Normalitate

Despre noţiunea de normal, Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte: "care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural", "sănătos", "care este conform cu o normă".

La fel, Random Hause Webstrer’s Dictionary, defineşte starea de normalitate ca: "starea conformă cu standardul sau cu tipul comun, uzual, natural", "sănătos","intreg, zdravan", "liber de anomalii mentale", "liber de boală sau malformaţii" sau ca stare conformă cu o normă egală cu "media caracteristicilor umane".

Din aceste definiţii de dicţionar se pare că avem dea face cu o avalanşă de sinonime care încearcă să definească normalul ca o STARE conformă cu un scop, sau CAPABILA SA INDEPLINEASCA OPTIM UN SCOP . La orice lucru, acţiune sau stare s-ar referi normalul, acestea sunt conforme noţiunii numai în măsura în care se înscriu în medie şi pot să-şi îndeplinească optim rolul ce la revin.omul este privit ca normal în momentul în care este liber de anomalii mintale sau fizice, când se înscrie într-o medie şi atunci când îşi îndeplineşte scopul existenţial. 

Dacă ar fi să aruncăm o privire asupra conceptelor filozofice referitoare la scopul vieţii umane, la normalitatea ei am găsi o întreagă paletă discursivă. Astfel, 
-la Socrate normalul reiese din întrebarea: "cum trebuie să trăim pentru a trăi conform binelui" şi "orice om cu mintea sănătoasă are în vedere prin actele sale un rezultat pe care-l consideră bun",
- la Platon normal este să trăim după lumea ideilor,
- la Aristotel normal este să trăim după fiinţa ca fiinţă, şi să ne mulţumim cu "justa măsură", 
-stoicii consideră normal că "omul care doreşte ceea ce nu depinde de el este un sclav", 
-epicureii consideră normală "ataraxia" şi "înţeleptul este fericit şi sigur de fericirea sa, pentru că nu se teme de nici o pierdere", 
-la Decartes normal este ca "omul să vadă clar pentru a acţiona bine", 
-la Kant normal este să trăim după aceea "voinţă bună" căci "voinţa bună îşi dă sieşi lege"şi că este normal să ne punem cele trei întrebări fundamentale: "ce pot cunoaşte ?; ce trebuie să fac ?; ce-mi este îngăduit să sper ?",
- la Freud este normal să trăim şi după inconştient ca realitate a "mecanismelor ascunse care sunt adevărata realitate"
- la Kierkegaard este normal ca "fiecare dintre noi (…) să se străduiască fără încetare să devină tot mai subiectiv"
- la Nietzsche este normal ca omul să trăiască cu aceea "voinţă de putere" străduindu-se să fie şi ceea ce nu poate fi, adică supraom, iar ajungând la filozofia contemporană aceasta consideră normal să se: "renunţe parţial la cultul raţiunii", să se "accentueze preferinţe pentru factori extraraţionali", să se folosească de "acţiunea naturalismului şi a modelelor ştiinţifice pozitive", să provoace polemici în jurul psihologismului, logicismului etc. şi să aibă o "orientare tot mai pronunţată spre problemele vieţii sociale şi ale tehnicii".
-A. Comte "anormalitatea reprezintă variaţii superioare şi inferioare ale normalităţii" (deci extremele)
- Haynal "un sinonim atenuat al lui bun şi just"
- Pamfil "vede normalitatea ca un ECHILIBRU între organism şi factorii de mediu"
-D. Lagache introduce un nou concept asimilând normalitatea conceptului de sănătate mintală definind următoarele caracteristici ale acesteia: "capacitatea de a produce, de a tolera tensiuni suficient de mari şi de a le reduce într-o formă satisfăcătoare pentru individ; capacitatea de a organiza un plan de viaţă care să permită satisfacerea periodică şi armonioasă a majorităţilor nevoilor şi progresul către scopurile cele mai îndepărtate; capacitatea de adaptare la propriile aspiraţii la grup; capacitatea de a-şi adapta conduita la diferite moduri de relaţii cu ceilalţi indivizi; capacitatea de identificare atât cu forţele conservatoare, cât şi cu cele creatoare ale societăţii"
- Constantin Goros concluzionează definind normalitatea drept "posibilitatea unei istorii echilibrate a subiectului, iar dimensiunile ei, drept totalitatea proceselor de adaptare la mediu conform modelului general al speciei" dar şi "ca o sumă de ritmuri: biochimice, fiziologice, afective, relaţionale, motivaţionale, adaptate armonic solicitărilor din mediu"
‎"mulţi oameni, în special oamenii ignoranţi, vreau să te pedepsească pentru că spui adevărul, pentru esti corect, pentru ca esti tu. Nu-ti cere scuze niciodata pentru ca esti corect . Dacă ai dreptate si tu stii asta, lasa-ti mintea sa vorbeasca. Chiar dacă esti de unul singur, adevărul este încă adevăr." GANDHI