ECKHART TOLLE - Puterea Prezentului

"Dacă s-ar cunoaşte Adevărul de la naştere, toată lumea ar trăi cu ochii deschişi, ar vedea încotro se îndreaptă. Însă, aşa, greşelile sunt inevitabile şi de multe ori scuzabile. Din când în când, să scăpărăm câte o clipă de Lumină în jurul nostru, pentru a putea găsi mai uşor drumul către fericire. Această stare o căutăm, greşit, în afara noastră, căci ea ţâşneşte din noi la fel ca apa dintr-o fântâna arteziană".

"Trezirea se obtine prin practica
Astfel trezirea nu are limite.
Practica provine din trezire,
Astfel practica nu are inceput."

Constientizarea – premisa libertatii interioare

           

  "Gandurile tale creeaza realitatea in care traiesti. Noi ne cream viata prin gandurile pe care le avem zi de zi. Nu de putine ori oamenii incearca sentimente de nesiguranta si neliniste datorita gandurilor negative despre ei insisi, fapt mai amenintator decat factorii perturbatori reali din mediul inconjurator.

Parerile pe care le avem in legatura cu situatiile prin care trecem, cu „ceea ce” si „de ce” trebuie sa facem sau sa nu facem, ne determina sa actionam intr-o anumita directie. In calea realizarii dorintelor noastre se interpun diverse obstacole, in fata carora raspundem in moduri fundamental diferite. In confruntarea cu obstacole externe conteaza nu numai marimea lor obiectiva, ci si imaginea, reflectarea lor in plan intern.

Chiar daca primim aceleasi informatii, ne comportam diferit dat fiind faptul ca fiecare dintre noi actionam in functie de schemele pe care le avem despre noi sau despre lume. Schema despre sine consta in „generalizari despre sine, derivate din experienta trecuta, care organizeaza si orienteaza procesarea informatiilor despre propria persoana”. Reprezentarea cognitiva despre noi insine incepe sa se formeze inca din frageda copilarie jucand un rol central in modul nostru de procesare a informatiei si de interactiune cu lumea din jur.

Prin urmare, atitudinile pe care le avem pot influenta realitatea. Schemele pe care le construim despre sine sau despre lume ne ajuta sa percepem, sa organizam si sa procesam informatiile. Atitudinile reprezinta o cristalizare a experientei anterioare; in momentul confruntarii cu anumite situatii, noi percepem intr-un anumit fel, „intelegem” mai rapid, stim fara efort cum sa ne comportam fata de ele pentru ca exista deja atitudini stabilizate. Aceste pareri, sentimente si reactii „prefabricate” in fata diverselor evenimente permit o mare economie de efort si, in masura in care sunt adecvate, ele faciliteaza adaptarea la realitate. Daca s-au format insa atitudini inadecvate, ele impiedica adaptarea noastra.

Atitudinea, fiind o relatie relativ stabila intre sentimente, credinte si tendintele spre actiune, ne determina sa ne orientam intr-un anumit fel catre persoane, lucruri, idei sau obiecte. Uneori credintele noastre pot avea un puternic caracter perturbator daca experientele noastre de viata au intarit anumite convingeri disfunctionale, acestea putand sa ne blocheze evolutia. In psihologia sociala fenomenul este cunoscut sub denumirea „profetia autoimplinita”; pe scurt se intaresc asteptarile care isi au originea in experienta noastra de viata. Daca purtam cu noi anumite „afaceri neincheiate” avem destul de multe sanse ca in fata aceluiasi tip de relatie sa ne comportam la fel cum am facut-o si in trecut, intarindu-ne in felul acesta anumite credinte disfunctionale. Atunci cand suntem „blocati” datorita unor experiente pe care nu le-am inteles sau integrat indeajuns, inconstientul nostru scoate la suprafata conflictele interioare, fortandu-ne sa „intelegem” lectia de viata si sa mai facem un pas spre maturitate.

 In timp ajungem chiar sa „determinam” comportamentul celor din jur. Atunci cand cineva percepe o anumita persoana ca avand anumite trasaturi se comporta fata de ea intr-un mod care determina „persoana-tinta” sa se conformeze credintelor, asteptarilor fata de ea. „Persoana-tinta” preia rolul care ii este impus prin expectatiile atribuitorilor de rol. Si uite asa istoria se tot repeta pana reusim sa constientizam gandurile disfunctionale, sa integram continuturile reprimate, fapt care se poate realiza in cadrul relatiei terapeutice sau in afara acesteia, printr-un travaliu considerabil mai indelungat si cu costuri emotionale mai mari.

Spre exemplu, persoanele timide isi construiesc o imagine asupra lumii in care ele au o pozitie de inferioritate. Acestea sunt ingradite de propriile imagini asupra drepturilor lor in relatiile cu lumea si uneori sunt infrante mai putin de adversar decat de ele insusi. Timiditatea isi poate avea originea intr-un context familial disfunctional, caracterizat prin diverse tipuri de deprivari, abuzuri, neglijari care au condus la un nivel scazut al autostimei. Drept rezultat, persoana va dezvolta la varsta adulta un profund sentiment de insecuritate, jena si inadecvare care se poate manifesta in plan comportamental sub forma unei temeri de a se confrunta cu lumea exterioara, teama de a nu fi umilit etc.

Experienta psihoterapeutica arata ca, in general, oamenii sunt mai putin perturbati de agresiunea si schimbarile mediului extern decat de ideile pe care ei le dezvolta in legatura cu acest eveniment. Altfel spus, ei sunt perturbati mai mult de ei insusi decat de ceea ce li se intampla cu adevarat. Autoperturbarea se dovedeste a fi o procedura foarte „eficienta” de limitare a capacitatilor proprii, de autosabotare in realizarea obiectivelor propuse, a succesului si satisfactiei in activitatea umana de orice natura.„Amintirile sunt o alta denumire

 pentru atitudinile negative care ne tin pe atatia dintre noi prizonieri. Atat de multi oameni nu isi dau seama ca, atunci cand se simt jigniti, ofensele sunt doar reflectii ale mintii lor. Amagirile provoaca durere si suferinta, deoarece te fac sensibil la abuzuri, insulte sau pierderi inchipuite ale prestigiului. Astazi aseza-te pe un scaun si da foc tuturor amagirilor. Refuza pur si simplu sa te mai simti jignit sau insultat vreodata.”( Lillian Too, „Cartea de aur”.)

Tensiunea pe care o resimt oamenii care poarta cu ei o istorie de viata ce inca nu a fost integrata, perturba relatiile pe care le au cu celelalte persoane, care pot activa continuturile conflictuale.

Putem sa ne eliberam din capcanele propriului nostru destin constientizand si asumandu-ne acele parti „tulburi” din propria noastra fiinta. Pentru acesta este nevoie sa ne confruntam „umbra” noastra, cu acele continuturi pe care nu le lasam sa iasa la lumina pentru ca pot sa ne zdruncine toate credintele. Insa, pentru a construi e nevoie mai intai sa darami, sa „cureti” locul printr-un efort constient si asumat. Terapeutul te poate ghida, poate fi alaturi de tine, in tot acest demers spre gasirea propriei tale cai, pe care numai tu o poti gasi.

In cazul in care nu cunosti inca un psiholog, fie nu consideri ca ai nevoie, pentru ca in viata ta totul este asa cum iti doresti, fie iti spui ca „acesta este norocul meu”, „asa sunt eu, nu am ce sa fac” si te consideri absolvit de responsabilitatea unor afecte, sentimente etc. Si in primul si in al doilea caz poti sa cultivi in tine „gandirea pozitiva”. Ea presupune o anumita structura cognitiva, emotionala si comportamentala in fata lumii, un anumit mod de a se „vedea” pe sine si pe ceilalti, de a intelege, simti si actiona in relatiile cu ceilalti, cu situatia cu care te confrunti, si anume, un mod constructiv eficient si oportun.Drumul autocunoasterii si dezvoltarii spirituale incepe prin schimbarea starii mentale. Cand oamenii isi mentin parerile absolutiste, prin care „comanda” evenimentelor cum sa evolueze, aproape intotdeauna se perturba sub aspect emotional si isi mentin aceasta stare.

Persoanele care au o gandire „pozitiva” se descurca mai bine in situatiile dificile, au o mai mare capacitate de efort fizic si intelectual, rezista mai bine la situatii stresante si, in general, sunt mai capabile sa obtina rezultate superioare decat altii cu aptitudini asemanatoare. De asemenea, ele se insanatosesc mai rapid in cazul ca au fost afectate de o maladie sau de un accident si se pare chiar ca au o mai mare rezistenta la imbolnaviri.

Gandirea pozitiva este de fapt o atitudine care ne permite sa descoperim mai usor solutiile, aspectele pozitive ale situatiilor cu care suntem confruntati. Ea nu se refera numai la optimism, ci si la orientarea constructiva de tipul „sa vedem ce se poate face in situatia in care ne aflam”.

Aceasta atitudine porneste de la „sa vedem cum se poate sa solutionam problema”, nu de la „nu se poate, orice as face nu am nici o scapare, sunt invins”.

Mintea noastra este cea care creeaza universul iar daca noi o lasam „prinsa” in anumite conflicte nerezolvate sau o „otravim” cu ganduri negative nu vom face decat sa ne punem singuri piedica. Poate nu toate lucrurile merg asa cum ti-ai dori in viata ta insa „ingrijorarea nu face decat sa te incurce. Te impiedica sa fii tu; nu te lasa sa obtii performante, sa descoperi minunatele comori dinauntrul tau. … De ce sa te ingrijorezi daca poti rezolva o problema? Si de ce sa te ingrijorezi daca nu poti?”Obstacolele din viata noastra, interrelationarea, dificultatile sau esecurile ne ajuta sa devenim, sa ne transformam si sa ne apropriem si mai mult centrul fiintei noastre. Daca privim toate aceste lucruri ca pe niste provocari care ne fac mai puternici, mai curajosi si acceptam schimbarile din viata noastra, vom inceta sa mai fim captivii propriului mod de a gandi. Sclavia este o chestiune de mentalitate. Elibereaza-ti mintea, si sufletul iti va fi liber.

Cultiva in tine buna dispozitie gandindu-te la clipele fericite din viata ta. Opreste-te in momentul acesta din citit si recheama in mintea ta toate acele amintiri placute care te-au facut sa te simti minunat. Inspira adanc si condu-ti mintea spre acele momente.

Acum, fii constient de starea pe care o ai in acest moment. Cum te simti? Ce se intampla cu buzele tale? Ce atitudine ai in fata vietii?
Esti singurul responsabil de felul in care alegi sa traiesti.
Incearca sa te simti bine in fiecare zi a vietii tale.

„Astazi, incearca sa privesti un obicei mai vechi dintr-o noua perspectiva. Sau priveste altfel o persoana intalnita in fiecare zi. Fa lucrul acesta constient. Lasa un lucru de rutina sa iti dezvaluie o noua viziune, care sa te bucure. Fa in asa fel incat sa privesti dintr-o noua perspectiva o sarcina zilnica, neplacuta, precum planificarea celui mai bun traseu pana la serviciu. Sau adopta o atitudine complet noua fata de un coleg de birou pe care, inainte, abia il bagai in seama. A te simti bine inseamna a sti ca iti poti remodela reactiile in functie de fiecare noua imprejurare si noua viziune. Atunci viata devine o odisee continua de noi descoperiri, uneori de-a dreptul entuziasmante. Persoana pe care inainte o considerai neinteresanta si o scapai din vedere s-ar putea chiar sa se dovedeasca a fi sufletul tau pereche. Simplul fapt de a fi pregatit sa privesti pe oricine sau orice dintr-o noua perspectiva genereaza, de obicei, surprize placute.” Lillian Too, „Cartea de aur”.

Omul este creaţia gândirii, gândurile sale reprezentând viaţa lui viitoare. Tot ceea ce există în noi se află pretutindeni, căci ceea ce nu există în noi nu există nicăieri. În noi se află întregul Univers şi orice dorinţă poate fi îndeplinită direct proporţional cu puterea credinţei noastre. Marile personalităţi ale omenirii, de oricând şi de oriunde, au ajuns la realizările lor datorită capacităţii de a intra, conştient sau inconştient, în contact cu puterile nelimitate ale subconştientului, accesându-le. 

Tudor Arghezi spunea: "Omule nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu cunoşti aproape deloc puterea formidabilă a gândirii tale, să ştii că tot ce-ţi închipui este realizabil şi direct proporţional cu încrederea ta. De ce te fereşti să stai de vorbă cu tine însuţi şi să te închipui descoperindu-te un perfect zeu?"

Subconştientul este supus conştientului, acţionând conform sugestiilor pe care i le impregnează acesta. El primeşte absolut toate comenzile de la conştient şi le duce la îndeplinire, considerându-le corecte. Să nu facem afirmaţii cu vibraţii malefice nici în glumă, căci subconştientul le duce la îndeplinire. Sunt folosite deseori ticuri verbale ca "Să mor eu!", "Să moară mama!", "Mă doare-n cot!", etc. Nu bănuim că acestea le putem influenţa să se întâmple mai curând decât ne putem închipui. Ce semănăm în subconştient, aia vom culege în destinul nostru. Subconştientul este ca pământul care hrăneşte orice fel de seminţe, bune sau rele. Puterea subconştientului este legată de Marea Putere a Universului, a Divinităţii, care face orice posibil. Conştientul, partea raţională a gândirii, impune limite posibilului vieţii noastre, bariere false pentru posibilităţile subconştientului.

Subconştientul primeşte informaţiile şi le acceptă din orice stare a noastră, vis ori realitate, fapt imaginar sau trăit, prezent sau viitor, pentru că ele există în afara timpului, noi fiind racordaţi la Conştiinţa Universului. Orice gând este o cauză care are ca efect o acţiune, cu timpul. O acţiune bună sau rea. Orice trăire interioară proprie remarcată pasiv este, cu siguranţă, rezultatul gândurilor îndepărtate sau apropiate. Acţiunile şi frământările trecute ne urmăresc permanent ca o umbră, producând rezultate bune sau rele. Nu este posibil să ne ascundem de consecinţele acţiunilor şi gândurilor noastre. Aşa că este bine să ne gândim serios atunci când dorim să facem rău cuiva. 

Marea majoritate a oamenilor judecă fenomenele, viaţa din jurul lor, pe ceilalţi şi chiar pe ei înşişi după propriul lor nivel de gândire şi simţire, cauză ce duce la o evaluare eronată a stării reale de fapt. Păcatele noastre sau elementele negative acumulate în subconştient există latent în noi şi "sapă", aducând evenimente de acceaşi natură, până când acestea vor fi eliminate. Dacă nu avem puterea să le eliminam uşor, acest lucru se poate face prin meditaţie, relaxare, vizualizare, hipnoză, etc. Dar totul trebuie făcut cu o concentrare deosebită, timp mai îndelungat, alături de voinţă şi dorinţă puternice. Acestea sunt elementele care conduc către succes. Spovedania este tot o posibilitate de a învinge agresiunea păcatelor exercitată asupra minţii noastre. Astfel, se poate realiza o vindecare şi o reprogramare a subconştientului. Pentru a preîntâmpina suferinţa, Biblia povăţuieşte: "Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi, căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi, cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura" (Matei 7:1,2), "Faceţi altora ce aţi dori să vă facă ei vouă" (Matei 7:12). Iisus spunea "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi". Despre acelaşi sentiment suprem, iubirea, S. Freud afirma că "Fiinţele lipsite de iubire se ofilesc şi mor". 

Cunoscând profundele enigme ale subconştientului, adică adevărata natură a Sine-lui, se poate descoperi adevărata realitate infinită şi eternă din afara noastră. Încrederea deplină în Sine generează forţă şi linişte sufletească, influenţând sprijinul care ar putea veni din afară. Însă încrederea numai în ajutorul din afară atrage mai devreme sau mai târziu suferinţa. Cel care stăpâneşte propriul subconştient va deveni stăpânul propriului destin, reprezentând totodată un model pentru ceilalţi. Alegerea existenţei spirituale înalte păstrează puritatea şi spontaneitatea copilăriei. Pierderea ei duce la o imagine a unui suflet pierdut, pentru care porţile posibilităţilor infinite ale Universului se închid din ce în ce mai mult.

Există o tipologie a aşa-zisului "Gică Contra". Acest tip de personalitate caută, în orice îl înconjoară, să găsească ceva care să nu-i convină. El nu este nicicând fericit sau liniştit, scăldându-se permanent în vibraţii nocive. Acesta se ceartă cu toţi, nu are prieteni adevăraţi, refuză să coopereze, degajă cinism şi blazare. 

Persoanele colerice nu-şi pot controla emoţiile, sunt uşor de tulburat şi ajung repede la starea de mânie până la declanşarea unor acţiuni malefice. Etapele prin care trec până la faza finală sunt gândul, emoţia, reacţia şi acţiunea. Sentimentul de frică de ceva sau cineva se poate elimina din minte derulând de mai multe ori acţiunea care producea acea frică. Sentimentul de frică poate fi real, declanşat de spirit ca un sistem de alarmă, sau închipuit, apărut prin declanşarea imaginaţiei către maleficitate, produsă sau indusă. Lupta se duce pentru stăpânirea imaginaţiei, fapt ce are ca efect stăpânirea acţiunii.

Copilăria este cea mai vulnerabilă perioadă în dezvoltarea subconştientului. Informaţiile negative, poate distructive câteodată, recepţionate de copil, voluntar sau involuntar, sunt înmagazinate, devenind treptat frâne şi inhibiţii in dezvoltarea adultului de mai târziu, punându-şi amprenta pe comportamentul psihic şi fizic. Orice rău sau afecţiune îşi are originea în mintea noastră. Când se declanşează frica de o afecţiune pot apărea simptomele care, amplificate prin autosugestie, pot produce afecţiunea.

Subconştientul controlează toate funcţiile vitale ale organismului, cunoscând soluţiile pentru orice problemă, dar ajutorul va veni numai la solicitarea conştientului. Gândul exprimat intens şi cu credinţă produce miracole cu ajutorul subconştientului. 

Rezolvarea constă în crearea unui program care va trebui vizua­lizat cu ochii minţii, trecând prin fiecare fază până la rezultatul final. Acest mecanism va accesa, prin rezonanţă, infoenergiile Universului care vor ajuta la îndeplinirea programului. Nereuşita s-ar putea declanşa din lipsa încrederii, absenţa continuităţii în dinamizarea subconştientului, slaba imagine mentală imprecisă şi difuză. Starea cea mai bună pentru derularea programului este aceea dintre veghe şi somn, când comunicarea cu infoenergiile Universului este cea mai intensă.

Subconştientul nu îmbătrâneşte niciodată, fiind în afara timpului. Gândurile trecutului determină prezentul. Să avem grijă, căci prin gândurile prezente ne pregătim viitorul.

ECKHART TOLLE - Puterea Prezentului

O carte ca Puterea prezentului apare probabil o dată la un deceniu sau chiar o dată la o generaţie. Este mai mult decât o carte; este energie pură, pe care probabil că o simţiţi în timp ce ţineţi cartea în mână. Are puterea de a-i oferi cititorului o experienţă cu totul specială şi de a-i schimba viaţa în bine. A regăsi conştiinţa Fiinţei şi a menţine această stare de „conştiinţă sensibilă" înseamnă a atinge iluminarea. Puterea prezentului este aproape imposibil de citit fără întreruperi, de la început până la sfârşit — ea trebuie lăsată din mână din când în când pentru a putea medita la cele citite şi a le aplica propriei experienţe de viaţă. Este un adevărat ghid, un curs complet de meditaţie şi cunoaştere. Este o carte care merită citită şi recitită  şi de fiecare dată când o veţi reciti, veţi remarca un sens nou, mai profund. Este o carte pe care mulţi oameni, inclusiv eu, vor dori să o studieze o viaţă întreagă. Puterea prezentului are un număr crescând de cititori devotaţi. Şi este deja numită o capodoperă; indiferent cum o veţi considera, indiferent cum o veţi descrie, este o carte care are puterea de a schimba vieţi, de a ne trezi la realitate şi de a ne manifesta pe deplin potenţialul."