarea de otraviri, de febra, rani, prostata (cu frunze de patlagina).patlagina este regele drumurilor si a crescut inca din timpurile stravechi spre binele si binecuvintarea omenirii. Astazi e la fel ca atunci. Raul strabate tara si avem nevoie de plante medicinale cum este si patlagina-ingusta – intalnita si sub denumirea de iarba-taieturii, limba-oii, limba-baltilor, limba-broastei, patlagina – mult apreciata in vechile carti despre plante medicinale, pentru a combate acest rau. Ruda sa, patlagina sau patlagina lata (Plantago major) – care mai este cunoscuta si ca iarba-grasa-de-gradina, iarba-bubei, iarba-mare, limba-boului, limba-oii, mama-padurii, placintica-vacii – nu-i este cu nimic mai prejos si se foloseste exact la fel. Ambele cresc pe toate cimpiile, marginile de drumuri de tara, pasunile, povirnisurile, lizierele , in santuri si pe terenurile umede necultivate, fiind practic raspindite in intreaga lume. Patlagina se foloseste in primul rind imptriva maldaiilor aparatului respirator, mai ales in cazul unor secretii abundente ale mucoaselor, in tuse, tuse convulsiva, astm pulmonar, ba chiar in tuberculoza pulmonara. Preotul elvetina Kunzle, medicul naturist popular si cunoscatorul marii puteri de leac a plantelor noastre, screi: „Intrebuintarea gaseste intreaga patlagina in toate varietatile ei, cu radacina, tulpina, floare si saminta cu tot. Ea curata stomacul ca nici o alta planta, estede aceea indicata pentru acei oameni care au singe putin sau prost, ficat si rinichi bolnavi, infatisare palida, care fac eruptii, eczeme, care mai si tusesc putin, sunt ragusiti, slabi ca niste ogari, chiar daca i-ai baga in unt. Ea-i ajuta sa se puna pe picioare pe copiii firavi, bolnaviciosi, care nu se dezvolta ca lumea in ciuda unei hrane bune”. Persoane suferind e astm pulmonar si bronsic, prescriindule patlagina-ingusta amestecata cu cimbru in parti egale (a se vede „Moduri de folosire) au avut un real succes. O astfel de infuzie este foarte recomandabila si in bolile hepatice si vezicale.
Compozitie chimica:      de la toate aceste specii se intrebuinteaza frunzele (Folium Plantaginis) aucumbina sau aucubozida cu structura furanica, mucilagii formate in mare parte din xiloza, acid poliuronic, pentozane, etc. Tanin, glicozizi, saponine, zaharuri, ulei volatil, rezine, substante proteice, carotenoizi, filochinona, vitaminele: A, C, K, substante antibiotice, substante minerale. In seminte se gasesc mucilagii si un trizaharid (planteoza).

Actiune farmaceutica:   emolient, hemostatic, usor astringent. Proprietatile emoliente se datoresc mucilagiilor iar cele hemostatice vitaminei K. Este si un bun antibiotic. Este de asemenea antipruginos, expectorant, antidiareic, cicatrizant datorita alantoidei, depurativ. Este bactericida datorita aucubozidei.


Tratamente naturale cu patlagina:
PATLAGINA ADUNA, LINISTESTE, IMBLANZESTE cu iubirea ei şi calmul unui duhovnic ajutân­du-ne să ne regăsim propria esenţă. 
Ne readuce mintea în ini­mă şi inima în minte in­ducând CALM, CLARITATE MENTALA, ATENTIE sporită, ECHILIBRU  şi SIGURANTA INTERIOARA . Oblojeşte, ci­catrizează şi interiorizează. Este indicată mai ales când exis­tă în om multă obidă sau INCORDARE PSIHICA reţinută. În practica populară, frunzele mai erau folosite pentru umflături sau bube. Pe răni se punea zeama frunzelor strivite, iar pe umflături se puneau frunze de patlagină opărite. Ceaiul de frunze se mai folosea contra tusei măgăreşti sau răguşelii dar şi pentru limbrici şi „o­pri­rea udului” la copii. Contra tu­ber­culozei se folosea decoctul din rădăcină şi frunze. Tot pen­tru această boală care făcea şi atunci ca şi acum victime nu­meroase, se fierbeau frun­ze­le în lapte dulce, iar frunzele erau aplicate calde pe piept, tra­tamentul durând astfel şase săp­tămâni. Frunzele sub for­mă de cataplasme sau băi calde mai erau folosite în inflamaţiile de natură reumatismală.

In zilele noastre patlagina constituie un remediu excelent in vindecarea furunculelor, bolilor cancerose de glande, abceselor, vindecarea persoanelor ce au zona Zoster, bronsitei, diareei, arteriosclerozei, muscaturilor de sarpe (peste rani se aplica terci de patlagina tanara), astmului, raguselii, ulcerului duodenal, tusei, bolilor cailor respiratorii,hemoroizilor, gusei, tumorilor maligne.
Daca se beau doua cani pe zi, treptat, din ceaiul de patlagina, acesta va avea efecte vindecatoare in cazul: ulcerului gastric, bronsitelor cronice, astmului, tusei. Ceaiul de patlagina combinat cu cel de cimbru ajuta de asemenea la tratarea tusei si a bronsitelor.
Terciul din frunze de patlagina este foarte util cand vine vorba de rani datoarate atat arsurilor, taierilor, intepaturilor (inclusiv de insecte).
Pulberea de patlagina contituie un remediu excelent in tratarea ulcerului gastric.
Siropul de patlagina ajuta la tratarea tusei si bronsitelor. Sucul de patlagina ajuta la vindecarea furunculelor si abceselor impreuna cu frunzele de patlagina maruntite si cu terciul din frunze de patlagina.
Patlagina este recomandata si in uz extern. Astfel trateaza ulcerul varicos, ulceratiile cutanate, conjuctivita (spalaturi, bai), dar si laringita (gargarisme).
Semintele de patlagina si ceaiul din patlagina impreuna reprezinta tratament ajutator contra calculilor.