La inceput a fost SEMNUL

1. SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ◊ Loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui 5. SEMN s. 1. indicator, jalon, reper. (Ca ~ este un stâlp de piatră.) 2. (reg.) zăloagă. (~ de carte.) 3. marcă. (~ distinctiv aplicat pe un obiect.) 4. semn grafic = caracter In lingvistică, un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înţeles. El poate să fie compus din unul sau mai multe morfeme. În mod obişnuit, un cuvânt se compune dintr-o parte de bază, numită rădăcină, la care se pot ataşa afixe. Cuvintele se combină în expresii, propoziţii şi fraze. Definiţia precisă a termenului depinde de limba avută în vedere, iar limitele dintre cuvintele unui enunţ nu sunt întodeauna clare. Dacă de exemplu limbile care se scriu cu litere din alfabetul latin lasă spaţii între cuvinte, iar în alte limbi există simboluri delimitatoare speciale, există limbi scrise într-un şir continuu, fără nici o indicaţie de separare în cuvinte. Cuvinte precum desen, desenul, desenele, desenului, derivate prin inflexionare nu se consideră a fi cuvinte diferite, ci numai varietăţi morfologice ale unuia şi aceluiaşi cuvânt. Acest concept se aplică şi în limbile aglutinative, şi dă naştere la cuvinte lungi, compuse din numeroase morfeme, care traduse în româneşte necesită mai multe cuvinte independente. De exemplu, în limba japoneză cuvântul 行きたくなかった ikitakunakatta se compune din verbul 行く iku (a merge) la care se ataşează trei morfeme dependente, şi înseamnă „nu a vrut să meargă”, dând în limba română o expresie de mai multe cuvinte. Există mai multe metode de a găsi limitele între cuvinte: pauza potenţială — unui vorbitor i se cere să pronunţe o propoziţie lent, lăsând pauze. El va tinde să plaseze pauzele la limitele dintre cuvinte. Această metodă funcţionează în general bine, dar se poate întâmpla ca unele cuvinte polisilabice să fie despărţite în segmente care nu au un înţeles propriu. indivizibilitate — unui vorbitor i se cere să pronunţe o propoziţie şi apoi să spună aceeaşi propoziţie introducând cuvinte suplimentare în cât mai multe locuri. De exemplu, propoziţia „Locuiesc în acest sat de zece ani” poate să devină „Locuiesc cu ai mei în acest mic sat de zece sau unsprezece ani”, unde cuvintele noi tind să fie introduse între cuvintele propoziţiei iniţiale. Această metodă se confruntă cu situaţiile în care, ca de exemplu în limba germană, cuvintele noi se introduc întrepărţi ale unui cuvânt. forme libere minime — acest concept defineşte cuvântul ca fiind cea mai mică unitate de vorbire care, izolată, poate comunica un înţeles. Totuşi, conform acestei definiţii, unele prepoziţii, articole etc., nu pot fi considerate cuvinte. limite fonetice — în anumite limbi accentul sau armonia vocalică depind de limitele dintre cuvinte. Această regulă se poate însă aplica numai la aceste limbi, şi nici acolo sistematic. unităţi semantice — similar metodei bazate pe formele libere minime, această metodă desparte propoziţiile în părţile cele mai mici care au sens. Şi această regulă are limitele ei, mai ales în privinţa particulelor care au mai mult un rol morfologic decât semantic, sau în privinţa cuvintelor compuse. Lingviştii aplică aceste reguli combinat pentru a delimita cuvintele unui enunţ. Chiar şi aşa, o definiţie precisă a termenului este greu de formulat. 1. SEMNIFIC'ATIE, semnificaţii, s.f. 1. Conţinut semantic al unui cuvânt; înţeles, sens, accepţie. ♦ (În semiotică) Funcţie a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denotaţie. ♦ Valoare simbolică a unui lucru; înţeles, noimă, tâlc.

dor

2. semnific'aţie s. f. (sil. -ţi-e), art. semnific'aţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. semnific'aţiei; pl. semnific'aţii, art. semnific'aţiile (sil. -ţi-i-)

nodex

3. SEMNIFIC'ATI//E ~i f. 1) Conţinut semantic al unui cuvânt al unei forme gramaticale sau al unei construcţii; accepţie. 2) Valoare simbolică a unui fapt sau a unui lucru. [G.-D. semnificaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. signification

sino

4. SEMNIFIC'ATIE s. 1. (LINGV.) accepţie, conţinut, însemnare, înţeles, sens, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simţ, tâlc. (~ unui cuvânt.) 2. (SEMIOTICĂ) denotaţie. (~ si conotaţie.) 3. înţeles, raţiune,

  Cuvintele sunt semne date de noi pt. a distinge aceste  binele si raul. Nici Dumnezeu nu are un semn al sau, sau o pecete sau cine stie ce alt ceva, asa cum scrie in Sfanta Scriptura. Aceste numere, nume, animale (leu, vitel ),oameni, pasari,.... etc sunt SEMNE. Toti avem dreptul in mod egal sa folosim pamantul.Si totusi, oamenii au SEMNELE lor prin CUVANT.Dar, nu toti se pot exprima prin aceleasi semne (cuvinte). Surzii sau mutii au semnele(cuvintele ) lor. Cuvintele apartin limbajului, comunicarii. Comunicarea are si ea multe cai.



Cei ce folosesc Makaton sunt incurajati sa comunice folosind semnele, apoi gradual, in timp ce se face legatura dintre cuvant si semn, semnele sunt inlocuite de vorbire. Copiii si personalul invata, inteleg si folosesc limbajul Makaton, indiferent de nivelul de abilitate fizica si/sau mintala. Iar rezultatele sunt spectaculoase: ii ajuta pe copii sa comunice, sa se exprime si sa ii inteleaga pe ceilalti. Exista deja o versiune in romana a limbajului si as vrea sa aud ca cineva in România o foloseste sau ca vrea sa invete Makaton.

Makaton este un program lingvistic unic, care ofera o abordare structurata, multi-modala, a predarii abilitatilor de comunicare, limbaj si literatura pentru persoanele cu dificultati de comunicare si de invatare. (sursa: www.makaton.org)

Makaton este un program de comunicare recunoscut international si folosit in peste 40 de tari de catre copii si adulti cu dificultati de comunicare si de invatare, si de fiecare persoana care face parte din viata lor: familia, personalul de ingrijire, prieteni si profesionisti ca educatori, logopezi, asistenti sociali, playwork-eri, profesori universitari, instructori, asistente medicale si psihiatrii.

Cei ce folosesc Makaton sunt incurajati sa comunice folosind semnele, apoi gradual, in timp ce se face legatura dintre cuvant si semn, semnele sunt inlocuite de vorbire. Semnele sunt preluate si simplificate din Limbajul prin Semne Britanic.

Simbolurile Makaton vin in sprijinul cuvântului scris, asa cum semnele sprijina vorbirea. Copiii si adultii care nu pot citi, pot accesa povesti, instructiuni pentru diverse sarcini, programe de activitati, orare, liste de cumparaturi, scrisori si mesaje, toate scrise cu simboluri. Simbolurile sunt imagini simple, alb-negru, usor de inteles. 

Cuvantul poate constitui o punte intre sctiitor si cititor pentru a face sa vibreze la fel, in acelasi ton, doua fiinte, cu aceeasi rezonanta. Cuvintele au o putere magica.Fiecare cuvant stabileste o TEMA  cu o anumita INTENTIE si INTERPRETARE

Datorita semnului se poate comunica.

"Este CUVANTUL un SEMN-al de ALARMA care ne aminteste permanent faptul ca exista o limita a cunoasterii noastre?"

Si totusi, ma gandesc  CUVANTUL a inceput  de la 2 oameni :ADAM si EVA apoi s-a despartit in.... limbaje......... pe tot globu.

"Suntem inconjurati de anumite SEMNE care dau sau nu un sens vietii noastre . Aceste semne sunt interpretate neuniform de catre oameni, existand semne care dau nastere la multiple alte interpretari, care depind intr-o oare care masura de gradul de intelegere(educatie, cultura) al celui ce interpreteaza. De aici polemicile......"

"CREATIA lumii a fost conceputa si implinita  prin SEMN, facerea lumii inseamna facerea SEMNULUI. Dar lumea se face mereu cu fiecare fiinta, cu fiecare noua intamplare, deci cu fiecare nou semn. Semnul a nascut lumea, semnul este cu si in lume, lumea este SEMN" (Mircea Iosub)

Pentru fiecare SEMNUL are o alta semnificatie. 

 Cuvantul reprezinta un rezultat al "contopirii ratiunii cu graiul" si cum ratiunea are si ea limitele ei..... Cuvantul a fost o CREATIE.Creatia vine din IUBIRE.