Altruismul este atitudinea morală sau dispoziţia sufletească de a face bine în folosul altora fără alte interese. Este o virtute tradiţională în multe culturi şi un aspect important în multe tradiţii religioase, cum ar fi: creştinism, iudaism, islam, jainism, budism, confucianism, Sikhism şi multe altele. Altruismul este opusul egoismului.
1. În etică, principiu al comportamentului care impune orientarea spre satisfacerea dezinteresată a unor trebuinţe sau nevoi ale celorlalţi. Opus egoismului, a. este considerat element principal al solidarităţii şi colectivismului social.
2. Termen al sociobiologiei, prin care se explică anumite comportamente nespecific umane de sacrificare, parţială sau totală, a unui individ în favoarea sporirii şanselor de supravieţuire ale altui individ. Spre deosebire de accepţiunea morală a a., accepţiunea sociobiologică nu este opusă egoismului. Deoarece a. sociobiologic este selectat în mod natural, iar principiul selecţiei naturale presupune maximizarea şanselor de supravieţuire ale fiecărui individ, geneticianul W. D. Hamilton a explicat a. ca o formă „deghizată" a egoismului, prin comportamentul său altruist individul urmărind de fapt să-şi maximizeze şansele de supravieţuire genetică prin creşterea numărului de descendenţi direcţi ai săi, pentru care acceptă sacrificiul.
Calculîndu-se costul sacrificiului raportat la beneficiul genetic obţinut de un individ prin sporirea numărului descendenţilor săi direcţi, se poate aprecia că a. se manifestă totdeauna atunci cînd costul sacrificiului este mai mic decît beneficiul. O parte însemnată a comportamentelor sociale care presupun a. (familismul, nepotismul, afecţiunea filială etc.) sînt deci explicate de sociobiologi ca rezultat al selecţiei naturale parentale (kin selection).
R. Trivers a extins principiul a. de la grupui de rudenie ia orice alt grup, propunînd conceptul de a. reciproc, prin care se explică a. unui individ faţă de un altul, indiferent de legătura lor genetică sau de rudenie. A. reciproc este deci, după R. Trivers, o strategie selectată natural, prin care un individ îşi maximizează şansele sale de supravieţuire pe termen lung, chiar dacă le micşorează pe termen scurt, deoarece cel care beneficiază de a. este obligat să răspundă printr-un act altruist binefăcătorului său, orice societate (animală sau umană) posedînd mijloace de pedepsire (inclusiv de eliminare) a celor care ezrtă sâ răspundă actelor a.
3. În sociologie, a. a fost teoretizat de A, Comte, care l-a considerat principiu al sociabilităţii şi principalul mijloc de constituire a unei religii a umanităţii. Marcel Mauss a studiat a. implicat în schimbul de daruri din societăţile primitive, arătînd că acest schimb material nu poate fi redus la dimensiunea sa economică, juridică, religioasă sau morală, deoarece el reprezintă un fenomen social total, în sensul că prin schimbul de daruri se exprimă o societate ca totalitate de instituţii sociale. Sociologii americani au analizat a. ca relaţie de schimb între membrii unui grup social, relaţie caracterizată prin stimularea răspunsului aşteptat din partea celuilalt ca urmare a unui act altruist iniţial.
În general, a. este interpretat de sociologia contemporană ca un mijloc de stimulare, menţinere sau redobîndire a solidarităţii şi stabilităţii grupului social şi societăţii în ansamblul ei. A. este definit sociologic de A.W. Gouldner ca principiu al reciprocităţii, opus principiului absolutismului moral. Acesta din urmă ar presupune organizarea sistematică a valorilor, simbolurilor şi normelor unei societăţi, ceea ce face ca elasticitatea comportamentelor particulare să fie limitată de predominarea unei valori sau norme „ultime", fundamentale, în consecinţă, absolutismul moral impune indivizilor să urmeze regula morală prescrisă chiar dacă în felul acesta ar lovi pe cineva care i-a ajutat sau Ie-a făcut un mare bine. Cum absolutismul moral conduce la instabilitatea grupului, membrii săi se comportă adesea contrar acestui principiu, aplicînd principiul reciprocităţii care le cere să ajute în primul rînd pe cei care i-au ajutat şi să nu-i ajute pe cei care s-au abţinut de la acordarea ajutorului. A. este deci un schimb social generalizat, bazat pe răspunsul reciproc la aşteptările celuilalt şi, prin aceasta, sancţionat socialmente premial sau represiv. I.U
Cum stim ca altruismul nostru este corect in logica Universului si potrivit pentru destinul persoanei careia ne adresam? Cum stim daca faptele noastre bune nu cumva paveaza un drum spre iad?
Evident, distinctia nu este mereu usor de facut. De cand omenirea a tras concluzia ca anumite trasaturi sunt bune iar altele rele, ca anumite virtuti trebuie educate iar unele porniri inhibate, de cand s-a „inventat” rusinea pentru a controla actiunile oamenilor, altruismul a devenit ravnit, laudat, apreciat public, trecut in CV. De aceea, uneori, pornirea altruista sincera are lipita de ea multumirea de a sti ca ai facut un lucru aprobat general, admirat, validat si catalogat ca fiind bun. Ti se fura astfel, prin aplauzele publice, naturaletea gestului. Altruismul este contaminat de automultumire, infumurare si o moralitate semeata cu mot in frunte.
Doar daca esti foarte exersat in regimul bunatatii si stii cum sa-ti gestionezi sentimentele si impulsul de a propaga binele, ramai indiferent la parerile celorlalti.
Dar aceasta exersare presupune, in primul rand, a te purta bine cu tine. Pentru ca bunatatea incepe cu propria persoana. Tocmai de aceea toti inteleptii spun ca nu poti iubi cu adevarat pe cineva daca nu stii sa te iubesti pe tine insati. Am auzit adesea aceasta asertiune. Dar de ce este asa?
Fii bun cu tine, acorda-ti atentie si vei deveni mai atent la cei din jurul tau!
Iubirea de sine incepe prin a-ti da atentie, prin a te respecta cu adevarat, prin a fi cu adevarat atent la tine, la trairile tale si constientizand de ce le ai, la fricile tale si intelegand de unde pornesc ele, la aspiratiile tale si la ce anume vindeca ele, la relatiile tale, la nemultumirile tale si slabiciunile pe care ele le ascund etc.
♥♥♥ Iubirea de sine este departe de a fi disperata ori narcisista si egoista – paradoxal, egoistul, de cele mai multe ori, nu se iubeste pe sine. De aceea cauta sa posede: pentru a-si confirma puterea si valoarea de care nu este sigur – se agata mai mult de ceea ce are decat de ceea ce este. Iubirea de sine este
un atribut uman si ea izvoraste din constiinta de sine.
Cand iti dai atentie inseamna ca incepe sa-ti pese de tine.
Incepi sa investighezi cauzele trairilor si gesturilor tale. Incetezi sa mai traiesti pe pilot automat, sa ai reactii la ceilalti sau la impulsurile superficiale ale personalitatii tale. Incepi sa fii TU, sa manifesti esenta fiintei tale.
Daca vrei sa vezi cat esti de bun cu tine analizeaza
- atitudinile pe care le adopti si comentariile aparute in minte la adresa semenilor tai
- daca ii face bine corpului tau ora la care te culci seara,
- compania in care alegi sa stai,
- alimentele pe care le mananci si felul in care mananci
- daca sufletul tau e fericit cu oamenii pe care ii numesti prieteni
- daca mediul in care alegi sa lucrezi sau sa traiesti este benefic pentru tine
- daca pentru a-ti fi bine esti atat de bun cu tine incat sa creezi in jurul tau (indiferent de conditii) un mediu prielnic, de pace si bucurie care sa iti permita sa te dezvolti
- intreaba-te daca pentru a-ti fi bine ai invatat sa sfintesti locul transformand, dupa puterile tale, un mediu ostil si neprimitor (social sau geografic) intr-unul mai bun
- daca mereu alegi oamenii si locurile bune pentru tine
- daca radiezi bunatate, armonie si putere astfel incat sa creezi un camp de atragere a lucrurilor benefice tie
– daca folosesti experietele vietii pentru a invata din ele, evitand capcana lamentarii, regretului, blamarii etc
De aici incep bunatatea si altruismul.
Fii bun cu tine, nu te corupe!
A fi bun cu tine Nu inseamna sa te Menajezi, sa iti minimalizezi greselile, sa iti umfli meritele, sa-ti satisfaci orice dorinta. Asta ar insemna sa fii rau cu tine, pentru ca toate acestea te strica.
A fi bun inseamna sa iti oferi tot ce ai nevoie pentru a CRESTE, a te I
ntari: intelegere, intelepciune, rabdare, bucurie, un mediu bun pentru sufletul tau, prietenii valoroase, atitudini pozitive, actiuni onorante.
Cand esti obisnuit sa te porti bine cu tine nu mai poti fi fascinat sau corupt de atentia si complimentele altora.
Pentru ca tu stii cat pretuiesti si esti deja acomodat cu propriile calitati si defecte, pe care le tratezi egal. Cand esti bun cu tine stii sa primesti cu naturala modestie laudele, nelasandu-le sa te corupa.
Cand esti bun cu o persoana priveste inima ei sa vezi cum este pregatita sa-ti primeasca iubirea. Si ofera-ti iubirea in formula in care celalalt o poate primi.
A fi bun nu inseamna sa iti onorezi orice dorinta sau capriciu. Ci sa intrebi care este radacina dorintelor, cum apar aceste puternice dar efemere stari interioare care iti pot dicta (daca le lasi) alegerile si gandurile, actiunile si comportamentele.
A fi bun cu tine inseamna sa iti refuzi ce iti place dar este toxic, sa ai puterea sa aplici pentru tine ce este folositor si progresist, sa aduci in viata ta elemente care te fac intelept si puternic, iti calesc caracterul, iti deschid inima si mintea.
Cand te infurii, intreaba-te daca furia iti face bine, daca rezolvi ceva si daca postura in care te pui este onoranta si reprezentativa pentru tine.
Cand mananci in exces intreaba-te daca mancarea este ceea ce vrea corpul tau, intreaba-te care este natura poftelor tale, identifica golul sufletesc/emotional pe care incerci sa il compensezi cu alimente.
Si la fel, cand vei darui atentie cuiva vei sti s-o faci tinand cont de capacitatea celuilat de a primi atentia, aprecierea sau iubirea ta nefancandu-i rau flatandu-l, corupandu-i modestia si indemnandu-l sa se impauneze ori sa risipeasca iubirea oferita.
Cand iti dai atentie inseamna ca incepe sa-ti pese de tine.
Incepi sa investighezi cauzele trairilor si gesturilor tale. Incetezi sa mai traiesti pe pilot automat, sa ai reactii la ceilalti sau la impulsurile superficiale ale personalitatii tale. Incepi sa fii TU, sa manifesti esenta fiintei tale.
Daca vrei sa vezi cat esti de bun cu tine analizeaza
ntari: intelegere, intelepciune, rabdare, bucurie, un mediu bun pentru sufletul tau, prietenii valoroase, atitudini pozitive, actiuni onorante.
Cand esti obisnuit sa te porti bine cu tine nu mai poti fi fascinat sau corupt de atentia si complimentele altora. Pentru ca tu stii cat pretuiesti si esti deja acomodat cu propriile calitati si defecte, pe care le tratezi egal. Cand esti bun cu tine stii sa primesti cu naturala modestie laudele, nelasandu-le sa te corupa.
A fi bun nu inseamna sa iti onorezi orice dorinta sau capriciu. Ci sa intrebi care este radacina dorintelor, cum apar aceste puternice dar efemere stari interioare care iti pot dicta (daca le lasi) alegerile si gandurile, actiunile si comportamentele.
A fi bun cu tine inseamna sa iti refuzi ce iti place dar este toxic, sa ai puterea sa aplici pentru tine ce este folositor si progresist, sa aduci in viata ta elemente care te fac intelept si puternic, iti calesc caracterul, iti deschid inima si mintea.
Cand te infurii, intreaba-te daca furia iti face bine, daca rezolvi ceva si daca postura in care te pui este onoranta si reprezentativa pentru tine.
Cand mananci in exces intreaba-te daca mancarea este ceea ce vrea corpul tau, intreaba-te care este natura poftelor tale, identifica golul sufletesc/emotional pe care incerci sa il compensezi cu alimente.
Si la fel, cand vei darui atentie cuiva vei sti s-o faci tinand cont de capacitatea celuilat de a primi atentia, aprecierea sau iubirea ta nefancandu-i rau flatandu-l, corupandu-i modestia si indemnandu-l sa se impauneze ori sa risipeasca iubirea oferita.
Cand esti bun cu o persoana priveste inima ei sa vezi cum este
pregatita sa-ti primeasca iubirea. Si ofera-ti iubirea in formula in care celalalt o poate primi.
Nu oferi recompense bunatatii, doar deschide-ti inima!
Cand unui copil ii recompensezi altruismul ii transmiti ideea ca este grozav cand/daca face fapte generoase – moment din care altruismul va deveni moneda sa pentru recunoastere, apreciere publica si succes.
Sa recompensezi bunatatea/altruismul este deja o pervertire a blandetii inimii. Bunatatea n-are nevoie de stimulente, de recompense.
A incuraja un copil sa fie bun nu e un lucru usor. Fara recompensa e dificil sa-l deprinzi cu un comportament greu de identificat in jurul lui. Singura cale este modelul propriu – ca parintele sau indrumatorul sa fie model de intelegere, blandete, pasare, toleranta, caldura umana.
In schimb, daca faci din bunatate/altruism un lucru firesc, lasand libertate persoanei de a alege cat si daca sa fie buna, atunci generozitatea va fi inteleasa ca natura fireasca si profunda a omului, ca o stare de normalitate la care fiinta va reveni si o va recunoaste mereu in mijlocul furtunilor sale emotionale. Va fi borna dupa care isi va ghida mereu viata. Va fi punctul sau cardinal, incoruptibil.
♥♥♥ Pe termen scurt recompensarea bunatatii/altruismului poate produce efecte incurajatoare dar nu fixeaza valoarea generozitatii in mod profund ci o face o masca a ambitiei de a fi important si admirat. Cultivarea bunatatii/altruismului ca NORMALITATE are avantajul de a modela POZITIV caracterul si de a revela natura angelica a fiintei
umane. Dar numai inteleptii vad in perspectiva sau dincolo de aparente si de rezultatele imediate.
Incercand sa starnesti generozitatea prin stimulente, ucizi initiativa personala, creativitatea care te face sa iesi din confort si conformism, curajul incomod de a fi bun. Stimulentele pervertesc inclinatia fireasca a sufletului de a intra in contact cu un alt suflet, inclinatia spre compasiune si intelegere.
Bunatatea/altruismul nu iti fac mereu viata mai usoara – te obliga sa te implici, sa iti pese, sa fii atent, sa cantaresti, sa fii intelept, sa fii mereu viu, interactionand cu mediul in care traiesti. Stimulentul pentru bunatate/altruism ucide in om toate aceste sanse de a creste si il face sa actioneze motivat de recompensa:
- copilul invata si se poarta cuviincios pentru a fi apreciat, pentru laude, note sau premii
- sotul este bun pentru a fi corect si a se simti moral
- sotia e generoasa pentru a fi mai buna ca altele sau pentru a se sti in afara oricarei suspiciuni sau acuzatii
- raspunzi la telefon si asculti plangerile celuilalt desi nu ai chef, dintr-o bunatate propusa in care faci altruism extrem cu timpul, nervii si sufletul tau etc
Cand nu poti sau nu simti sa fii bun e mult mai bine sa iti recunosti limitele si sa spui ca nu poti oferi sprijin. Asta e o forma de a-ti pasa de timpul si dificultatea celui pe care alegi sa nu il amagesti. Si de a nu te amagi pe tine ca de fapt esti ma saritor si suportiv decat dicteaza caracterul sau disponibilitatea ta in acel moment. Aceasta Onestitate fata de tine (ce iti evidentiaza limitele si discrepanta dintre imaginea ta de sine si egoul tau) iti va folosi cand vei dori sa stii cine esti de fapt si la ce trasaturi poti renunta, ce vrei sa dezvolti la tine si ce atitudini consideri ca trebuie educate.
Cand bunatatea ta pierde respectul celorlalti
Daca esti saritor, prevenitor, intelegator si bun cu ceilalti in schimb ai parte de cereri si comportamente abuzive ori de nerecunostinta (desi se spune ca Primesti din partea Universului ceea ce Oferi – conform legii Rezonantei si Atractiei) inseamna ca este o problema in felul in care simti si oferi buntatea in relatiile umane. Si trebuie sa-ti redefinesti buntatea. Care a luat forma supunerii, a vasalitatii, a menajarii obediente/lase a comportamentelor celorlalti doar din dorinta de a mentine pacea sau aprecierea persoanei tale.
Teama de conflict sau opozitie ne poate impinge la o ingaduire excesiva a comportamentelor apropiatilor incurajand astfel proliferarea egoismului. Pe spatele lasitatilor noastre. Prin menajare devenim complici la nasterea unor abuzatori. Ce parea la inceput bunatate si indulgenta din partea noastra a devenit combustibil pentru ingamfare si nerecunostinta. Confirmand ca intentiile bune paveaza calea spre iad.Cand oferi celuilalt mai mult decat poate primi il imbii la risipire, nerecunostinta si lacomie.
E bine sa vedem cum ii prieste celuilalt sa-i oferim bunatatea. Daca esti bun oferind unui copil lacom bomboane s-ar putea ca in 2 luni sa il pui pe tratament hipoglicemic.
Faptul ca putem oferi mult (timp, energie, sentimente, atentie, dragoste) nu inseamna s-o si facem cand bunatatea este luata drept o incurajare a slabiciunilor de caracter, cand corupe persoana si ii inspira abuzurile. Inainte trebuie sa privim in propria inima si sa ne asiguram ca altruismul si ingaduinta noastra nu sunt expresii ale fricii sau rusinii – pentru ca acestea permit aparitia abuzatorului transformandu-ne in victime.
De aceea se spune sa dai atat cat poate fiecare sa primeasca – atentia, dragostea, sfaturile, ascultarea, banii sau corpul tau atat cat celalalt poate gestiona si nu atat cat ai tu de oferit. Dar de unde sa stii cat este capabil sa primeasca fiecare?
Vei sti privind in inima celuilalt – inima sa iti va vorbi despre cea mai buna modalitate de a-i arata ca iti pasa de el. Fara judecati si moralizari inutile. Cand vezi rana celuilalt (pentru ca orice slabiciune indica o rana) nu tii pleduarii ci pansezi sau chemi ambulanta. De multe ori un sfat sau gest bun este respins din cauza ambalajului pedagogic si de o moralitate antiseptica. Bunatatea se ofera astfel incat sa nu corupa si sa nu incurajeze slabiciunile de caracter. Bunatatea nu pretinde perfectiune. Dimpotriva. Ea deschide calea si incurajeaza trasaturile care ajuta omul sa comunice cu semenii sai, sa-i inteleaga. Bunatatea niciodata nu perpetueaza abuzul.
Uneori, a fi bun inseamna a avea curajul de a refuza, de a spune NU sau doresc altceva. Asta inseamna sa fii bun cu tine si sa tii cont de trairile si simtamintele tale. Dar si sa fii bun cu celalat nedandu-i sperante, neincurajandu-i abuzurile, nelansandu-l sa treaca peste limitele tale. Pentru ca bunatatea te invata si te indeamna sa ai grija de tine si de cei din jurul tau. A avea grija nu inseamna a cocolosi, a menaja excesiv ori a crea confuzie cu privire la situatie doar pentru a da iluzia aprobarii/bunatatii. A avea grija inseamna a-ti pasa de tine si ceilalti, de consecintele comportamentelor. Chiar cu riscul de a-ti atrage dezaprobare sau respingerea persoanei tale.
In relatiile cu apropiatii poate fi dificil sa refuzam transmitand in acelasi timp ca ne pasa si suntem acolo pentru persoana respectiva. Iar asta nu se face prin cuvinte ci din ATITUDINE si SIMTIRE
.
Trairea aflata in spatele refuzului este cea care face pe cel refuzat sa inteleaga ca nu persoana lui este respinsa ci doar cererea sa.
Creeaza celuilalt posibilitatea de a fi bun!
Poti incuraja bunatatea/altruismul fiind MODEL pentru cei din jur – aratandu-te bun si intelegator cu tine si cu ceilalti. Desigur, a fi model nu reprezinta un scop in sine.
Poti incuraja altruismul transmitand mesajul ca nu il judeci, nu il cataloghezi drept slabiciune si nu il tratezi ca pe un fapt extraordinar. In felul acesta perpetuezi firescul in actul daruirii.
Da posibilitatea celuilalt sa fie bun cu sine. Sa arate intelegere si blandete pentru defectele sale, sa fie mai putin aspru cu sine, sa isi aprecieze mai mult calitatile. Apreciindu-i-le chiar tu ! Bunatatea/altruismul se perpetueaza prin calitati, prin trasaturile pozitive. Daca ne aratam mereu nemultumiti de defecte, alteram sufletul care este tronul bunatatii. Iar bunatatea, chiar daca o avem, este alungata din inima noastra de tristete si nemultumire.
Fii bland si intelegator cu cei din jur si astfel inima lor se linisteste langa a ta, iar bunatatea/altruismul va putea sa devina limbajul sufletelor.
Priveste cu bunatate si intelegere (dar nu aprobator) chiar si gesturile care te indigneaza. Iarta fara moralizare.
Bunatatea stie sa vada inima oamenilor fara a ignora strambatatile firii.
Nu e nevoie sa indrepti firea cuiva – bunatatea inimii sale va face asta de la sine. Tu doar priveste centrul inimii sale pentru a incuraja bunatatea/altruismul sa iasa la suprafata. Restul nu mai tine de tine, ci de miracolul iubirii si al generozitatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu