Afectiunea

"CELE MAI BOGATE DARURI ISI PIERD VALOAREA CAND NUMAI MANA LE OFERA SI NU INIMA " AL. DUMAS

 AFECTIÚNE s.f. 1.  Atitudinea de dragoste,  de sentimente bune pentru cineva, de atasament, de iubire, caldura căldură, prietenie  – explicatia simpla, clara, pe care o da dex-ul. Afectiunea nu poate fi incadrata in limite. N-o poti masura. Nu poti spune ca ti-e suficient un kg de afectiune, ca ti-ajunge o ora de afectiune, sau poate doar cativa stropi…O atitudine implica un comportament fizic, mental -emotional si spiritual. Deci atitudinea afectiva necesita daruirea in toate planurile vietii de cuplu:afectiune  fizica, afectiune emotionala, afectiune mentala dar si spirituala. Numai un anume tip de afectiune nu este suficienta pt a ne ne implini total.

Vorbim despre afectiune, lucru fara de care nu poate exista nici o relatie intima solida. Insa afectiunea, la fel ca mai toate nevoile, inseamna altceva pentru fiecare om. 
Atitudinea afectiva inseamna o exprimare exterioara de dragoste, de sentimente bune, de atasament, de iubire, caldura căldură, prietenie prin  forme comportamentale .

Toti avem nevoie de afectiune. Toti. Unii exteriorizam aceasta nevoie . Traim si ne hranim cu dragoste. Primind si daruind, la randul nostru, celorlalti, afectiune. Altii, n-o arata, desi simt nevoia de afectiune. Accepta ceea ce primesc, se hranesc cu dragostea celor din jur, uneori chiar nerecunoscand ca sentimentele acelea le-a umplut existenta de viata, ca le era necesara, ca aerul. Teama ca, afectiunea, invadandu-le viata, le-ar zdrucina echilibrul, condus de ratiune. Ca s-ar pierde, coplesiti de sentimente carora n-ar sti cum sa le faca fata si, mai mult de atat, cum sa le raspunda. Le e teama ca, dandu-si voie sa simta, ar parea slabi. S-ar simti dezgoliti si vulnerabili. Pentru ca e mai usor sa-si traiasca viata respectand reguli rationale, limite si conveniente. Respectand reguli impuse cu mintea… cand viata ar trebui sa fie ghidata doar de sentimente. De sentimentele frumoase. Care ne fac sa crestem, sa simtim ca avem aripi, ca putem zbura spre alte universuri, ca suntem mari… sufleteste.

 Exteriorizarea, exprimarea afectiunii, aratarea dragostei, se invata si ea prin interes, dorinta dar si  deschidere, acceptarea unei astfel de lectii de viata.  Orice invatare  se face cu rabdare si calm dar si cu munca, daruire.
Afectiunea – minunea din sufletele noastre. Pe care putem doar s-o daruim sau nu.  Atunci cand simtim, simtim cu totul.   Ne daruim inima, toata. Iubim, cu toata fiinta.

Barbatii au nevoie de implinire sexuala, tovarasie relationala, o sotie atragatoare, de sprijin casnic si admiratie. 
Femeile au nevoie de afectiune, de conversatie, sinceritate si deschidere, sprijin financiar si angajare familiala. 
Deosebirile sunt edificatoare. Principala nevoie a femeii este afectiunea interioara , pe cand principala nevoie a barbatului este implinirea sexuala (afectiunea exterioara) .

Nevoia de TANDRETE  fizica este clara pentru ambele sexe, dar fiecare o obtine in alte moduri. 
Daca esti barbat, tine minte ca pentru o femeie afectiunea inseamna ceea ce inseamna apa pentru o planta -in lipsa afectiunii, ea va inceta realmente sa mai functioneze. Imbratiseaz-o si sarut-o de fiecare data cand pleci de acasa si cand te intorci. Da-i un telefon cand sunteti la distanta. Spune-i cat de mult inseamna pentru tine. Ofera-i flori, dulciuri, cadouri, felicitari. Nu uita niciodata de ziua ei si in nici un caz de aniversarea voastra. Pune la cale surprize. Ajut-o la treburile gospodaresti. Nu lasa niciodata sa vina seara fara sa-i spui ca o iubesti. Si nu uita niciodata ca afectiunea nu inseamna neaparat sex. 
Nu-ti face griji daca nu-ti sta in fire sa fii tandru. Tine-o in brate si ascult-o cu tandret. Fi bland cu ea, cauta sa o intelegi intotdeauna si vei vedea cat de valoroasa este tandretea pe care i-o aferi, pentru simplul fapt ca implineste o nevoie profunda a ei. 
Daca esti femeie, tine minte-nevoia lui de afectiune este la fel de puternica pe cat este a ta, chiar daca o exprima astfel.Tine cont de nevoile pe care le-am prezentat pentru barbat-incarca neincetat bateria,,flamanda”a partenerului tau cu tandrete, verbal si fizic. In primul rand prin comunicare. 
Comunicarea plina de iubire hraneste de fiecare data nevoile. Cu cat mai profunda si mai plina de miez este comunicarea, cu atat mai puternica este incarcarea. Uneori, oamenii spun pur si simplu ce le vin prin minte si inteleg cu adevarat ce au rostit abia dupa ce partenerul le parafrazeaza spusele prin intermediul ascultarii si/sau al folosirii de imagini verbale afective. Abilitatile respective ilustreaza esenta ascultarii,intelegerii si validarii. 
In al doilea rand foloseste umorul intr-un mod plin de consideratie. Ori de cate ori se poate fi vesel, senin si amuzant, fa-ti partenerul sa rada. 
Adu-ti aminte in fiecare zi cat de pretios este partenerul tau si spune-le asta si celorlalti membri ai familiei. Daca partenerul nu este cea mai de pret persoana din viata ta, ia decizia constienta de a-i acorda mai multa pretuire in sufletul tau. Ridica acea valoare la cel mai inalt nivel. 
Imblanzeste-ti vorbele, mai cu seama daca abordezi un subiect care ar putea sa determine o reactie puternica din partea partenerului. Nu da vina pe partener sau pe alti membri ai familiei pentru ceea ce simti. Tu hotarasti trairile afective pe care le ai, prin metodele de gandire si prin alegerile pe care le-ai facut pana in momentul de fata. Simtamintele urmeaza intotdeauna actiunilor, alegerilor si modului de gandire. 
Mangaie-i pe cei dragi! Scalda-i in iubire pe cei dragi, spune-le ce simti cu regularitate, atinge-ti bland partenerul.

Dragostea este un sentiment complex, manifestat prin afecțiune puternică. Definirea sa este un demers dificil, cauzat de complexitatea manifestării sale, dar și de diversitatea legăturilor afective cuprinse de acest termen. Dragostea se poate manifesta față de: familie (părinți, copii sau alte rude), prieteni, parteneri romantici, Divinitate, animale, obiecte, patrie, frumos, artă ș.a.m.d. O nevoie importantă a dragostei (care este inclusă uneori în însăși definiția ei) este dereciprocitate – în unele cazuri, aceasta este resimțită de către subiect fără o acțiune fizică a obiectului (de exemplu, în cazul dragostei față de Divinitate, față de obiecte ori diverse concepte neaplicate). Spre deosebire de toate celelalte cazuri, Dragostea în care sunt implicați parteneri romantici se servește de sexualitateca dovadă a intimității (prin expresia „a face dragoste” se înțelege a avea o relație sexuală). Dragostea interpersonală poate fi platonică, concept prin care se înțelege o afecțiune purificată de gesturi sau dovezi de natură fizică.

Termenul „dragoste” are ca sinonime variantele iubire (sinonim total), amor și libov (parțiale). În afară de „amor”, de origine latinească, toate celelalte cuvinte au fost preluate din limbile slave. În timp ce „dragoste” și „iubire” sunt întrebuințat pentru orice categorie a respectivului sentiment, ceilalți termeni vizează numai unele posibilități. Astfel, „libov” poate exista numai între parteneri romantici (termenul mai are și înțelesul de comportare politicoasă), în vreme ce „amor” cuprinde acest înțeles („a face dragoste” se mai poate spune „a face amor”) și pe acela de dragoste pentru artă (amorul artei).

Tipuri de dragoste Există numeroase clasificări ale situațiilor de dragoste, în funcție de obiectul vizat. Între cele mai des întâlnite categorii se numără:

• dragoste de sine, care este confundată adesea cu egoismul
• dragoste romantică, între parteneri de acest fel. Ei pot fi opuși prin sexul biologic (numiți heterosexuali) sau de același sex (homosexuali)
• dragoste de familie, manifestată între membrii unei familii. Se remarcă prin importanță subtipul dragostei părintești, a părinților față de copiii lor.
• dragostea față de Divinitate, ce fundamentează în unele religii legătura dintre om și Divinitate. Religia creștină vede o strânsă relație între dragostea față de Dumnezeu și cea față de aproape (prin „aproape” se înțelege mulțimea semenilor, a tuturor oamenilor diferiți de sine, cunoscuți ori nu sie)
• [[Dragostea lui (Dumnezeu) față de oameni]] ce se manifestă prin sacrificiul suprem: (Dumnezeu-Tatăl) și-a sacrificat Fiul, IIsus Cristos, pentru ca oricine crede in el să fie iertat, să nu mai fie pedepsit pentru păcate prin moarte veșnică.
• dragoste platonică, exprimată de doi oameni ca afecțiune pură, total dezinteresată fizic (material sau prin gesturi)
• alte tipuri, care nu presupun o reciprocitate vizibilă sau nu așteaptă niciun fel de reciprocitate (în egală măsură, ea se poate manifesta): dragoste față de natură, plante, animale, patrie (numităpatriotism), artă (subiectul ei se numește un iubitor de artă), frumusețe etc. Un caz deosebit de important din punct de vedere cultural și spiritual este:  În mod frecvent dragostea nu este exprimată prin cuvinte, ci anumite comportamente ca privirea, mimica, poziții erotice ale corpului (foarte bine exprimat și la animale). La fel prezența acestui sentiment indică gingășia gesturilor, sărutul, atingeri ale părților corporale intime, cea mai intimă formă fiind exprimată prinsex.
  Verbal dragostea este exprimată prin încercări de apropiere prin complimente, diminutive (ca și comoară), alintări, declarații de dragoste.
  Ritualuri ale iubirii sunt logodna cu dăruirea inelului de logodnă și cununia, sau tot verbal dragostea este exprimată prin literatură.
  Persoana îndrăgostită fiind atașată de persoana iubită, fiindu-i teamă de a o pierde, sau dor de ea când nu se se află în apropiere, aceste simțăminte sunt realizate prin simțul văzului, mirosului (olfactoric), tactil culminând cu împerecherea.
• • Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenților din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacțiile biologice care devin tot mai intense, influențând comportamentul, gândirea lucidă.
  Astfel se poate vorbi de fenomene neuroendocrine sub coordonarea diencefalului, luând naștere în hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie). Din cadrul substanțelor mesagere a euforiei se pot aminti „dopamina”, „adrenalina” și „substanțele endorfine” care declanșează mai departe o producție de hormoni sexuali ca testosteron crescând apetitul sexual, care este stimulat și pe calea olfactivă prin „feromoni”, scăzând nivelul serotoninei (împreună cu adrenalina și noradrenalina sunt „monoamine”, hormonii de stres), reacții asemănătoare apar în cazuri de îmbolnăvire, ceea ce determină faptul că îndrăgostiții nu mai pot gândi normal (stare de drogare). Din statistici s-a observat că cea mai crescută rată a divorțurilor este după patru ani de căsnicie. După această perioadă preiau rolul la femei oxitocina și la bărbați vasopresina, care împreună cu endorfinele întăresc sentimentul de dragoste care se transformă într-o formă a prieteniei și încrederii în partener.