Neincrederea-sentiment negativ

Orice relaţie (de cuplu, afaceri, familiale, de prietenie, etc) necesită, cel puţin la început, un minim de încredere în partener. Şi e bine ca în viaţa să eliminăm posibilele motive care duc la neîncredere. Dar pentru asta ar trebui să ştim din ce cauze apare aceasta.

Cauze determinate de contactul cu ceilalţi

Fiecare se naşte cu o anumită doză de curaj în a explora mediul din jurul nostru, inclusiv pe semenii noştri. În mare parte, tot ceea ce facem este o rezultantă între curajul de a ne apropia de ceva sau cineva şi teama, neîncrederea că acel comportament poate fi riscant pentru viaţa sau confortul nostru. Atunci când începem o relaţie (familie, prietenie, afaceri, de servici,  de cuplu,etc)  fie că există sau nu un minim de participare afectivă, înseamnă că acordăm o notă de trecere partenerului nostru la capitolul încredere. Odată cu evoluţia relaţiei , această încredere acordată iniţial fie creşte, fie scade. 


De foarte multe ori, deşi simţim că partenerul nostru este sincer, fidel şi nu ar putea să ne ascundă nimic, apare neîncrederea. Spre exemplu, apar idei preconcepute conform cărora un bărbat al cărui tată nu a reuşit să capete un stat social nu merită foarte multă încredere. 
Aceste idei preconcepute le fac pe femei să excludă mulţi bărbaţi atunci când îşi doresc să formeze un cuplu stabil. Şi în România există o mulţime de alte idei dogmatice care creează un fond de neîncredere general . Dintre sutele de preconcepţii ale românilor trebuie să amintim cu siguranţă neîncrederea în cei proveniţi din familii dezorganizate, consumul excesiv de alcool în familie, originea urbană sau rurală a partenerului sau a părinţilor, etnia, statutul social al părinţilor, etc.
Pe fondul tuturor acestor idei preconcepute, foarte mulţi dintre noi devenim neîncrezători. Testările psihologice nu au dovedit o reală corelaţie între încrederea acordată partenerului şi toate aspectele enumerate anterior. Tocmai de aceea este de preferat să ne tratăm partenerul ca atare, aşa cum îl percepem noi, fără a ne lăsa pradă diverselor mituri. 

Ecourile experienţelor neplăcute

Majoritatea dintre noi am avut cel puţin o experienţă neplăcută legată de încrederea acordată sexului opus sau persoanelor pe care le credeam apropiate. Aceste dezamăgiri au deseori un impact foarte puternic la anumiţi indivizi, care rămân marcaţi în urma şocului provocat de cel care le-a înşelat încrederea. Din acest motiv, unii dintre noi ezită foarte mult în a oferi toată încrederea partenerului din relatie.. Este vorba de o greşeală catastrofală, care induce o atitudine asemănătoare şi partenerului . Mai mult decât atât, dovezile concrete, vizibile ale neîncrederii, cauzate de experienţa dintr-o altă relaţie, creează un sentiment extrem de neplăcut partenerului , care de obicei nu se doreşte să fie comparat cu nimeni. Cel mai recomandat ar fi să înţelegem că niciodată nu trebuie să comparăm două relaţii şi în niciun caz să credem că actualul partener ar putea să ne înşele încrederea, aşa cum au făcut-o alţii.

Comunicarea deficitară

Cel mai important şi cel mai cunoscut lucru despre relaţia de cuplu este acela că, pentru a avea o relaţie armonioasă (echilibrata) , este nevoie de comunicare deschisă, liberă, sinceră cu partenerul . În lipsa unei astfel de comunicări poate apar neîncrederea şi suspiciunile de tot felul.

Cauze bio-psihologice

Chiar dacă există comunicare şi nu există influenţe sociale negative asupra ideii de încredere, unii indivizi au o Nativa Tendinta de a-şi suspecta partenerul de nesinceritate sau infidelitate. Această problemă nu se poate rezolva decât prin psihoterapie sau efortul de autocunoaştere şi autocontrol sub supravegherea unui psiholog specializat în probleme de relatie.
Există cazuri, şi nu foarte rare, în care, deşi nu apar motive de suspiciune faţă de partener, totuşi apare neîncrederea în acesta. Acest aspect poate fi legat de o simplă reacţie a creierului emoţional, ca răspuns automat la schimbarea modului de a se comporta al partenerului, în situaţii inedite. În aceste condiţii, o persoană sensibilă, care nu încearcă să se analizeze mai profund în raport cu tendinţa sa de neîncredere, va deveni suspicioasă foarte rapid. 
Psihologii recomandă ca, atunci când simţim că partenerul ne surprinde prin atitudini neaşteptate, sau descoperim că a devenit diferit faţă de cum era la început, să nu ne alarmăm, ci să discutăm cu el despre aceste aspecte. Aflarea cauzelor reale ale acestor noi atitudini ne va reda astfel încrederea în noi şi mai ales în partenerul de viaţă.
În aceeaşi ordine de idei, un individ care se simte neglijat afectiv de partenerul său devine, fără să conştientizeze, mai puţin încrezător în sinceritatea şi fidelitatea acestuia. Lipsa de  COMUNICARE AFECTIVA creşte reciproc neîncrederea partenerilor  şi uneori poate duce chiar la o creştere a tendinţelor infidele.
Cu toţii ştim că NEINCREDEREA în partener înseamnă STRES PERMANENT, certuri, gelozie şi, în general, lipsa armoniei (dezechilibru) . Este important să reamintim faptul că neîncrederea în partener scade drastic capacitatea de comunicare şi prin acest aspect relaţia  se îndreaptă către dezamăgiri şi chiar distanţare, până la dorinţa de despărţire( rupere a relatiei respective).