duminică, 29 ianuarie 2012

Afectiunea

"CELE MAI BOGATE DARURI ISI PIERD VALOAREA CAND NUMAI MANA LE OFERA SI NU INIMA " AL. DUMAS

 AFECTIÚNE s.f. 1.  Atitudinea de dragoste,  de sentimente bune pentru cineva, de atasament, de iubire, caldura căldură, prietenie  – explicatia simpla, clara, pe care o da dex-ul. Afectiunea nu poate fi incadrata in limite. N-o poti masura. Nu poti spune ca ti-e suficient un kg de afectiune, ca ti-ajunge o ora de afectiune, sau poate doar cativa stropi…O atitudine implica un comportament fizic, mental -emotional si spiritual. Deci atitudinea afectiva necesita daruirea in toate planurile vietii de cuplu:afectiune  fizica, afectiune emotionala, afectiune mentala dar si spirituala. Numai un anume tip de afectiune nu este suficienta pt a ne ne implini total.
Vorbim despre afectiune, lucru fara de care nu poate exista nici o relatie intima solida. Insa afectiunea, la fel ca mai toate nevoile, inseamna altceva pentru fiecare om. 
Atitudinea afectiva inseamna o exprimare exterioara de dragoste, de sentimente bune, de atasament, de iubire, caldura căldură, prietenie prin  forme comportamentale .


Toti avem nevoie de afectiune. Toti. Unii exteriorizam aceasta nevoie . Traim si ne hranim cu dragoste. Primind si daruind, la randul nostru, celorlalti, afectiune. Altii, n-o arata, desi simt nevoia de afectiune. Accepta ceea ce primesc, se hranesc cu dragostea celor din jur, uneori chiar nerecunoscand ca sentimentele acelea le-a umplut existenta de viata, ca le era necesara, ca aerul. Teama ca, afectiunea, invadandu-le viata, le-ar zdrucina echilibrul, condus de ratiune. Ca s-ar pierde, coplesiti de sentimente carora n-ar sti cum sa le faca fata si, mai mult de atat, cum sa le raspunda. Le e teama ca, dandu-si voie sa simta, ar parea slabi. S-ar simti dezgoliti si vulnerabili. Pentru ca e mai usor sa-si traiasca viata respectand reguli rationale, limite si conveniente. Respectand reguli impuse cu mintea… cand viata ar trebui sa fie ghidata doar de sentimente. De sentimentele frumoase. Care ne fac sa crestem, sa simtim ca avem aripi, ca putem zbura spre alte universuri, ca suntem mari… sufleteste.
 Exteriorizarea, exprimarea afectiunii, aratarea dragostei, se invata si ea prin interes, dorinta dar si  deschidere, acceptarea unei astfel de lectii de viata.  Orice invatare  se face cu rabdare si calm dar si cu munca, daruire.
Afectiunea – minunea din sufletele noastre. Pe care putem doar s-o daruim sau nu.  Atunci cand simtim, simtim cu totul.   Ne daruim inima, toata. Iubim, cu toata fiinta.
Barbatii au nevoie de implinire sexuala, tovarasie relationala, o sotie atragatoare, de sprijin casnic si admiratie. 
Femeile au nevoie de afectiune, de conversatie, sinceritate si deschidere, sprijin financiar si angajare familiala. 
Deosebirile sunt edificatoare. Principala nevoie a femeii este afectiunea interioara , pe cand principala nevoie a barbatului este implinirea sexuala (afectiunea exterioara) .

Nevoia de TANDRETE  fizica este clara pentru ambele sexe, dar fiecare o obtine in alte moduri. 
Daca esti barbat, tine minte ca pentru o femeie afectiunea inseamna ceea ce inseamna apa pentru o planta -in lipsa afectiunii, ea va inceta realmente sa mai functioneze. Imbratiseaz-o si sarut-o de fiecare data cand pleci de acasa si cand te intorci. Da-i un telefon cand sunteti la distanta. Spune-i cat de mult inseamna pentru tine. Ofera-i flori, dulciuri, cadouri, felicitari. Nu uita niciodata de ziua ei si in nici un caz de aniversarea voastra. Pune la cale surprize. Ajut-o la treburile gospodaresti. Nu lasa niciodata sa vina seara fara sa-i spui ca o iubesti. Si nu uita niciodata ca afectiunea nu inseamna neaparat sex. 
Nu-ti face griji daca nu-ti sta in fire sa fii tandru. Tine-o in brate si ascult-o cu tandret. Fi bland cu ea, cauta sa o intelegi intotdeauna si vei vedea cat de valoroasa este tandretea pe care i-o aferi, pentru simplul fapt ca implineste o nevoie profunda a ei. 
Daca esti femeie, tine minte-nevoia lui de afectiune este la fel de puternica pe cat este a ta, chiar daca o exprima astfel.Tine cont de nevoile pe care le-am prezentat pentru barbat-incarca neincetat bateria,,flamanda”a partenerului tau cu tandrete, verbal si fizic. In primul rand prin comunicare. 
Comunicarea plina de iubire hraneste de fiecare data nevoile. Cu cat mai profunda si mai plina de miez este comunicarea, cu atat mai puternica este incarcarea. Uneori, oamenii spun pur si simplu ce le vin prin minte si inteleg cu adevarat ce au rostit abia dupa ce partenerul le parafrazeaza spusele prin intermediul ascultarii si/sau al folosirii de imagini verbale afective. Abilitatile respective ilustreaza esenta ascultarii,intelegerii si validarii. 
In al doilea rand foloseste umorul intr-un mod plin de consideratie. Ori de cate ori se poate fi vesel, senin si amuzant, fa-ti partenerul sa rada. 
Adu-ti aminte in fiecare zi cat de pretios este partenerul tau si spune-le asta si celorlalti membri ai familiei. Daca partenerul nu este cea mai de pret persoana din viata ta, ia decizia constienta de a-i acorda mai multa pretuire in sufletul tau. Ridica acea valoare la cel mai inalt nivel. 
Imblanzeste-ti vorbele, mai cu seama daca abordezi un subiect care ar putea sa determine o reactie puternica din partea partenerului. Nu da vina pe partener sau pe alti membri ai familiei pentru ceea ce simti. Tu hotarasti trairile afective pe care le ai, prin metodele de gandire si prin alegerile pe care le-ai facut pana in momentul de fata. Simtamintele urmeaza intotdeauna actiunilor, alegerilor si modului de gandire. 
Mangaie-i pe cei dragi! Scalda-i in iubire pe cei dragi, spune-le ce simti cu regularitate, atinge-ti bland partenerul.

Dragostea este un sentiment complex, manifestat prin afecțiune puternică. Definirea sa este un demers dificil, cauzat de complexitatea manifestării sale, dar și de diversitatea legăturilor afective cuprinse de acest termen. Dragostea se poate manifesta față de: familie (părințicopii sau alte rude), prieteniparteneri romanticiDivinitateanimaleobiectepatriefrumosartă ș.a.m.d. O nevoie importantă a dragostei (care este inclusă uneori în însăși definiția ei) este dereciprocitate – în unele cazuri, aceasta este resimțită de către subiect fără o acțiune fizică a obiectului (de exemplu, în cazul dragostei față de Divinitate, față de obiecte ori diverse concepte neaplicate). Spre deosebire de toate celelalte cazuri, Dragostea în care sunt implicați parteneri romantici se servește de sexualitateca dovadă a intimității (prin expresia „a face dragoste” se înțelege a avea o relație sexuală). Dragostea interpersonală poate fi platonică, concept prin care se înțelege o afecțiune purificată de gesturi sau dovezi de natură fizică.
Termenul „dragoste” are ca sinonime variantele iubire (sinonim total), amor și libov (parțiale). În afară de „amor”, de origine latinească, toate celelalte cuvinte au fost preluate din limbile slave. În timp ce „dragoste” și „iubire” sunt întrebuințat pentru orice categorie a respectivului sentiment, ceilalți termeni vizează numai unele posibilități. Astfel, „libov” poate exista numai între parteneri romantici (termenul mai are și înțelesul de comportare politicoasă), în vreme ce „amor” cuprinde acest înțeles („a face dragoste” se mai poate spune „a face amor”) și pe acela de dragoste pentru artă (amorul artei).
Tipuri de dragoste Există numeroase clasificări ale situațiilor de dragoste, în funcție de obiectul vizat. Între cele mai des întâlnite categorii se numără:
  • dragoste de sine, care este confundată adesea cu egoismul
  • dragoste romantică, între parteneri de acest fel. Ei pot fi opuși prin sexul biologic (numiți heterosexuali) sau de același sex (homosexuali)
  • dragoste de familie, manifestată între membrii unei familii. Se remarcă prin importanță subtipul dragostei părintești, a părinților față de copiii lor.
  • dragostea față de Divinitate, ce fundamentează în unele religii legătura dintre om și DivinitateReligia creștină vede o strânsă relație între dragostea față de Dumnezeu și cea față de aproape (prin „aproape” se înțelege mulțimea semenilor, a tuturor oamenilor diferiți de sine, cunoscuți ori nu sie)
  • [[Dragostea lui (Dumnezeu) față de oameni]] ce se manifestă prin sacrificiul suprem: (Dumnezeu-Tatăl) și-a sacrificat Fiul, IIsus Cristos, pentru ca oricine crede in el să fie iertat, să nu mai fie pedepsit pentru păcate prin moarte veșnică.
  • dragoste platonică, exprimată de doi oameni ca afecțiune pură, total dezinteresată fizic (material sau prin gesturi)
  • alte tipuri, care nu presupun o reciprocitate vizibilă sau nu așteaptă niciun fel de reciprocitate (în egală măsură, ea se poate manifesta): dragoste față de naturăplanteanimalepatrie (numităpatriotism), artă (subiectul ei se numește un iubitor de artă), frumusețe etc. Un caz deosebit de important din punct de vedere cultural și spiritual este:  În mod frecvent dragostea nu este exprimată prin cuvinte, ci anumite comportamente ca privirea, mimica, poziții erotice ale corpului (foarte bine exprimat și la animale). La fel prezența acestui sentiment indică gingășia gesturilor, sărutul, atingeri ale părților corporale intime, cea mai intimă formă fiind exprimată prinsex.
    Verbal dragostea este exprimată prin încercări de apropiere prin complimente, diminutive (ca și comoară), alintări, declarații de dragoste.
    Ritualuri ale iubirii sunt logodna cu dăruirea inelului de logodnă și cununia, sau tot verbal dragostea este exprimată prin literatură.
    Persoana îndrăgostită fiind atașată de persoana iubită, fiindu-i teamă de a o pierde, sau dor de ea când nu se se află în apropiere, aceste simțăminte sunt realizate prin simțul văzului, mirosului (olfactoric), tactil culminând cu împerecherea.
    • Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenților din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacțiile biologice care devin tot mai intense, influențând comportamentul, gândirea lucidă.
    Astfel se poate vorbi de fenomene neuroendocrine sub coordonarea diencefalului, luând naștere în hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie). Din cadrul substanțelor mesagere a euforiei se pot aminti „dopamina”, „adrenalina” și „substanțele endorfine” care declanșează mai departe o producție de hormoni sexuali ca testosteron crescând apetitul sexual, care este stimulat și pe calea olfactivă prin „feromoni”, scăzând nivelul serotoninei (împreună cu adrenalina și noradrenalina sunt „monoamine”, hormonii de stres), reacții asemănătoare apar în cazuri de îmbolnăvire, ceea ce determină faptul că îndrăgostiții nu mai pot gândi normal (stare de drogare). Din statistici s-a observat că cea mai crescută rată a divorțurilor este după patru ani de căsnicie. După această perioadă preiau rolul la femei oxitocina și la bărbați vasopresina, care împreună cu endorfinele întăresc sentimentul de dragoste care se transformă într-o formă a prieteniei și încrederii în partener.

miercuri, 25 ianuarie 2012

EMPATIA- (CO+TRAIRE , INTERSIMTIRE) specific principiului feminin

       Mihail Ralea (1896 - 1964) defineste empatia ca fiindcapacitatea oamenilor de a intelege trairile altora.
       Vasile Pavelcu (1900-1991)completeaza definitia, adaugand ca o consecinta capacitatea de a anticipa comportamentul altora in situatii date.
Empatia (din greaca veche ἐνîn, în interior și πάθoςsuferință, ceea ce suferi) este capacitatea de a recunoaște și, într-o oarecare măsură, de împărtăși sentimentele (cum ar fi tristețea sau fericirea) care sunt experimentate de către o altă ființă, chiar dacă aceasta nu le exprimă explicit. O persoană are nevoie de a avea un anumit grad de empatie înainte de a putea să fie capabil să simtă compasiune.
Mulți autori pun în legătură empatia cu capacitatea de a te putea identifica cu alți oameni (capacitatea de identificare), de a te putea detașa de această identificare (capacitatea de distanțare) și de a putea oscila între ambele funcții parțiale


        Empatia este o modalitate de cunoastere intuitiva. Este un mod de comunicare (mai ales, de receptare) afectiva. Este acel fel in care „stim ce e in sufletul celuilalt”.
Filozof si estetician german, Theodor Lipps (1851-1914), precursor al psihologiei si continuator al conceptului de Einfühlung, a definit patru feluri empatie:
a)empatia generala sau aperceptiva;
b)empatia naturala sau empirica – se atribuie obiectelor forta si miscare, adica o atiudine proprie, de tip uman;
c)empatia dispozitiei – reactii senzoriale de tipul definirii culorilor ca fiind calde sau reci, vesele sau triste;
d)empatia de transpunere – o multiplicare a eu-lui, o transpunere in starea probabila celuilalt.

Intr-o alta clasificare, se identifica empatia practica si empatia esteticaEmpatia practica este mai limitata, conditionata de experienta subiectului si de perceptia directa, senzoriala.Empatia estetica este o manifestare la un nivel superior, mai puternic spiritualizat, mai abstracta si mai contiua.

Ceea ce intereseaza in relatiile interpersonale este mai ales empatia de transpunere.Aceasta se dezvolta inca din primele luni de viata, mai intai pe baza contagiunii afective. Copilul mic tinde sa preia starea emotionala a celor din jur: daca in jur se rade, rade si el; daca un copil plange, probabil ca toti copiii mici din preajma vor incepe sa planga.   Mai tarziu, intervin in joc alti factori:experientele afective proprii ale subiectului, capacitatea de a cunoaste pe cel de alaturi, disponibilitatea sau indisponibilitatea (indiferenta). Strict legata de intuitie si de disponibilitate, empatia este mai evidenta la femei decat la barbati.
Din punctul de vedere al psihologiei, empatia reprezintă o identificare, prin trăire, cu alte persoane, cum ar fi eroii cărților, printr-o interpretare a eului altora după propriul eu, în timp ce din punct de vedere filozofic, empatia este o formă de cunoaștere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiție, deci, tot o interpretare a eului altora după propriul nostru eu.
Empatia reprezintă capacitatea de a te detașa de celalalt, de a nu ne identifica pentru a evita amestecul emoției noastre cu a celuilalt sau a problemei noastre cu problema celuilalt și pentru a fi astfel și mai capabili de a-l ghici, de a-l întelege și de a-l ajuta pe celălalt
  • Psihologul american Gordon Willard Allport (1897 - 1967), în lucrarea Personality: A Psychological Interpretation (Personalitatea: o interpretare psihologică) din 1937, definea empatia dreptimaginația substituitivă, prin care o persoană își asumă percepțiile, judecățile și afectele artei persoane într-o situație determinată dintr-un șir de situații.
  • Psihologul american Joy Paul Guilford (1897 - 1987), în lucrarea sa Personality (Personalitatea) din 1959 consideră că empatia este o abilitate de a prevedea comportamentul altor persoane pe baza cunoașterii dispozițiilor psihologice (percepții, gânduri, sentimente, atitudini).
  • Psihoterapeutul Carl Rogers (1902-1987) este cel care a introdus termenul de empatie în practica medicală, preluându-l din estetică. Pentru Rogers, a fi empatic înseamnă „a percepe cadrul de referință al altuia cu acuratețe, cu toate componentele sale emoționale și semnificațiile care-i aparțin ca și cum ai fi cealaltă persoană, dar fără a pierde din vedere condiția de ca și cum.“
  • Într-o manieră mai clară și mai simplă de a spune lucrurilor pe nume, Mihail Ralea (1896 - 1964) definea empatia ca fiind capacitatea oamenilor de a înțelege trăirile altora.
  • Vasile Pavelcu (1900-1991) a completat definiția, adăugând ca o consecință capacitatea de a anticipa comportamentul altora în situații date
  • Neculai Ioan Fantanaru a oferit o definiție mai simplă care merită citată: Empatia înseamnă să te preocupi de gândurile si sentimentele altor persoane, punându-te în locul lor, încercând sâ  gandesti precum o fac ei.    
    Empatia se deosebește de simpatie, aceasta fiind o stare emoțională conștientă, constând în „a simți cu", pe când empatia înseamnă „a simți în", a tinde spre, a trăi viața afectivă a altuia.
    Există o distincție clară între cele două concepte, care sună similar: 
    • Empatie: abilitatea de a înțelege, percepe și simți emoțiile unei alte persoane.
    • Simpatie: tendința de a-i ajuta pe ceilalți pentru a preveni sau diminua suferința lor.
                                                                                                                                                                  Cercetători britanici de la Universitatea Cambridge și colegi ai lor olandezi de la Universitatea Utrecht au constatat că chiar și o doză mică de hormoni masculini diminuează capacitatea femeilor de a ghici starea de spirit a unei persoane, diminuându-le capacitatea de empatie.   

Înțelesul empatiei este cel de CO-TRAIRE, INTERSIMTIRE, înțelegere prin experiențe comun împărtășite. În cadrul teoriilor feministe se insistă în multe cazuri asupra aspectelor afective ale empatiei („Știu ce simți”), cu referire la altă persoană sau alte persoane care au trecut prin aceleași tipuri de experiențe.

 Rolul empatiei a fost pus în evidență mai ales în contextul grupurilor de „trezire a conștiinței”.
Femeile au experiențe de gen care le conferă o „privatitate colectivă”, cum ar fi cele ale gravidității și nașterii (Alcoff și Dalmya, 1995).
Empatia este revalorizată în contextul criticilor exceselor raționalismului și ale mitului intelectualist al cunoașterii. Eticile „feminine” (ale grijii, relațiilor, eticile materne) valorifică potențialul empatiei în fundamentarea moralei. În alte contexte, empatia este extinsă dincolo de comunitatea umană, anume spre comunitatea biotică, drept bază pentru eco-etici. Oamenii au experiențe comune cu alte vietăți: setea, foamea, împerecherea ș.a (M.Miroiu, 1996). Pe baza lor pot „înțelege” alte ființe ca subiecți ai moralei. Empatia este o formă de cunoaștere care ajută la depășirea dihotomiilor rațiune-emoție, cunoaștere propozițională-cunoaștere experiențială, implicare rațională-implicare afectivă. Ea nu solicită „înclinația”, emoția, ci mai degrabă înțelegerea experienței trăite într-un alt chip decât cea pur teoretică. Această problemă are relevanță în feminism, mai ales în ce privește accesul la înțelegerea experiențelor pur femeiești.
(vezi și Etica grijiietici ginocentriceetici materne) Mihaela Miroiu

duminică, 22 ianuarie 2012

Perseverenta-Nu renunta niciodata


Perseverenta este forta vointei, inteleasa drept capacitate de a pune in practica, in mod constant, liberele alegeri de a deveni mai bun.

Forta vointei si dorinta, daca sunt bine combinate constituie o pereche de neoprit.
Perseverenta a fost itotdeauna diferenta intre succes si nereusita.
Aceasta este calitatea care limiteaza, mai mult decat oricare alta, majoritatea persoanelor in marile realizari, acestea dorind sa intreprinda ceva, dar, imediat ce drumul devine anevoios, dandu-se batute.
Perseverenta va atrage dupa sine succesul.
Perseverenta este factorul esential pentru a putea sa transforma dorinta in corespondentul sau fizic.
Baza perseverentei este forta vointei.
Forta vointei si dorinta, atunci cand sunt combinate in mod optim, formeaza o pereche irezistibila.

Perseverenta este o stare mentala care poate fi cultivata.
Ca toate starile mentale, perseverenta este fondata pe baze foarte precise, printre care se numara:
1. Precizia intentiilor. Sa stiti ceea ce vreti este primul si cel mai impoirtant lucru in dezvoltarea perseverentei. O motivatie puternica ajuta la depasirea multor dificultati.
2. Dorinta. Este, bineinteles, mai usor sa dobandesti si sa mentineti perseverenta, atunci cand doriti sa atingenti un scop sustinut de o intensa dorinta.
3. Increderea in sine. Increderea in propriile capacitati de a obtine rezultatul dorit, incurajeaza in urmarirea planului cu perseverenta.
4. Precizia programelor. Programele precise, chiar daca la inceput pot fi putine, incurajeaza perseverenta, aceste planuri se vor perfectiona in mod spontan, o data ce dvs, va veti fi antrenat suficient mintea.
5. Cunoasterea solida. Stiind ca propriile proiecte sunt solid bazate pe experienta dobandita si pe cunostintele specifice, perseverenta dvs. va fi incurajata.
6. Cooperarea. Simpatia, intelegerea si cooperarea armonica cu ceilalti tind sa dezvolte perseverenta.
7. Forta vointei. Obisnuinta de a-si concentra propriile ganduri asupra tintelor preconizate, pentru de a atinge un scop precis, comporta perseverenta.
8. Obisnuinta. Perseverenta este rezultatul direct al obisnuintei. Mintea absoarbe si devine parte integranta a experientelor cotidiene din care isi trage seva.

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Varza (Brassica oleracea)

Varză (Brassica oleracea) este o legumă comestibilă verde sau rosie, una din cele mai vechi legume cunoscute de om, iar alchimiștii o credeau materia primă a alimentelor. Sucul verzei roșii poate să se întrebuințeze ca indicator pH. este plantă bianuală: în primul an vegetează, iar în al doilea an înflorește. Face parte din familia Crucifere, numită așa deoarece are floarea pe tipul patru, cu elementele florale așezate în cruce. Florile sunt grupate în inflorescențe, de culoare galbenă.
 Ea este bogata in special in provitamina A, vitaminele C si E si in fibre, elemente care asigura sanatatea celulelor.

Varza albă (Brassica oleraca) este recomandată a fi întrebuințată în tratamentul: anemiei, diabetului zaharat, litiazei biliare, tusei (suc de varză + miere), afecțiunilor renale, hemoroizilor, durerilor de ficat (varză crudă sub forma de cataplasme), ulcerului gastric și diabetului.
Varza albă acționează ca laxativ, vitaminizant (pentru pacienții care se refac după o perioadă în care au zăcut) și ajută la prelungirea vieții (vitamina A conținută în varză întârzie îmbătrânirea, hrănind țesuturile).
Varza albă poate fi consumată ca: varză murată, și în acest caz constituie un remediu excelent în tratarea alcoolismului, întărirea gingiilor și tratarea infecțiilor intestinale; ceai de varză: acesta ajută la vindecarea bronșitelor cronice, dar și la tratarea diareei și a constipației; cataplasme cu foi de varză albă (se aplică local), care ajută la vindecarea: ranilor, plagilor și tumorilor.


Varza este o leguma foarte putin calorica, ea avind in jur de 25 de calorii (100 kjouli) la 100 de grame de produs. Glucidele, care furnizeaza o parte din calorii, sint constituite in primul rind din pentosan, glucide partial asimilabile. In afara de asta, ele mai contin zaharoza, glucoza si fructoza. Protidele, care completeaza aportul energetic, sint prezente si ele la un nivel ridicat. Bogatia vitaminica a verzei trebuie insa subliniata, ea figurind printre legumele cu cel mai mare continut de vitamina C (cele mai bogate sint foile aflate la exterior). Prin fierbere insa se pierde cam 30-40 la suta din continutul de vitamina C.
Varza este de asemenea foarte bogata in vitamina E: 2-7 mg la 100 g, ceea ce constituie un adevarat record pentru o leguma, 200 de grame de varza consumate zilnic acoperind necesarul zilnic de vitamina E.  200 de grame de varza acopera necesarul zilnic de vitamina A  Provitamina A (sau carorenul, care se transforma in vitamina A in organism) este si ea foarte bine reprezentata, astfel ca o portie de 200 de grame de varza acopera necesarul zilnic de vitamina A. Vitaminele din grupa B sint si ele foarte bine reprezentate: B1, B2, B3, B5, B6, B9, adica toate cele care constituie grupa anticanceroasa.
  Rivalizeaza chiar si cu antibioticele deoarece contine o anumita substanta bactericida ce reduce multi germeni. Si varza acra are un excelent efect asupra sanatatii. Prin fermentii pe care ii contine, aceasta contribuie la digestia celulozei si a grasimilor.

De asemenea, varza reprezinta un reechilibrant deosebit, ajutand la buna functionare generala a organismului si la prelungirea tineretii. Prin continutul sau de vitamina A, varza ajuta la hranirea tesuturilor, amanand aparitia primelor semne ale imbatranirii. Datorita aportului de vitamina B, varza favorizeaza mentinerea echilibrului nervos, inlesneste absorbtia oxigenului in celule si metabolismul glucidelor si intareste respiratia celulara.  
Efect benefic in preventia cancerului de colon
Cercetarile efectuate in ultimii 20 de ani au confirmat faptul ca un consum regulat de varza are efect benefic in preventia cancerului de colon in special, a celui de stomac, dar si de plamini, esofag si rect (cercetari realizate la Universitatea din Minnesota si J. Hopkins din SUA, in Grecia, Israel, Japonia, Norvegia). Cercetarile au relevat deci ca persoanele care consuma legume din familia crucifere, varza in special, sint mult mai putin expuse ca celelalte cancerului de colon (studii efectuate de Institutul National American al Cancerului).Varza
Mare continut in minerale
Continutul in minerale este si el foarte bine reprezentat: calciu, magneziu, fier, la fel si cel in oligoelemente: iod, cupru, mangan, sulf. Fibrele alimentare sint abundente, fiind compuse in majoritate din celuloza si hemiceluloza, ceea ce explica si anumite intolerante intestinale. Modul de preparare a verzei poate inlatura insa aceste efecte. Fibrele alimentare sint capabile sa stimuleze intestinul si sa previna constipatia. O portie de 200 de grame de varza asigura peste 20 la suta din cantitatea de fibre necesara zilnic (30-37 g).
Proprietati terapeutice
Varza este un aliment alcalinizant nutritiv, energetic, remineralizant si tonifiant si este preferabil sa se manince in stare cruda, pentru a i se pastra intacte proprietatile.
Prezinta proprietati dezinfectante si cicatrizante la nivelul tesuturilor
• Poseda o actiune antiseptica pulmonara importanta si proprietati expectorante
• Favorizeaza metabolismul glucidelor si absorbtia oxigenului in celule
• Are actiune anticancerigena: specialistii recomanda folosirea verzei in mod regulat, deoarece continutul ei crescut de caroten diminueaza riscul aparitiei cancerului. In acelasi timp, sulful si hitidina pe care le contine varza diminueaza tumorile, asigurind eliberarea toxinelor
• Este aperitiva si antidepresiva. Romanii, de exemplu, erau incredintati ca varza vindeca melancolia. Fiind foarte bogata in vitamine si saruri minerale, varza asigura elementele indispensabile sezonului rece
• Alte proprietati: antidiareica, antiscorbutica, antiseptica, depurativa
• Contine un pricipiu hipoglicemiant, care face sa fie recomandata in regimul pentru diabetici
Indicatii terapeutice generale   Gratie continutului sau bogat in vitamine, saruri minerale si clorofila, varza restabileste flora intestinala si contribuie laVarzacresterea numarului de hematii (in special varza alba). De aceea varza este recomandata in:
• Astenii
• Imbatrinire prematura
• Demineralizari
Indicatii particulare:
• Sfera cardiovasculara si sanguina: ulcere varicoase, anemie simpla
• Sfera respiratorie: afectiuni bronho-pulmonare, TBC
• Sfera digestiva: ulcer gastric si duodenal, colita ulceroasa
• Sfera genito-urinara: fenomene congestive spasmodice si inflamatorii
• Sfera ORL: angina, laringita, sinuzita
• Inflamatii si infectii intestinale: ciroza ascitica
• Sfera dermatologica: infectii cutanate (abcese, panaritii, furuncule, antrax) si complicatiile acestora, contuzii si rani
• Sfera neuro-psihica: nevroza
• Sfere diverse: insolatii, stari congestive cerebrale, nevralgii, diabet
Extern, varza se foloseste sub forma de cataplasme in entorse, nevralgii faciale, guta, abcese, furuncule, afectiuni ale gambelor (varice, flebita, arterita) si multe altele. (O cataplasma foarte utila in diverse stari congestive - hepatice de exemplu - sau dureri de origini diverse - lumbago - se prepara din 4 foi de varza, 2 cepe rase, 4 pumni de tarite si apa, cit sa le acopere. Dupa ce s-a evaporat apa, se aplica cataplasma pe zona dureroasa si se mentine timp de 2-3 ore sau toata noaptea, daca se aplica seara, la culcare).
Compozitie medie pentru 100 g
Compusi g
Glucide 2,8
Protide 2,8
Apa 88,0
Fibre alimentare 3,4
Minerale mg
Potasiu 293,000
Fosfor 40,000
Calciu 53,000
Magneziu 21,000
Sulf 70,000
Sodiu 20,000
Clor 40,000
Fier 0,500
Cupru 0,040
Zinc 0,300
Mangan 0,180
Vitamine mg
Vitamina C 80,000
Provitamina A (caroten) 3,000
Vitamina B1 0,100
Vitamina B2 0,200
Vitamina B3 (PP) 0,300
Vitamina B5 0,210
Vitamina B6 0,160
Vitamina B9 (acid folic) 0,100
Vitamina E 1,700

joi, 19 ianuarie 2012

Anima si Animus

Psihologia profunzimilor a lui Jung, pune în evidentã un alt aspect al psihismului uman: energia psihicã - libidoul - este bisexuatã adica are GEN. Natura umanã, în esenta sa, este bisexuatã, ea contine în egalã mãsurã principiul feminin si masculin care coexistã si se manifestã în interrelatie în cadrul aceluiasi individ.

Principiul Masculin, corespunde Logosului creator, este principiul activ, rational, care prin analizã logicã si constructivã, estimeazã, criticã si organizeazã atât valorile materiale cât si cele spirituale. Prin vointã si initiativã, diferentiazã, ordoneazã si clarificã elementele constitutive ale lumii interioare si exterioare entitãtii individuale. El permite accesul la lumina unei Cunoasteri superioare.

Principiul Feminin, corespunde Erosului instinctiv, este principiul pasiv, irational, sentimental, sensibil. Exprimând pasiuni arzãtoare si emotii nãvalnice poate perturba realizarea proiectelor. Poate conduce la gelozii devastatoare dar si la împlinirea IUBIRII FARA LIMITE. 

Principiul feminin trãieste experienta, cel masculin o întelege. În exces, principiul feminin duce la întunecarea ratiunii si a gândirii, în timp ce, principiul masculin în exces, duce la incapacitatea de a resimti fluxul emotional. 

Iubirea fãrã intelect este incoerentã si perturbatoare, intelectul fãrã iubire este steril si abstract. Iubirea are nevoie de intelect pentru a fi cãlãuzitã si canalizatã benefic, intelectul are nevoie de iubire pentru a înflori si a se manifesta creator.  EVOLUTIA presupune îmbinarea armonioasã a celor douã principii: a Logosului si a Erosului, A PRINCIPIULUI MASCULIN CU CEL FEMININ.

Jung aratã cã, desi bãrbatul se percepe ca masculin în plan constient, el are în structura sa inconstientã o componentã femininã, la fel femeia, care la nivel constient se percepe femininã, posedã o componentã masculinã în structura sa inconstientã. El denumeste Anima zona inconstientã a bãrbatului si Animus sfera inconstientã a femeii.

Sexualitatea, care se exprimã în vise prin imagini extrem de frecvente si semnificative, este mai degrabã o expresie simbolicã a uniunii acestor douã polaritãti care tind spre îngemãnare armonioasã si nu trebuie luatã explicit, ca expresie a uniunii fizice bãrbat - femeie.

Din cauzã cã bãrbatul tinde sã reprime aspectul sãu feminin iar femeia sã refuleze aspectul sãu masculin, conflictele si tensiunile care se nasc la nivel inconstient duc la tulburãri psihice care pot lua forma NEVROZELOR. Si în acest caz, visele îsi afirmã rolul defulator, orientativ si într-o oarecare mãsurã curativ.