Onestitatea - "Datoria mea e sa fiu sincer cu mine insumi". (George Călinescu)

         Onestitatea este cea mai valoroasa si mai greu de inteles si preluat atitudine si personalizare activa umana. Individul onest este acela care aplica aceeasi masura  valorizanta faptelor proprii si celor ale semenilor, care apreciaza prin aceleasi criterii calificante persoana sa si persoana semenilor sai.

Omul se caracterizeaza prin capacitatea de a dori, realiza, consuma si valoriza. Dorinta si actiunea apartin individului implicat, activ, definit prin nevoi si posibilitatea de a le satisface prin vointa, inteligenta si capacitate de cooperare cu semenii in spatiul social. Actiunea formulanta si rezolvanta de problema indica omul dinamic gestual si intelectiv, creator de solutii si utilitati.

Onestitatea rezulta din aplicarea totalitatii regulilor moralei dar mai ales din intelegerea si respectarea permanenta a acelei porunci crestine care spune 'sa iti iubesti si respecti semenii ca pe tine insuti'.

Intelegerea profunzimii acestei maxime de specificare a relatiei sociale optime este dificila, iar respectarea ei sistematica este aproape imposibila, datorita multimii ispitelor care asalteaza continuu si viciaza traiectoria morala a omului socializat.

Echilibrul sufletesc al fiecarui individ depinde de capacitatea sa de a realiza actiuni care ii aduc satisfactii dar si pretuire spontana din partea celorlalti.
"MINŢILE MĂRGINITE AU OBICEIUL SĂ DEA VINA PE ALŢII PENTRU PROPRIILE GREŞELI" HONORE de BALZAC

Omul imatur moral, este lipsit de onestitate, este incapabil sa determine corect urmarile faptelor proprii si sa evalueze corect efectele asupra sa si asupra celor care le sufera.

Rezultatele faptuirii umane sunt de o complexitate si extensie inimaginabila.
Unele sisteme metafizice sau religioase afirma ca orice fapta  este simultan un rezultat al totalitatii faptelor trecute si o cauza partiala a celor viitoare.

MORALA  ne interzice sa furam, sa agresam, sa barfim, sa dispretuim, sa depreceiem in toate felurile pe cei impreuna cu care traim si ne rezolvam problemele, dar cine oare este capabil sa respecte sistematic aceste comandamente ale individului superior moral si corect conectat la spatiul socializat.

Oamenii au potentiale de alegere si implinire a scopurilor diferite, in consecinta au acces diferit la realizari, valori si diferite stari afective, iar accesul diferit, adica interzicerea accesului la unele puteri si placeri trezeste frustrare, iritare, revolta si agresivitate de diferite feluri.

Onestitatea consta in capacitatea individului de a face tot ce depinde de el pentru a isi alege cu intelepciune si indeplini optim scopurile proprii, dar cu respectarea in aceeasi masura, a scopurilor si actiunilor semenilor si cu disponibilitatea autentica si permanenta de a se devota cu aceeasi intensitate, in implinirea unei satisfactii sau nevoi a semenului.

Calitatea de a fi lucid si corect cu eul propriu, de a iti evalua nepartinitor potentialul de actiune fizica sau mentala, prin efecte, capacitatea de a recunoaste fara invidie, superioritatea altuia, atunci cand se manifesta vadit, apartin numai omului onest, celui care nu se pune nici mai presus nici mai prejos decat ceilalti. Individul autentic onest vede in fiecare din oameni un 'alter ego', un alt el insusi, diferit numai prin felul in care vrea, spera si faptuieste, dar egal siesi, in dorita de primi, dar si de a se darui celor care au nevoie de ajutor.

Atitudini care sunt de un real folos în respectarea principiului onestităţii
Cultivarea unei stări de recunoştinţă, atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de oamenii care ne ajută sau ne fac daruri oricât de mici. Din păcate foarte mulţi oameni nu ştiu nici măcar să spună „mulţumesc”. A învăţa să spunem sincer „mulţumesc” este un prim pas în trezirea stării de recunoştinţă.

Transfigurarea tuturor fiinţelor umane. Trebuie să ne obişnuim în acest sens să eliminăm toate tendinţele critice, căutând întotdeauna să vedem la oameni mai întâi calităţile lor. Este foarte bine să ne raportăm direct la Sinele lor suprem, dar şi să vedem foarte corect care sunt calităţile care îi definesc.

A dărui şi, mai ales, a face daruri concrete de natură materială, chiar fără un motiv anume, va cultiva în timp exact opusul atitudinii de „a lua” de la alţii. Mai ales dacă vom face din aceasta o adevărată artă, oferind daruri foarte potrivite, care să-i bucure mult pe ceilalţi.

Atenţia şi luciditatea sunt fundamentale .

Mulţumirea, a fi permanent mulţumiţi cu ceea ce avem, a şti chiar să ne bucurăm de lucrurile pe care le avem şi care desigur sunt benefice

Bunul simţ, discernământul spiritual şi diminuarea influenţei ego-ului sunt aşa cum am mai spus, calităţi fundamentale care ne pot ajuta să intuim corect ce trebuie să facem în diferite situaţii, corelând aspectele teoretice cunoscute despre regulile etice şi morale , pe de o parte, şi situaţiile concrete de viaţă, pe de altă parte.

Respectul profund pentru celelalte fiinţe umane, pentru liberul lor arbitru, pentru calităţile şi realizările lor ne va diminua tendinţele oricât de abil disimulate de a manipula, de a înşela, fura, sau de a abuza de încrederea oamenilor.

Procedeele de mentalizare a unor scopuri benefice sau de vizualizare creatoare vor elimina o anumită stare de neputinţă sau ineficienţă . Aceste procedee însă trebuie întotdeauna integrate corect în spiritul sistemului (consacrând fructele lor integral lui Dumnezeu Tatăl). Mai ales aceia care şi-au recunoscut obiectiv unele obişnuinţe negative pot adăuga atunci o rugăciune sinceră adresată lui Dumnezeu, de a li se exemplifica atingerea scopului dorit, în perfectă conformitate cu regula onestităţii.

Principalele fapte care înseamnă o încălcare a regulii onestităţii

- furtul;
- însuşirea unor obiecte care nu ne aparţin chiar atunci când nu este vorba despre furt, cum este cazul unui obiect pe care îl găsim, de exemplu, pe plajă sau în sala de curs;
- folosirea lucrurilor altei persoane într-un scop sau într-un mod cu care ea nu este de acord;
- a nu restitui obiectele împrumutate la timp;
- invidia faţă de posesiunile unor fiinţe umane;
- lăcomia;
- incorectitudinea în relaţiile cu ceilalţi oameni, în special în ceea ce priveşte aspectele materiale;
-datoriile financiare de orice fel (indiferent de termenii sau modalitatea bancară care le „cosmetizează”: împrumut bancar, rate, leasing);
- abuzul de încredere;
- a profita de alte fiinţe umane sau a le manipula urmărind propriile interese;
- angrenarea unor relaţii de cuplu vizând anumite profituri materiale sau financiare;
- a păcăli sau înşela alte fiinţe umane.

Sinceritatea pentru societate are o mare importanta, fiind una dinte normele morale ale vietii; insa ne ajuta ea in orice situatie? Cert e ca in aparenta, oamenii cauta o atitudine sincera, insa cei mai multi nu sunt in stare sa tina piept realitatii, pentru ca deseori ea raneste si contravine intereselor noastre. 

Asadar sinceritatea implica un continut afectiv, el fiind un detaliu aparent neglijabil. A simti adevarul este cu totul altceva de a-l descrie in mod obiectiv. El nu este de gasit in stare absoluta pentru ca noi toti suntem fiinte aproximative si nu persoane cristalizate, astfel incat el are o forma relativa. Daca studiem comportamentul unui copil aflat in raportul sau cu parintii, cei mici sunt tentati adeseori sa ascunda realul, parintii fiind obsedati de dezvaluirea veridicitatii. Pentru copil minciuna este o realitate confortabila, intreg universul se adapteaza lui. El este egocentric, naiv, empatic, traind neadevarul pe care parintele il produce, pentru a-l manipula. Pasiunea pentru adevar se afla dincolo de vorbe: crescand, inveti ca in spatele cuvintelor se ascund tot oameni; minciuna vorbeste foarte mult despre o realitate inferioara, a ocoli adevarul reprezentand a evita ceea ce nu-ti convine, cu cat ascunzi mai mult cu atat fiind mai traumatizat de el. Cei din jur vor sa afle vulnerabilitatile tale "nu ne convine ca ei sa fie inferiori noua, de aceea nu toleram minciuna". A realiza o confesiune, a te dastainui, reprezinta pentru ceilalti, desi nu constientizam adeseori, a capitula; a-ti dezvalui secretele este un inconvenient, o valoare a sacrificiului, lipsa demnitatii si a prestigiului. 

Increderea este o valoare sociala, o investitie pentru beneficiul celorlalti. Cand cineva are incredere in tine poate profita de tine, de capacitatile tale. Cea mai mare dovada de sinceritate o are scaunul: el scartie cand te asezi pe el, se clatina cand te misti, el reda toate tensiunile pe care le aplici, ceea ce in cazul oamenilor este greu de reperat. Cel puternic are autoritate, notorietate el tragandu-si adevarul formal; un sef trebuie sa stie adevarul cu privire la subaltern insa el se dezvaluie cel mult superiorului sau. 

Un lucru spus de tine devine o axioma pentru ceilalti. In cuplu sunt doi oameni - eu si tu - concretizati de o relatie ce face mai mult decat suma prezentelor noastre. Detaliile despre cei doi oglindesc "hrana" care alimenteaza raportul dintre acestia. A sti despre tine inseamna a te asimila, a trage concluzii referitoare la personalitatea ta; pe mine ma ajuta, ceea ce pe tine te jigneste. Eu nu vreau ca tu sa ma cunosti pentru ca eu nu vreau sa fiu "devorat". Iubirea dintre ei simbolizeaza forma bolnavicioasa a adevarului dintre ei. Inselarea aparuta intr-un cuplu, reprodusa sincer, constituie un pumn in fata; cu fiecare detaliu, pe fata celuilalt se vede cum se demoleaza iubirea din trecut. 

Gandirea magica din copilarie functioneaza cand nu ne asteptam; realitatea dura am vrea sa fie o minune, un vis urat, pentru ca nu reusim sa facem fata situatiilor, fiind sub presiunea problemelor , nu ne destindem pentru a concretize solutiile. 

Din punct de vedere psihologic, adevarul este o trauma; atata timp cat nimeni nu-l detine intr-o forma deplina, toti avem dreptate sau nu intr-o oarecare masura, totul fiind aproximativ. Cei care vor sa le fie evidentiate defectele au un instinct autodestructiv, un reper ireal, ceea ce le deformeaza imaginea personalitatii, exagerand lipsa calitatilor .

Misterul este necesar instrainarii, stand la baza cuplului, cei doi descoperind compatibilitati, "nu se stiu pe dinafara", o noua descoperire dand autenticitate, ajutandu-i sa faca atribuiri, sa spuna ce cred, ce spera, ajutandu-i sa-i faca sa se accepte. Atribuirile erotice alcatuiesc compatibilitatea, penduland intre strainatate si potrivire.

Revenind la confesiune, cel care da adevarul de la sine, se simte linistit, conflictele interioare fiind preluate altuia, marturisirea fiind un act de justete. Oamenii cauta cu solemntitate adevarul celuilalt, de aceea sinceritatea este ceva impartasit, dar incepe cu cei care pot purta ceea ce spui, cu cei sunt capabili de acelasi atribut!

A fi sincer cu tine insuti este unul din cele mai mari daruri pe care poti sa ti le faci. Sinceritatea te elibereaza de povara mastilor, de contabilizarea minciunilor, iti reda libertatea si fericirea. Te face nesantajabil, transparent, iti reda demnitatea. Poate ca nu poti sa fii mereu sincer cu altii (pentru ca ei nu iti permit, nu sunt pregatiti iar tu inca nu stii sa fi sincer fara sa ranesti sau sa revolti) dar nu te costa nimic sa fii sincer cu tine. Dimpotriva. Castigi totul. Te despovarezi si te inseninezi, iti redobandesti linistea si stabilitatea,  simti ca nu mai datorezi nimic in schimb,  poti onora pe cei din jur cu puterea ta de a patrunde si recunoaste fatetele adevarului si ale realitatii.

 Ati cunoscut vreodata o persoana cu care sa simtiti ca puteti fi sinceri fara teama ca aceasta sa va judece pripit sau sa va interzica un gand ori sa aiba reactii violente sau de imbufnare? Ce relaxare, ce aer rarefiat, ce libertate si firesc! Mie mi s-a intamplat. Si n-am putut sa nu ma intreb pentru cati oameni am reusit eu sa fiu o astfel de prezenta. Langa o astfel de persoana simti ca prinzi aripi, ca primesti putere, confirmare, ca esti ghidat si in acelasi timp lasat liber sa te exprimi.

 Minciuna, iluzionarea, fuga de realitate, himerele, inadvertentele intentionate, aduc mereu complicatii. Pe cand transparenta si sinceritatea te scutesc de o permanenta contabilizare a doua realitati pe care te straduiesti sa le tii la distanta sau sa le mixezi armonios. Pentru asta chiar ar trebui sa ai nervi tari! De aceea sinceritatea este alegerea fireasca si relaxanta. Universul nu minte, este la vedere. Iar noi, ca parte a Cosmosului vazut si nevazut, ne simtim mai bine cand ne manifestam firesc fata de momentele cand suntem nevoiti sa ne punem masti, sa mintim, sa interpretam roluri cu pretentia de a ascunde adevarul despre noi. Oamenii nu sunt fericiti cand mint. Dar se pot simti mai in siguranta.

 Si totusi…de ce mintim

Adesea, pentru ca ne doare sa spunem adevarul. Pentru ca ne raneste. Chiar daca e vorba de a menaja durerea altcuiva, ne doare sa infruntam durerea acelei persoane si mintim. Mintim pentru a nu ne confrunta cu altii, pentru a nu crea conflicte, opozitii, pentru a nu starni dusmanii sau invidii (cum iti mai merge? – ei, destul de bine, cum stii!), pentru a pastra aparente/prietenii/iubirii, pentru a obtine sau mentine mentine: avantaje/favoruri/faima/putere.  

 Mintim pentru ca am uitat sa privim adevarul din toate unghiurile si ne temem de latura sa dureroasa. Pentru ca nu mergem pana la capat cu sinceritatea care ne face sa privim realitatea din toate perspectivele, facand ca unui aspect neplacut sa i se adauge unul pozitiv si constructiv. Mintim pentru ca nu stim sa fim sinceri intr-un mod bland si alinator, pentru ca ne-am obisnuit sa pedepsim prin sinceritate, sa o pretindem si apoi sa ne servim de ea pentru a controla pe cel care ne-a facut onoarea de a-si marturisi gandurile. Suntem nesinceri cand nu ne straduim sa vedem intregul ci doar adevarul din perspectiva noastra, cand nu inglobam si adevarul celuilalt, cand nu ne interesam si de adevarul privit din punctul unde se afla ceilalti.

  Uneori ne mintim pe noi insine. Adesea stim ca o facem. Alteori ni se intampla sa cadem in capcana propriilor noastre perceptii sau convingeri false. 

Grav este cand luam decizii in viata pe baza lor.

 Uneori ne mintim pe noi insine. Atat de intens incat uitam de firescul nostru si ne chinuim inventand minciuna care apoi se cere contabilizata, mascata, conservata, izolata. Un numar mare de neuroni ii vom aloca ei. Un alt numar sentimentului de vinovatie si procesului de anihilare a mustrarilor. Alt numar, compensarii efectului minciunii. Dupa cum se vede, orice neadevar consuma mult mai multe resurse decat adevarul sustinut de insasi energia vietii. 

 Merita atunci sa ne intrebam, de fiecare data cand suntem mintiti, ce teama se ascunde in spatele minciunii, ce durere sau amenintare resimte cel care devine nevoit sa ne minta, sacrificand energie si constiinta. Ce il inspaimanta atat de mult incat apeleaza la un mecanism atat de costisitor si chinuitor (chiar daca unii par sa o faca atat de usor !!!). Inainte de a vedea jignirea si prejudiciul adus noua, ar merita sa vedem durerea si spaima celui nevoit sa minta. Adesea persoana care minte se teme de noi, de judecatile si reactiile noastre, de pretentiile sau slabiciunile noastre, de furiile sau jignirile noastre.

Cand ne afirmam credintele si exigentele transmitem un mesaj puternic ca de fapt, nu acceptam alte opinii sau ca nu avem o parere buna despre alte comportamente decat cele agreate de noi, ca nu acceptam pe cei din alta tabara.  Acesta este un mesaj puternic pentru copiii si partenerii nostri care se vad nevoiti sa devina nesinceri daca nu vor sa ne infrunte revolta, opozitia, critica, neacceptarea sau imbufnarea. Degeaba suntem uimiti de minciunile in care ne mentin apropiatii nostri. Sa ne intrebam intai daca stim sa primim sinceritatea lor, daca meritam acest privilegiu.  Asta nu inseamna ca trebuie sa ne reprimam propriile opinii, ci ca ele trebuie sa lase loc si altora sa respire.

 A fi sincer si a sti cum sa primesti sinceritatea este o arta. Pierduta, daca privesti la cat de usor sinceritatea este transformata in arma sau este alienata prin mita si gresita evaluare.Sinceritatea este cel mai natural lucru. Cu toate acestea, pornirea naturala spre sinceritate este in pericol de a fi pervertita, deoarece este prea indelung ceruta, prea scump recompensata, prea fastuos premiata.

 Sinceritatea este descurajata cand dam de inteles ca putem fi castigati prin minciuna, cand parem receptivi doar la adevarurile noastre, la ceea ce ne confirma opiniile si gusturile. Ati sesizat ca persoanele cu opinii conturate si puternice sunt evitate de cei aflati in dezacord cu ele. Tocmai pentru ca langa o persoana plina de propriile sale consideratii prea putin mai poti fii sincer. Risti sa creezi conflictul sau sa starnesti razbunarea. O relatie cu astfel de persoane te poate impinge la minciuna – spuneam ca minciuna intotdeauna ascunde o frica, o lasitate, o teroare la care suntem supusi. Oamenii care nu accepta alte opinii intretin fatarnicia si lasitatea.

 Tiranii (fie ei parinti sau lideri) cultiva in jurul lor iluzia aprobarii, pentru ca nu fac fata sinceritatii, unui adevar mai complex din care punctul lor de vedere reprezinta doar o parte a realitatii.

 Persoanele inclinate spre minciuna sunt persoane care au suferit pentru opiniile lor. Iar aceasta suferinta o privesc ca pe un afront la adresa persoanei lor, ca pe o invalidare, o negare a semnificatiei prezentei lor in lume.

A fi sinceri inseamna sa mergem pana la capatul cunoasterii, dincolo de propriul adevar. Sa dobandim o intelegere care cuprinde si modul de a gandi al celuilalt. Aceasta o putem face cu gandirea superioara, aceea aflata mai sus de mintea care ne face sa ne sustinem propriile convingeri.  Sa luam aminte nu doar la adevarul nostru ci si la adevarul celuilalt. Cu ce minte putem patrunde felul de a gandi al semenului nostru? Eu o numesc mintea expandata. 

Mintea noastra poate mai mult decat sa ne ofere un adevar personal, subiectiv, chiar daca aplicabil si corect in speta respectiva. Aceasta minte este inspirata de spirit. Este mintea expandata, constiinta holistica, mintea care atinge intelegerea transpersonala a lucrurilor, cea care cuprinde întregul. De aceasta minte avem nevoie pentru  a intelege adevarurile celuilalt. Avem nevoie de mintea noastra extinsa care cuprinde intreg universul, de mintea divina. Acolo ne va fi usor sa intram in papucii cuiva fara sa-i uitam pe ai nostri. Aceasta minte are darul ca atunci cand intelegem adevarul celuilalt sa indice atitudinea, cuvintele si gesturile potrivite pentru ranile si puterea de intelegere ale celuilalt. Altfel, daca doar ne transferam in papuci sai vom reusi sa pricepem universul sau dar ne va fi greu sa traducem si sa gasim solutii. Solutiile vin din mintea inspirata de spirit, din viziunea si intelegerea holistica. 
"Onestitatea si integritatea sunt absolut necesare pentru a reusi in viata – in toate aspectele ei. Vestea cu adevarat buna este ca oricine isi poate dezvolta onestitatea si integritatea."Zig Ziglar

Mintea expandata care ne ajta sa il cuprindem pe celalalt este mintea hranita de iubirea neconditionata.  Iubirea neconditionata ne da acces la intelepciunea sufletului. De aceea vom sti cum sa-i abordam pe cei ce se tem sa accepte si un alt adevar decat al lor. Uneori intelepciunea ne poate spune sa ne apropiem cu delicatete, alteori sa ne distantam si sa le lasam timp sa se acomodeze cu mesajul nostru. Iubirea neconditionata ne ajuta sa nu ne temem de ceea ce simtim. Sa nu te temem de despartire, de distantare, de lipsa de comunicare care exista inca. Am intalnit multe femei si barbati care au inteles suferinta sau teama celui blocat in propriile adevaruri. Abordarea lor a fost atat de blanda si inteleapta, atat de inspirata incat partenerul s-a putut elibera de prorpia viziune, a putut indrazni sa priveasca dincolo de zid. Uneori reapare inchiderea – este alegerea caracterului acelei persoane. Dar de cele mai multe ori are loc revelatia – ca de fiecare data cand vedem pentru prima oara o alta posibilitate, cand descoperim ca acoperisurile pot avea si alta forma, nu doar cea tuguiata. Cand aflam ca suntem ca Oblio, singurii cu cap rotund din tara tuguiatilor. Sau ca Dali in tara ceasurilor ce curg. Sau ca Gaudi in tara cladirilor de turta dulce.
Antoine De Rivarol Permalink -"Intalnesti oameni atat de nepasatori fata de judecata lor, si atat de indaratnici, incat sfarsesc prin a-si face o cinste din a se indoi de cinstea celorlalti."

 Cand suntem mintiti cu incapatanare in ciuda tuturor probelor inseamna ca motivele sau cauzele minciunii sunt extrem de serioase si inspaimantatoare pentru cel ce minte. Perspectiva adevarului este mai dureroasa ca o moarte. Cand ne confruntam cu o astfel de situatie e util sa incercam sa aflam motivele celui ce minte.  Ce spera sa castige (sau sa pastreze) in schimbul torturii minciunii? Acel lucru e important pentru persoana respectiva. Poate nu o putem asigura ca il va obtine de la noi in orice conditii dar ii putem spune ca intelegem cat de important este pentru el acel lucru pe care vrea sa il pastreze prin minciuna (puterea, dreptatea, relatia, faima, credibilitatea, banii, sanatatea etc). Dar ca pe termen lung risca sa piarda exact lucrul dupa care tanjeste din cauza metodei prin care vrea sa il pastreze. Si ii putem spune ca suntem gata sa colaboram pentru a gasi alta metoda.
"Nu e important de unde începi, ci unde ajungi!

Ajunge cel mai sus cel care ajuta pe altul sa urce.

Eşti singurul om de pe Pământ care poate dispune de propriile abilităţi." Zig Ziglar

 Intelepciunea sinceritatii

 Cand insa sinceritatea va fi insotita de suferinta inseamna ca a fost stirbita, ca a urmarit o miza, un castig meschin si ca a fost folosit ca o arma. Inseamna ca a fost prea personal si marginit, ca nu a tinut cont de adevarul celuilalt, ca n-a stiut sa aline si sa vindece, sa deschida sufletul, sa aduca bucurie si incredere. O astfel de sinceritate schioapa, incompleta, prea personala, evi

dent, dauneaza.

"Onestitatea este primul capitol din cartea înţelepciunii." de Thomas Jefferson

Sinceritatea se adreseaza spiritului – pentru ca numai el este complet dezbracat de aparente. Relatiile si gandurile sincere vor porni mereu din spirit si vor atinge sinele persoanei din fata ta. O atitudine onesta fata de tine si fata de viata te va ajuta sa vezi intotdeauna dincolo de aparente si sa ajugi mereu la miezul lucrurilor. De aceea este atat de eliberatoare sinceritatea, pentru ca despovareaza de toate mastile si de tot harnasamentul iluziei si suferintei. Mai mult, sinceritatea va contine mereu solutia si vindecarea vietii. Este sursa miracolului cel mai la indemana. Pentru ca spiritul, ce nu poate fi decat transparent (sincer), este sursa intregii vieti.

 De aceea atitudinea sincera fata de tine si viata vindeca, elibereaza, aduce fericire, putere, relaxare. Ea construieste, creaza, schimba viitorul, ilumineaza.

"Omul, cand pierde cinstea, n-are ce sa mai piarza."