FIDELITATEA

În dicţionarul explicativ al limbii române fidelitatea este definită drept statornicie în convingeri, în

sentimente, în atitudine, devotament, credinţă, precizie, exactitate în reproducerea realităţi, a

unui text, a unui model etc.

Fidelitatea este capacitatea unui sistem viu sau neviu în a-şi sluji creatorul, în a se manifesta,

rămânând cât mai aproape de scopul şi filozofia pentru care a fost creat.

Fidelitatea se poate manifesta în câteva direcţii distincte care o definesc de fapt, ea putând fi:

Fidelitate divină - care exprimă fidelitatea unui sistem viu mineral, vegetal, animal sau uman

faţa de Creatorul său deci, faţă de Dumnezeu şi care la rândul ei se

manifestă:

• între oameni, pe care o voi numi fidelitate umană care reprezintă fidelitatea unui sistem viu

uman faţă de ceilalţi semeni ai săi.

• între animale şi între animale şi oameni denumită fidelitatea animală, aceasta ilustrând relaţiile

de fidelitate existente între animale dar şi între animale şi oameni.

• între vegetale, între vegetale şi animale, între vegetale şi om, fidelitatea vegetală.

• între minerale, între minerale şi vegetale, între minerale şi animale, între minerale şi om, fidelit

atea minerală

.

Fidelitatea tehnică – fidelitatea unui sistem neviu faţă de co-creatorul său uman care reprezintă

cât la % corespunde acest sistem scopului şi filosofiei pentru care el a fost creat de om.

Spun

co-creator pentru că îmi este foarte limpede faptul că noi oamenii nu inventăm nimic, ci

descoperim, sau mai bine zis redescoperim informaţii, energii, concepte şi supraconcepte

existente cu mult înainte chiar de crearea acestei lumi materiale în care trăim.

Există, în fapt un Singur şi Unic Creator şi acela este Dumnezeu.

Noi nu facem altceva decât să reproducem la nivelul nostru calităţile, procesele intime ale unor

elemente care fac parte din infinita: Creaţie a Tatălui Ceresc.

Fidelitatea divină exprimă capacitatea unui sistem viu în a recepţiona energii, informaţii,

concepte, supraconcepte, în a primi de fapt în fiinţa sa Iubirea Divină, capacitatea de a integra

această Iubire şi apoi de a o retransmite mai departe fără să-i altereze esenţa.

fidelitatea divină exprimă prin urmare şi capacitatea unui sistem viu de a

recepţiona, integra şi transmite mai departe principiile Virtuţilor Divine şi a Legilor lui

Dumnezeu

, păstrându-le esenţa nealterată, nemodificată.

Ţinând cont de cele arătate până acum, putem deduce uşor faptul că fidelitatea divină se

manifestă numai faţă de  Dumnezeu.Fidelitatea divină se manifestă la nivel planetar numai

faţă de esenţa divină din fiecare sistem viu, duhurile inferioare întrupate trebuind să manifeste

fidelitate faţă de duhurile Egale sau Superioare lor din punct de vedere al elevării spirituale, al

locului pe care îl ocupă fiecare în Ierarhii.

În ceea ce priveşte fidelitatea divină manifestată între oameni, ea se manifestă corect numai

atunci când omul este fidel numai duhului şi sufletului celor care sunt egali cu el din punct din

punct de vedere al elevării spirituale sau îi sunt superiori în această direcţie.

Suntem fideli Iubirii a Virtuţilor divine prezente şi manifestate de o fiinţă umană şi nu urii,

egoismului, posesivităţii precum şi a altor carenţe spirituale pe care aceasta le manifestă.

În general, suntem fideli lui Dumnezeu şi celor care Îl manifestă.

În clipa în care suntem fideli unei persoane la care carenţele ies în evidenţă constant, suntem

de fapt fideli lumii întunericului, arătătându-ne de fapt, în acest fel, infidelitatea faţă de divinitate si in+curajam carentele care sunt luate drept exemplu de cei "mici" si "slabi", crezand ca aceata-i o virtute.

Infidelitatea este opusul fidelităţii şi exprimă nemanifestarea corectă a acesteia în spiritul

respectării şi manifestării virtuţilor divine şi a Legilor lui Dumnezeu.