Psihicul uman, care cuprinde ansamblul tuturor proceselor psihice constiente si inconstiente, este animat de o masã de energie psihicã sau libido.Dacã luãm în considerare cele trei planuri care alcãtuiesc fiinta umanã: corpul, sufletul si spiritul, putem sã precizãm astfel functiile acestora:
CORPUL- este partea materialã, fizicã a fiintei însufletite, care posedã pulsiuni instinctive animalice.
SUFLETUL- din punct de vedere psihologic, este un soi de personalitate interioarã, posedând un complex delimitat de functii foarte net determinate în cadrul psihismului, care contine totalitatea proceselor constiente si inconstiente.
SPIRITUL- este principiul creator universal, sursã de energie si inteligentã.Din punct de vedere psihologic, spiritul este substanta transformatoare care se activeazã în sânul creaturii umane; este aspectul dinamic al psihismului, care produce si face ordine în imaginile psihice în scopul de a permite priza de constiintã.
Notiunea de Spirit exprimã ansamblul vietii psihice în centrul cãreia se aflã Dumnezeu, cãci Dumnezeu ca principiu, ca notiune, este o manifestare a cãrei perceptie se realizeazã prin intermediul psihismului si nu al perceptiei fizice. Cu alte cuvinte putem constata prezenta lui Dumnezeu prin intermediul psihismul nostru si nu prin perceptie fizicã.
Sau: INIMA este cea care-l SIMTE PE DUMNEZEU, nu ratiunea, investigatia analiticã.Sensul vietii, asa cum este redat în cadrul gândirii religioase, evangelice (vezi Sf.Ioan), este de a descoperi si atinge
" Împãrãtia lui Dumnezeu, care se aflã înlãuntrul nostru ".
În acelasi context, Dumnezeu este Spirit; acest Spirit Creator este Lumina care strãluceste si lumineazã tenebrele întunericului, permitându-ne sã atingem Spiritul adevãrului, Lumina adevãrului, Împãrãtia lui Dumnezeu.Acest scurt periplu în lumea ideilor mistice, religioase, cuprinse în învãtãtura crestinã, a fost necesar pentru cã el dezvãluie esenta notiunii de prizã de constiintã de sine, pe care o întâlnim în psihologia analiticã a lui Jung.Dar Jung insistã asupra faptului cã " viata si spiritul sunt douã puteri, sau douã necesitãti între care omul se aflã plasat ".
SPIRITUL DA SENSUL VIETII SI POSIBILITATEA UNEI DEZVOLTARI, expansiuni, mai ample, dar VIATA îi este indispensabilã SPIRITULUI cãci adevãrul acestuia nu reprezintã nimic dacã acesta nu poate fi trãit, EXPRIMAT...Fãrã Materie, Spiritul suflã în van, dar Spiritul este acela care pune în miscare, transformã si ordoneazã Materia primã a inconstientului.
Din întreaga masã de energie psihicã, care constituie totalitatea sistemului nostru psihic, noi nu avem constiintã decât de o infimã parte. Constientul este cel în centrul cãruia troneazã ego-ul, acest "eu" suficient si limitat.
CONSTIENTUL este RELATIA între EUL nostru si continutul total al PSIHISMULUI nostru, cu alte cuvinte existã constient atâta timp cât Eul percepe aceastã relatie. Dar dincolo de zona constientului se aflã marele, insondabilul, nepãtrunsul Inconstient, o zonã care înglobeazã tot continutul psihic al cãrui raport cu Eul nu este perceptibil.
Spre deosebire de Freud ( care face din Ego centrul psihismului nostru, reducând inconstientul la " continuturi psihice refulate ", un fel de groapã de gunoi a constientului ), JUNG considerã cã existã un ansamblu psihic care înglobeazã în egalã mãsurã si constientul si inconstientul, deci incluzând în egalã mãsurã ego-ul si ceea ce el numeste Sinele, eul fiind subordonat Sinelui. Acest Sine este expresia prin care inconstientul cautã sa se reveleze Ego-ului constient. Sinele reprezintã Imago Dei, imaginea lui Dumnezeu, acea sãmântã de divinitate pe care orice fiintã umanã o are înlãuntrul ei, acea Împãrãtie a lui Dumnezeu din lãuntrul nostru. Este cea mai înaltã intensitate de Viatã, ideea pe care ne-o putem face despre Dumnezeu si Iubirea neconditionatã.De sesizat faptul cã Iubirea neconditionatã cuprinde o semnificatie aparte, proprie, diferitã de ceea ce oamenii numesc în mod comun iubire.Cãci Dumnezeu este Iubire cu I mare, adicã Iubire neconditionatã.Jung spune de altfel :
" Iubirea este unul dintre cele mai puternice motoare ale activitãtilor omenesti. Ne-o reprezentãm ca fiind Divinã, si pe bunã dreptate îi dãm acest nume, cãci puterea absolutã a psihismului a fost denumitã, dintotdeauna, Dumnezeu..."
Atenuarea hegemoniei ego-ului asupra ansamblului psihismului si tendinta ca, printr-o lãrgire a câmpului de constiintã, eul sã se confunde cu Sinele, este sensul si telul Vietii, cãci Sinele este expresia cea mai completã a acestor combinatii ale destinului, pe care cu un termen generic le numim Individ.Aceastã cãutare permanentã a Sinelui se face prin intermediul religiei, cãci: "
Omul a avut dintotdeauna nevoie, pentru a înfrunta puterile lumii interioare, de suportul spiritual pe care l-a adus religia existentã la un moment dat...De când lumea si în orice loc de pe Pãmânt au existat clanuri totemice, comunitãti de cult si organizatii religioase, care aveau toate drept scop sã confere o formã ordonatã izbucnirilor haotice din lumea instinctelor..."
Sinele este de asemenea un centru organizator de unde emanã o actiune regulatoare si în acelasi timp, o sursã de imagini onirice.
Putem spune cã Sinele este un soi de GHID INTERIOR , distinct de personalitatea constientã, pe care nu-l putem sesiza decât prin intermediul analizei propriilor noastre vise si prin experienta personalã directã. Exact ca si în cazul misterelor antice, al mitologiilor si religiilor, atingerea acestui nucleu psihic este obiectivul principal al " psihologiei analitice ", dar procesul evolutiv se face predominant prin interpretarea limbajului simbolic al imaginilor din vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu