Curajul in sine, inseamna sa accepti in anumite momente ale vietii, in anumite situatii, de a fi vulnerabil (ceea ce nu inseamna expus), sa te recunosti fragil si in acelasi timp sa indraznesti sa iti asumi riscul de a lua o atitudine, de a te defini nu numai in fata unor necunoscuti, ci, mai ales, in fata celor care ne iubesc si care ar vrea sa ne vada altfel. Acest tip curaj nu se manifesta nici prin izbucniri, nici prin declaratii zgomotoase sau incendiare ci se identifica alaturi de increderea in sine, de afirmare, transparenta si deschidere fata de schimbarile benefice (nu opuse) care vizeaza confruntarea ca dialog (si nu afrontul)
Poate că este nevoie doar de răspunsul la una din întrebările: De ce am nevoie pentru a fi eu însămi? pentru a fi fidel mie însămi? pentru a nu-mi trăda posibilităţile? Ce îmi este indispensabil pentru a continua să trăiesc respectându-mă?
Drepturile si obligatiile trebuie sa fie intr-o balanta echilibrata. A inclina acesta balanta in oricare dintre parti, inseamna dezechilibru si implicit carente si probleme. A cere prea mult deja este un abuz. A cere prea putin este inconstienta, care mai tarziu se va transforma in vicii sau comportamente antisociale. A-i oferi unui copil totul si a nu-i cere nimic in schimb este punctul de plecare spre personalitatile dificile, antisociale. A proteja copilul de responsabilitati, inseamna a-i insufla ideea ca totul i se cuvine fara nici un fel de efort sau alta cerinta.
“Viaţa se învaţă trăind" “A înota se învaţă înotând, în apă”.
Nimeni nu învaţă să înoate citind cărţi. Nimeni nu învaţă să meargă cu bicicleta dacă nu se urcă pe una şi cade de câteva ori.
Câteva demersuri de conştientizare pentru dezvoltarea curajului de a fi tu însuţi:- Libertatea nu înseamnă haos. Libertatea înseamnă multă responsabilitate, aşa de multă, încât nimeni nu trebuie să intervină în viaţa ta. Aşa încât să fii lăsat singur, fără a trebui ca guvernul sau poliţia să intervină, ca legea să mai aibă de-a face cu tine -eşti din afara sferei lor. Acesta este sfatul meu – dacă vrei cu adevărat să transformi omenirea , fiecare individ trebuie să crească de unul singur. Şi, de fapt, nu este nevoie de mulţime pentru a creşte. Creşterea seamănă oarecum cu dezvoltarea unui copil în pântecele mamei sale. Nu este nevoie de mulţime; doar mama trebuie să aibă grijă. Un nou om trebuie să se nască din tine. Trebuie să devii pântecele unui alt om. Nimeni nu va veni să afle despre asta, şi este mai bine ca nimeni să nu ştie.
- Să poţi să exprimi ce ai în interior, în orice context, în mod liber (fără vinovăţie, constrângeri sau represie imaginară)
- Să recunoşti şi să exprimi sentimentele de iubire pe care le ai
- Să recunoşti şi să exprimi trăirile negative pe care le ai
- Să recunoşti şi să exprimi ceea ce este bun în relaţiile tale şi ce nu este bun
- Să îţi asumi riscul de a spune da, de a te angaja, adică de a merge mai departe
- Să îţi asumi riscul de a spune nu, de a refuza, nu prin opoziţie faţă de celălalt, ci printr-o poziţie de afirmare
- Să poţi să ieşi din identificarea cu rolurile tale
ex : tatăl perfect, mama bună, angajatul model, copilul ideal
- Să poţi să ieşi din definirea sinelui pe care celălalt încearcă să ţi-o impună cu multă dragoste şi uneori … diplomaţie şi interes
«Ştiu că pot conta pe tine cât voi fi plecată, sper să nu mă dezamăgeşti…»
«Ştii bine că, din cauza sănătăţii tale ar fi mai bine să practici o meserie calmă şi stabilă. Ar trebui să faci nişte cursuri de administraţie, aşa măcar ai avea dreptul la o pensie asigurată»
«Nu numai că te doresc, dar îmi doresc ca şi tu să mă doreşti»
- Să ieşi din fidelitatea faţă de părinţii tăi pentru a dezvolta fidelitatea faţă de tine însuţi
«Nu mai divorţezi când ai copii ! Faci concesii, compromisuri. Eu aşa am stat cu tatăl tău timp de 30 de ani. Eşti chiar egoistă dacă divorţezi după atâţia ani»
«Mi-aş dori să îţi placă să cânţi la pian»
- Să îndrăzneşti să îţi trăieşti propria viaţă
Esti responsabil nu numai pentru ceea ce faci, ci si pentru ceea ce esti. Succesul, vointa, devotamentul, energia, prieteniile, afacerile, etc, totul intra in responsabilitatea ta. Indiferent cum ai fi, este responsabilitatea ta. Retine trei lucruri simple:
- esti responsabil pentru ceea ce ai fost.- esti responsabil pentru ceea ce esti.
- esti responsabil pentru ceea ce vei fi.
Unii dintre voi ar putea juca Jocul Neasumarii sau jocul Victimizarii si nu vor fi de acord in niciun chip cu cele trei lucruri spuse mai sus. Sunt convins ca poti gasi o mie de motive pentru care nu esti responsabil nici pentru ceea ce ai fost, nici pentru ceea ce vei fi. Este si acesta un joc. Putem sa ne lamentam si sa ramanem in aceasta situatie.
Vestea proasta este ca adoptand o asemenea atitudine, cand vom vorbi peste ani, probabilitatea ca viata ta sa fie mai buna decat astazi este extrem de mica. O asemenea atitudine nu va atrage succesul. Oportunitatile parca s-au vorbit si te ocolesc, la fel si lucrurile bune. Este o vorba veche: o veste proasta nu vine niciodata singura. Cam asa este si in acest caz. Cu cat fugi mai mult de responsabilitate, cu cat te victimizezi mai mult, cu atat mai mult lucrurile vor merge mai rau. Este o alegere!
Putem astepta destinul sau sansa pentru a ne „lumina” viitorul sau putem prelua noi initiativa. Fiecare dintre noi poate fi prin sine „farul” cu care se pot vedea oportunitatile si lucrurile bune din viata. Sa ne inchipuim ca suntem intr-o camera intunecata si cautam un obiect, pe care o sa-l numesc Vointa. La un moment dat, ne putem enerva pentru ca nu gasim Vointa. Ne putem supara si incepem sa ne vaitam ca nu l-am gasit. De asemenea, putem spune ca nu-i vina noastra ca nu am gasit Vointa in nici un coltisor al camerei , mai ales ca era intuneric.
Poti insa sa faci altceva inainte sa te victimizezi si sa te enervezi. Incearca sa te gandesti ce ai fi putut face pentru a gasi Vointa. Dai vina pe intuneric, pe lipsa de timp sau pe dezordinea din camera. Poti face altceva - poti sa aprinzi lumina. Avand lumina poti gasi ceea ce cauti mult mai usor. Cel mai probabil vei gasi si Vointa in acea camera.
Indemnul meu este sa aprinzi lumina. Metaforic vorbind, lumina este in cazul nostru Responsabilitatea. Fiind mai responsabil pentru ceea ce esti si ceea ce urmeaza sa fii, ai o viata in care nu mai bajbai prin intuneric.
Esti o persoana ghinionista sau una norocoasa?
Esti o persoana care are un job bun sau nu?
Esti o persoana care are prieteni de incredere sau nu?
Esti o om care are o afacere de succes sau nu?
Esti o persoana care are masina pe care si-o doreste sau nu?
Esti o persoana impacata cu ceea ce face sau nu?
Esti o persoana care ii inspira pe ceilalti sau nu?
Lista poate continua. Vreau sa subliniez un lucru simplu: Esti ceea ce esti datorita alegerilor pe care le faci! Fiecare alegere iti poate schimba viata in bine. Chiar si atunci cand nu alegi, de fapt ai ales sa nu alegi. Fiecare alegere iti influenteaza prezentul si viitorul, al tau si al celorlalti. Intrebarea nepusa in acest articol pana acum este urmatoarea:
Esti pregatit sa-ti asumi responsabilitatea sau nu?
Asumarea responsabilitatii iti poate ghida actiunile. Asumandu-ti responsabilitatea, atat pentru esecul, cat si pentru succesul tau, poti invata si iti poti schimba viitorul. Nu ai cum sa schimbi viitorul fara sa-ti asumi responsabilitatea prezentului. Asumarea trecutului si prezentului este punctul de plecare pentru viitor.
O asemenea atitudine, mai ales pentru noi ca popor, este greu de acceptat. Suntem puternic antrenati sa aruncam vina pe ceilalti, sa fugim de responsabilitate. Ne place sa vorbim prea mult „in principiu” si prea putin „concret”. Mass-media este foarte reticenta in a promova modele pe care merita sa le urmezi, zona politica sufera o decadere tot mai mare, iar oamenii, ori de cate ori observa o idee buna, cauta o mie de motive pentru care ea nu ar merge. Cu alte cuvinte, contextul nu este unul favorabil, iar jocul Responsabilitatii devine greu de jucat.
Spuneam ca sunt Jocuri ale Succesului si Jocuri ale Insuccesului. Responsabilitatea este un joc al Succesului. Este privirea intr-o oglinda curata in care iti asumi exact ceea ce esti. O intrebare simpla pe care ai putea sa o pui ca cititor este „Si cum pot juca acest joc al Responsabilitatii?”. Pot demonstra matematic ca acest joc merita jucat, mai pot aduce si mii de argumente pentru a te face sa intelegi importanta lui. Mai trebuie insa ceva, trebuie sa CONSTIENTIZEZI. A constientiza importanta si necesitatea acestui joc nu este un demers teoretic, nici un demers fizic si nici macar unul psihologic. Cu sau fara ajutorul meu trebuie sa SIMTI Responsabilitatea. Asumarea Responsabilitatii este un sentiment.
A-ti asuma Responsabilitatea pentru ceea ce faci si pentru ceea ce esti este un demers usor de inteles si poate reprezenta un punct de cotitura in viata fiecaruia dintre noi. Am auzit oameni spunand: „Am inteles ca pana la urma sunt responsabil pentru ceea ce mi se intampla. Pot sa ma mint, sa dau vina pe context sau pe ceilalti, pana la urma insa am constientizat ca pentru a schimba ceva in viata mea trebuie sa imi asum ceea ce sunt, inclusiv ceea ce urmeaza”.
Sunt insa oameni care nu vor sa-si asume responsabilitatea. Asa este firea lor si nu fac nimic in acest sens. Multi dintre ei nu pot fi convinsi niciodata. Sunt cazuri insa cand acesti oameni constientizeaza brusc si-si spun: gata am inteles si am simtit ca eu sunt responsabil pentru ceea ce mi se intampla!
RESPONSABILITÁTE s. f. 1. atitudine conștientă, simț de răspundere față de obligațiile sociale. 2. sarcină, răspundere pe care și-o asumă cineva.
RESPONSABILITÁTE, responsabilități, s. f. Obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere. ♦ Funcție, sarcină de responsabil. –
Curajul de a fi tu însuţi nu se traduce nici prin acte eroice nici prin fapte vizibile. Este acela care, într-o formă discretă şi profundă ne permite să accedem cu multă profunzime în interiorul nostru pentru a facilita întâlnirea cu ceea ce este mai bun (poate) în celălalt. Este vorba înainte de toate despre un demers intim, personal, către întâlnirea cu sine, pentru a accepta să ne descoperim, să ne recunoaştem şi poate astfel să ajungem să ne iubim.
A avea curajul de a fi tu însuţi înseamnă a depăşi conflictele interioare, acuzaţiile sau autoacuzaţiile, frământările sau zbuciumul emoţional care ne rupe de ceea ce numim realitate
.Pentru a trai pacea, fericirea autentica, iubirea, libertatea, e nevoie sa te reintorci la tine. Sa pleci din exterior si sa revii in interiorul tau, acolo unde se afla darurile tale nepretuite. Sa te imprietenesti cu povestea vietii tale, sa o iubesti si sa te iubesti pe tine...Sa inveti sa traiesti dincolo de poveste, dincolo de drame si de neimplinire. Sa accesezi si sa experimentezi maretia din tine
Sunt multe definitii pentru
responsabilitate – insa ce vreau sa
dezbat are legatura cu ideea de
“cineva care sa aiba, intr-un fel, grija
de unele din nevoile noastre”.
Suntem obisnuiti cu asta. Parintii, profesorii, guvernul, compania – ne asteptam de la ei sa fie “responsabili” de noi, intr-un fel. E o imagine care s-a perpetuat in civilizatia noastra de mii
de ani, transformandu-i pe unii in “
provideri” si pe altii in “receiveri”
indreptatiti
.
Dar cat e drept si cat e obligatie de a primi ceva?
Ar putea fi un drept in sensul in care, oferind ceva la schimb (afectiunea, respectul, banii, munca noastra), parintii, profesorii, guvernul si compania ne recompenseaza printr-o forma de responsabilitate.
Ne acopera anumite nevoi – insa nu
au obligatii exagerate.
“Guvernarea este stabilita de
Dumnezeu“, a afirmat Tuberville. “Aceasta este credinta crestina. Asa scrie in Scriptura.“
Cand vine vorba de lucrul in echipa, responsabilitatea este sinonim cu verbul A CONTRIBUI.. Dar de cele mai multe ori, acesta ramane doar la stadiul de teorie, pentru ca in practica lucrurile stau cu totul si cu totul diferit. Probabil ca ati observat, multi oameni fug de responsabilitatile pe care le implica o misiune, un job, o actiune. Le este frica ca nu vor reusi sa duca pana la capat ceea ce trebuie, sunt niste lasi care nu vor avea niciodata curajul sa stea in afara liniei de "atac" si sa spuna "da, a trebuit sa fac aia, nu mi-a iesit si-mi asum responsabilitatea". Foarte rar intalnim astfel de replici. Unii se ascund sub propria carapace pentru a nu fi observati de cineva. Iar din punctul meu de vedere, aceste persoane nu au in primul rand o imagine buna de sine si risca sa se ascunda de adevarata realitate toata viata lor.
Sa revin la responsabilitate, la a fi responsabil. Cred ca de multe ori un angajament implica in primul rand o minte atenta si CONSTIENTA de ceea ce se intampla in jur. Pana si lucrurile marunte trebuiesc realizate in mod constient, si nu mecanic.
In fond consider ca ar trebui sa privim responsabilitatea ca pe un avantaj de care trebuie sa profitam. Este o oportunitate de a vedea care ne sunt limitele, care ne sunt reactiile in anumite situatii .
Responsabilitatea se dobandeste in timp, si e legata de multi factori: oamenii din viata ta, mediul in care cresti si traiesti. Daca cei din jurul tau te lasa sa-ti repari propriile greseli atunci esti pe drumul cel bun.
In schimb, daca iti acopera fiecare esec automat vei ajunge la 30 de ani asteptand acelasi lucru. Si cand vezi ca nu mai face nimeni asta zici "Aaaa, daca iese prost, nu ma bag". Asta e lipsa de responsabilitate.
In schimb cei care spun "Oricum va iesi prost, asa ca mai bine nu ma apuc" nu sunt iresponsabili, sunt pur si simplu lasi!
In schimb, daca iti acopera fiecare esec automat vei ajunge la 30 de ani asteptand acelasi lucru. Si cand vezi ca nu mai face nimeni asta zici "Aaaa, daca iese prost, nu ma bag". Asta e lipsa de responsabilitate.
In schimb cei care spun "Oricum va iesi prost, asa ca mai bine nu ma apuc" nu sunt iresponsabili, sunt pur si simplu lasi!
Rasponsabilitatea este cartea de capatai a ceea ce numim caracter al omului, pe ea se cladeste sau se darama totul. Modul in care ai gandit aceasta postare este demna de admirat si asta fara sa fac complimente si aprecieri aiurea, interesant subiect, ce uneori ne pune pe ganduri, ne face sa ne asezam precum in fata unui tablou in care ne sunt prezentate gradual, fapte trairi, gesturi si decizii pe care le-am luat si le luam in acest peisaj al vietii. a fi responsabil se invata in timp, se invata din experiente proprii, de la oamenii din jurul tau. Cheia este ca tu sa ramai cu esentialul, si anume sa faci lucrurile in asa fel incat sa-ti duci responsabilitatea pana la capat, Iar in momentul in care gresesti, sa spui "DA, eu am gresit, dar vreau sa repar ce am facut, incat cursul lucrurilor sa revina la normal".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu